Deoarece a,b∈Q și 3∈R∖Q, scrierea în baza {1,3} peste Q este unică, de unde rezultă direct:
a=−133∈Q,b=134∈Q
(2 puncte)
2. Compunerea Funcțiilor și Ecuație Funcțională (5p)
Se consideră funcția f:R→R, f(x)=ax+7, unde a este un număr real nenul. Determinați numărul real a, știind că:
(f∘f)(x)=3f(x)+7
pentru orice număr real x.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Exprimarea membrilor ecuației:
Calculăm funcția compusă (f∘f)(x)=f(f(x)):
(f∘f)(x)=f(ax+7)=a(ax+7)+7=a2x+7a+7
Calculăm membrul drept 3f(x)+7:
3f(x)+7=3(ax+7)+7=3ax+21+7=3ax+28
(3 puncte)
Determinarea parametrului real nenul a:
Egalitatea devine:
a2x+7a+7=3ax+28,∀x∈R
Trecem toți termenii în membrul stâng și grupăm după puterile lui x:
(a2−3a)x+(7a+7−28)=0⟺(a2−3a)x+(7a−21)=0,∀x∈R
Pentru ca o relație polinomială să fie verificată pentru orice x∈R, toți coeficienții trebuie să fie nuli:
{a2−3a=07a−21=0⟺{a(a−3)=07(a−3)=0⟹a−3=0⟹a=3
Deoarece a=3=0, condiția din enunț este îndeplinită.
(2 puncte)
3. Ecuație Exponențială cu Radicali (5p)
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația:
425−x=2x2−8x+11📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Condiții de existență și aducerea la aceeași bază:
Expresiile de sub radicalii de ordin par trebuie să fie nenegative:
{5−x≥0⟹x≤5x2−8x+11≥0
Scriem baza 4 ca putere a lui 2, 4=22:
425−x=(22)25−x=22⋅25−x=25−x
Ecuația devine:
25−x=2x2−8x+11
Datorită injectivității funcției exponențiale cu baza 2>1, egalăm exponenții:
5−x=x2−8x+11
Ridicând la pătrat ambii membri nenegativi:
5−x=x2−8x+11⟺x2−7x+6=0
(3 puncte)
Rezolvarea ecuației de gradul al doilea și testarea soluțiilor:
Rezolvăm ecuația x2−7x+6=0:
(x−1)(x−6)=0⟹x1=1saux2=6
Verificăm soluțiile în raport cu condițiile impuse de radicali:
Pentru x=6:
5−6=−1<0
radicalul 5−x nu este definit în R, deci x=6 nu convine.
Pentru x=1:
5−1=4≥0⟹5−1=4=212−8(1)+11=4≥0⟹1−8+11=4=2
Verificare: 422=41=4 și 22=4, egalitate adevărată. Deci x=1 convine.
Soluția ecuației este x=1.
(2 puncte)
4. Numărul de Submulțimi ale unei Mulțimi (5p)
Se consideră mulțimea A={a,b,c,d,e,f}. Determinați numărul de submulțimi cu patru elemente ale mulțimii A, care îl conțin pe b.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Modelarea combinatorică a problemei:
Mulțimea A are un cardinal de 6 elemente: {a,b,c,d,e,f}.
O submulțime cu 4 elemente a lui A care îl conține obligatoriu pe elementul b este de forma {b,x,y,z}, unde elementele x,y,z sunt alese dintre cele 5 elemente rămase în A∖{b}={a,c,d,e,f}.
Numărul modurilor de a alege 3 elemente distincte dintr-o mulțime de 5 elemente este dat de combinările de 5 elemente luate câte 3:
C53
(3 puncte)
Calculul combinărilor:
Aplicăm formula combinărilor:
C53=3!(5−3)!5!=3!⋅2!5!=2⋅15⋅4=10
Așadar, există 10 submulțimi cu patru elemente ale mulțimii A care îl conțin pe b.
(2 puncte)
5. Paralelogram și Ecuația Dreptei în Reper Cartezian (5p)
În reperul cartezian xOy se consideră paralelogramul ABCD cu A(−2,1), B(1,3) și D(0,−3). Determinați ecuația dreptei CD.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Determinarea pantei dreptei CD:
Panta dreptei AB determinate de punctele A(−2,1) și B(1,3) este:
mAB=xB−xAyB−yA=1−(−2)3−1=32
Într-un paralelogram ABCD, laturile opuse sunt paralele (CD∥AB), ceea ce înseamnă că dreptele suport au aceeași pantă:
mCD=mAB=32
(3 puncte)
Scrierea ecuației dreptei CD:
Dreapta CD trece prin punctul D(0,−3) și are panta mCD=32.
Ecuația dreptei care trece printr-un punct dat (x0,y0) cu panta m este:
y−yD=mCD(x−xD)
Înlocuind coordonatele punctului D:
y−(−3)=32(x−0)⟺y+3=32x
Înmulțim ambii membri cu 3 și aducem ecuația la forma generală:
3(y+3)=2x⟺3y+9=2x⟺2x−3y−9=0
(2 puncte)
6. Trigonometrie și Calcul de Lungimi în Triunghi (5p)
Triunghiul ABC are aria egală cu 3, latura AB=2 și măsura unghiului A de 60∘. Calculați lungimea laturii BC.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Aflarea lungimii laturii AC din formula ariei:
Aria unui triunghi oarecare este dată de formula trigonometrică:
AABC=2AB⋅AC⋅sinA
Înlocuim datele cunoscute din ipoteză (AABC=3, AB=2, ∢A=60∘):
3=22⋅AC⋅sin60∘=AC⋅23
De aici deducem lungimea laturii AC:
AC=323=2
(3 puncte)
Calculul lungimii laturii BC:
Deoarece AB=2 și AC=2, triunghiul ABC este isoscel cu AB=AC. Cum unghiul dintre aceste laturi congruente are măsura ∢A=60∘, triunghiul ABC este echilateral.
Prin urmare:
BC=AB=AC=2
(Alternativ, aplicând Teorema Cosinusului în ΔABC:)
a) Arătați că det(A(−5,5))=0.
b) Demonstrați că matricea A(a,b) este inversabilă pentru oricare a∈R∖Q și b∈Q.
c) Determinați matricea X∈M2(R) pentru care A(3,1)⋅X=A(0,0).
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
O matrice pătratică din M2(R) este inversabilă dacă și numai dacă determinantul său este nenul:
det(A(a,b))=0⟺−2(a+b)=0⟺a+b=0
Fie a∈R∖Q (număr irațional) și b∈Q (număr rațional).
Presupunem prin reducere la absurd că a+b=0. Atunci a=−b.
Deoarece b∈Q, rezultă că −b∈Q, deci a∈Q, ceea ce este o contradicție cu ipoteza a∈R∖Q.
Prin urmare, suma dintre un număr irațional și un număr rațional este întotdeauna irațională:
a+b∈R∖Q
Cum 0∈Q, avem cu certitudine a+b=0.
Rezultă:
det(A(a,b))=−2(a+b)=0
ceea ce demonstrează că matricea A(a,b) este inversabilă pentru oricare a∈R∖Q și b∈Q.
(3 puncte)
c) Rezolvarea ecuației matriceale A(3,1)⋅X=A(0,0):
Deoarece 3∈R∖Q și 1∈Q, conform punctului b), matricea A(3,1) este inversabilă.
Avem:
A(3,1)=(33+211−2)=(33+21−1)
Determinantul său este:
det(A(3,1))=−2(3+1)
Inversa unei matrice (αγβδ) este det1(δ−γ−βα). Așadar:
a) Pentru a=2, determinați restul împărțirii polinomului f la polinomul g=X−2.
b) Determinați numărul real a, știind că x1+x2=x3.
c) Pentru a=−5, descompuneți polinomul f în factori ireductibili peste R[X].
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
a) Determinarea restului prin Teorema lui Bézout:
Pentru a=2, polinomul este:
f=2X3−4X2+7X+2
Conform teoremei împărțirii cu rest, restul împărțirii unui polinom f la binomul de gradul întâi X−2 este o constantă numerică egală cu valoarea polinomului în X=2:
R=f(2)
(3 puncte)
Calculăm direct:
f(2)=2⋅23−4⋅22+7⋅2+2=2⋅8−4⋅4+14+2=16−16+14+2=16
Deci restul căutat este R=16.
(2 puncte)
b) Utilizarea relațiilor lui Viète pentru determinarea parametrului a:
Scriem prima relație a lui Viète pentru suma rădăcinilor polinomului f=2X3−4X2+7X+a:
x1+x2+x3=−2−4=2
Folosind relația din ipoteză x1+x2=x3, înlocuim în suma rădăcinilor:
(x1+x2)+x3=2⟺x3+x3=2⟺2x3=2⟹x3=1
(3 puncte)
Deoarece x3=1 este o rădăcină a polinomului f, avem f(1)=0:
f(1)=2⋅13−4⋅12+7⋅1+a=0⟺2−4+7+a=0⟺5+a=0⟹a=−5
(2 puncte)
c) Descompunerea în factori ireductibili peste R[X]:
Pentru a=−5, polinomul este:
f=2X3−4X2+7X−5
Știm de la subpunctul b) că x=1 este rădăcină a polinomului f (verificare: f(1)=2(1)−4(1)+7(1)−5=0).
Prin urmare, polinomul f este divizibil cu X−1.
Efectuăm împărțirea polinomului f la X−1 prin schema lui Horner:
Coeficienți
X3
X2
X1
X0
2
−4
7
−5
x=1
2
2⋅1+(−4)=−2
(−2)⋅1+7=5
5⋅1+(−5)=0
Câtul împărțirii este 2X2−2X+5, deci:
f=(X−1)(2X2−2X+5)
(3 puncte)
Studiem ireductibilitatea factorilor obținuți peste corpul R:
Polinomul de gradul întâi X−1 este ireductibil peste R[X].
Pentru trinomul de gradul al doilea g=2X2−2X+5, calculăm discriminantul:
Δ=(−2)2−4⋅2⋅5=4−40=−36<0
Deoarece discriminantul este strict negativ (Δ<0), polinomul g nu are rădăcini reale, ceea ce înseamnă că nu se poate descompune în factori de gradul întâi cu coeficienți reali. Prin urmare, polinomul 2X2−2X+5 este ireductibil peste R[X].
Descompunerea polinomului f în factori ireductibili peste R[X] este:
f=(X−1)(2X2−2X+5)
(2 puncte)
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
1. Studiul Funcției Logaritmice cu Radical (15p)
Se consideră funcția:
f:R→R,f(x)=ln(x+x2+5)
a) Arătați că f′(x)=x2+51, pentru orice x∈R.
b) Calculați limx→+∞(f(x)−x).
c) Demonstrați că 2f(x1)−f(x)<f(1), pentru orice x∈(1,+∞).
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
a) Calculul primei derivate:
Funcția f este compusă din funcția logaritm natural și o funcție algebrică. Deoarece x2+5>x2=∣x∣≥−x, avem x+x2+5>0 pentru orice x∈R, deci argumentul logaritmului este strict pozitiv pe întreg domeniul real.
Aplicăm formula de derivare a logaritmului compus (lnu)′=uu′:
Așadar, numărătorul tinde la 1+1=2, în timp ce numitorul ex tinde la +∞:
x→+∞limex1+x2+5x=+∞2=0+
Revenind la limita inițială:
x→+∞lim(f(x)−x)=ln(0+)=−∞
(3 puncte)
c) Demonstrarea inegalității pentru x∈(1,+∞):
Din rezultatul de la subpunctul a), avem:
f′(x)=x2+51>0,∀x∈R
Deoarece derivata este strict pozitivă pe R, funcția f este strict crescătoare pe întreg domeniul de definiție R.
Fie x∈(1,+∞):
Din x>1 și stricta monotonie a lui f, rezultă:
f(x)>f(1)⟹−f(x)<−f(1)
(2 puncte)
Din x>1, inversul său verifică dubla inegalitate 0<x1<1.
Aplicând din nou proprietatea de funcție strict crescătoare:
x1<1⟹f(x1)<f(1)
Înmulțim această inegalitate cu 2>0:
2f(x1)<2f(1)