Notă generală: Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. La toate subiectele se cer rezolvări complete.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
1. Determinați al patrulea termen al progresiei geometrice (bn)n≥1, știind că b2=6 și b3=3. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 1
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Într-o progresie geometrică (bn)n≥1, oricare doi termeni consecutivi satisfac relația bn+1=bn⋅q, unde q reprezintă rația progresiei.
Rația q este dată de raportul termenilor consecutivi b3 și b2:
q=b2b3=63=21
(3p)
Al patrulea termen b4 se obține înmulțind b3 cu rația q:
b4=b3⋅q=3⋅21=23
(2p)
2. Se consideră funcția f:R→R, f(x)=x2+1x2+2. Arătați că f(2024)+f(20241)=3. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 2
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Pentru orice număr real nenul x=0, calculăm valoarea funcției în argumentul invers x1:
Cum n este număr natural cu n≥2, valoarea n=−2 se respinge, rămânând soluția unică:
n=5
(1p)
5. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(2,5), B(4,−3) și C(a,a+3), unde a este un număr real. Determinați numărul real a pentru care dreapta OC trece prin mijlocul segmentului AB. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 5
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Determinăm coordonatele mijlocului M al segmentului AB:
xM=2xA+xB=22+4=3yM=2yA+yB=25+(−3)=22=1
Așadar, punctul de mijloc este M(3,1).
(2p)
Dreapta OC trece prin M dacă și numai dacă punctele O(0,0), M(3,1) și C(a,a+3) sunt coliniare.
Panta dreptei determinate de origine O(0,0) și M(3,1) este:
mOM=xM−xOyM−yO=3−01−0=31
Ecuația dreptei OM este:
y=31x⟺x−3y=0
(2p)
Punctul C(a,a+3) aparține dreptei OM dacă coordonatele sale verifică ecuația acesteia:
a−3(a+3)=0⟺a−3a−9=0⟺−2a=9⟺a=−29
(1p)
6. Determinați x∈(0,2π), astfel încât tgx+3ctgx=23. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 6
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Pentru x∈(0,2π), folosim identitatea trigonometrică ctgx=tgx1.
Ecuația devine:
tgx+tgx3=23
(2p)
Înmulțim ecuația cu tgx>0 și trecem toți termenii în membrul stâng:
tg2x−23tgx+3=0
Recunoaștem restrângerea unui binom la pătrat:
(tgx−3)2=0⟺tgx=3
(2p)
Deoarece x∈(0,2π), soluția unică a ecuației trigonometrice este:
x=3π
(1p)
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
1. Se consideră matricea A(a)=1−222−34−10a și sistemul de ecuații:
⎩⎨⎧x+2y−z=−1−2x−3y=12x+4y+az=−2
unde a este un număr real.
a) Arătați că det(A(a))=a+2, pentru orice număr real a. (5p) b) Pentru a=0, determinați inversa matricei A(a). (5p) c) Pentru a=−2, rezolvați sistemul de ecuații. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Subiectul II, Problema 1
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Subpunctul a)
Scriem determinantul matricei A(a):
det(A(a))=1−222−34−10a
Aplicăm regula lui Sarrus (sau regula triunghiului):
Deoarece a=−2, avem det(A(a))=a+2=0. Prin urmare, sistemul este compatibil determinat (sistem de tip Cramer), având soluție unică.
(1p)
Înmulțim prima ecuație cu 2:
2(x+2y−z)=2(−1)⟹2x+4y−2z=−2
Scăzând această relație din a treia ecuație a sistemului (2x+4y+az=−2), obținem:
(2x+4y+az)−(2x+4y−2z)=−2−(−2)⟹(a+2)z=0
(2p)
Întrucât a=−2⟹a+2=0, rezultă în mod necesar:
z=0
Înlocuim z=0 în prima ecuație și rezolvăm sistemul în necunoscutele x și y:
{x+2y=−1−2x−3y=1
Din prima ecuație exprimăm x=−1−2y și înlocuim în a doua ecuație:
−2(−1−2y)−3y=1⟺2+4y−3y=1⟺y=−1
Deducem valoarea lui x:
x=−1−2(−1)=−1+2=1
Soluția unică a sistemului este (x,y,z)=(1,−1,0).
(2p)
2. Se consideră polinomul f=X3−X2+aX+2, unde a este un număr real.
a) Arătați că f(−1)+f(1)=2, pentru orice număr real a. (5p) b) Determinați numărul real a, pentru care polinomul f este divizibil cu polinomul X2−2X+2. (5p) c) Demonstrați că x13+x23+x33+3x1x2+3x1x3+3x2x3=−5, pentru orice număr real a, unde x1,x2 și x3 sunt rădăcinile polinomului f. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Subiectul II, Problema 2
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Subpunctul a)
Calculăm valoarea numerică a polinomului în −1:
f(−1)=(−1)3−(−1)2+a(−1)+2=−1−1−a+2=−a
(2p)
Calculăm valoarea numerică a polinomului în 1:
f(1)=13−12+a(1)+2=1−1+a+2=a+2
(2p)
Însumăm cele două rezultate:
f(−1)+f(1)=−a+(a+2)=2
oricare ar fi numărul real a.
(1p)
Subpunctul b)
Efectuăm împărțirea polinomului f=X3−X2+aX+2 la g=X2−2X+2:
Împărțim primul termen: X3:X2=X.
Scădem X(X2−2X+2)=X3−2X2+2X:
(X3−X2+aX+2)−(X3−2X2+2X)=X2+(a−2)X+2
Împărțim următorul termen: X2:X2=1.
Scădem 1(X2−2X+2)=X2−2X+2:
[X2+(a−2)X+2]−[X2−2X+2]=(a−2−(−2))X+(2−2)=aX
(3p)
Câtul împărțirii este Q=X+1, iar restul este R=aX.
Polinomul f este divizibil cu g dacă și numai dacă restul împărțirii este polinomul nul:
R=0⟺aX=0⟺a=0
(2p)
Subpunctul c)
Din relațiile lui Viète pentru polinomul f=X3−X2+aX+2, avem:
1. Se consideră funcția f:(1,∞)→R, f(x)=lnx+1x−1.
a) Arătați că f′(x)=x2−12, x∈(1,∞). (5p) b) Determinați ecuația asimptotei orizontale spre +∞ la graficul funcției f. (5p) c) Demonstrați că funcția f nu este surjectivă. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Subiectul III, Problema 1
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Subpunctul a)
Pentru orice x∈(1,∞), cantitățile x−1 și x+1 sunt strict pozitive, așadar putem descompune logaritmul câtului în diferență de logaritmi:
f(x)=ln(x−1)−ln(x+1)
(2p)
Derivăm funcția termen cu termen:
f′(x)=(ln(x−1))′−(ln(x+1))′=x−11−x+11
Aducem la numitor comun:
f′(x)=(x−1)(x+1)(x+1)−(x−1)=x2−12
pentru orice x∈(1,∞).
(3p)
Subpunctul b)
Asimptota orizontală spre +∞ este dată de limita funcției când x→+∞:
x→+∞limf(x)=x→+∞limlnx+1x−1
Calculăm limita raportului rațional:
x→+∞limx+1x−1=x→+∞limx(1+x1)x(1−x1)=1
Folosind continuitatea funcției logaritm natural pe (0,∞):
x→+∞limf(x)=ln(x→+∞limx+1x−1)=ln1=0
(3p)
Deoarece limita este finită (0), dreapta de ecuație:
y=0(axa Ox)
este asimptotă orizontală spre +∞ la graficul funcției f.
(2p)
Subpunctul c)
Analizăm codomeniul și imaginea funcției f:
Pentru orice x∈(1,∞), avem inegalitatea evidentă x−1<x+1. Împărțind prin numărul strict pozitiv x+1, obținem:
0<x+1x−1<1
Deoarece funcția ln este strict crescătoare pe (0,∞) și ln1=0:
lnx+1x−1<ln1=0⟹f(x)<0,pentru orice x∈(1,∞)
(3p)
Astfel, toate valorile luate de funcția f sunt strict negative, deci:
Imf⊆(−∞,0)
Deoarece codomeniul declarat al funcției este R, observăm că pentru orice element y∈[0,∞) nu există niciun x∈(1,∞) astfel încât f(x)=y.
Cum Imf=R, funcția f nu este surjectivă.
(2p)
2. Se consideră funcția f:(−1,∞)→R, f(x)=6x+ln(x+1).
a) Arătați că ∫12(f(x)−ln(x+1))dx=9. (5p) b) Calculați ∫0e−1x+1f(x)−6xdx. (5p) c) Determinați numărul real a, știind că aria suprafeței plane delimitate de graficul funcției g:R→R, g(x)=f(x2), axa Ox și dreptele de ecuații x=0 și x=1 este egală cu aπ+ln2. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Subiectul III, Problema 2
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Subpunctul a)
Determinăm expresia integratului:
f(x)−ln(x+1)=[6x+ln(x+1)]−ln(x+1)=6x
(2p)
Calculăm integrala definită aplicând formula Leibniz-Newton:
∫126xdx=3x212=3⋅22−3⋅12=3⋅4−3⋅1=12−3=9
(3p)
Subpunctul b)
Expresia de la numărător este:
f(x)−6x=ln(x+1)
Integrala devine:
I=∫0e−1x+1ln(x+1)dx
(1p)
Aplicăm metoda schimbării de variabilă: fie t=ln(x+1), de unde derivata este dt=x+11dx:
Pentru limita inferioară x=0⟹t=ln(0+1)=ln1=0.
Pentru limita superioară x=e−1⟹t=ln(e−1+1)=lne=1.
(2p)
Integrala capătă forma directă:
I=∫01tdt=2t201=212−202=21
(2p)
Subpunctul c)
Determinăm formula funcției g:
g(x)=f(x2)=6x2+ln(x2+1)
Pentru x∈[0,1], avem x2≥0, deci 6x2≥0 și ln(x2+1)≥ln1=0, ceea ce garantează că g(x)≥0.
Aria A a suprafeței plane delimitate este dată de integrala definită: