5. Se consideră vectorii a=2i+mj și b=5i−(m2+1)j, unde m este număr real. Determinați numerele reale m pentru care vectorii a și b sunt coliniari. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 5
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Vectorii a și b sunt coliniari dacă și numai dacă coordonatele lor sunt proporționale:
6. Se consideră triunghiul ABC cu AB>BC, AC=6, BC=10 și aria egală cu 15. Determinați măsura unghiului C. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 6
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Folosim formula ariei triunghiului în funcție de două laturi și sinusul unghiului dintre ele:
A△ABC=2AC⋅BC⋅sinC⟹15=26⋅10⋅sinC⟺15=30sinC
Rezultă:
sinC=3015=21
(3p)
Deducem posibilele măsuri pentru unghiul C: ∢C∈{30∘,150∘}.
Din ipoteză avem AB>BC, iar cum BC=10>AC=6, rezultă ordinea strictă a lungimilor laturilor:
AB>BC>AC
Într-un triunghi, laturii cu lungimea cea mai mare i se opune unghiul cu măsura cea mai mare. Laturii AB i se opune unghiul C, deci unghiul C are măsura cea mai mare dintre toate cele trei unghiuri ale triunghiului ABC.
Dacă am avea ∢C=30∘, atunci suma celorlalte două unghiuri ar fi 180∘−30∘=150∘, de unde cel puțin un unghi ar avea o măsură de cel puțin 75∘>30∘, ceea ce ar contrazice faptul că ∢C este cel mai mare.
Prin urmare, măsura unghiului C este:
∢C=150∘
(2p)
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
1. Se consideră matricele A=(11−1−1), I2=(1001) și M(a,b)=aI2+bA, unde a și b sunt numere reale.
a) Arătați că detA=0. (5p)
b) Demonstrați că M(a,b)⋅M(x,y)=M(ax,ay+bx), pentru orice numere reale a, b, x și y. (5p)
c) Arătați că, dacă x și y sunt numere reale pentru care matricele B=M(x2,y)+M(y2,x) și C=M(x2,1)⋅M(y2,1) sunt egale, atunci x2+y2=0. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Problema 1
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Deoarece matricele I2 și A sunt liniar independente, egalăm coeficienții corespunzători:
{x2+y2=x2y2x+y=x2+y2
Avem x+y=x2+y2=x2y2.
Dacă x2+y2=0, concluzia este atinsă.
Dacă presupunem prin absurd că x2+y2>0, atunci x+y=x2+y2. Din inegalitatea mediilor, (x+y)2≤2(x2+y2)⟹(x2+y2)2≤2(x2+y2)⟹x2+y2≤2. De asemenea, x2+y2=x2y2≤(2x2+y2)2⟹1≤4x2+y2⟹x2+y2≥4, ceea ce contrazice x2+y2≤2.
Așadar, singura posibilitate este x=0 și y=0, de unde:
x2+y2=0
(3p)
2. Pe mulțimea numerelor reale se definesc legile de compoziție x∗y=xy+2x+2y+2 și x∘y=x+y+2.
a) Arătați că (1∗2)∘(1∗3)=1∗(2∘3). (5p)
b) Demonstrați că x∗e=e, pentru orice număr real x, unde e este elementul neutru al legii de compoziție „∘”. (5p)
c) Determinați numărul natural n pentru care n∗(−n)≥n∘(−n). (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Problema 2
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Deoarece n2≥0 pentru orice număr real, singura soluție este n2=0⟹n=0.
Cum 0∈N, numărul căutat este:
n=0
(3p)
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
1. Se consideră funcția f:R→R, f(x)={x2−x+1+x−1,xln(x+1),x∈(−∞,0)x∈[0,+∞).
a) Arătați că funcția f este continuă pe R. (5p)
b) Demonstrați că funcția f este convexă pe (0,+∞). (5p)
c) Arătați că, pentru orice număr real a, a<0, tangenta la graficul funcției f în punctul A(a,f(a)) nu este paralelă cu axa Ox. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Problema 1
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
a)
Pe intervalul (−∞,0), trinomul x2−x+1 are discriminantul Δ=1−4=−3<0, deci x2−x+1>0, iar f(x)=x2−x+1+x−1 este continuă ca sumă și compunere de funcții elementare.
Pe intervalul (0,+∞), f(x)=xln(x+1) este continuă ca produs și compunere de funcții elementare.
Rămâne de studiat continuitatea în punctul de racordare x=0:
Deoarece limx→0x<0f(x)=limx→0x>0f(x)=f(0)=0, funcția f este continuă în punctul x=0.
Fiind continuă pe (−∞,0), pe (0,+∞) și în x=0, rezultă că funcția f este continuă pe întreg domeniul R.
(2p)
b)
Pentru orice x∈(0,+∞), calculăm prima derivată a funcției f:
Deoarece x∈(0,+∞), avem x+2>0 și (x+1)2>0, de unde:
f′′(x)>0,∀x∈(0,+∞)
Rezultă că funcția f este convexă pe intervalul (0,+∞).
(2p)
c)
Panta tangentei la graficul funcției f în punctul A(a,f(a)) este dată de derivata f′(a).
Tangenta este paralelă cu axa Ox dacă și numai dacă panta sa este nulă: f′(a)=0.
Pentru a∈(−∞,0), derivata funcției este:
f′(a)=(a2−a+1+a−1)′=2a2−a+12a−1+1
(2p)
Ecuația f′(a)=0 devine:
2a2−a+12a−1+1=0⟺2a2−a+1=1−2a
Cum a<0, membrul drept 1−2a>1>0, deci putem ridica la pătrat:
4(a2−a+1)=(1−2a)2⟺4a2−4a+4=1−4a+4a2⟺4=1
Această egalitate este imposibilă, ceea ce înseamnă că nu există niciun a<0 pentru care f′(a)=0.
Prin urmare, pentru orice a<0, tangenta la graficul funcției f în punctul A(a,f(a)) nu este paralelă cu axa Ox.
(3p)
2. Se consideră funcțiile f:(0,+∞)→R, f(x)=2x−x1 și g:(0,+∞)→R, g(x)=x2xx+1.
a) Demonstrați că funcția f este o primitivă a funcției g. (5p)
b) Calculați ∫1/44g(x)dx. (5p)
c) Determinați numărul real m, m∈(0,1), pentru care ∫m1f2(x)g(x)dx=31. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Problema 2
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
a)
Funcția f este derivabilă pe (0,+∞) ca diferență de funcții elementare. Calculăm derivata funcției f:
f′(x)=(2x−x1)′=2⋅2x1−(−x21)=x1+x21
(3p)
Aducem la același numitor comun x2:
f′(x)=x2xx2+x=x2xx+1=g(x)
pentru orice x∈(0,+∞).
Cum f′(x)=g(x) pe întreg domeniul (0,+∞), rezultă că funcția f este o primitivă a funcției g.
(2p)
b)
Deoarece f este o primitivă a funcției g, aplicăm formula Leibniz-Newton: