Notă generală: Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
1. Numere Complexe — Egalitatea a Două Numere Complexe (5p)
Determinați perechea (a,b) de numere reale pentru care:
3−i3+i=a+bi,unde i2=−1.📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Amplificarea fracției cu conjugatul numitorului:
Conjugatul numitorului 3−i este 3+i. Amplificăm raportul pentru a elimina unitatea imaginară de la numitor:
z=3−i3+i=(3−i)(3+i)(3+i)(3+i)
Calculăm numărătorul dezvoltând binomul la pătrat:
(3+i)2=32+2⋅3⋅i+i2=9+6i−1=8+6i
Calculăm numitorul utilizând formula diferenței de pătrate:
(3−i)(3+i)=32−i2=9−(−1)=10
Obținem forma algebrică a numărului complex:
z=108+6i=108+106i=54+53i
(3 puncte)
Identificarea componentelor reale a și b:
Egalând cu forma a+bi, unde a,b∈R:
a+bi=54+53i⟹a=54,b=53
Așadar, perechea de numere reale este:
(a,b)=(54,53)
(2 puncte)
💡 Explicație Didactică:
Împărțirea a două numere complexe se realizează întotdeauna prin amplificarea fracției cu conjugatul numitorului, transformând astfel numitorul într-un număr real strict pozitiv egal cu pătratul modulului: (x−yi)(x+yi)=x2+y2. Identificarea coeficienților a și b este unică datorită independenței liniare a părții reale și a părții imaginare.
2. Mulțimi și Ecuații de Gradul al Doilea (5p)
Se consideră mulţimile A={x∈R∣x2+x+m=0} şi B={x∈R∣x2+mx+1=0}.
Determinaţi m∈R ştiind că A∩B={1}.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Condiția de apartenență 1∈A∩B:
Deoarece A∩B={1}, elementul 1 trebuie să aparțină ambelor mulțimi, deci x=1 este soluție comună a celor două ecuații:
Din 1∈A⟹12+1+m=0⟺2+m=0⟺m=−2.
Din 1∈B⟹12+m⋅1+1=0⟺2+m=0⟺m=−2.
Ambele condiții furnizează aceeași valoare: m=−2.
(2 puncte)
Verificarea unicității intersecției A∩B={1}:
Înlocuim m=−2 în ecuațiile celor două mulțimi:
Pentru mulțimea A: ecuația este x2+x−2=0.
Δ=12−4⋅1⋅(−2)=1+8=9x1,2=2−1±3⟹x1=1,x2=−2
Deci A={−2,1}.
Pentru mulțimea B: ecuația este x2−2x+1=0⟺(x−1)2=0.
Soluția unică reală este x=1. Deci B={1}.
Calculăm intersecția:
A∩B={−2,1}∩{1}={1}
Condiția A∩B={1} este respectată integral, deci valoarea căutată este m=−2.
(3 puncte)
💡 Explicație Didactică:
O greșeală frecventă este oprirea rezolvării după determinarea lui m=−2. Verificarea este obligatorie, deoarece ipoteza cere ca A∩B să fie exact mulțimea {1}. Dacă cele două ecuații ar fi avut ambele soluții comune, atunci A∩B ar fi conținut două elemente, contrazicând ipoteza.
3. Ecuație Irațională (5p)
Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația:
2+2−x=3x📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Izolarea radicalului și condițiile de existență:
Izolăm radicalul:
2−x=3x−2
Stabilim condițiile de existență și de semn:
Condiția de existență a radicalului: 2−x≥0⟺x≤2.
Condiția de compatibilitate (membrul drept nenegativ): 3x−2≥0⟺x≥32.
Domeniul admisibil al soluțiilor este:
x∈[32,2]
Ridicarea la pătrat și rezolvarea ecuației:
Ridicăm ambii membri la pătrat:
2−x=(3x−2)2⟺2−x=9x2−12x+4
Rearanjăm ecuația în formă standard:
9x2−11x+2=0
(2 puncte)
Calculăm discriminantul:
Δ=(−11)2−4⋅9⋅2=121−72=49=72
Obținem rădăcinile:
x1=1811−7=184=92x2=1811+7=1818=1
Verificarea soluțiilor:
Pentru x=92: observăm că 92<32, deci x1 nu aparține intervalului admisibil (verificare directă: 2+2−92=2+34=310=3⋅92=32). Nu convine.
Pentru x=1: 1∈[32,2] (verificare directă: 2+2−1=3=3⋅1). Convine.
Soluția unică a ecuației este x=1.
(3 puncte)
💡 Explicație Didactică:
Ridicarea la pătrat este o operație care poate introduce soluții străine atunci când membrii ecuației au semne contrare. Impunerea condiției 3x−2≥0 înainte de ridicarea la pătrat sau verificarea obligatorie în ecuația inițială elimină imediat soluțiile parazite.
4. Probabilități — Submulțimi ale unei Mulțimi Finite (5p)
Care este probabilitatea ca, alegând o submulțime din mulțimea submulțimilor mulțimii A={1,2,3,4,5}, aceasta să conțină elementul 2.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Numărul cazurilor posibile:
Mulțimea A are 5 elemente. Numărul tuturor submulțimilor mulțimii A (cardinalul mulțimii părților P(A)) este:
Nposibile=25=32
(2 puncte)
Numărul cazurilor favorabile și calculul probabilității:
O submulțime a lui A conține elementul 2 dacă este de forma:
X={2}∪Y,unde Y⊆A∖{2}
Deoarece mulțimea A∖{2}={1,3,4,5} are 4 elemente, numărul de posibilități de a alege submulțimea Y este:
Nfavorabile=24=16
Probabilitatea cerută este raportul dintre numărul cazurilor favorabile și numărul cazurilor posibile:
p=NposibileNfavorabile=2524=3216=21
(3 puncte)
💡 Explicație Didactică:
Prin simetrie binară, orice element fixat al unei mulțimi finite se regăsește în exact jumătate dintre toate submulțimile posibile, în timp ce în cealaltă jumătate lipsește. Astfel, probabilitatea ca o submulțime aleasă la întâmplare să conțină un element dat este întotdeauna 21.
5. Vectori în Geometrie Plană — Produs Scalar (5p)
Fie ABC un triunghi cu AB=3 şi AC=5. Dacă M este mijlocul laturii BC, calculaţi AM⋅BC.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Exprimarea vectorilor în raport cu originea A:
Deoarece M este mijlocul segmentului [BC], vectorul medianei AM este semisuma vectorilor laturilor ce pleacă din vârful A:
AM=21(AB+AC)
Vectorul laturii BC se exprimă prin relația lui Chasles ca diferență de vectori de poziție:
BC=AC−AB
(2 puncte)
Calculul produsului scalar:
Efectuăm produsul scalar al celor doi vectori:
AM⋅BC=(21(AC+AB))⋅(AC−AB)
Folosind distributivitatea și comutativitatea produsului scalar, obținem formula diferenței de pătrate a normelor vectoriale:
AM⋅BC=21(∥AC∥2−∥AB∥2)=21(AC2−AB2)
Înlocuim valorile numerice AC=5 și AB=3:
AM⋅BC=21(52−32)=21(25−9)=21⋅16=8
(3 puncte)
💡 Explicație Didactică:
Observați că produsul scalar AM⋅BC depinde exclusiv de lungimile laturilor AB și AC, fiind complet independent de lungimea laturii BC sau de măsura unghiului dintre ele. Dacă triunghiul ar fi isoscel cu AB=AC, produsul scalar ar fi 0, confirmând proprietatea clasică că mediana corespunzătoare bazei este și înălțime (AM⊥BC).
6. Trigonometrie — Formule de Unghi Dublu (5p)
Știind că x∈(2π,π) și tgx=−3, calculați sin2x+cos4x.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Calculul lui sin2x în funcție de tgx:
Folosim formula universală de exprimare a sinusului unghiului dublu în funcție de tangentă:
sin2x=1+tg2x2tgx
Înlocuind tgx=−3:
sin2x=1+(−3)22⋅(−3)=1+9−6=10−6=−53
(2 puncte)
Calculul lui cos4x și a sumei cerute:
Aplicăm formula cosinusului unghiului dublu pentru unghiul 2x:
cos4x=cos(2⋅2x)=1−2sin22x
Înlocuim valoarea calculată anterior sin2x=−53:
cos4x=1−2⋅(−53)2=1−2⋅259=1−2518=257
Calculăm suma:
sin2x+cos4x=−53+257=−2515+257=−258
(3 puncte)
💡 Explicație Didactică:
Deși x∈(2π,π) (cadranul al II-lea, unde sinusul este pozitiv și cosinusul negativ), unghiul 2x aparține intervalului (π,2π), motiv pentru care sin2x=−53<0. Formulele în funcție de tgx sunt extrem de rapide și elimină riscul de greșeală la semnele funcțiilor trigonometrice.
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
1. Matrice Diagonale Parametrizate (15p)
Se consideră matricea:
A(x)=1−x000(1−x)20001,unde x∈R.
a) Calculul determinantului det(A(4)) (5p)
Arătați că det(A(4))=−27.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Scrierea explicită a matricei A(4):
Pentru x=4, calculăm elementele de pe diagonala principală:
1−x=1−4=−3
(1−x)2=(−3)2=9
al treilea element este constant 1
Matricea devine:
A(4)=−300090001
(3 puncte)
Calculul determinantului:
Fiind o matrice diagonală (toate elementele din afara diagonalei principale sunt nule), determinantul este egal cu produsul elementelor diagonale:
det(A(4))=−300090001=(−3)⋅9⋅1=−27
(2 puncte)
💡 Explicație Didactică:
Pentru orice matrice diagonală sau triunghiulară, valoarea determinantului este direct produsul elementelor de pe diagonala principală, nefiind necesară aplicarea regulii lui Sarrus sau dezvoltarea după o linie/coloană.
b) Proprietatea de multiplicare a familiei de matrice (5p)
Demonstrați că A(x)⋅A(y)=A(x+y−xy) pentru orice x,y∈R.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Înmulțirea matricelor diagonale de același ordin se efectuează prin înmulțirea elementelor diagonale corespondente:
A(x)⋅A(y)=(1−x)(1−y)000(1−x)2(1−y)20001⋅1
(3 puncte)
Identificarea parametrului compus:
Dezvoltăm factorul comun (1−x)(1−y):
(1−x)(1−y)=1−x−y+xy=1−(x+y−xy)
Pentru al doilea element diagonal:
(1−x)2(1−y)2=[(1−x)(1−y)]2=[1−(x+y−xy)]2
Notând z=x+y−xy, matricea rezultată este exact:
1−z000(1−z)20001=A(z)=A(x+y−xy)
Relația este demonstrată pentru orice x,y∈R.
(2 puncte)
💡 Explicație Didactică:
Relația arată că mulțimea {A(x)∣x∈R} este o submulțime stabilă a inelului de matrice M3(R), izomorfă structural cu legea de compoziție x∗y=x+y−xy=1−(1−x)(1−y).
c) Produs succesiv de matrice (5p)
Calculați A(2)⋅A(3)⋅A(4)⋅⋯⋅A(2026).
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Generalizarea compunerii prin inducție:
Definind legea de compoziție asociativă x∗y=1−(1−x)(1−y), avem conform punctului b):
A(x)⋅A(y)=A(x∗y)
Prin inducție matematică, produsul a n factori este:
A(x1)⋅A(x2)⋅⋯⋅A(xn)=A(X)
unde parametrul X verifică:
1−X=(1−x1)(1−x2)…(1−xn)⟹X=1−k=1∏n(1−xk)
(3 puncte)
Calculul produsului factorilor pentru valorile date:
Pentru valorile xk∈{2,3,4,…,2026}, calculăm factorii 1−xk:
Exprimarea parametrului sub forma 1−x evidențiază o omotetie algebrică: trecerea de la variabila x la u=1−x transformă legea complicată într-o simplă înmulțire clasică u1⋅u2…un. Deoarece numărul factorilor este impar (2025), semnul minus se conservă: (−1)2025=−1, iar 1−(−2025!)=1+2025!.
2. Lege de Compoziție pe Mulțimea Numerelor Reale (15p)
Pe R se defineşte legea de compoziţie:
x∘y=2xy+3x−y
a) Rezolvarea ecuației (x+1)∘x=9 (5p)
Rezolvaţi în R ecuaţia (x+1)∘x=9.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Exprimarea algebrică a compunerii (x+1)∘x:
Înlocuim în definiția legii primul argument cu x+1 și al doilea cu x:
(x+1)∘x=2(x+1)x+3(x+1)−x
Efectuăm calculele algebrice:
2(x2+x)+3x+3−x=2x2+2x+2x+3=2x2+4x+3
(3 puncte)
Rezolvarea ecuației de gradul al doilea:
Ecuația devine:
2x2+4x+3=9⟺2x2+4x−6=0
Împărțim prin 2:
x2+2x−3=0
Calculăm rădăcinile folosind formula discriminantului sau descompunerea în factori:
(x+3)(x−1)=0x1=−3,x2=1
Ambele soluții sunt numere reale, deci mulțimea soluțiilor este S={−3,1}.
(2 puncte)
💡 Explicație Didactică:
După identificarea formulei algebrice, problema se reduce la o ecuație elementară de gradul al doilea. O verificare rapidă în lege:
Pentru x=1: (1+1)∘1=2∘1=2⋅2⋅1+3⋅2−1=4+6−1=9 (corect).
Pentru x=−3: (−2)∘(−3)=2(−2)(−3)+3(−2)−(−3)=12−6+3=9 (corect).
b) Studiul asociativității legii (5p)
Arătaţi că legea ∘ nu este asociativă.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Alegerea unui triplet de valori și calculul primului membru:
O lege de compoziție este asociativă dacă (x∘y)∘z=x∘(y∘z) pentru orice x,y,z∈R. Pentru a demonstra că nu este asociativă, este suficient să oferim un contraexemplu concret.
Alegem x=1, y=2, z=3.
Calculăm mai întâi (1∘2)∘3:
1∘2=2⋅1⋅2+3⋅1−2=4+3−2=5
Apoi compunem rezultatul cu 3:
(1∘2)∘3=5∘3=2⋅5⋅3+3⋅5−3=30+15−3=42
(3 puncte)
Calculul celui de-al doilea membru și concluzia:
Calculăm 1∘(2∘3):
2∘3=2⋅2⋅3+3⋅2−3=12+6−3=15
Apoi compunem 1 cu rezultatul:
1∘(2∘3)=1∘15=2⋅1⋅15+3⋅1−15=30+3−15=18
Deoarece:
(1∘2)∘3=42=18=1∘(2∘3)
conchidem că legea de compoziție ∘ nu este asociativă pe R.
(2 puncte)
💡 Explicație Didactică:
Asimetria evidentă a termenilor liniari (+3x versus −y) împiedică legea să fie comutativă și, în consecință, afectează și asociativitatea. Întotdeauna cea mai elegantă și riguroasă metodă de a infirma o proprietate universală la bacalaureat este furnizarea unui contraexemplu numeric simplu.
c) Exemplu de compunere între numere iraționale cu rezultat întreg (5p)
Daţi exemplu de două numere a,b∈R∖Q astfel încât a∘b∈Z.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Descompunerea canonică a legii:
Grupăm termenii expresiei legii pentru a izola un produs de factori liniari:
Forma restrânsă (2x−1)(y+23)+23 permite alegerea a nenumărate perechi de numere iraționale prin simpla egalare a celor doi factori cu radicali adecvați al căror produs este rațional (de pildă (2)(2)=2 sau (3)(3)=3).
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
1. Analiză Matematică — Studiul Funcției cu Radical (15p)
Se consideră funcția:
f:R→R,f(x)=x2+1x−1
a) Calculul primei derivate (5p)
Arătați că f′(x)=(x2+1)x2+1x+1, pentru orice x∈R.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Aplicarea formulei de derivare a câtului:
Funcția f este derivabilă pe R, fiind un cât de funcții derivabile cu numitorul strict pozitiv (x2+1≥1>0 pentru orice x∈R).
Folosim formula (vu)′=v2u′v−uv′:
Numitorul derivatei (x2+1)x2+1=(x2+1)3/2 este strict pozitiv pe întreg domeniul de definiție R, ceea ce înseamnă că semnul derivatei este dictat exclusiv de factorul liniar simplu x+1 de la numărător.
b) Calculul limitei remarcabile limx→∞(f(x))x (5p)
Să se calculeze:
x→∞lim(f(x))x📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Exponentul limită devine limx→∞(−x2+12x)⋅2x=limx→∞x2+1−x2=−1, conducând direct la e−1=e1.
c) Discuția numărului de soluții reale ale ecuației f(x)=a (5p)
Să se determine valorile parametrului real a pentru care ecuația f(x)=a are exact două soluții reale.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Tabelul de variație al funcției f:
Folosind derivata calculată la punctul a):
f′(x)=(x2+1)x2+1x+1
f′(x)=0⟺x=−1;
Pentru x∈(−∞,−1), f′(x)<0⟹f este strict descrescătoare;
Pentru x∈(−1,∞), f′(x)>0⟹f este strict crescătoare.
Calculăm valorile la capetele intervalelor de monotonie:
Valoarea în punctul de minim x=−1:
f(−1)=(−1)2+1−1−1=2−2=−2
Limita către −∞:
x→−∞limf(x)=x→−∞limx2+1x−1=x→−∞lim∣x∣1+x21x(1−x1)=x→−∞lim−x1+x21x(1−x1)=−1
Limita către +∞:
x→+∞limf(x)=1
(2 puncte)
Determinarea numărului de soluții prin continuitate și monotonie:
Sintetizăm variația funcției continue f:
x
−∞
−1
+∞
f′(x)
−
0
+
f(x)
−1
↘
−2
↗
1
Analizăm imaginea funcției pe cele două ramuri:
Pe intervalul (−∞,−1], funcția este continuă și strict descrescătoare de la −1 la −2, deci are imaginea:
Im(f∣(−∞,−1])=[−2,−1)
Pe intervalul [−1,∞), funcția este continuă și strict crescătoare de la −2 la 1, deci are imaginea:
Im(f∣[−1,∞))=[−2,1)
Pentru ca ecuația f(x)=a să aibă exact două soluții reale distincte, valoarea a trebuie să aparțină simultan ambelor imagini, excluzând punctul de minim comun (unde se atinge o singură soluție):
Dacă a<−2: 0 soluții.
Dacă a=−2: 1 soluție unică (x=−1).
Dacă a∈(−2,−1): ecuația are exact o soluție pe (−∞,−1) și exact o soluție pe (−1,∞), deci exact două soluții reale.
Dacă a∈[−1,1): ecuația are 0 soluții pe (−∞,−1] și o singură soluție pe (−1,∞), deci 1 soluție.
Dacă a≥1: 0 soluții.
În concluzie, ecuația are exact două soluții reale dacă și numai dacă:
a∈(−2,−1)
(3 puncte)
💡 Explicație Didactică:
Intersecția dreptei orizontale y=a cu graficul funcției y=f(x) reflectă geometric numărul de rădăcini. Pentru a∈(−2,−1), dreapta orizontală taie atât ramura descrescătoare, cât și ramura crescătoare a graficului. La a=−1, ramura din stânga se apropie asimptotic de dreapta y=−1 fără a o atinge vreodată, rămânând o singură rădăcină pe ramura din dreapta.
2. Analiză Matematică — Primitive și Integrale (15p)
Se consideră funcțiile:
f:(0,∞)→R,f(x)=ex+xx−2F:(0,∞)→R,F(x)=ex+x−ln(x2)
a) Demonstrația că F este o primitivă a lui f (5p)
Arătați că funcția F este o primitivă a funcției f.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Derivarea funcției F:
Funcția F este derivabilă pe (0,∞), fiind obținută prin operații algebrice elementare cu funcții derivabile.
Pentru orice x>0, avem ln(x2)=2lnx.
Calculăm derivata funcției F:
F′(x)=(ex+x−2lnx)′=(ex)′+(x)′−2(lnx)′=ex+1−x2
(3 puncte)
Identificarea cu funcția f:
Aducem termenii 1−x2 la același numitor:
1−x2=xx−2
Astfel obținem:
F′(x)=ex+xx−2=f(x),pentru orice x∈(0,∞)
Deoarece F este derivabilă pe (0,∞) și F′(x)=f(x) pentru orice x>0, funcția F este o primitivă a funcției f.
(2 puncte)
💡 Explicație Didactică:
Pentru a demonstra că o funcție dată F este primitivă pentru f, nu este necesar să calculăm integrala lui f, ci este suficient și mult mai simplu să verificăm condițiile: F este derivabilă pe interval și F′(x)=f(x).
b) Convexitatea primitivelor funcției f (5p)
Arătați că orice primitivă a funcției f este convexă.
📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Calculul derivatei a doua a unei primitive oarecare:
Fie G:(0,∞)→R o primitivă oarecare a funcției f.
Prin definiția primitivei, G este derivabilă pe (0,∞) și:
G′(x)=f(x)=ex+1−x2
Funcția G′ este derivabilă pe (0,∞), deci G este de două ori derivabilă. Calculăm G′′(x):
G′′(x)=f′(x)=(ex+1−2x−1)′=ex+0−2(−x−2)=ex+x22
(3 puncte)
Studiul semnului celei de-a doua derivate:
Pentru orice x∈(0,∞):
Funcția exponențială satisface ex>0;
Termenul fracționar satisface x22>0.
Fiind suma a două cantități strict pozitive:
G′′(x)=ex+x22>0,pentru orice x∈(0,∞)
Deoarece G′′(x)>0 pe tot intervalul (0,∞), funcția G este convexă (chiar strict convexă). Cum G a fost aleasă arbitrar, orice primitivă a funcției f este convexă pe (0,∞).
(2 puncte)
💡 Explicație Didactică:
O funcție de două ori derivabilă pe un interval este convexă dacă și numai dacă derivata a doua este mai mare sau egală cu zero pe tot acel interval. Deoarece două primitive ale aceleiași funcții diferă printr-o constantă aditivă (G(x)=F(x)+c), derivata a doua este aceeași pentru toate primitivele (G′′(x)=F′′(x)=f′(x)), ceea ce garantează că toate au exact aceeași convexitate.
c) Calculul integralei nedefinite (5p)
Să se calculeze:
∫(xf(x)+F(x))dx📐 Rezolvare Pas cu Pas & Barem Oficial
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Barem și Etape de Calcul:
Recunoașterea formulei de derivare a produsului:
De la punctul a), știm că F′(x)=f(x).
Înlocuind în expresia integrandului:
xf(x)+F(x)=xF′(x)+1⋅F(x)=xF′(x)+(x)′F(x)
Conform regulii de derivare a produsului de funcții (u⋅v)′=u′v+uv′, observăm că:
xf(x)+F(x)=(x⋅F(x))′
(3 puncte)
Integrarea directă:
Integrala nedefinită devine:
∫(xf(x)+F(x))dx=∫(x⋅F(x))′dx=x⋅F(x)+C
Înlocuim expresia explicită a primitivei F(x)=ex+x−ln(x2):
∫(xf(x)+F(x))dx=x(ex+x−ln(x2))+C=xex+x2−xln(x2)+C
unde C este familia constantelor reale de integrare.
(2 puncte)
💡 Explicație Didactică:
Problema ilustrează o tehnică clasică la examenul de Bacalaureat: recunoașterea derivatei produsului (xF(x))′=F(x)+xF′(x)=F(x)+xf(x). Această metodă compactă economisește timp considerabil față de integrarea prin părți separată a fiecărui termen.