Notă generală: Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
1. Determinați numerele reale a și b pentru care (1+i)(a+bi)=4, unde i2=−1. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 1
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Efectuăm produsul numerelor complexe din membrul stâng:
(1+i)(a+bi)=a+bi+ai+bi2=a+bi+ai−b=(a−b)+(a+b)i
Ecuația devine:
(a−b)+(a+b)i=4+0i
Egalând partea reală și partea imaginară, obținem sistemul:
{a−b=4a+b=0
(3p)
Adunând cele două ecuații, rezultă 2a=4⟹a=2.
Înlocuind în a doua ecuație, avem 2+b=0⟹b=−2.
Numerele căutate sunt:
a=2,b=−2
(2p)
2. Se consideră funcția f:R→R, f(x)=mx2−2x+m, unde m este număr real nenul. Determinați numerele reale m pentru care f(m−x)=f(m+x), pentru orice număr real x. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 2
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Metoda 1 (Algebrică, conform baremului):
Calculăm f(m−x) și f(m+x):
Cum egalitatea trebuie să aibă loc pentru orice x∈R, rezultă că:
m2−1=0
(3p)
Ecuația m2−1=0 are soluțiile m=−1 sau m=1, ambele fiind nenule și deci convenabile:
m∈{−1,1}
(2p)
Metoda 2 (Geometrică, axa de simetrie a parabolei):
Relația f(m−x)=f(m+x) pentru orice x∈R arată că dreapta x=m este axă de simetrie pentru graficul funcției de gradul al doilea f. Axa de simetrie a parabolei are ecuația x=−2ab=−2m−2=m1. Rezultă direct m=m1⟹m2=1⟹m=±1.
3. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 2log2(2x)−1=log2(x2+x+2). (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 3
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Stabilim condițiile de existență ale logaritmilor:
2x>0⟹x>0.
x2+x+2>0, inegalitate adevărată pentru orice x∈R deoarece discriminantul este Δ=12−4⋅1⋅2=−7<0, iar coeficientul lui x2 este 1>0.
4. Se consideră mulțimile A={1,2,3,4} și F={f∣f:A→A}. Determinați probabilitatea ca, alegând un element f din mulțimea F, acesta să verifice inegalitatea f(n)≤n, pentru orice n∈A. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 4
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Numărul total de cazuri posibile este numărul total de funcții definite pe A cu valori în A:
Nr. cazuri posibile=∣A∣∣A∣=44=256
(2p)
Determinăm numărul de cazuri favorabile, adică numărul de funcții f∈F care satisfac f(n)≤n pentru fiecare n∈{1,2,3,4}:
Pentru n=1: f(1)≤1⟹f(1)∈{1}, deci există 1 posibilitate de alegere.
Pentru n=2: f(2)≤2⟹f(2)∈{1,2}, deci există 2 posibilități de alegere.
Pentru n=3: f(3)≤3⟹f(3)∈{1,2,3}, deci există 3 posibilități de alegere.
Pentru n=4: f(4)≤4⟹f(4)∈{1,2,3,4}, deci există 4 posibilități de alegere.
Conform principiului multiplicării, numărul de cazuri favorabile este:
5. În reperul cartezian xOy se consideră punctele A(5,3) și B(−1,5). Determinați coordonatele punctului C, știind că CA+CB=2OC. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 5
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Fie M mijlocul segmentului AB. Din proprietatea medianei vectoriale într-un triunghi, avem:
CA+CB=2CM
Relația din ipoteză CA+CB=2OC devine:
2CM=2OC⟺CM=OC
Egalitatea OC=CM arată că vectorii au aceeași direcție, sens și mărime, prin urmare punctul C este mijlocul segmentului OM, unde O(0,0) este originea reperului.
Determinăm coordonatele punctului C, fiind mijlocul lui OM:
xC=2xO+xM=20+2=1yC=2yO+yM=20+4=2
Coordonatele punctului C sunt:
C(1,2)
(2p)
6. Se consideră triunghiul ABC, cu AB=8, măsura unghiului C de 30∘ și punctul O, centrul cercului circumscris triunghiului ABC. Determinați distanța de la punctul O la latura AB. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 6
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Aplicăm teorema sinusurilor în triunghiul ABC:
sinCAB=2R
unde R este raza cercului circumscris triunghiului ABC.
Înlocuind datele problemei (AB=8 și sin30∘=21), obținem:
2R=sin30∘8=218=16⟹R=8
(2p)
Punctul O este centrul cercului circumscris, deci OA=OB=R=8.
În triunghiul OAB, avem OA=OB=AB=8, prin urmare triunghiul OAB este echilateral cu latura de lungime 8.
Distanța de la punctul O la latura AB este lungimea înălțimii corespunzătoare în triunghiul echilateral OAB:
d(O,AB)=OM=2AB3=283=43
unde M este mijlocul segmentului AB.
(3p)
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
1. Se consideră matricea:
A(a)=32a+1a+2a1−a−2−2−11
și sistemul de ecuații:
⎩⎨⎧3x+ay−2z=b(2a+1)x+(1−a)y−z=c(a+2)x−2y+z=−1
unde a, b și c sunt numere reale.
a) Arătați că det(A(0))=5. (5p) b) Determinați numerele reale a pentru care matricea A(a) este inversabilă. (5p) c) Determinați numerele reale b și c pentru care sistemul de ecuații este compatibil, oricare ar fi numărul real a. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Subiectul II, Problema 1
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
a)
Pentru a=0, matricea devine:
A(0)=31201−2−2−11
(2p)
Calculăm determinantul matricei A(0) folosind regula lui Sarrus sau dezvoltarea după prima linie:
Matricea A(a) este inversabilă dacă și numai dacă det(A(a))=0:
det(A(a))=0⟺5(1−a2)=0⟺a2=1⟺a=−1 sau a=1
Prin urmare, matricea A(a) este inversabilă dacă și numai dacă:
a∈R∖{−1,1}
(3p)
c)
Pentru orice a∈R∖{−1,1}, determinantul sistemului este nenul (det(A(a))=0), așadar sistemul este de tip Cramer și are soluție unică (este compatibil determinat), oricare ar fi numerele reale b și c.
Pentru ca sistemul să fie compatibil pentru orice a∈R, trebuie să fie compatibil și în cazurile a=1 și a=−1.
Observăm în matricea sistemului minorul format din liniile 1 și 2 și coloanele 2 și 3:
d=a1−a−2−1=−a−(−2)(1−a)=−a+2−2a=2−3a
Pentru a=1⟹d=−1=0, iar pentru a=−1⟹d=5=0.
Așadar, rangul matricei sistemului este 2 atât pentru a=1, cât și pentru a=−1.
Conform teoremei Kronecker-Capelli, sistemul este compatibil dacă și numai dacă determinantul caracteristic este nul:
Înlocuind c=1 în prima relație 2b−3(1)=1⟹2b=4⟹b=2.
Numerele căutate sunt:
b=2,c=1
(2p)
2. Se consideră polinomul f=X4+aX3+aX2+8X−8, unde a este număr real.
a) Arătați că f(−1)=−15, pentru orice număr real a. (5p) b) Determinați numărul real a pentru care restul împărțirii polinomului f la polinomul g=X2−1 este egal cu 15X. (5p) c) Arătați că, pentru orice număr real a, polinomul f nu are toate rădăcinile numere întregi. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Subiectul II, Problema 2
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
a)
Calculăm valoarea polinomului pentru X=−1:
f(−1)=(−1)4+a⋅(−1)3+a⋅(−1)2+8⋅(−1)−8
(3p)
f(−1)=1−a+a−8−8=1−16=−15
pentru orice număr real a.
(2p)
b)
Deoarece gradul polinomului împărțitor g=X2−1 este 2, conform teoremei împărțirii cu rest, restul R(X) este un polinom de grad cel mult 1: R(X)=mX+n.
Avem relația f=(X2−1)Q+R(X).
Calculăm restul prin substituirea rădăcinilor lui g, adică X=1 și X=−1:
Pentru X=−1: R(−1)=f(−1)=−15⟹−m+n=−15.
Pentru X=1: f(1)=14+a⋅13+a⋅12+8⋅1−8=1+2a.
Deci R(1)=m+n=2a+1.
Presupunem prin reducere la absurd că toate rădăcinile x1,x2,x3,x4 ale polinomului f sunt numere întregi.
Din prima relație a lui Viète, avem:
x1+x2+x3+x4=−a
Deoarece x1,x2,x3,x4∈Z, suma lor este un număr întreg, de unde rezultă că a∈Z.
(2p)
Din ultima relație a lui Viète, produsul rădăcinilor este:
x1x2x3x4=−8⟹∣x1∣⋅∣x2∣⋅∣x3∣⋅∣x4∣=8
Cum rădăcinile sunt întregi și produsul modulelor lor este 8, dacă toate rădăcinile ar avea modulul mai mare sau egal cu 2, am avea:
∣x1∣⋅∣x2∣⋅∣x3∣⋅∣x4∣≥2⋅2⋅2⋅2=16>8
ceea ce este o contradicție.
Prin urmare, cel puțin o rădăcină a polinomului f trebuie să aibă modulul egal cu 1, adică cel puțin una dintre valorile 1 sau −1 este rădăcină a polinomului f.
Însă, la punctul a) am demonstrat că f(−1)=−15=0 pentru orice număr real a, deci X=−1 nu poate fi rădăcină a polinomului.
Rămâne că X=1 trebuie să fie rădăcină, așadar f(1)=0:
f(1)=1+2a=0⟺a=−21
Dar a=−21∈/Z, ceea ce contrazice faptul că a∈Z.
Presupunerea făcută este falsă, prin urmare polinomul f nu are toate rădăcinile numere întregi, pentru orice număr real a.
(3p)
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
1. Se consideră funcția f:R→R, f(x)=1−x−(x4−1)arctgx.
a) Arătați că f′(x)=−x2(4xarctgx+1), x∈R. (5p) b) Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f care este paralelă cu axa Ox. (5p) c) Demonstrați că tg(f(x))≥f(x)≥f(tgx), pentru orice x∈[0,1]. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Subiectul III, Problema 1
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
a)
Funcția f este derivabilă pe R, fiind formată prin sumă și produs de funcții elementare derivabile.
Calculăm derivata folosind regula de derivare a produsului:
Tangenta la graficul funcției f într-un punct A(x0,f(x0)) este paralelă cu axa Ox dacă și numai dacă panta tangentei este 0:
f′(x0)=0
(2p)
Ecuația devine −x02(4x0arctgx0+1)=0.
Observăm că pentru orice x0∈R, mărimile x0 și arctgx0 au același semn, deci x0arctgx0≥0.
Rezultă că 4x0arctgx0+1≥1>0 pentru orice x0∈R.
Astfel, singurul punct critic este dat de:
−x02=0⟺x0=0
Calculăm ordonata punctului de tangență:
f(0)=1−0−(04−1)arctg0=1−(−1)⋅0=1
Ecuația tangentei este y−f(x0)=f′(x0)(x−x0), adică:
y−1=0⋅(x−0)⟺y=1
(3p)
c)
Analizăm monotonia funcției f:
Am arătat că f′(x)=−x2(4xarctgx+1). Cum x2≥0 și 4xarctgx+1>0 pe R, avem f′(x)≤0 pentru orice x∈R.
Prin urmare, funcția f este descrescătoare pe R.
Calculăm valorile funcției în capetele intervalului [0,1]:
f(0)=1f(1)=1−1−(14−1)arctg1=0−0=0
Deoarece f este continuă și descrescătoare pe [0,1], imaginea intervalului este f([0,1])=[f(1),f(0)]=[0,1].
Așadar, pentru orice x∈[0,1], avem:
0≤f(x)≤1
(2p)
Considerăm funcția auxiliară g:[0,1]→R, g(t)=tgt−t.
Derivata este g′(t)=cos2t1−1=tg2t≥0 pentru orice t∈[0,1].
Funcția g este crescătoare pe [0,1], iar g(0)=0, prin urmare g(t)≥g(0)=0, adică:
tgt≥t,∀t∈[0,1]
Aplicăm această proprietate:
Pentru t=f(x)∈[0,1], obținem direct:
tg(f(x))≥f(x)
Pentru t=x∈[0,1], avem tgx≥x. Cum funcția f este descrescătoare pe [0,1], aplicarea lui f inversează sensul inegalității:
tgx≥x⟹f(tgx)≤f(x)⟺f(x)≥f(tgx)
Reunind cele două inegalități, rezultă că:
tg(f(x))≥f(x)≥f(tgx),∀x∈[0,1]
(3p)
2. Se consideră funcția f:R→R, f(x)=1+e−xx2+ex.
a) Arătați că ∫03(1+e−x)f(x)dx=8+e3. (5p) b) Arătați că ∫−mmx2+exf(x)dx=m, pentru orice m∈(0,+∞). (5p) c) Determinați numărul real nenul a pentru care limx→0(eax−11∫0xf(t)dt)=1. (5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Subiectul III, Problema 2
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Deoarece e−m+1=em1+1=emem+1, fracția se simplifică:
e−m+1em+1=emem+1em+1=em
Rezultă:
ln(em)=m
pentru orice m∈(0,+∞).
(2p)
c)
Limita se scrie sub forma:
L=x→0limeax−1∫0xf(t)dt
Când x→0, avem ∫00f(t)dt=0 și ea⋅0−1=0, fiind o nedeterminare de tipul [00].
Deoarece f este continuă pe R, funcția F(x)=∫0xf(t)dt este derivabilă cu F′(x)=f(x), iar numitorul g(x)=eax−1 este derivabil cu g′(x)=aeax=0 într-o vecinătate a originii (a=0).