BACEduHub
matematicaMate-Info (M1)Anul 2023Model Oficial

Bacalaureat 2023 - Matematică Mate-Info - Model Oficial

Notă generală: Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore.


SUBIECTUL I (30 de puncte)

1. Determinați numerele reale aa și bb pentru care (1+i)(a+bi)=4(1+i)(a+bi) = 4, unde i2=−1i^2 = -1. (5p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 1 Arată Rezolvarea Pas cu Pas

Rezolvare și Etape de Notare:

  • Efectuăm produsul numerelor complexe din membrul stâng:
(1+i)(a+bi)=a+bi+ai+bi2=a+bi+ai−b=(a−b)+(a+b)i(1+i)(a+bi) = a + bi + ai + bi^2 = a + bi + ai - b = (a-b) + (a+b)i
  • Ecuația devine:
(a−b)+(a+b)i=4+0i(a-b) + (a+b)i = 4 + 0i
  • Egalând partea reală și partea imaginară, obținem sistemul:
{a−b=4a+b=0\begin{cases} a - b = 4 \\ a + b = 0 \end{cases}

(3p)

  • Adunând cele două ecuații, rezultă 2a=4  ⟹  a=22a = 4 \implies a = 2.
  • Înlocuind în a doua ecuație, avem 2+b=0  ⟹  b=−22 + b = 0 \implies b = -2.
  • Numerele căutate sunt:
a=2,b=−2a = 2, \quad b = -2

(2p)


2. Se consideră funcția f:R→Rf: \mathbb{R} \to \mathbb{R}, f(x)=mx2−2x+mf(x) = mx^2 - 2x + m, unde mm este număr real nenul. Determinați numerele reale mm pentru care f(m−x)=f(m+x)f(m-x) = f(m+x), pentru orice număr real xx. (5p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 2 Arată Rezolvarea Pas cu Pas

Rezolvare și Etape de Notare:

  • Metoda 1 (Algebrică, conform baremului): Calculăm f(m−x)f(m-x) și f(m+x)f(m+x):
f(m−x)=m(m−x)2−2(m−x)+m=m(m2−2mx+x2)−2m+2x+mf(m-x) = m(m-x)^2 - 2(m-x) + m = m(m^2 - 2mx + x^2) - 2m + 2x + m f(m+x)=m(m+x)2−2(m+x)+m=m(m2+2mx+x2)−2m−2x+mf(m+x) = m(m+x)^2 - 2(m+x) + m = m(m^2 + 2mx + x^2) - 2m - 2x + m
  • Egalitatea f(m−x)=f(m+x)f(m-x) = f(m+x) este echivalentă cu:
−2m2x+2x=2m2x−2x  ⟺  4m2x−4x=0  ⟺  4x(m2−1)=0-2m^2 x + 2x = 2m^2 x - 2x \iff 4m^2 x - 4x = 0 \iff 4x(m^2 - 1) = 0
  • Cum egalitatea trebuie să aibă loc pentru orice x∈Rx \in \mathbb{R}, rezultă că:
m2−1=0m^2 - 1 = 0

(3p)

  • Ecuația m2−1=0m^2 - 1 = 0 are soluțiile m=−1m = -1 sau m=1m = 1, ambele fiind nenule și deci convenabile:
m∈{−1,1}m \in \{-1, 1\}

(2p)

  • Metoda 2 (Geometrică, axa de simetrie a parabolei): Relația f(m−x)=f(m+x)f(m-x) = f(m+x) pentru orice x∈Rx \in \mathbb{R} arată că dreapta x=mx = m este axă de simetrie pentru graficul funcției de gradul al doilea ff. Axa de simetrie a parabolei are ecuația x=−b2a=−−22m=1mx = -\frac{b}{2a} = -\frac{-2}{2m} = \frac{1}{m}. Rezultă direct m=1m  ⟹  m2=1  ⟹  m=±1m = \frac{1}{m} \implies m^2 = 1 \implies m = \pm 1.

3. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 2log⁡2(2x)−1=log⁡2(x2+x+2)2\log_2(2x) - 1 = \log_2(x^2 + x + 2). (5p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 3 Arată Rezolvarea Pas cu Pas

Rezolvare și Etape de Notare:

  • Stabilim condițiile de existență ale logaritmilor:
    • 2x>0  ⟹  x>02x > 0 \implies x > 0.
    • x2+x+2>0x^2 + x + 2 > 0, inegalitate adevărată pentru orice x∈Rx \in \mathbb{R} deoarece discriminantul este Δ=12−4⋅1⋅2=−7<0\Delta = 1^2 - 4 \cdot 1 \cdot 2 = -7 < 0, iar coeficientul lui x2x^2 este 1>01 > 0.
    • Domeniul de existență este D=(0,+∞)D = (0, +\infty).
  • Prelucrăm membrul stâng folosind proprietățile logaritmilor (1=log⁡221 = \log_2 2):
2log⁡2(2x)−1=log⁡2((2x)2)−log⁡22=log⁡2(4x2)−log⁡22=log⁡2(4x22)=log⁡2(2x2)2\log_2(2x) - 1 = \log_2\left((2x)^2\right) - \log_2 2 = \log_2(4x^2) - \log_2 2 = \log_2\left(\frac{4x^2}{2}\right) = \log_2(2x^2)
  • Ecuația devine:
log⁡2(2x2)=log⁡2(x2+x+2)\log_2(2x^2) = \log_2(x^2 + x + 2)
  • Din injectivitatea funcției logaritmice obținem:
2x2=x2+x+2  ⟺  x2−x−2=02x^2 = x^2 + x + 2 \iff x^2 - x - 2 = 0

(3p)

  • Rezolvăm ecuația de gradul al doilea:
Δ=(−1)2−4⋅1⋅(−2)=1+8=9\Delta = (-1)^2 - 4 \cdot 1 \cdot (-2) = 1 + 8 = 9 x1=1−32=−1,x2=1+32=2x_1 = \frac{1 - 3}{2} = -1, \quad x_2 = \frac{1 + 3}{2} = 2
  • Verificăm condiția de existență x>0x > 0:
    • x=−1<0x = -1 < 0, deci nu convine.
    • x=2>0x = 2 > 0, deci convine.
  • Soluția unică a ecuației este:
x=2x = 2

(2p)


4. Se consideră mulțimile A={1,2,3,4}A = \{1, 2, 3, 4\} și F={f∣f:A→A}\mathcal{F} = \{f \mid f: A \to A\}. Determinați probabilitatea ca, alegând un element ff din mulțimea F\mathcal{F}, acesta să verifice inegalitatea f(n)≤nf(n) \le n, pentru orice n∈An \in A. (5p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 4 Arată Rezolvarea Pas cu Pas

Rezolvare și Etape de Notare:

  • Numărul total de cazuri posibile este numărul total de funcții definite pe AA cu valori în AA:
Nr. cazuri posibile=∣A∣∣A∣=44=256\text{Nr. cazuri posibile} = |A|^{|A|} = 4^4 = 256

(2p)

  • Determinăm numărul de cazuri favorabile, adică numărul de funcții f∈Ff \in \mathcal{F} care satisfac f(n)≤nf(n) \le n pentru fiecare n∈{1,2,3,4}n \in \{1, 2, 3, 4\}:
    • Pentru n=1n = 1: f(1)≤1  ⟹  f(1)∈{1}f(1) \le 1 \implies f(1) \in \{1\}, deci există 11 posibilitate de alegere.
    • Pentru n=2n = 2: f(2)≤2  ⟹  f(2)∈{1,2}f(2) \le 2 \implies f(2) \in \{1, 2\}, deci există 22 posibilități de alegere.
    • Pentru n=3n = 3: f(3)≤3  ⟹  f(3)∈{1,2,3}f(3) \le 3 \implies f(3) \in \{1, 2, 3\}, deci există 33 posibilități de alegere.
    • Pentru n=4n = 4: f(4)≤4  ⟹  f(4)∈{1,2,3,4}f(4) \le 4 \implies f(4) \in \{1, 2, 3, 4\}, deci există 44 posibilități de alegere.
  • Conform principiului multiplicării, numărul de cazuri favorabile este:
Nr. cazuri favorabile=1⋅2⋅3⋅4=24\text{Nr. cazuri favorabile} = 1 \cdot 2 \cdot 3 \cdot 4 = 24
  • Calculăm probabilitatea cerută:
p=Nr. cazuri favorabileNr. cazuri posibile=24256=332p = \frac{\text{Nr. cazuri favorabile}}{\text{Nr. cazuri posibile}} = \frac{24}{256} = \frac{3}{32}

(3p)


5. În reperul cartezian xOyxOy se consideră punctele A(5,3)A(5, 3) și B(−1,5)B(-1, 5). Determinați coordonatele punctului CC, știind că CA⃗+CB⃗=2OC⃗\vec{CA} + \vec{CB} = 2\vec{OC}. (5p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 5 Arată Rezolvarea Pas cu Pas

Rezolvare și Etape de Notare:

  • Fie MM mijlocul segmentului ABAB. Din proprietatea medianei vectoriale într-un triunghi, avem:
CA⃗+CB⃗=2CM⃗\vec{CA} + \vec{CB} = 2\vec{CM}
  • Relația din ipoteză CA⃗+CB⃗=2OC⃗\vec{CA} + \vec{CB} = 2\vec{OC} devine:
2CM⃗=2OC⃗  ⟺  CM⃗=OC⃗2\vec{CM} = 2\vec{OC} \iff \vec{CM} = \vec{OC}
  • Egalitatea OC⃗=CM⃗\vec{OC} = \vec{CM} arată că vectorii au aceeași direcție, sens și mărime, prin urmare punctul CC este mijlocul segmentului OMOM, unde O(0,0)O(0, 0) este originea reperului.

(3p)

  • Determinăm coordonatele punctului MM:
xM=xA+xB2=5+(−1)2=42=2x_M = \frac{x_A + x_B}{2} = \frac{5 + (-1)}{2} = \frac{4}{2} = 2 yM=yA+yB2=3+52=82=4y_M = \frac{y_A + y_B}{2} = \frac{3 + 5}{2} = \frac{8}{2} = 4
  • Determinăm coordonatele punctului CC, fiind mijlocul lui OMOM:
xC=xO+xM2=0+22=1x_C = \frac{x_O + x_M}{2} = \frac{0 + 2}{2} = 1 yC=yO+yM2=0+42=2y_C = \frac{y_O + y_M}{2} = \frac{0 + 4}{2} = 2
  • Coordonatele punctului CC sunt:
C(1,2)C(1, 2)

(2p)


6. Se consideră triunghiul ABCABC, cu AB=8AB = 8, măsura unghiului CC de 30∘30^\circ și punctul OO, centrul cercului circumscris triunghiului ABCABC. Determinați distanța de la punctul OO la latura ABAB. (5p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 6 Arată Rezolvarea Pas cu Pas

Rezolvare și Etape de Notare:

  • Aplicăm teorema sinusurilor în triunghiul ABCABC:
ABsin⁡C=2R\frac{AB}{\sin C} = 2R

unde RR este raza cercului circumscris triunghiului ABCABC.

  • Înlocuind datele problemei (AB=8AB = 8 și sin⁡30∘=12\sin 30^\circ = \frac{1}{2}), obținem:
2R=8sin⁡30∘=812=16  ⟹  R=82R = \frac{8}{\sin 30^\circ} = \frac{8}{\frac{1}{2}} = 16 \implies R = 8

(2p)

  • Punctul OO este centrul cercului circumscris, deci OA=OB=R=8OA = OB = R = 8.
  • În triunghiul OABOAB, avem OA=OB=AB=8OA = OB = AB = 8, prin urmare triunghiul OABOAB este echilateral cu latura de lungime 88.
  • Distanța de la punctul OO la latura ABAB este lungimea înălțimii corespunzătoare în triunghiul echilateral OABOAB:
d(O,AB)=OM=AB32=832=43d(O, AB) = OM = \frac{AB \sqrt{3}}{2} = \frac{8\sqrt{3}}{2} = 4\sqrt{3}

unde MM este mijlocul segmentului ABAB.

(3p)


SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

1. Se consideră matricea:

A(a)=(3a−22a+11−a−1a+2−21)A(a) = \begin{pmatrix} 3 & a & -2 \\ 2a+1 & 1-a & -1 \\ a+2 & -2 & 1 \end{pmatrix}

și sistemul de ecuații:

{3x+ay−2z=b(2a+1)x+(1−a)y−z=c(a+2)x−2y+z=−1\begin{cases} 3x + ay - 2z = b \\ (2a+1)x + (1-a)y - z = c \\ (a+2)x - 2y + z = -1 \end{cases}

unde aa, bb și cc sunt numere reale.

a) Arătați că det⁡(A(0))=5\det(A(0)) = 5. (5p)
b) Determinați numerele reale aa pentru care matricea A(a)A(a) este inversabilă. (5p)
c) Determinați numerele reale bb și cc pentru care sistemul de ecuații este compatibil, oricare ar fi numărul real aa. (5p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Subiectul II, Problema 1 Arată Rezolvarea Pas cu Pas

Rezolvare și Etape de Notare:

a)

  • Pentru a=0a = 0, matricea devine:
A(0)=(30−211−12−21)A(0) = \begin{pmatrix} 3 & 0 & -2 \\ 1 & 1 & -1 \\ 2 & -2 & 1 \end{pmatrix}

(2p)

  • Calculăm determinantul matricei A(0)A(0) folosind regula lui Sarrus sau dezvoltarea după prima linie:
det⁡(A(0))=∣30−211−12−21∣=3⋅1⋅1+0⋅(−1)⋅2+(−2)⋅1⋅(−2)−(−2)⋅1⋅2−3⋅(−1)⋅(−2)−0⋅1⋅1\det(A(0)) = \begin{vmatrix} 3 & 0 & -2 \\ 1 & 1 & -1 \\ 2 & -2 & 1 \end{vmatrix} = 3 \cdot 1 \cdot 1 + 0 \cdot (-1) \cdot 2 + (-2) \cdot 1 \cdot (-2) - (-2) \cdot 1 \cdot 2 - 3 \cdot (-1) \cdot (-2) - 0 \cdot 1 \cdot 1 det⁡(A(0))=3+0+4−(−4)−6−0=3+4+4−6=5\det(A(0)) = 3 + 0 + 4 - (-4) - 6 - 0 = 3 + 4 + 4 - 6 = 5

(3p)


b)

  • Calculăm determinantul matricei A(a)A(a) pentru un număr real arbitrar aa:
det⁡(A(a))=∣3a−22a+11−a−1a+2−21∣\det(A(a)) = \begin{vmatrix} 3 & a & -2 \\ 2a+1 & 1-a & -1 \\ a+2 & -2 & 1 \end{vmatrix}
  • Adunăm linia 3 la linia 2 (L2←L2+L3L_2 \leftarrow L_2 + L_3) și înmulțim linia 3 cu 22 adunând-o la linia 1 (L1←L1+2L3L_1 \leftarrow L_1 + 2L_3):
det⁡(A(a))=∣2a+7a−403a+3−a−10a+2−21∣\det(A(a)) = \begin{vmatrix} 2a+7 & a-4 & 0 \\ 3a+3 & -a-1 & 0 \\ a+2 & -2 & 1 \end{vmatrix}
  • Dezvoltând după coloana 3, obținem:
det⁡(A(a))=1⋅∣2a+7a−43(a+1)−(a+1)∣=(a+1)∣2a+7a−43−1∣\det(A(a)) = 1 \cdot \begin{vmatrix} 2a+7 & a-4 \\ 3(a+1) & -(a+1) \end{vmatrix} = (a+1) \begin{vmatrix} 2a+7 & a-4 \\ 3 & -1 \end{vmatrix} det⁡(A(a))=(a+1)[−(2a+7)−3(a−4)]=(a+1)(−2a−7−3a+12)=(a+1)(5−5a)=5(1+a)(1−a)\det(A(a)) = (a+1) [-(2a+7) - 3(a-4)] = (a+1)(-2a - 7 - 3a + 12) = (a+1)(5 - 5a) = 5(1+a)(1-a) det⁡(A(a))=5(1−a2)\det(A(a)) = 5(1 - a^2)

(2p)

  • Matricea A(a)A(a) este inversabilă dacă și numai dacă det⁡(A(a))≠0\det(A(a)) \neq 0:
det⁡(A(a))=0  ⟺  5(1−a2)=0  ⟺  a2=1  ⟺  a=−1 sau a=1\det(A(a)) = 0 \iff 5(1 - a^2) = 0 \iff a^2 = 1 \iff a = -1 \text{ sau } a = 1
  • Prin urmare, matricea A(a)A(a) este inversabilă dacă și numai dacă:
a∈R∖{−1,1}a \in \mathbb{R} \setminus \{-1, 1\}

(3p)


c)

  • Pentru orice a∈R∖{−1,1}a \in \mathbb{R} \setminus \{-1, 1\}, determinantul sistemului este nenul (det⁡(A(a))≠0\det(A(a)) \neq 0), așadar sistemul este de tip Cramer și are soluție unică (este compatibil determinat), oricare ar fi numerele reale bb și cc.
  • Pentru ca sistemul să fie compatibil pentru orice a∈Ra \in \mathbb{R}, trebuie să fie compatibil și în cazurile a=1a = 1 și a=−1a = -1.
  • Observăm în matricea sistemului minorul format din liniile 1 și 2 și coloanele 2 și 3:
d=∣a−21−a−1∣=−a−(−2)(1−a)=−a+2−2a=2−3ad = \begin{vmatrix} a & -2 \\ 1-a & -1 \end{vmatrix} = -a - (-2)(1-a) = -a + 2 - 2a = 2 - 3a

Pentru a=1  ⟹  d=−1≠0a = 1 \implies d = -1 \neq 0, iar pentru a=−1  ⟹  d=5≠0a = -1 \implies d = 5 \neq 0. Așadar, rangul matricei sistemului este 22 atât pentru a=1a = 1, cât și pentru a=−1a = -1.

  • Conform teoremei Kronecker-Capelli, sistemul este compatibil dacă și numai dacă determinantul caracteristic este nul:
Δcar=∣a−2b1−a−1c−21−1∣=0\Delta_{\text{car}} = \begin{vmatrix} a & -2 & b \\ 1-a & -1 & c \\ -2 & 1 & -1 \end{vmatrix} = 0

(3p)

  • Pentru a=1a = 1:
Δcar(1)=∣1−2b0−1c−21−1∣=1⋅(1−c)−(−2)(0+2c)+b(0−2)=1−c+4c−2b=3c−2b+1=0  ⟹  2b−3c=1\Delta_{\text{car}}(1) = \begin{vmatrix} 1 & -2 & b \\ 0 & -1 & c \\ -2 & 1 & -1 \end{vmatrix} = 1 \cdot (1 - c) - (-2)(0 + 2c) + b(0 - 2) = 1 - c + 4c - 2b = 3c - 2b + 1 = 0 \implies 2b - 3c = 1
  • Pentru a=−1a = -1:
Δcar(−1)=∣−1−2b2−1c−21−1∣\Delta_{\text{car}}(-1) = \begin{vmatrix} -1 & -2 & b \\ 2 & -1 & c \\ -2 & 1 & -1 \end{vmatrix}

Adunând linia 3 la linia 2 (L2←L2+L3L_2 \leftarrow L_2 + L_3), linia 2 devine (00c−1)\begin{pmatrix} 0 & 0 & c-1 \end{pmatrix}:

Δcar(−1)=(c−1)⋅∣−1−2−21∣=(c−1)(−1−4)=−5(c−1)=0  ⟹  c=1\Delta_{\text{car}}(-1) = (c-1) \cdot \begin{vmatrix} -1 & -2 \\ -2 & 1 \end{vmatrix} = (c-1)(-1 - 4) = -5(c-1) = 0 \implies c = 1
  • Înlocuind c=1c = 1 în prima relație 2b−3(1)=1  ⟹  2b=4  ⟹  b=22b - 3(1) = 1 \implies 2b = 4 \implies b = 2.
  • Numerele căutate sunt:
b=2,c=1b = 2, \quad c = 1

(2p)


2. Se consideră polinomul f=X4+aX3+aX2+8X−8f = X^4 + aX^3 + aX^2 + 8X - 8, unde aa este număr real.

a) Arătați că f(−1)=−15f(-1) = -15, pentru orice număr real aa. (5p)
b) Determinați numărul real aa pentru care restul împărțirii polinomului ff la polinomul g=X2−1g = X^2 - 1 este egal cu 15X15X. (5p)
c) Arătați că, pentru orice număr real aa, polinomul ff nu are toate rădăcinile numere întregi. (5p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Subiectul II, Problema 2 Arată Rezolvarea Pas cu Pas

Rezolvare și Etape de Notare:

a)

  • Calculăm valoarea polinomului pentru X=−1X = -1:
f(−1)=(−1)4+a⋅(−1)3+a⋅(−1)2+8⋅(−1)−8f(-1) = (-1)^4 + a \cdot (-1)^3 + a \cdot (-1)^2 + 8 \cdot (-1) - 8

(3p)

f(−1)=1−a+a−8−8=1−16=−15f(-1) = 1 - a + a - 8 - 8 = 1 - 16 = -15

pentru orice număr real aa.

(2p)


b)

  • Deoarece gradul polinomului împărțitor g=X2−1g = X^2 - 1 este 22, conform teoremei împărțirii cu rest, restul R(X)R(X) este un polinom de grad cel mult 11: R(X)=mX+nR(X) = mX + n.
  • Avem relația f=(X2−1)Q+R(X)f = (X^2 - 1) Q + R(X).
  • Calculăm restul prin substituirea rădăcinilor lui gg, adică X=1X = 1 și X=−1X = -1:
    • Pentru X=−1X = -1: R(−1)=f(−1)=−15  ⟹  −m+n=−15R(-1) = f(-1) = -15 \implies -m + n = -15.
    • Pentru X=1X = 1: f(1)=14+a⋅13+a⋅12+8⋅1−8=1+2af(1) = 1^4 + a \cdot 1^3 + a \cdot 1^2 + 8 \cdot 1 - 8 = 1 + 2a. Deci R(1)=m+n=2a+1R(1) = m + n = 2a + 1.
  • Adunând cele două ecuații: 2n=2a−14  ⟹  n=a−72n = 2a - 14 \implies n = a - 7.
  • Scăzând ecuațiile: 2m=2a+16  ⟹  m=a+82m = 2a + 16 \implies m = a + 8.
  • Restul împărțirii este:
R(X)=(a+8)X+(a−7)R(X) = (a + 8)X + (a - 7)

(3p)

  • Condiția ca restul să fie egal cu 15X15X este:
(a+8)X+(a−7)=15X+0(a + 8)X + (a - 7) = 15X + 0
  • Egalând coeficienții corespunzători, obținem sistemul:
{a+8=15  ⟹  a=7a−7=0  ⟹  a=7\begin{cases} a + 8 = 15 \implies a = 7 \\ a - 7 = 0 \implies a = 7 \end{cases}
  • Valoarea căutată este:
a=7a = 7

(2p)


c)

  • Presupunem prin reducere la absurd că toate rădăcinile x1,x2,x3,x4x_1, x_2, x_3, x_4 ale polinomului ff sunt numere întregi.
  • Din prima relație a lui Viète, avem:
x1+x2+x3+x4=−ax_1 + x_2 + x_3 + x_4 = -a
  • Deoarece x1,x2,x3,x4∈Zx_1, x_2, x_3, x_4 \in \mathbb{Z}, suma lor este un număr întreg, de unde rezultă că a∈Za \in \mathbb{Z}.

(2p)

  • Din ultima relație a lui Viète, produsul rădăcinilor este:
x1x2x3x4=−8  ⟹  ∣x1∣⋅∣x2∣⋅∣x3∣⋅∣x4∣=8x_1 x_2 x_3 x_4 = -8 \implies |x_1| \cdot |x_2| \cdot |x_3| \cdot |x_4| = 8
  • Cum rădăcinile sunt întregi și produsul modulelor lor este 88, dacă toate rădăcinile ar avea modulul mai mare sau egal cu 22, am avea:
∣x1∣⋅∣x2∣⋅∣x3∣⋅∣x4∣≥2⋅2⋅2⋅2=16>8|x_1| \cdot |x_2| \cdot |x_3| \cdot |x_4| \ge 2 \cdot 2 \cdot 2 \cdot 2 = 16 > 8

ceea ce este o contradicție.

  • Prin urmare, cel puțin o rădăcină a polinomului ff trebuie să aibă modulul egal cu 11, adică cel puțin una dintre valorile 11 sau −1-1 este rădăcină a polinomului ff.
  • Însă, la punctul a) am demonstrat că f(−1)=−15≠0f(-1) = -15 \neq 0 pentru orice număr real aa, deci X=−1X = -1 nu poate fi rădăcină a polinomului.
  • Rămâne că X=1X = 1 trebuie să fie rădăcină, așadar f(1)=0f(1) = 0:
f(1)=1+2a=0  ⟺  a=−12f(1) = 1 + 2a = 0 \iff a = -\frac{1}{2}
  • Dar a=−12∉Za = -\frac{1}{2} \notin \mathbb{Z}, ceea ce contrazice faptul că a∈Za \in \mathbb{Z}.
  • Presupunerea făcută este falsă, prin urmare polinomul ff nu are toate rădăcinile numere întregi, pentru orice număr real aa.

(3p)


SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

1. Se consideră funcția f:R→Rf: \mathbb{R} \to \mathbb{R}, f(x)=1−x−(x4−1)arctg⁡xf(x) = 1 - x - (x^4 - 1)\operatorname{arctg} x.

a) Arătați că f′(x)=−x2(4xarctg⁡x+1)f'(x) = -x^2(4x \operatorname{arctg} x + 1), x∈Rx \in \mathbb{R}. (5p)
b) Determinați ecuația tangentei la graficul funcției ff care este paralelă cu axa OxOx. (5p)
c) Demonstrați că tg⁡(f(x))≥f(x)≥f(tg⁡x)\operatorname{tg}(f(x)) \ge f(x) \ge f(\operatorname{tg} x), pentru orice x∈[0,1]x \in [0, 1]. (5p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Subiectul III, Problema 1 Arată Rezolvarea Pas cu Pas

Rezolvare și Etape de Notare:

a)

  • Funcția ff este derivabilă pe R\mathbb{R}, fiind formată prin sumă și produs de funcții elementare derivabile.
  • Calculăm derivata folosind regula de derivare a produsului:
f′(x)=(1−x)′−[(x4−1)arctg⁡x]′=−1−[(x4−1)′arctg⁡x+(x4−1)(arctg⁡x)′]f'(x) = (1 - x)' - \left[(x^4 - 1)\operatorname{arctg} x\right]' = -1 - \left[(x^4 - 1)' \operatorname{arctg} x + (x^4 - 1) (\operatorname{arctg} x)'\right] f′(x)=−1−[4x3arctg⁡x+(x4−1)⋅1x2+1]f'(x) = -1 - \left[4x^3 \operatorname{arctg} x + (x^4 - 1) \cdot \frac{1}{x^2 + 1}\right]

(3p)

  • Descompunem x4−1=(x2−1)(x2+1)x^4 - 1 = (x^2 - 1)(x^2 + 1) și simplificăm:
x4−1x2+1=(x2−1)(x2+1)x2+1=x2−1\frac{x^4 - 1}{x^2 + 1} = \frac{(x^2 - 1)(x^2 + 1)}{x^2 + 1} = x^2 - 1
  • Înlocuind în expresia derivatei:
f′(x)=−1−4x3arctg⁡x−(x2−1)=−1−4x3arctg⁡x−x2+1=−x2−4x3arctg⁡xf'(x) = -1 - 4x^3 \operatorname{arctg} x - (x^2 - 1) = -1 - 4x^3 \operatorname{arctg} x - x^2 + 1 = -x^2 - 4x^3 \operatorname{arctg} x f′(x)=−x2(4xarctg⁡x+1),∀x∈Rf'(x) = -x^2 (4x \operatorname{arctg} x + 1), \quad \forall x \in \mathbb{R}

(2p)


b)

  • Tangenta la graficul funcției ff într-un punct A(x0,f(x0))A(x_0, f(x_0)) este paralelă cu axa OxOx dacă și numai dacă panta tangentei este 00:
f′(x0)=0f'(x_0) = 0

(2p)

  • Ecuația devine −x02(4x0arctg⁡x0+1)=0-x_0^2(4x_0 \operatorname{arctg} x_0 + 1) = 0.
  • Observăm că pentru orice x0∈Rx_0 \in \mathbb{R}, mărimile x0x_0 și arctg⁡x0\operatorname{arctg} x_0 au același semn, deci x0arctg⁡x0≥0x_0 \operatorname{arctg} x_0 \ge 0.
  • Rezultă că 4x0arctg⁡x0+1≥1>04x_0 \operatorname{arctg} x_0 + 1 \ge 1 > 0 pentru orice x0∈Rx_0 \in \mathbb{R}.
  • Astfel, singurul punct critic este dat de:
−x02=0  ⟺  x0=0-x_0^2 = 0 \iff x_0 = 0
  • Calculăm ordonata punctului de tangență:
f(0)=1−0−(04−1)arctg⁡0=1−(−1)⋅0=1f(0) = 1 - 0 - (0^4 - 1)\operatorname{arctg} 0 = 1 - (-1) \cdot 0 = 1
  • Ecuația tangentei este y−f(x0)=f′(x0)(x−x0)y - f(x_0) = f'(x_0)(x - x_0), adică:
y−1=0⋅(x−0)  ⟺  y=1y - 1 = 0 \cdot (x - 0) \iff y = 1

(3p)


c)

  • Analizăm monotonia funcției ff:
    • Am arătat că f′(x)=−x2(4xarctg⁡x+1)f'(x) = -x^2(4x \operatorname{arctg} x + 1). Cum x2≥0x^2 \ge 0 și 4xarctg⁡x+1>04x \operatorname{arctg} x + 1 > 0 pe R\mathbb{R}, avem f′(x)≤0f'(x) \le 0 pentru orice x∈Rx \in \mathbb{R}.
    • Prin urmare, funcția ff este descrescătoare pe R\mathbb{R}.
  • Calculăm valorile funcției în capetele intervalului [0,1][0, 1]:
f(0)=1f(0) = 1 f(1)=1−1−(14−1)arctg⁡1=0−0=0f(1) = 1 - 1 - (1^4 - 1)\operatorname{arctg} 1 = 0 - 0 = 0
  • Deoarece ff este continuă și descrescătoare pe [0,1][0, 1], imaginea intervalului este f([0,1])=[f(1),f(0)]=[0,1]f([0, 1]) = [f(1), f(0)] = [0, 1]. Așadar, pentru orice x∈[0,1]x \in [0, 1], avem:
0≤f(x)≤10 \le f(x) \le 1

(2p)

  • Considerăm funcția auxiliară g:[0,1]→Rg: [0, 1] \to \mathbb{R}, g(t)=tg⁡t−tg(t) = \operatorname{tg} t - t.
    • Derivata este g′(t)=1cos⁡2t−1=tg⁡2t≥0g'(t) = \frac{1}{\cos^2 t} - 1 = \operatorname{tg}^2 t \ge 0 pentru orice t∈[0,1]t \in [0, 1].
    • Funcția gg este crescătoare pe [0,1][0, 1], iar g(0)=0g(0) = 0, prin urmare g(t)≥g(0)=0g(t) \ge g(0) = 0, adică:
tg⁡t≥t,∀t∈[0,1]\operatorname{tg} t \ge t, \quad \forall t \in [0, 1]
  • Aplicăm această proprietate:
    1. Pentru t=f(x)∈[0,1]t = f(x) \in [0, 1], obținem direct:
tg⁡(f(x))≥f(x)\operatorname{tg}(f(x)) \ge f(x)
  1. Pentru t=x∈[0,1]t = x \in [0, 1], avem tg⁡x≥x\operatorname{tg} x \ge x. Cum funcția ff este descrescătoare pe [0,1][0, 1], aplicarea lui ff inversează sensul inegalității:
tg⁡x≥x  ⟹  f(tg⁡x)≤f(x)  ⟺  f(x)≥f(tg⁡x)\operatorname{tg} x \ge x \implies f(\operatorname{tg} x) \le f(x) \iff f(x) \ge f(\operatorname{tg} x)
  • Reunind cele două inegalități, rezultă că:
tg⁡(f(x))≥f(x)≥f(tg⁡x),∀x∈[0,1]\operatorname{tg}(f(x)) \ge f(x) \ge f(\operatorname{tg} x), \quad \forall x \in [0, 1]

(3p)


2. Se consideră funcția f:R→Rf: \mathbb{R} \to \mathbb{R}, f(x)=x2+ex1+e−xf(x) = \frac{x^2 + e^x}{1 + e^{-x}}.

a) Arătați că ∫03(1+e−x)f(x) dx=8+e3\int_0^3 (1 + e^{-x}) f(x) \, dx = 8 + e^3. (5p)
b) Arătați că ∫−mmf(x)x2+ex dx=m\int_{-m}^m \frac{f(x)}{x^2 + e^x} \, dx = m, pentru orice m∈(0,+∞)m \in (0, +\infty). (5p)
c) Determinați numărul real nenul aa pentru care lim⁡x→0(1eax−1∫0xf(t) dt)=1\lim_{x \to 0} \left( \frac{1}{e^{ax} - 1} \int_0^x f(t) \, dt \right) = 1. (5p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Subiectul III, Problema 2 Arată Rezolvarea Pas cu Pas

Rezolvare și Etape de Notare:

a)

  • Din definiția funcției ff, avem (1+e−x)f(x)=x2+ex(1 + e^{-x}) f(x) = x^2 + e^x.
  • Integrala devine:
∫03(1+e−x)f(x) dx=∫03(x2+ex) dx\int_0^3 (1 + e^{-x}) f(x) \, dx = \int_0^3 (x^2 + e^x) \, dx

(3p)

  • Aplicăm formula Leibniz-Newton:
∫03(x2+ex) dx=[x33+ex]03=(333+e3)−(033+e0)=(9+e3)−(0+1)=8+e3\int_0^3 (x^2 + e^x) \, dx = \left[ \frac{x^3}{3} + e^x \right]_0^3 = \left( \frac{3^3}{3} + e^3 \right) - \left( \frac{0^3}{3} + e^0 \right) = (9 + e^3) - (0 + 1) = 8 + e^3

(2p)


b)

  • Exprimăm raportul din integrand:
f(x)x2+ex=11+e−x=11+1ex=exex+1\frac{f(x)}{x^2 + e^x} = \frac{1}{1 + e^{-x}} = \frac{1}{1 + \frac{1}{e^x}} = \frac{e^x}{e^x + 1}

(3p)

  • Integrala devine:
∫−mmf(x)x2+ex dx=∫−mmexex+1 dx=∫−mm(ex+1)′ex+1 dx\int_{-m}^m \frac{f(x)}{x^2 + e^x} \, dx = \int_{-m}^m \frac{e^x}{e^x + 1} \, dx = \int_{-m}^m \frac{(e^x + 1)'}{e^x + 1} \, dx
  • Calculăm primitiva:
[ln⁡(ex+1)]−mm=ln⁡(em+1)−ln⁡(e−m+1)=ln⁡(em+1e−m+1)\left[ \ln(e^x + 1) \right]_{-m}^m = \ln(e^m + 1) - \ln(e^{-m} + 1) = \ln\left( \frac{e^m + 1}{e^{-m} + 1} \right)
  • Deoarece e−m+1=1em+1=em+1eme^{-m} + 1 = \frac{1}{e^m} + 1 = \frac{e^m + 1}{e^m}, fracția se simplifică:
em+1e−m+1=em+1em+1em=em\frac{e^m + 1}{e^{-m} + 1} = \frac{e^m + 1}{\frac{e^m + 1}{e^m}} = e^m
  • Rezultă:
ln⁡(em)=m\ln(e^m) = m

pentru orice m∈(0,+∞)m \in (0, +\infty).

(2p)


c)

  • Limita se scrie sub forma:
L=lim⁡x→0∫0xf(t) dteax−1L = \lim_{x \to 0} \frac{\int_0^x f(t) \, dt}{e^{ax} - 1}
  • Când x→0x \to 0, avem ∫00f(t) dt=0\int_0^0 f(t) \, dt = 0 și ea⋅0−1=0e^{a \cdot 0} - 1 = 0, fiind o nedeterminare de tipul [00]\left[\frac{0}{0}\right].
  • Deoarece ff este continuă pe R\mathbb{R}, funcția F(x)=∫0xf(t) dtF(x) = \int_0^x f(t) \, dt este derivabilă cu F′(x)=f(x)F'(x) = f(x), iar numitorul g(x)=eax−1g(x) = e^{ax} - 1 este derivabil cu g′(x)=aeax≠0g'(x) = a e^{ax} \neq 0 într-o vecinătate a originii (a≠0a \neq 0).
  • Aplicăm regula lui l’Hôpital:
L=lim⁡x→0(∫0xf(t) dt)′(eax−1)′=lim⁡x→0f(x)aeaxL = \lim_{x \to 0} \frac{\left( \int_0^x f(t) \, dt \right)'}{(e^{ax} - 1)'} = \lim_{x \to 0} \frac{f(x)}{a e^{ax}}

(2p)

  • Calculăm f(0)f(0):
f(0)=02+e01+e0=0+11+1=12f(0) = \frac{0^2 + e^0}{1 + e^0} = \frac{0 + 1}{1 + 1} = \frac{1}{2}
  • Limita devine:
L=f(0)a⋅e0=12a⋅1=12aL = \frac{f(0)}{a \cdot e^0} = \frac{\frac{1}{2}}{a \cdot 1} = \frac{1}{2a}
  • Din enunț, L=1L = 1, deci:
12a=1  ⟺  2a=1  ⟺  a=12\frac{1}{2a} = 1 \iff 2a = 1 \iff a = \frac{1}{2}

care este număr real nenul, deci convine.

(3p)