2. Se consideră funcția f:R→R, f(x)={2x}, unde {x} reprezintă partea fracționară a lui x. Arătați că f(x+21)=f(x), pentru orice număr real x.
(5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 2
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Calculăm valoarea funcției în punctul x+21:
f(x+21)={2(x+21)}={2x+1}
(2p)
Conform proprietății părții fracționare, adăugarea oricărui număr întreg nu schimbă partea fracționară, adică {y+k}={y}, pentru orice y∈R și orice k∈Z.
Deoarece 1∈Z, avem:
{2x+1}={2x}=f(x)
Rezultă că f(x+21)=f(x), pentru orice număr real x.
(3p)
3. Rezolvați în mulțimea numerelor reale ecuația 3x+1−3x=2x+2−2x+1.
(5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 3
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Dăm factor comun termenii exponențiali convenabili în ambii membri:
În membrul stâng: 3x+1−3x=3x(3−1)=2⋅3x.
În membrul drept: 2x+2−2x+1=2x+1(2−1)=2⋅2x.
2⋅3x=2⋅2x⟺3x=2x
(3p)
Împărțim prin 2x=0:
(23)x=1⟺(23)x=(23)0⟺x=0
(2p)
4. Calculați probabilitatea ca, alegând un număr a din mulțimea A={3,4,5,…,25}, numerele 3, 4 și a să reprezinte lungimile laturilor unui triunghi dreptunghic.
(5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 4
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Mulțimea A conține elementele n cu n∈{3,4,5,…,25}.
Numărul cazurilor posibile este:
card(A)=25−3+1=23
(2p)
Pentru ca 3, 4 și a să fie lungimile laturilor unui triunghi dreptunghic, aplicăm teorema lui Pitagora:
Cazul 1:a este lungimea ipotenuzei:
a2=32+42=9+16=25⟹a=25∈A
Cazul 2:4 este lungimea ipotenuzei, iar a este lungimea unei catete (deoarece 4>3):
32+a2=42⟹a2=16−9=7⟹a=7∈A
(Observație: 3 nu poate fi ipotenuză deoarece ipotenuza este cea mai lungă latură, iar cealaltă catetă are lungimea 4>3).
Deoarece există un scalar k=34=0 astfel încât DN=kDM, vectorii DM și DN sunt coliniari. Având originea comună D, rezultă că punctele D, M și N sunt coliniare.
(3p)
6. Arătați că, dacă ABC este un triunghi oarecare, atunci cosA<21(ACAB+ABAC).
(5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Exercițiul 6
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
Aducem paranteza din membrul drept la numitor comun:
1. Se consideră matricea A(m)=1212m−3112 și sistemul de ecuații:
⎩⎨⎧x+2y+z=02x+my+z=0x−3y+2z=0
unde m este număr real.
a) Arătați că det(A(m))=m−9, pentru orice număr real m.
(5p)
b) Determinați numărul real m pentru care sistemul de ecuații admite soluții diferite de (0,0,0).
(5p)
c) Pentru m=9, se consideră (x0,y0,z0) o soluție a sistemului de ecuații, cu x0,y0 și z0 numere reale astfel încât (x0,y0,z0)=(0,0,0). Calculați x02+y02+z02x02+y02−z02.
(5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Problema 1
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
a)
Calculăm determinantul matricei A(m) folosind regula lui Sarrus sau dezvoltarea după linii/coloane:
Sistemul de ecuații este liniar și omogen, având matricea sistemului egală cu A(m).
Un sistem omogen admite soluții netriviale (diferite de soluția banală (0,0,0)) dacă și numai dacă determinantul matricei sistemului este egal cu zero:
det(A(m))=0
(3p)
Folosind rezultatul de la punctul a):
m−9=0⟺m=9
(2p)
c)
Pentru m=9, matricea sistemului este:
A(9)=12129−3112
Deoarece det(A(9))=0, rangul matricei este mai mic decât 3. Minorul de ordinul 2 format din primele două linii și primele două coloane este:
1229=9−4=5=0⟹rang(A(9))=2
Alegem primele două ecuații ca ecuații principale, iar z=α ca necunoscută secundară (α∈R∗ deoarece (x0,y0,z0)=(0,0,0)):
{x+2y=−α2x+9y=−α
Înmulțim prima ecuație cu −2 și o adunăm la a doua:
2. Pe mulțimea numerelor întregi se definește legea de compoziție x∗y=xy+5x+5y+20.
a) Arătați că 2∗(−1)=23.
(5p)
b) Demonstrați că e=−4 este elementul neutru al legii de compoziție „∗”.
(5p)
c) Pentru r∈{0,1,2}, notăm cu A(r) mulțimea numerelor naturale care au restul r la împărțirea cu 3. Determinați numerele r∈{0,1,2} pentru care A(r) este parte stabilă a lui Z în raport cu legea de compoziție „∗”.
(5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Problema 2
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
a)
Aplicăm formula legii de compoziție pentru x=2 și y=−1:
2∗(−1)=2⋅(−1)+5⋅2+5⋅(−1)+20
(3p)
2∗(−1)=−2+10−5+20=23
(2p)
b)
Verificăm dacă x∗(−4)=x și (−4)∗x=x, pentru orice număr întreg x:
x∗(−4)=x⋅(−4)+5x+5⋅(−4)+20=−4x+5x−20+20=x
(3p)
(−4)∗x=(−4)⋅x+5⋅(−4)+5x+20=−4x−20+5x+20=x
Deoarece x∗(−4)=(−4)∗x=x pentru orice x∈Z, rezultă că e=−4 este elementul neutru al legii de compoziție „∗”.
(2p)
c)
Mulțimea A(r) este parte stabilă a lui Z în raport cu „∗” dacă pentru orice x,y∈A(r) rezultă x∗y∈A(r).
Pentru r=0: numerele din A(0) sunt de forma 3k, k∈N.
Alegem x=0∈A(0) și y=0∈A(0):
0∗0=0⋅0+5⋅0+5⋅0+20=20
Deoarece 20=3⋅6+2, restul împărțirii lui 20 la 3 este 2=0, deci 20∈/A(0).
Rezultă că A(0) nu este parte stabilă.
(1p)
Pentru r=1: dacă x,y∈A(1), atunci x=3m+1 și y=3n+1, cu m,n∈N. Calculăm x∗y:
Deoarece k,l∈N, numărul p=3kl+7k+7l+14 este natural, deci x∗y∈N și are restul 2 la împărțirea cu 3, adică x∗y∈A(2).
Rezultă că A(2) este parte stabilă, deci r=2 convine.
În concluzie, numerele cerute sunt r∈{1,2}.
(2p)
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
1. Se consideră funcția f:(−1,∞)→R, f(x)=(x−1)(ex−e).
a) Arătați că f′(x)=xex−e, x∈(−1,∞).
(5p)
b) Determinați ecuația tangentei la graficul funcției f, în punctul de abscisă x=1, situat pe graficul funcției f.
(5p)
c) Determinați punctul de extrem al funcției f.
(5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Problema 1
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
a)
Folosim formula derivării produsului (u⋅v)′=u′v+uv′:
f′(x)=(x−1)′(ex−e)+(x−1)(ex−e)′
(3p)
f′(x)=1⋅(ex−e)+(x−1)⋅ex=ex−e+xex−ex=xex−e
pentru orice x∈(−1,∞).
(2p)
b)
Calculăm valoarea funcției și a derivatei în punctul x=1:
f(1)=(1−1)(e1−e)=0⋅0=0f′(1)=1⋅e1−e=e−e=0
(2p)
Ecuația tangentei la graficul funcției f în punctul de abscisă x=1 este:
y−f(1)=f′(1)(x−1)⟺y−0=0⋅(x−1)⟺y=0
(3p)
c)
Calculăm derivata a doua a funcției f:
f′′(x)=(xex−e)′=(x)′ex+x(ex)′=ex+xex=(x+1)ex
Pentru orice x∈(−1,∞), avem x+1>0 și ex>0, deci:
f′′(x)>0,∀x∈(−1,∞)
Deoarece f′′(x)>0, derivata întâi f′ este strict crescătoare pe (−1,∞).
Cum f′(1)=0, deducem:
Pentru orice x∈(−1,1), f′(x)<f′(1)=0, deci funcția f este strict descrescătoare pe intervalul (−1,1].
Pentru orice x∈(1,∞), f′(x)>f′(1)=0, deci funcția f este strict crescătoare pe intervalul [1,∞).
(3p)
Deoarece funcția f este continuă în x=1, descrește la stânga lui 1 și crește la dreapta lui 1, punctul x=1 este punct de minim local (și global), deci x=1 este unicul punct de extrem al funcției f.
(2p)
2. Se consideră funcția f:(−2,∞)→R, f(x)=x2+1ln(x+2).
a) Arătați că ∫01ln(x+2)f(x)dx=4π.
(5p)
b) Calculați limx→0x1∫0xf(t)dt.
(5p)
c) Arătați că ∫01(f(x)+x+2arctg x)dx=4πln3.
(5p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Problema 2
Arată Rezolvarea Pas cu Pas
Rezolvare și Etape de Notare:
a)
Înlocuim expresia funcției f(x)=x2+1ln(x+2) în integrală:
∫01ln(x+2)f(x)dx=∫01x2+11dx=arctg x01
(3p)
arctg 1−arctg 0=4π−0=4π
(2p)
b)
Scriem limita sub formă de raport:
x→0limx1∫0xf(t)dt=x→0limx∫0xf(t)dt
Cazul este o nedeterminare de tipul [00]. Funcția f este continuă pe (−2,∞), deci funcția F(x)=∫0xf(t)dt este derivabilă, cu F′(x)=f(x).