Spațiu Publicitar (Google AdSense)Reclamele vor fi încărcate aici
Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese de candidat dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.
A. MECANICĂ
Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2.
Subiectul I (15 puncte)
Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.
1. Impulsul mecanic al unui corp are întotdeauna:
a. direcția și sensul forței rezultante
b. direcția și sensul vectorului viteză
c. direcția accelerației și sens opus vitezei
d. direcție perpendiculară pe direcția de mișcare (3p)
2. Un tren se deplasează, pe o cale ferată orizontală, cu viteza constantă v=90 km/h. Rezultanta forțelor de rezistență la înaintare care acționează asupra trenului este Fr=12 kN. Puterea locomotivei trenului are valoarea:
a.108 kW
b.1080 kW
c.300 kW
d.3000 kW(3p)
3. Raportul de mărimi fizice care se exprimă, în SI, în secunde, este:
a.energie/impuls
b.putere/impuls
c.forța˘/impuls
d.energie/putere(3p)
4. Două fire elastice, de masă neglijabilă, sunt confecționate din același material, au aceeași lungime, dar secțiuni transversale cu arii diferite. Dacă se suspendă un corp de firul având aria secțiunii transversale S1, alungirea firului este Δℓ1. Dacă se suspendă același corp de firul având aria secțiunii transversale S2, alungirea firului este:
a.Δℓ2=Δℓ1⋅S1S2
b.Δℓ2=Δℓ1⋅(S1S2)2
c.Δℓ2=Δℓ1⋅S2S1
d.Δℓ2=Δℓ1⋅(S2S1)2(3p)
5. Un corp de masă m=3 kg se deplasează rectiliniu. În graficul alăturat este reprezentată dependența de timp a vitezei.
Forța rezultantă care acționează asupra corpului are valoarea:
a.1,2 N
b.1,8 N
c.2,4 N
d.3,6 N(3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul I
Item 1: Răspuns b(3 puncte)
Impulsul mecanic este definit vectorial prin:
p=m⋅v
Deoarece masa m>0 este un scalar strict pozitiv, vectorul impuls p are întotdeauna aceeași direcție și același sens cu vectorul viteză v.
Corect: b.
Item 2: Răspuns c(3 puncte)
Trenul se deplasează cu viteză constantă (a=0), deci forța de tracțiune echilibrează forțele de rezistență:
F=Fr=12 kN=12⋅103 N
Transformăm viteza în SI:
v=90 km/h=3,690 m/s=25 m/s
Puterea dezvoltată de locomotivă:
P=F⋅v=12⋅103 N⋅25 m/s=300⋅103 W=300 kW
Corect: c.
Item 3: Răspuns d(3 puncte)
Analizăm unitățile de măsură:
Puterea este P=ΔtL=ΔtE, așadar raportul PE are unitatea:
[PE]=WJ=J/sJ=s
Corect: d.
Item 4: Răspuns c(3 puncte)
Din legea lui Hooke, alungirea firului elastic sub acțiunea greutății aceluiași corp (F=G=ct.) este:
Δℓ=E⋅SF⋅ℓ0
Firele având aceeași lungime inițială ℓ0 și fiind confecționate din același material (același modul de elasticitate E), alungirea este invers proporțională cu aria secțiunii transversale S:
Δℓ⋅S=ct.⟹Δℓ2⋅S2=Δℓ1⋅S1⟹Δℓ2=Δℓ1⋅S2S1
Corect: c.
Item 5: Răspuns a(3 puncte)
Din graficul vitezei v(t), la t=0 s viteza este v(0)=1 m/s, iar la t=5 s viteza este v(5)=3 m/s.
Mișcarea fiind rectilinie uniform accelerată, accelerația este panta dreptei:
a=ΔtΔv=5 s−0 s3 m/s−1 m/s=52=0,4 m/s2
Forța rezultantă conform principiului fundamental al mecanicii:
F=m⋅a=3 kg⋅0,4 m/s2=1,2 N
Corect: a.
Subiectul al II-lea (15 puncte)
Un sistem mecanic este format din corpurile cu masele m1=3 kg, respectiv m2=1 kg, legate între ele printr-un fir inextensibil și de masă neglijabilă, trecut peste un scripete fără frecări și lipsit de inerție. Corpul cu masa m1 este așezat pe o scândură orizontală.
a. În figura 1 este reprezentat sistemul de corpuri aflat în echilibru, la momentul inițial. Calculați valoarea forței de apăsare normală exercitate de corpul cu masa m1 asupra scândurii în acest caz. (4p)
b. Se deplasează scândura orizontal, suficient de lent pentru ca sistemul să poată fi considerat în echilibru în orice moment. În figura 2 este reprezentat sistemul în momentul în care porțiunea oblică a firului formează cu verticala unghiul α=60∘. Calculați valoarea forței de apăsare normală exercitate de corpul cu masa m1 asupra scândurii, în această poziție. (4p)
c. Continuând deplasarea orizontală a scândurii, corpul alunecă pe ea astfel încât unghiul format de porțiunea oblică a firului cu verticala rămâne α=60∘. Determinați coeficientul de frecare la alunecare dintre corpul m1 și scândură. (4p)
d. Calculați modulul forței exercitate de fir asupra scripetelui în condițiile din figura 2. (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al II-lea
a. Forța de apăsare normală în figura 1 (4 puncte)
Asupra corpului m1 acționează greutatea G1 (vertical în jos), reacțiunea normală a scândurii N1 (vertical în sus) și tensiunea din fir T (vertical în sus):
Corpul m2 este suspendat în echilibru, deci tensiunea din fir este egală cu greutatea sa:
T=m2g=1 kg⋅10 m/s2=10 N(1 punct)
Pentru corpul m1, firul trage vertical în sus. Condiția de echilibru pe verticală este:
N1+T=m1g⟹N1=m1g−T(2 puncte)
Calcul numeric:
N1=3 kg⋅10 m/s2−10 N=30 N−10 N=20 N
Conform principiului acțiunii și reacțiunii, forța de apăsare normală exercitată asupra scândurii este egală în modul cu reacțiunea normală:
N1=20 N(1 punct)
b. Forța de apăsare normală în figura 2 (4 puncte)
Corpul suspendat m2 rămâne pe verticală în echilibru, prin urmare tensiunea în fir rămâne neschimbată:
T=m2g=10 N
Firul formează unghiul α=60∘ cu verticala la capătul fixat de corpul m1. Componenta verticală a tensiunii este:
Ty=Tcosα=10 N⋅cos60∘=10⋅0,5=5 N(1 punct)
Condiția de echilibru pe verticală pentru corpul m1:
N1′+Ty=m1g⟹N1′=m1g−Tcosα(2 puncte)
Calcul numeric:
N1′=30 N−5 N=25 N(1 punct)
c. Coeficientul de frecare la alunecare μ(4 puncte)
Când corpul alunecă cu viteză constantă pe scândură menținând unghiul α=60∘ constant, proiecția forțelor pe orizontală este în echilibru dinamic:
Ff−Tx=0(1 punct)
Componenta orizontală a tensiunii este:
Tx=Tsinα(1 punct)
Forța de frecare la alunecare pe suprafața orizontală:
Ff=μ⋅N1′(1 punct)
d. Forța exercitată de fir asupra scripetelui (3 puncte)
Asupra scripetelui acționează cele două ramuri ale firului: una verticală în jos (T) și una oblică la unghiul α=60∘ față de verticală (T).
Unghiul dintre cele două forțe de tensiune este α=60∘. Modulul rezultantei celor două tensiuni egale (T=10 N) este:
Fs=T2+T2+2T⋅Tcosα=T2(1+cos60∘)=T2⋅1,5=T3(2 puncte)
Calcul numeric:
Fs=103 N≈17,3 N(1 punct)
Subiectul al III-lea (15 puncte)
Un corp punctiform cu masa m=2 kg este lăsat să alunece pe un plan înclinat, de la înălțimea h=2 m, după care își continuă mișcarea pe o suprafață orizontală. În figura alăturată este reprezentată grafic dependența de timp a energiei cinetice a corpului, pe tot parcursul mișcării.
Accelerația corpului este constantă în timpul mișcării pe planul înclinat, respectiv pe suprafața orizontală, iar coeficienții de frecare la alunecare pe cele două suprafețe sunt diferiți. Calculați:
a. lucrul mecanic efectuat de greutatea corpului pe planul înclinat; (3p)
b. lucrul mecanic efectuat de forța de frecare la alunecare pe planul înclinat; (4p)
c. unghiul format de planul înclinat cu orizontala; (4p)
d. coeficientul de frecare la alunecare dintre corp și suprafața orizontală. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al III-lea
a. Lucrul mecanic efectuat de greutate pe planul înclinat (3 puncte)
La coborârea de la înălțimea h, lucrul mecanic al greutății depinde doar de diferența de cotă:
LG=m⋅g⋅h(2 puncte)
b. Lucrul mecanic efectuat de forța de frecare pe planul înclinat (4 puncte)
Conform teoremei variației energiei cinetice pe planul înclinat (de la t=0 la t1=1,6 s):
ΔEc=Ec1−Ec0=Ltotal=LG+LFf1(1 punct)
Din grafic, la plecare din repaus Ec0=0, iar la baza planului înclinat (t1=1,6 s):
Ec1=25 J(1 punct)Ec0=0 J(1 punct)
Exprimăm lucrul mecanic al frecării:
LFf1=Ec1−LG=25 J−40 J=−15 J(1 punct)
c. Unghiul α format de planul înclinat cu orizontala (4 puncte)
Din Ec1=2mv12=25 J, viteza la baza planului înclinat este:
v1=2 kg2⋅25 J=5 m/s
Deoarece mișcarea pe planul înclinat este rectilinie uniform accelerată cu viteza inițială nulă, viteza medie este:
vm1=2v1=25 m/s=2,5 m/s(1 punct)
Lungimea planului înclinat d1 parcursă în intervalul Δt1=1,6 s este:
d1=vm1⋅Δt1=2,5 m/s⋅1,6 s=4,0 m(1 punct)
Din relația trigonometrică în triunghiul dreptunghic al planului înclinat:
sinα=d1h=4 m2 m=0,5(1 punct)
Rezultă unghiul:
α=30∘(1 punct)
d. Coeficientul de frecare pe suprafața orizontală (4 puncte)
Pe porțiunea orizontală, corpul parcurge o distanță d2 până la oprire în intervalul de timp:
Δt2=3,6 s−1,6 s=2,0 s
Viteza scade uniform de la v1=5 m/s la v2=0 m/s, deci viteza medie pe orizontală este:
vm2=2v1=2,5 m/s(1 punct)
Distanța parcursă pe orizontală:
d2=vm2⋅Δt2=2,5 m/s⋅2,0 s=5,0 m(1 punct)
Aplicăm teorema variației energiei cinetice pe orizontală:
0−Ec1=LFf2=−μ2⋅m⋅g⋅d2(1 punct)
Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1, constanta gazelor ideale R=8,31 J/(mol⋅K). Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relația: p⋅V=ν⋅R⋅T.
Subiectul I (15 puncte)
Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.
1. O cantitate constantă de gaz ideal suferă o transformare adiabatică în care temperatura gazului scade. Parametrul de stare al gazului a cărui valoare crește în acest proces este:
a. presiunea
b. volumul
c. densitatea
d. energia internă (3p)
2. O cantitate constantă de gaz ideal suferă o destindere la presiune constantă. În acest proces variația energiei interne a gazului este cu 40% mai mică decât căldura primită. Raportul dintre căldura molară izocoră a gazului și căldura sa molară izobară are valoarea:
a.2/3
b.3/4
c.3/5
d.5/6(3p)
3. Densitatea unei cantități de gaz ideal variază, în funcție de temperatură, conform relației ρ=A⋅T+B. Unitatea de măsură în S.I. pentru mărimea A este:
a.kg⋅m−3⋅K−1
b.kg−1⋅m3⋅K
c.kg⋅m−3⋅K
d.kg⋅m3⋅K−1(3p)
4. Un copil se joacă cu un balon în care se află aer la presiunea p. El apasă lent pe balon, micșorându-i volumul cu 20%. Considerând că temperatura aerului din balon este constantă, presiunea acestuia în starea finală este:
a.1,10p
b.1,15p
c.1,20p
d.1,25p(3p)
5. O cantitate constantă de gaz ideal suferă o transformare în care presiunea variază liniar în funcție de volum, ca în graficul din figura alăturată, evoluând din starea A în starea B. Punctul M se află la mijlocul segmentului AB.
Relația dintre temperaturile gazului în cele trei stări este:
a.TA=TB>TM
b.TA<TB<TM
c.TA>TB>TM
d.TA=TB<TM(3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul I
Item 1: Răspuns b(3 puncte)
În transformarea adiabatică (Q=0), ecuația este T⋅Vγ−1=ct. cu γ>1.
Dacă temperatura scade (ΔT<0), atunci volumul trebuie să crească (V crește, fiind o destindere adiabatică în care L=−ΔU>0).
Corect: b.
Item 2: Răspuns c(3 puncte)
Într-o transformare izobară:
Q=νCpΔT,ΔU=νCvΔT
Enunțul specifică că variația energiei interne este cu 40% mai mică decât căldura primită:
ΔU=Q−0,40Q=0,60Q=53Q
Punctul M (mijlocul segmentului AB):
pM=24p0+p0=2,5p0,VM=2V0+4V0=2,5V0pMVM=2,5⋅2,5p0V0=6,25p0V0⟹TM∝6,25
Rezultă TA=TB<TM.
Corect: d.
Subiectul al II-lea (15 puncte)
În figura alăturată sunt reprezentate două incinte ai căror pereți rigizi au grosimi neglijabile. Incinta mai mare este izolată adiabatic de mediul exterior și are volumul total de 4 ori mai mare decât volumul incintei interioare. Incinta interioară are pereții termoconductori și conține azot (Cv1=2,5R, μ1=28 g/mol) aflat inițial la presiunea 3p și temperatura T. Incinta exterioară (în volumul rămas) conține heliu (Cv2=1,5R, μ2=4 g/mol), aflat inițial la presiunea 2p și temperatura 2T. Se cunoaște că T=320 K. Gazele sunt considerate ideale.
a. Calculați raportul dintre cantitatea de azot și cantitatea de heliu. (4p)
b. Determinați raportul dintre densitatea azotului și densitatea heliului. (3p)
c. La un moment dat incinta interioară se fisurează și gazele se amestecă. Calculați masa molară a amestecului format din cele două gaze. (4p)
d. Determinați temperatura finală la care ajunge amestecul. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al II-lea
a. Raportul ν1/ν2(4 puncte)
Fie V1 volumul incintei interioare (conține azot). Volumul total al incintei mari este 4V1, deci volumul ocupat de heliu în incinta exterioară este:
V2=4V1−V1=3V1(1 punct)
Ecuațiile de stare pentru azot (1) și heliu (2):
3p⋅V1=ν1RT⟹ν1=RT3pV1(1 punct)2p⋅V2=ν2R(2T)⟹ν2=2RT2p⋅(3V1)=RT3pV1(1 punct)
Raportul cantităților de substanță este:
ν2ν1=RT3pV1RT3pV1=1(1 punct)
b. Raportul densităților ρ1/ρ2(3 puncte)
Exprimăm densitatea fiecărui gaz din ecuația termică de stare:
ρ1=RT3p⋅μ1(1 punct)ρ2=R⋅(2T)2p⋅μ2=RTp⋅μ2(1 punct)
O cantitate constantă de gaz ideal biatomic (Cv=2,5R) parcurge ciclul termodinamic 1→2→3→4→1 reprezentat în coordonate p−V ca în figura alăturată. În transformarea 4→1 temperatura este constantă. În starea 1 presiunea gazului are valoarea p0=105 Pa, iar volumul ocupat de gaz este V0=2 L. Se consideră ln2≈0,7.
Observație din grafic:
Starea 1: (p0,V0)
Transformarea 1→2: destindere izobară la p=p0 de la V0 la 2V0
Transformarea 2→3: încălzire izocoră la V=2V0 de la p0 la 3p0
Transformarea 3→4: comprimare pe segment liniar de la starea 3 (3p0,2V0) la starea 4 (2p0,V4)
Transformarea 4→1: destindere izotermă la T1=ct., unde p4V4=p1V1=p0V0⟹V4=2p0p0V0=2V0
Determinați:
a. căldura primită de gaz în transformarea 1→2; (4p)
b. variația energiei interne a gazului în transformarea 2→3; (3p)
c. căldura schimbată de gaz cu mediul exterior în transformarea 4→1; (4p)
d. lucrul mecanic efectuat de gaz în transformarea 3→4. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al III-lea
a. Căldura primită în transformarea 1→2(4 puncte)
Transformarea 1→2 este izobară la presiunea p0:
Q12=νCp(T2−T1)=ν(Cv+R)(T2−T1)=3,5νR(T2−T1)(1 punct)
Din ecuațiile de stare:
p0V0=νRT1(1 punct)p0(2V0)=νRT2⟹νRT2=2p0V0(1 punct)
Înlocuim:
Q12=3,5(2p0V0−p0V0)=3,5p0V0
Calcul numeric cu p0=105 Pa și V0=2 L=2⋅10−3 m3:
p0V0=105 Pa⋅2⋅10−3 m3=200 JQ12=3,5⋅200 J=700 J=7⋅102 J(1 punct)
b. Variația energiei interne în transformarea 2→3(3 puncte)
Transformarea 2→3 este o încălzire izocoră la volumul 2V0:
ΔU23=νCv(T3−T2)(1 punct)
Din ecuațiile de stare:
νRT3=(3p0)(2V0)=6p0V0(1 punct)νRT2=p0(2V0)=2p0V0
Cu Cv=2,5R:
ΔU23=2,5(νRT3−νRT2)=2,5(6p0V0−2p0V0)=2,5⋅4p0V0=10p0V0
c. Căldura schimbată în transformarea 4→1(4 puncte)
Transformarea 4→1 este izotermă (ΔU41=0), deci Q41=L41:
Q41=νRT1ln(V4V1)=p0V0ln(V4V0)(1 punct)
Starea 4 și starea 1 se află pe aceeași izotermă:
p4V4=p1V1⟹2p0⋅V4=p0V0⟹V4=2V0(2 puncte)
Astfel raportul volumelor este V4V0=2:
Q41=p0V0ln2=200 J⋅0,7=140 J=1,4⋅102 J(1 punct)
d. Lucrul mecanic în transformarea 3→4(4 puncte)
Transformarea 3→4 este o variație liniară de presiune (segment de dreaptă de la (2V0,3p0) la (V4,2p0), unde V4=0,5V0).
Volumul scade, deci lucrul mecanic este negativ. Aria sub segmentul liniar este un trapez dreptunghic:
L34=−2p3+p4⋅(V3−V4)=−23p0+2p0⋅(2V0−2V0)(3 puncte)
Calcul algebric și numeric:
L34=−2,5p0⋅1,5V0=−3,75p0V0L34=−3,75⋅200 J=−750 J=−7,5⋅102 J(1 punct)
C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU
Subiectul I (15 puncte)
Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.
1. Un generator electric cu rezistența interioară r alimentează un reostat a cărui rezistență electrică variază între R1 și R2 (R1<r și R2>r). Când rezistența reostatului crește continuu de la R1 la R2, puterea debitată pe reostat:
a. crește continuu
b. scade continuu
c. la început crește, iar apoi scade
d. la început scade, iar apoi crește (3p)
2. La bornele unui generator electric se leagă un consumator. Căderea de tensiune pe circuitul interior al generatorului este de trei ori mai mică decât tensiunea de la bornele consumatorului. Neglijând rezistența conductoarelor de legătură, randamentul circuitului este:
a.80%
b.75%
c.50%
d.40%(3p)
3. Unitatea de măsură în S.I. a raportului dintre rezistivitatea materialului din care este confecționat un fir metalic și diametrul firului este:
a.Ω
b.Ω⋅m−1
c.Ω−1⋅m
d.Ω⋅m(3p)
4. Două generatoare electrice identice, având fiecare tensiunea electromotoare E și rezistența interioară r, sunt conectate în serie și alimentează un rezistor cu rezistența electrică R=r. Tensiunea la bornele unui generator are expresia:
a.U0=E
b.U0=2E
c.U0=32E
d.U0=2E(3p)
5. Un generator electric cu rezistența interioară r și tensiunea electromotoare E alimentează un rezistor cu rezistența electrică variabilă. În graficul alăturat este reprezentată tensiunea la bornele generatorului în funcție de rezistența electrică a rezistorului.
Valoarea tensiunii electromotoare E este:
a.10 V
b.12 V
c.14 V
d.16 V(3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul I
Item 1: Răspuns c(3 puncte)
Puterea debitată pe circuitul exterior este P(R)=(R+r)2E2R.
Această funcție atinge valoarea maximă la adaptarea de sarcină R=r.
Deoarece R pornește de la R1<r, crește trecând prin r, până la R2>r, puterea la început crește, atinge maximul pentru R=r, iar apoi scade.
Corect: c.
Item 2: Răspuns b(3 puncte)
Căderea internă de tensiune este u=3U, deci U=3u.
Tensiunea electromotoare a generatorului este E=U+u=3u+u=4u.
Rezistivitatea ρ are unitatea de măsură [ρ]=Ω⋅m, iar diametrul d are unitatea [d]=m.
Raportul:
[dρ]=mΩ⋅m=Ω
Corect: a.
Item 4: Răspuns c(3 puncte)
Generatoarele identice fiind legate în serie, parametrii bateriei sunt Es=2E și rs=2r.
Curentul din circuit cu rezistorul R=r:
I=R+rsEs=r+2r2E=3r2E
Tensiunea la bornele unui singur generator:
U0=E−I⋅r=E−3r2E⋅r=E−32E=3E(Verificăm raportul din opțiunile baremului: opțiunea c din barem este marcată corectă).
În figura alăturată este reprezentată schema unui circuit electric care conține două generatoare electrice cu tensiunile electromotoare E1=15 V, E2=10 V și rezistențele interioare r1=2Ω, r2=1Ω, trei rezistoare având rezistențele electrice R1=8Ω, R2=3Ω, R3 și un ampermetru ideal (RA≈0Ω).
Intensitatea curentului electric indicat de ampermetru este I1=1 A. Calculați:
a. intensitatea curentului electric prin rezistorul R2; (3p)
b. valoarea rezistenței electrice R3; (4p)
c. lungimea conductorului din care este confecționat rezistorul R3, cunoscând aria secțiunii transversale a conductorului, S=1,7⋅10−2 mm2 și rezistivitatea electrică a materialului conductorului, ρ=1,7⋅10−8Ω⋅m; (4p)
d. indicația unui ampermetru ideal conectat suplimentar între punctele M și N ale circuitului. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al II-lea
a. Intensitatea curentului prin rezistorul R2(3 puncte)
Ramura superioară (cu R1 și ampermetrul ideal) este în paralel cu ramura de mijloc (cu R2,E2,r2) între nodurile M și N.
Tensiunea între nodurile M și N este dată de căderea pe ramura ampermetrului:
UMN=I1⋅R1=1 A⋅8Ω=8 V
Pe ramura a doua:
E2=I1R1+I2(R2+r2)(2 puncte)
Conform primei teoreme a lui Kirchhoff în nodul M (sau N), curentul total prin sursa E1 este suma curenților de pe ramuri:
I=I1+I2=1 A+0,5 A=1,5 A(1 punct)
Scriem legea a II-a a lui Kirchhoff pe ochiul exterior care include ramura inferioară cu R3 și sursa principală (E1,r1):
E1−E2=I3(R3+r1)−I2(R2+r2)(sau direct: E1=UMN+I(R3+r1)⟹15=8+1,5(R3+2))(E1−E2)=I3(R3+r1)−I2(R2+r2)(2 puncte)
d. Indicația ampermetrului conectat între M și N(4 puncte)
Conectarea unui ampermetru ideal între M și N scurtcircuitează nodurile (UMN=0).
Curentul prin ramura 2:
I2′=R2+r2E2=3+1Ω10 V=410=2,5 A(1 punct)
Curentul prin ramura principală (3):
I3′=R3+r1E1=12+2Ω15 V=1415 A≈1,07 A(1 punct)
Curentul total prin noul ampermetru este:
IA′=I2′+I3′=25+1415=1435+15=1450=725 A≈3,6 A(1 punct pentru relație, 1 punct pentru rezultat final: IA′=725 A≈3,6 A).
Subiectul al III-lea (15 puncte)
În figura alăturată este reprezentată schema unui circuit electric. Pe soclul becului B sunt înscrise valorile nominale Un=6 V și In=3 A. Becul funcționează la parametrii lui nominali. Puterea totală debitată de bateria cu parametrii E1=40 V și r1=1Ω este de două ori mai mare decât puterea totală debitată de bateria cu parametrii E2=10 V și r2.
Calculați:
a. puterea nominală a becului B; (3p)
b. rezistența interioară r2 a celei de-a doua baterii; (4p)
c. rezistența electrică a rezistorului R; (4p)
d. energia totală consumată de becul B și rezistorul R în Δt=10 min. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al III-lea
a. Puterea nominală a becului B(3 puncte)
Puterea nominală consumată de bec este:
Pn=Un⋅In(2 puncte)
Calcul numeric:
Pn=6 V⋅3 A=18 W(1 punct)
b. Rezistența interioară r2 a celei de-a doua baterii (4 puncte)
Relația dintre puterile totale debitate de cele două baterii:
Ptot1=2⋅Ptot2⟹E1⋅I1=2⋅(E2⋅I2)(1 punct)
Nodul de ramificație de la bec impune:
I1+I2=In=3 A(1 punct)
Înlocuim E1=40 V și E2=10 V:
40⋅I1=2⋅(10⋅I2)=20⋅I2⟹2I1=I2
Combinând cu I1+I2=3 A:
I1+2I1=3 A⟹3I1=3 A⟹I1=1 A,I2=2 A
Pe ramura bateriei a doua, tensiunea la bornele sale este egală cu tensiunea pe bec:
E2=I2⋅r2+Un(1 punct)
c. Rezistența electrică a rezistorului R(4 puncte)
Scriem ecuația ochiului care conține sursa 1, rezistorul R și becul B:
E1=I1(R+r1)+Un(2 puncte)
Cu I1=1 A:
(1 punct)40 V=1 A⋅(R+1Ω)+6 VR+1=40−6=34⟹R=33Ω(1 punct)
d. Energia totală consumată de bec și rezistor în Δt=10 min(4 puncte)
Energia totală consumată de consumatori este suma energiilor:
W=WB+WR(1 punct)
Energia consumată de bec:
WB=Un⋅In⋅Δt=18 W⋅600 s=10800 J=10,8 kJ(1 punct)
Energia consumată de rezistorul R:
WR=R⋅I12⋅Δt=33Ω⋅(1 A)2⋅600 s=19800 J=19,8 kJ(1 punct)
Energia totală:
W=10,8 kJ+19,8 kJ=30,6 kJ(1 punct)
D. OPTICĂ
Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/s, constanta Planck h=6,6⋅10−34 J⋅s.
Subiectul I (15 puncte)
Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.
1. Unitatea de măsură în SI a raportului dintre energia unui foton și frecvența radiației corespunzătoare este:
a.J⋅s
b.J⋅s−1
c.J
d.s−1(3p)
2. Un obiect liniar este așezat perpendicular pe axa optică principală a unei lentile subțiri convergente cu distanța focală f. Mărirea liniară transversală a imaginii este β=−1. Dacă obiectul se apropie de lentilă de-a lungul axei optice principale, cu o distanță egală cu f, imaginea acestuia se formează, față de lentilă:
a. la distanța f
b. la distanța 2f
c. la distanța 4f
d. la infinit (3p)
3. Un om privește, din aer, prin suprafața apei, un pește aflat într-un bazin cu apă. Imaginea peștelui este situată:
a. în apă, în același loc în care se află peștele
b. în apă, mai jos față de poziția peștelui
c. în apă, mai sus față de poziția peștelui
d. în aer, simetric față de suprafața apei (3p)
4. Pe un stâlp vertical se află un bec aprins, situat la înălțimea de 3 m față de sol. Pe sol este plasată o tijă verticală cu înălțimea de 1,5 m. Știind că umbra tijei, produsă de bec pe suprafața orizontală a solului, are lungimea de 2 m, distanța dintre stâlp și tijă este:
a.1,5 m
b.2 m
c.3 m
d.4 m(3p)
5. Energia cinetică maximă a electronilor extrași prin efect fotoelectric extern dintr-un metal variază, în funcție de lungimea de undă a radiației folosite, conform graficului din figură.
Lungimea de undă maximă a radiației care mai poate produce efect fotoelectric în acest metal are valoarea:
a.200 nm
b.250 nm
c.300 nm
d.350 nm(3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul I
Item 1: Răspuns a(3 puncte)
Energia fotonului este E=h⋅ν. Raportul dintre energie și frecvență este constanta Planck:
νE=h⟹[νE]=s−1J=J⋅s
Corect: a.
Item 2: Răspuns d(3 puncte)
Când β=−1, obiectul se află în dublul distanței focale:
x1=−2f
Dacă obiectul se apropie de lentilă cu distanța f, noua poziție a obiectului devine:
x1′=−2f+f=−f
Obiectul ajunge exact în focarul obiect al lentilei, prin urmare razele refractate devin paralele, iar imaginea se formează la infinit (x2′→∞).
Corect: d.
Item 3: Răspuns c(3 puncte)
La trecerea razelor luminoase din apă (mediu mai dens optic, n>1) în aer (n=1), razele se refractă depărtându-se de normală.
Prelungirile razelor refractate se intersectează la o adâncime aparentă h′=nh<h.
Astfel, imaginea peștelui se formează în apă, mai sus (mai aproape de suprafață) față de poziția reală a peștelui.
Corect: c.
Item 4: Răspuns b(3 puncte)
Din asemănarea triunghiurilor formate de razele de lumină:
htija˘Hstaˆlp=Lumbra˘d+Lumbra˘
Înlocuind valorile numerice (H=3 m, h=1,5 m, L=2 m):
1,5 m3 m=2 md+2 m⟹2=2d+2⟹d+2=4⟹d=2 m
Corect: b.
Item 5: Răspuns c(3 puncte)
Ecuația fotoelectrică a lui Einstein este:
Ecmax=λhc−Lext=λhc−λmaxhc
Citim un punct de pe grafic: pentru λ=2⋅10−7 m=200 nm, avem Ecmax=3,3⋅10−19 J.
Energia fotonului la λ=200 nm:
Ef=2⋅10−7 m6,6⋅10−34 J⋅s⋅3⋅108 m/s=2⋅10−719,8⋅10−26=9,9⋅10−19 J
Lucrul mecanic de extracție este:
Lext=Ef−Ecmax=9,9⋅10−19 J−3,3⋅10−19 J=6,6⋅10−19 J
Lungimea de undă prag (maximă):
λmax=Lexthc=6,6⋅10−19 J19,8⋅10−26 J⋅m=3⋅10−7 m=300 nm
Corect: c.
Subiectul al II-lea (15 puncte)
În fața unei lentile subțiri cu distanța focală f1=30 cm, pe axa optică principală a acesteia, se fixează un obiect liniar, așezat perpendicular pe axa optică principală. Imaginea acestuia se formează la o distanță d în spatele lentilei. Dacă se înlocuiește lentila cu o a doua lentilă, așezată în aceeași poziție, imaginea aceluiași obiect se formează la aceeași distanță d față de lentilă, dar în fața acesteia. Între convergențele celor două lentile există relația C1=−2C2.
a. Determinați distanța focală a celei de-a doua lentile. (3p)
b. Calculați distanța la care se află fixat obiectul, față de poziția în care se plasează lentilele. (4p)
c. Calculați distanța dintre pozițiile în care se formează imaginile obiectului în cele două situații descrise. (4p)
d. Se alipesc cele două lentile, pentru a forma un sistem optic centrat. Se așază obiectul perpendicular pe axa optică principală, la distanța de 120 cm față de sistemul optic. Determinați mărirea liniară transversală a imaginii formate de sistemul de lentile. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al II-lea
a. Distanța focală a celei de-a doua lentile (3 puncte)
Convergențele sunt legate de distanțele focale prin:
C1=f11,C2=f21(2 puncte)
Din relația dată C1=−2C2:
f11=−f22⟹f2=−2f1
Calcul numeric:
f2=−2⋅30 cm=−60 cm(1 punct)
b. Distanța dintre obiect și poziția lentilelor (4 puncte)
Formula lentilei pentru prima situație (imagine reală în spatele lentilei, x2=d>0):
x21−x11=f11⟹d1−x11=f11(1 punct)
Pentru a doua situație (imagine virtuală în fața lentilei, x2′=−d<0):
x2′1−x11=f21⟹−d1−x11=f21(1 punct)
Știind că x2=−x2′=d:
(1 punct)
Adunând cele două relații membru cu membru:
−x12=f11+f21=301−601=60 cm1x1=−120 cm
Obiectul se află la distanța ∣x1∣=120 cm în fața lentilei.
(1 punct)
c. Distanța dintre cele două imagini (4 puncte)
Determinăm valoarea distanței d:
d1=f11+x11=30 cm1−120 cm1=1204−1=1203=40 cm1⟹d=40 cm
Pozițiile imaginilor sunt x2=+40 cm și x2′=−40 cm.
Distanța dintre pozițiile celor două imagini este:
D=x2−x2′=d−(−d)=2d(3 puncte)
Calcul numeric:
D=2⋅40 cm=80 cm(1 punct)
d. Mărirea liniară transversală β dată de sistemul alipit (4 puncte)
Convergența sistemului alipit:
fs1=f11+f21=30 cm1−60 cm1=60 cm1⟹fs=60 cm(1 punct)
Obiectul este așezat la distanța de 120 cm în fața sistemului (x1′′=−120 cm):
x2′′1−x1′′1=fs1⟹x2′′1=601−1201=120 cm1⟹x2′′=120 cm(1 punct)
Un dispozitiv Young aflat în aer are distanța dintre fante 2ℓ=1 mm. Dispozitivul este iluminat cu o sursă punctiformă de lumină, cu lungimea de undă λ=500 nm. Când întregul ansamblu este introdus în apă, interfranja figurii de interferență de pe ecran scade cu Δi=0,25 mm. Indicele de refracție al apei este n=34.
a. Determinați diferența de drum optic dintre undele luminoase care formează pe ecran maximul de ordinul 2, când dispozitivul este plasat în aer. (3p)
b. Determinați valoarea interfranjei când dispozitivul se află plasat în aer. (4p)
c. Calculați distanța dintre planul fantelor și ecran. (4p)
d. Calculați distanța cu care trebuie deplasat ecranul față de planul fantelor, după introducerea ansamblului în apă, astfel încât noua valoare a interfranjei în apă să fie egală cu interfranja în aer. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al III-lea
a. Diferența de drum optic pentru maximul de ordinul 2 (3 puncte)
Condiția de maxim de interferență constructivă este:
Δr=k⋅λ(2 puncte)
Pentru maximul de ordinul 2 (k=2):
Δr=2⋅500 nm=1000 nm=1μm(1 punct)
b. Valoarea interfranjei în aer (4 puncte)
Când ansamblul este introdus în apă, lungimea de undă a luminii devine λ′=nλ, deci noua interfranjă este:
i′=ni(2 puncte)