Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele dintr-o singură arie tematică dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ. Pentru o pregătire exhaustivă, mai jos sunt redactate integral enunțurile și soluțiile didactice detaliate pas cu pas pentru toate cele patru secțiuni.
A. MECANICĂ
Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2.
Subiectul I (30 de puncte)
Pentru itemii 1-10 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului considerat corect.
1. Conform principiului acțiunii și reacțiunii rezultă că:
a. este valabilă relația Fa=Fr, unde Fa este acțiunea iar Fr este reacțiunea
b. acțiunea și reacțiunea au puncte de aplicație situate pe corpuri diferite (3p)
c. acțiunea și reacțiunea conduc întotdeauna la depărtarea corpurilor, deoarece au sensuri opuse
d. sistemul este întotdeauna în echilibru, deoarece acțiunea și reacțiunea sunt egale
2. Un fir elastic are constanta elastică k=60 N/m. Se taie din fir o bucată a cărei lungime este egală cu două treimi din lungimea totală a firului nedeformat. Constanta elastică a acestei părți din fir are valoarea:
a.20 N/m
b.40 N/m
c.90 N/m(3p)
d.180 N/m
3. Un mobil parcurge prima jumătate din drumul său cu viteza constantă v1=70 cm/s iar restul drumului cu viteza constantă v2=30 cm/s. Viteza mobilului pe întreaga durată a mișcării este egală cu:
a.vm=100 cm/s
b.vm=50 cm/s
c.vm=42 cm/s(3p)
d.vm=37 cm/s
4. Un corp de masă m este împins, pe tavanul orizontal al unei camere, cu o forță oblică F care face un unghi α cu orizontala, ca în figura alăturată. Despre reacțiunea normalei N, care acționează asupra corpului din partea tavanului, putem spune că:
a. are direcția verticală, sensul de jos în sus, iar modulul se poate calcula N=mg−Fsinα
b. are direcția verticală, sensul de jos în sus, iar modulul se poate calcula N=mg+Fsinα
c. are direcția verticală, sensul de sus în jos, iar modulul se poate calcula N=Fcosα−mg
d. are direcția verticală, sensul de sus în jos, iar modulul se poate calcula N=Fsinα−mg(3p)
5. Asupra unui corp de masă m=5 kg care se deplasează de-a lungul axei Ox acționează o forță rezultantă variabilă, a cărei dependență de timp este reprezentată în figura alăturată. La momentul inițial corpul se află în repaus. Viteza corpului la momentul de timp t=4 s, este:
a.6 m/s(3p)
b.30 m/s
c.15 m/s
d.5 m/s
6. Forța medie dezvoltată de motorul unei mașini de putere medie P=100 CP (1 CP=736 W), necesară pentru a atinge viteza de regim de 72 km/h pornind din repaus, are valoarea:
a.3,68 kN
b.1020 N
c.2044 N
d.7,36 kN(3p)
7. Simbolurile unităților de măsură fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură a vitezei este:
a.m⋅s−2
b.J−1⋅s⋅N
c.N⋅W
d.J⋅N−1⋅s−1(3p)
8. Două corpuri cu masele m1 și m2 coboară liber, fără frecare, pe un plan înclinat cu unghiul α. Forța cu care corpul 2 acționează asupra corpului 1 este:
a.m1gsinα
b.m1g
c.0(3p)
d.(m1+m2)gcosα
9. Dependența de timp a vitezei unui mobil este dată de relația v=a+bt, unde a și b sunt parametri constanți, iar timpul este exprimat în unități de măsură din SI. Unitatea de măsură a parametrului b este:
a.m⋅s−1
b.m⋅s−2(3p)
c.m⋅s
d.s
10. Un corp de mici dimensiuni este aruncat vertical, de jos în sus cu viteza inițială de 4 m/s. Înălțimea la care energia sa cinetică este egală cu o treime din cea potențială, are valoarea:
a.60 cm(3p)
b.80 cm
c.6 mm
d.8 mm
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Subiectul I
Item 1: Răspuns b(3 puncte)
Conform principiului al III-lea al dinamicii (principiul acțiunii și reacțiunii), dacă un corp acționează asupra altui corp cu o forță numită acțiune (Fa), cel de-al doilea corp reacționează simultan asupra primului cu o forță numită reacțiune (Fr), egală în modul și de sens opus:
Fr=−Fa
O consecință fundamentală este că acțiunea și reacțiunea au puncte de aplicație situate pe corpuri diferite, motiv pentru care ele nu se compun și nu pot forma un cuplu de forțe care să se anuleze reciproc pe un singur corp. Relația vectorială corectă conține semnul minus (Fa=−Fr).
Răspuns corect: b.
Item 2: Răspuns c(3 puncte)
Din legea lui Hooke pentru solicitarea axială a unui fir elastic omogen de secțiune S, lungime inițială ℓ0 și modul de elasticitate longitudinal E:
k=ℓ0E⋅S⟺k⋅ℓ0=E⋅S=ct
Constanta elastică este invers proporțională cu lungimea firului. Pentru bucata tăiată având lungimea ℓ′=32ℓ0, constanta elastică k′ satisface relația:
Viteza medie vm pe întreaga durată a mișcării este definită ca raportul dintre distanța totală parcursă d și durata totală ttotal:
vm=t1+t2d
Notând cele două jumătăți egale de drum d1=d2=2d, timpii corespunzători sunt t1=v1d/2 și t2=v2d/2:
vm=2v1d+2v2dd=v1+v22v1v2
Înlocuind valorile numerice v1=70 cm/s și v2=30 cm/s:
vm=70+302⋅70⋅30=1004200=42 cm/s
Răspuns corect: c.
Item 4: Răspuns d(3 puncte)
Corpul este presat pe tavanul orizontal al camerei. Forțele care acționează pe direcție verticală sunt:
Componenta verticală a forței de apăsare oblică: Fy=Fsinα (orientată în sus, spre tavan);
Greutatea corpului: G=mg (orientată vertical în jos);
Reacțiunea normală a tavanului: N (exercitată de tavan asupra corpului, orientată vertical în jos, împiedicând pătrunderea corpului în tavan).
Proiectând forțele pe axa verticală Oy orientată în sus:
Fsinα−mg−N=0⟹N=Fsinα−mg
Direcția este verticală, sensul este de sus în jos, iar modulul este N=Fsinα−mg.
Răspuns corect: d.
Item 5: Răspuns a(3 puncte)
Teorema variației impulsului afirmă că impulsul forței rezultante este egal cu variația impulsului punctului material:
Δp=p(t)−p(0)=mv(t)−mv(0)=∫0tF(t′)dt′=Ariagrafic
Corpul pornește din repaus (v(0)=0). Aria de sub graficul F(t) între t=0 și t=4 s este formată dintr-un triunghi dreptunghic (cu baza de la 0 la 2 s și înălțimea de 10 N) și un trapez/dreptunghi, având valoarea cumulată:
Δp=30 N⋅s
Calculăm viteza la momentul t=4 s:
v=mΔp=5 kg30 N⋅s=6 m/s
Răspuns corect: a.
Item 6: Răspuns d(3 puncte)
Viteza de regim este v=72 km/h=3,672 m/s=20 m/s.
Puterea medie dezvoltată de motor este P=100 CP=100⋅736 W=73600 W.
La o accelerare cu forță medie constantă pornind din repaus (v0=0), viteza medie de deplasare este:
vmed=2v0+v=20+20=10 m/s
Puterea medie se exprimă ca produsul dintre forța medie și viteza medie:
Aceasta reprezintă exact unitatea de măsură a vitezei în Sistemul Internațional.
Răspuns corect: d.
Item 8: Răspuns c(3 puncte)
Fiecare corp care coboară liber pe un plan înclinat fără frecare are accelerația determinată exclusiv de componenta tangențială a greutății:
miai=migsinα⟹ai=gsinα(i=1,2)
Deoarece ambele corpuri au exact aceeași accelerație naturală de coborâre a1=a2=gsinα, ele se deplasează la unison fără a exercita forțe de apăsare sau tracțiune reciprocă. Forța normală de contact dintre corpuri este:
F21=0
Răspuns corect: c.
Item 9: Răspuns b(3 puncte)
Relația dată este legea vitezei în mișcarea rectiliniu uniform variată: v(t)=v0+at.
Identificând parametrii, termenul bt trebuie să aibă aceeași dimensiune ca viteza:
[b]⋅[t]=[v]⟹[b]=[t][v]=sm/s=m⋅s−2
Parametrul b reprezintă accelerația mișcării.
Răspuns corect: b.
Item 10: Răspuns a(3 puncte)
Conservarea energiei mecanice în câmp gravitațional conservativ (frecarea cu aerul fiind neglijabilă):
Em0=Ec+Ep
La înălțimea h, ni se dă Ec=31Ep, deci:
Em0=31Ep+Ep=34Ep=34mgh
În momentul lansării de la sol (h0=0), întreaga energie mecanică este cinetică:
Em0=2mv02
Egalând cele două expresii:
34mgh=2mv02⟹h=8g3v02
Înlocuind v0=4 m/s și g=10 m/s2:
h=8⋅103⋅16=8048=0,6 m=60 cm
Răspuns corect: a.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Problema 1 (15 puncte)
Două corpuri A și B, având masele egale mA=mB=1 kg sunt legate printr-un fir inextensibil și de masă neglijabilă, trecut peste scripetele ideal S. Inițial sistemul se află în repaus. Asupra corpului acționează o forță F a cărei direcție formează cu direcția orizontală un unghi α, ca în figura alăturată. Valoarea coeficientului de frecare la alunecare dintre corpul A și suprafața orizontală este μ=0,2, iar valoarea sinα=0,6.
a. Determinați valoarea forței pentru care corpul B urcă uniform.
b. Determinați accelerația sistemului format din cele două corpuri atunci când valoarea forței este F=10 N.
c. Determinați valoarea forței de apăsare în axul scripetelui S, în condițiile punctului b.
d. După un interval de timp din momentul aplicării forței F=10 N firul care leagă cele două corpuri se rupe. Determinați raportul accelerațiilor corpului A, corespunzătoare celor două etape de mișcare ale acestuia, după ruperea firului.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Problema II.1
F1=0,8+0,2⋅0,610⋅(1+0,2⋅1)=0,8+0,1212=0,9212=23300≅13,04 N
(1 punct)
Subpunctul b. (4 puncte)
Când forța aplicată este F=10 N, forța de tracțiune spre stânga este mai mică decât valoarea de echilibru dinamic (10 N<13,04 N), astfel încât corpul B coboară accelerat, iar corpul A se deplasează accelerat spre dreapta.
Ecuația principiului al doilea al dinamicii pentru corpul B (care coboară):
mBa=GB−T⟹mBa=mBg−T
(1 punct)
Reacțiunea normală pentru corpul A este:
N=mAg−Fsinα=1⋅10−10⋅0,6=4 N
Forța de frecare se opune mișcării spre dreapta, fiind orientată spre stânga: Ff=μN=μ(mAg−Fsinα).
Ecuația principiului al doilea al dinamicii pentru corpul A (care se mișcă spre dreapta):
mAa=T−Fcosα−Ff
(1 punct)
Adunând membru cu membru cele două ecuații pentru a elimina tensiunea T:
Tensiunea din fir în regim accelerat se deduce din ecuația corpului B:
T=mB(g−a)=1 kg⋅(10−0,6) m/s2=9,4 N
(1 punct)
Firul este trecut peste scripete la un unghi de 90∘ (o ramură orizontală și o ramură verticală). Forța de apăsare pe axul scripetelui este rezultanta geometrică a celor două tensiuni:
Fap=T2+T2=T2
(1 punct)
Înlocuind valoarea numerică a tensiunii:
Fap=9,4⋅2≅9,4⋅1,4142≅13,29 N≅13,25 N
(1 punct)
Subpunctul d. (4 puncte)
În momentul ruperii firului, corpul A avea o viteză nenulă orientată spre dreapta.
Etapa 1: Imediat după rupere, corpul își continuă mișcarea spre dreapta până la oprire. Deoarece T=0, forțele orientate spre stânga sunt componenta Fx=Fcosα și forța de frecare Ff=μ(mAg−Fsinα), ambele frânând corpul:
mAa1=−Fcosα−Ff⟹a1=−mAFcosα+μ(mAg−Fsinα)
(1 punct)
Calcul numeric pentru etapa 1:
a1=−18+0,8=−8,8 m/s2
(1 punct)
Etapa 2: După oprirea instantanee pe planul orizontal, forța de tracțiune spre stânga Fcosα=8 N este strict mai mare decât forța maximă de frecare statică Ff=0,8 N, astfel că mișcarea începe în sens invers (spre stânga). Forța de frecare se orientează spre dreapta:
mAa2=Fcosα−Ff⟹a2=18−0,8=7,2 m/s2
(1 punct)
Raportul algebric al accelerațiilor celor două etape:
În figura alăturată este reprezentat un sistem de două corpuri având masele m1=2 kg respectiv m2, legate între ele printr-un fir inextensibil și de masă neglijabilă, trecut peste un scripete ideal și printr-un resort elastic de constantă elastică k=100 N/m și de masă neglijabilă. Mișcarea corpului pe planul înclinat se face cu frecare, coeficientul de frecare la alunecare fiind μ=0,29≅231, iar unghiul planului înclinat este α=30∘. Corpul cu masa m2 coboară pe direcție verticală cu accelerația a=1 m/s2.
a. Reprezentați forțele ce acționează asupra corpului în mișcare pe planul înclinat.
b. Determinați deformarea resortului.
c. Calculați masa corpului suspendat de firul vertical.
d. Se dezleagă corpurile și se leagă apoi corpul cu masa m1 de un fir extensibil, de masă neglijabilă, de lungime nedeformată 60 cm, cu suprafața secțiunii transversale de 5 mm2 și modulul de elasticitate E=3⋅107 N/m2. Determinați alungirea firului atunci când corpul este în mișcare uniformă pe plan orizontal, fiind tras de capătul liber al firului de o forță orizontală. Valoarea coeficientului de frecare la alunecare între corp și suprafața orizontală este 0,4.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Problema II.2
Subpunctul a. (4 puncte)
Corpul m2 coboară pe verticală, prin urmare corpul m1 urcă în mod accelerat pe planul înclinat cu accelerația a=1 m/s2.
Forțele care acționează asupra corpului m1 sunt:
GreutateaG1=m1g, verticală în jos, descompusă în:
componenta tangențială G1t, paralelă cu planul, orientată în josul pantei (G1t=m1gsinα);
componenta normală G1n, perpendiculară pe plan, orientată în jos (G1n=m1gcosα).
Reacțiunea normală a planuluiN, orientată perpendicular pe plan în sus (N=G1n).
Forța elastică din resortFel, orientată paralel cu planul înclinat, în susul pantei (forță motrice).
Forța de frecare la alunecareFf, orientată la suprafața de contact paralel cu planul, în josul pantei (se opune sensului mișcării de urcare).
(4 puncte pentru reprezentarea completă și corectă a tuturor forțelor și componentelor)
Subpunctul b. (4 puncte)
Calculăm componentele greutății pentru m1=2 kg, g=10 m/s2, α=30∘:
G1t=m1gsin30∘=2⋅10⋅0,5=10 NG1n=m1gcos30∘=2⋅10⋅23=103 N
Forța de reacțiune normală este egală în modul cu G1n: N=103 N.
Forța de frecare la alunecare are expresia:
Ff=μm1gcosα=231⋅103=5 N
(1 punct)
Ecuația fundamentală a dinamicii pe direcția planului înclinat pentru mișcarea accelerată de urcare:
Fel−Ff−G1t=m1a
(1 punct)
Determinăm modulul forței elastice din resort:
Fel=m1a+G1t+Ff=2⋅1+10+5=17 N
Legea forței elastice Fel=kΔℓ:
Fel=kΔℓ⟹Δℓ=kFel
(1 punct)
Calcul numeric al deformației resortului:
Δℓ=100 N/m17 N=0,17 m=17 cm
(1 punct)
Subpunctul c. (4 puncte)
Deoarece scripetele și resortul au mase neglijabile și frecările în scripete sunt nule, tensiunea din firul vertical este egală cu forța elastică din resort:
T=Fel=17 N
(1 punct)
Ecuația de mișcare pentru corpul de masă m2 care coboară accelerat pe verticală:
G2−T=m2a⟺m2g−T=m2a
(1 punct)
Exprimăm forța elastică în funcție de masa m2:
Fel=m2(g−a)⟹m2=g−aFel
(1 punct)
Înlocuind numeric:
m2=10−117 N=917 kg≅1,89 kg
(1 punct)
Subpunctul d. (3 puncte)
La deplasarea uniformă pe plan orizontal, forța de tracțiune orizontală aplicată capătului firului echilibrează forța de frecare la alunecare:
F=Ff1=μ1m1g=0,4⋅2 kg⋅10 m/s2=8 N
(1 punct)
Din legea lui Hooke pentru solicitarea axială a firului de secțiune S=5 mm2=5⋅10−6 m2, lungime nedeformată ℓ0=60 cm=0,6 m și modul Young E=3⋅107 N/m2:
Δℓ1=S⋅EF⋅ℓ0
(1 punct)
Calcul numeric al alungirii firului:
Δℓ1=5⋅10−6 m2⋅3⋅107 N/m28 N⋅0,6 m=1504,8=0,032 m=3,2 cm
(1 punct)
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Problema 1 (15 puncte)
O minge de mici dimensiuni, cu masa m=150 g, este aruncată vertical în sus, de la înălțimea h=1,35 m față de podeaua unei săli de sport, cu viteza inițială v0=3 m/s. Pe tot parcursul mișcării mingii direcția vitezei rămâne verticală. Frecarea cu aerul se consideră neglijabilă, energia potențială gravitațională se consideră nulă la nivelul podelei, iar înălțimea sălii suficient de mare astfel încât mingea să nu lovească tavanul.
a. Calculați energia mecanică a mingii în momentul lansării.
b. Determinați modulul variației impulsului mecanic al mingii între momentul lansării și momentul imediat înainte de prima atingere a podelei.
c. Imediat după ciocnirea cu podeaua viteza mingii scade la o valoare egală cu o fracțiune k=65 din viteza mingii imediat înainte de a lovi podeaua. Calculați înălțimea maximă la care se ridică mingea după prima ciocnire cu podeaua.
d. Știind că ciocnirea cu podeaua se face într-un interval de timp Δt=15 ms, determinați valoarea forței medii care acționează asupra mingii în timpul primei ciocniri cu podeaua.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Problema III.1
Subpunctul a. (3 puncte)
Masa mingii este m=150 g=0,15 kg. Energia mecanică la lansare este suma dintre energia cinetică și energia potențială gravitațională raportată la podea:
Între momentul lansării și momentul imediat dinaintea impactului cu podeaua, energia mecanică se conservă:
2mv02+mgh=2mv12+0
(1 punct)
Calculăm viteza v1 la sol:
2mv12=2,7 J⟹v12=0,152⋅2,7=36⟹v1=6 m/s
La momentul inițial, viteza v0 este orientată vertical în sus, iar la atingerea podelei, viteza v1 este orientată vertical în jos. Alegând axa verticală orientată în sus:
p0=mv0j
p1=−mv1j
Variația vectorială a impulsului: Δp1=p1−p0=−m(v1+v0)j.
Modulul variației impulsului mecanic este:
∣Δp1∣=m(v0+v1)
(2 puncte)
Calcul numeric:
∣Δp1∣=0,15 kg⋅(3+6) m/s=0,15⋅9=1,35 N⋅s
(1 punct)
Subpunctul c. (4 puncte)
Imediat după prima ciocnire cu podeaua, viteza mingii este orientată vertical în sus și are modulul:
v2=kv1=65⋅6 m/s=5 m/s
(1 punct)
Între momentul imediat de după ciocnire și momentul atingerii înălțimii maxime hmax, energia mecanică se conservă din nou:
2mv22+0=0+mghmax
(1 punct)
Înălțimea maximă la care urcă mingea este:
hmax=2gv22
(1 punct)
Calcul numeric:
hmax=2⋅1052=2025=1,25 m
(1 punct)
Subpunctul d. (4 puncte)
În timpul impactului de durată Δt=15 ms=15⋅10−3 s, impulsul variază de la pıˆnainte=−mv1j la pdupa˘=+mv2j.
Din teorema variației impulsului, forța medie dezvoltată este:
Fmedie=Δt∣Δp2∣
(1 punct)
Calcul numeric al forței medii:
Fmedie=15⋅10−3 s1,65 N⋅s=151650=110 N
(1 punct)
Problema 2 (15 puncte)
Un punct material cu masa m=1 kg pornește din repaus și se deplasează pe un plan orizontal sub acțiunea unei forțe de tracțiune orizontale, ce variază în funcție de coordonata punctului material conform graficului alăturat. Mișcarea pe planul orizontal se face cu frecare, coeficientul de frecare la alunecare fiind μ=0,2.
a. Calculați lucrul mecanic al forței de frecare între coordonata 0 m și 2 m.
b. Determinați viteza corpului la momentul în care corpul se află la coordonata 1 m.
c. Precizați între ce valori ale lui x accelerația este constantă și calculați valoarea ei.
d. La momentul în care punctul material se află la x=2 m, acțiunea forței de tracțiune încetează. Aflați valoarea coordonatei punctului material la care acesta se oprește.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Problema III.2
Subpunctul a. (3 puncte)
Forța de frecare la alunecare pe plan orizontal este constantă:
Ff=μmg=0,2⋅1 kg⋅10 m/s2=2 N
(1 punct)
Lucrul mecanic al forței de frecare între x0=0 și x2=2 m (deplasare Δx=2 m) este negativ (forță rezistentă):
LFf(0→2)=−Ff⋅x2
(1 punct)
Calcul numeric:
LFf(0→2)=−2 N⋅2 m=−4 J
(1 punct)
Subpunctul b. (4 puncte)
Conform teoremei variației energiei cinetice între x=0 și x1=1 m (v0=0):
2mv12−0=LF(0→1)+LFf(0→1)
(1 punct)
Pe intervalul [0,1 m], forța crește liniar de la 0 la Fmax=13 N. Lucrul mecanic al forței F este egal cu aria de sub grafic (triunghi):
LF(0→1)=2Fmax⋅x1=213 N⋅1 m=6,5 J
(1 punct)
Lucrul forței de frecare pe primul metru: LFf(0→1)=−Ff⋅x1=−2 N⋅1 m=−2 J.
Exprimăm viteza v1:
v1=m2(2Fmaxx1−μmgx1)
(1 punct)
Calcul numeric:
v1=12⋅(6,5−2)=9=3 m/s
(1 punct)
Subpunctul c. (4 puncte)
Accelerația corpului este dată de principiul al doilea: ma=F(x)−Ff. Deoarece m și Ff sunt constante, accelerația este constantă pe intervalul unde forța de tracțiune este constantă:
a=const.⟺x∈[1 m,2 m]
(1 punct)
Pe acest interval, forța are valoarea Fmax=13 N.
Scriem ecuația fundamentală:
Fmax−Ff=ma
(1 punct)
Deducem formula accelerației:
a=mFmax−Ff
(1 punct)
Calcul numeric al accelerației:
a=113−2=11 m/s2
(1 punct)
Subpunctul d. (4 puncte)
Aplicăm teorema variației energiei cinetice pe întreaga mișcare, de la pornire (x=0, v0=0) până la oprirea finală (x=x3, v3=0):
ΔEc(0→3)=0−0=LF(0→2)+LFf(0→3)=0
(1 punct)
Lucrul mecanic total efectuat de forța F pe intervalul [0,2 m] este aria trapezului formată din aria triunghiului pe [0,1 m] plus aria dreptunghiului pe [1 m,2 m]:
Forța de frecare acționează pe toată distanța x3: LFf(0→3)=−μmgx3.
Ecuația devine:
Fmax⋅(2x1+x2−x1)−μmgx3=0
(1 punct)
Deducem coordonata opririi x3:
x3=μmgLF(0→2)=μmgFmax(x2−2x1)
(1 punct)
Calcul numeric:
x3=2 N19,5 J=9,75 m
(1 punct)
B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ
Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1, constanta gazelor ideale R=8,31 J⋅mol−1⋅K−1. Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relația: p⋅V=νRT.
Subiectul I (30 de puncte)
Pentru itemii 1-10 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului considerat corect.
1. Mărimea fizică a cărei valoare este aceeași pentru două sisteme termodinamice aflate în echilibru termic se numește:
a. capacitate calorică
b. exponent adiabatic
c. temperatură (3p)
d. căldură specifică
2. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, relația incorectă este:
a.R=Cp−CV
b.R=μ(cp−cV)
c.cp=cV−R/μ(3p)
d.cV=(cpμ−R)/μ
3. O masă dată de gaz ideal suferă transformarea 1→2→3, reprezentată în coordonate V−T în figura alăturată. Între presiunile gazului în stările 1, 2 și 3 există relația:
a.p3>p2>p1
b.p2>p3>p1
c.p2>p1>p3
d.p1>p2>p3(3p)
4. Pentru a încălzi o masă m=0,2 kg de apă (capa˘=4200 J/(kg⋅K)) de la temperatura inițială t1 la temperatura t2=40∘C s-a consumat o căldură Q=25,2 kJ. Temperatura inițială a apei a fost de:
a.10∘C(3p)
b.20∘C
c.35∘C
d.40∘C
5. Știind că simbolurile mărimilor fizice sunt cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură a produsului (γ−1)CV este:
a.J/K
b.J/(mol⋅K)(3p)
c.J⋅kg/mol
d.J
6. Simbolurile unităților de măsură fiind cele utilizate în manuale, unitatea de măsură a raportului dintre căldura primită de un corp și căldura specifică a materialului din care este alcătuit, Q/c, este:
a.J⋅kg−1⋅K−1
b.kg−1⋅K−1
c.kg⋅K(3p)
d.mol⋅K
7. Un gaz ideal se destinde adiabatic. Putem afirma că în cursul acestui proces:
a. volumul gazului scade
b. gazul absoarbe căldură
c. energia internă a gazului rămâne constantă
d. gazul efectuează lucru mecanic (3p)
8. Un gaz ideal monoatomic (CV=3R/2) primește izoterm căldura Q. Variația energiei sale interne este egală cu:
a.5Q/2
b.0(3p)
c.3Q/2
d.3Q
9. Dintre mărimile fizice legate de structura discontinuă a substanței este mărime adimensională:
a. unitatea atomică de masă
b. masa moleculară relativă (3p)
c. cantitatea de substanță
d. numărul lui Avogadro
10. Prin încălzirea unui gaz ideal cu ΔT=200 K la presiune constantă, volumul său s-a mărit de două ori. Temperatura finală a gazului are valoarea:
a.T=200 K
b.T=273 K
c.T=400 K(3p)
d.T=546 K
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Subiectul I
Item 1: Răspuns c(3 puncte)
Conform principiului zero al termodinamicii, două sisteme termodinamice aflate în contact termic ating starea de echilibru termic atunci când parametrul macroscopic intensiv numit temperatură devine identic pentru ambele sisteme.
Răspuns corect: c.
Item 2: Răspuns c(3 puncte)
Relația lui Robert Mayer pentru căldurile specifice este:
cp−cV=μR⟹cp=cV+μR
Relația din varianta c afirmă eronat că cp=cV−R/μ (cu semnul minus), fiind incorectă din punct de vedere fizic (cp>cV).
Răspuns corect: c.
Item 3: Răspuns d(3 puncte)
Din ecuația de stare pV=νRT, raportul dintre volum și temperatură pe o izobară ce trece prin origine este:
TV=pνR
Panta dreptei care unește originea axelor (0,0) cu un punct de stare în planul (V,T) este invers proporțională cu presiunea p.
Din graficul V−T: punctul 1 are panta cea mai mică, punctul 2 are o pantă medie, iar punctul 3 are panta cea mai abruptă.
Prin urmare, presiunile satisfac inegalitatea:
p1>p2>p3
Răspuns corect: d.
Item 4: Răspuns a(3 puncte)
Căldura absorbită la încălzire este dată de relația calorimetrică:
Exponentul adiabatic este definit ca γ=CVCp. Folosind relația lui Robert Mayer Cp−CV=R:
γ−1=CVCp−CV=CVR
Înmulțind cu capacitatea calorică molară CV:
(γ−1)CV=(CVR)CV=R
Mărimea rezultată este constanta universală a gazelor ideale R, a cărei unitate de măsură în Sistemul Internațional este:
[R]SI=J⋅mol−1⋅K−1=J/(mol⋅K)
Răspuns corect: b.
Item 6: Răspuns c(3 puncte)
Din formula căldurii Q=mcΔT, izolăm raportul Q/c:
cQ=mΔT
Unitatea de măsură în Sistemul Internațional este:
[cQ]SI=[m]SI⋅[ΔT]SI=kg⋅K
Răspuns corect: c.
Item 7: Răspuns d(3 puncte)
Într-o transformare adiabatică, sistemul nu schimbă căldură cu mediul exterior (Q=0).
Conform principiului I al termodinamicii: ΔU=Q−L=−L⟹L=−ΔU.
La o destindere adiabatică, volumul crește (ΔV>0), deci gazul efectuează lucru mecanic asupra mediului exterior (L>0), consumându-și din energia internă (ΔU<0, temperatura scade).
Răspuns corect: d.
Item 8: Răspuns b(3 puncte)
Pentru gazul ideal, energia internă depinde exclusiv de temperatură: U=νCVT.
Într-o transformare izotermă, temperatura rămâne strict constantă (T=ct⟹ΔT=0), ceea ce implică:
ΔU=νCVΔT=0
Toată căldura primită este transformată integral în lucru mecanic (Q=L).
Răspuns corect: b.
Item 9: Răspuns b(3 puncte)
Masa moleculară relativă Mr (sau μr) reprezintă raportul dintre masa unei molecule și a douăsprezecea parte din masa atomului de carbon 12C. Fiind un raport de două mase exprimate în aceleași unități, este o mărime adimensională (fără unitate de măsură).
Răspuns corect: b.
Item 10: Răspuns c(3 puncte)
La presiune constantă (transformare izobară), legea Gay-Lussac este:
T1V1=T2V2
Ni se precizează V2=2V1, prin urmare:
T2=2T1
Variația temperaturii este:
ΔT=T2−T1=2T1−T1=T1=200 K
Temperatura finală a gazului este:
T2=2⋅200 K=400 K
Răspuns corect: c.
Subiectul al II-lea (30 de puncte)
Problema 1 (15 puncte)
Două butelii sunt unite printr-un tub de volum neglijabil, prevăzut cu un robinet. Inițial robinetul este închis, iar recipientele conțin același tip de gaz ideal. În primul recipient, de volum V1=5 L, se află gaz la presiunea p1=3⋅105 Pa și temperatura T1=300 K, iar în al doilea, de volum V2=2 L, se află gaz la presiunea p2=105 Pa și temperatura T2=400 K. Întregul sistem este izolat adiabatic de mediul exterior.
a. Calculați cantitatea de gaz din primul recipient.
b. Calculați temperatura finală după deschiderea robinetului și stabilirea echilibrului termic.
c. Calculați presiunea finală care se stabilește în cele două vase după ce se deschide robinetul.
d. Calculați cantitatea de gaz aflată în primul recipient în starea finală.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Problema II.1
Subpunctul a. (4 puncte)
Din ecuația termică de stare p1V1=ν1RT1 pentru primul recipient:
T=3001500+4002003⋅105⋅5⋅10−3+105⋅2⋅10−3=5+0,51500+200=5,51700≅309 K
(1 punct)
Subpunctul c. (4 puncte)
După stabilirea echilibrului termic, gazul ocupă volumul total Vtotal=V1+V2=5+2=7 L=7⋅10−3 m3.
Presiunea finală este dată de ecuația Clapeyron-Mendeleev:
p=V1+V2(ν1+ν2)RT=V1+V2p1V1+p2V2
(3 puncte)
Înlocuind valorile numerice:
p=7⋅10−3 m31700 J≅2,428⋅105 Pa≅242⋅103 Pa
(1 punct)
Subpunctul d. (3 puncte)
În starea finală, gazul are presiunea p și temperatura T uniform distribuite în tot volumul. Cantitatea de gaz aflată în primul recipient devine:
ν1′=RTpV1=V1+V2V1(ν1+ν2)
(2 puncte)
Calcul numeric:
ν1′=75⋅(0,6017+0,0602)=75⋅0,6619≅0,47 mol
(1 punct)
Problema 2 (15 puncte)
Într-un vas de sticlă de volum V=16,62 L, izolat termic de exterior, se află un amestec de gaze format din m1=3⋅10−3 kg de hidrogen molecular (μhidrogen=2 g/mol) și m2=12⋅10−3 kg de oxigen molecular (μoxigen=32 g/mol). Temperatura în interiorul balonului este t=−33∘C.
a. Calculați raportul dintre masa unei molecule de hidrogen și masa unei molecule de oxigen.
b. Calculați raportul dintre numărul de moli de hidrogen și numărul de moli de oxigen.
c. Calculați presiunea exercitată de amestecul de gaze asupra pereților vasului.
d. Calculați masa molară a amestecului de gaze.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Problema II.2
Subpunctul a. (3 puncte)
Masa unei molecule este legată de masa molară prin numărul lui Avogadro: m0=NAμ.
Raportul maselor unei molecule de hidrogen și unei molecule de oxigen este egal cu raportul maselor lor molare:
O cantitate de gaz ideal monoatomic (CV=1,5R) este supusă unui proces ciclic reprezentat în coordonate densitate-presiune (ρ,p) ca în figura alăturată. Parametrii gazului în starea 2 sunt p2=105 Pa, V2=2 L. Lucrul mecanic schimbat de gaz cu mediul exterior în transformarea 2→3 este L23=200 J. Considerați că ln2=0,69.
a. Reprezentați procesul ciclic în coordonate p−V.
b. Calculați variația energiei interne a gazului în transformarea 2→3.
c. Calculați căldura schimbată de gaz cu exteriorul în transformarea 3→1.
d. Calculați lucrul mecanic total schimbat de gaz cu mediul exterior în timpul unui ciclu.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Problema III.1
Subpunctul a. (3 puncte)
Identificăm natura fiecărei transformări din ciclu:
Transformarea 2→3: dreaptă orizontală în planul (ρ,p), deci este o destindere izobară (p3=p2=105 Pa). Lucrul mecanic este L23=p2(V3−V2)=200 J, deci V3−V2=105200=2⋅10−3 m3=2 L⟹V3=4 L.
Transformarea 3→1: dreaptă verticală în planul (ρ,p), deci densitatea este constantă (ρ=ct), ceea ce înseamnă că volumul este constant: este o răcire izocoră la V1=V3=4 L.
Transformarea 1→2: segment de dreaptă ce trece prin origine în (ρ,p) (p∼ρ). Deoarece ρ=Vm, relația devine p∼V1⟺pV=ct, ceea ce reprezintă o comprimare izotermă (T1=T2). Presiunea în starea 1 este p1=p2V1V2=105⋅42=0,5⋅105 Pa.
(3 puncte pentru reprezentarea corectă a celor trei stări, a curbelor corespunzătoare și a sensului de parcurgere)
Subpunctul b. (4 puncte)
În destinderea izobară 2→3:
L23=νR(T3−T2)=200 J
(1 punct)
Variația energiei interne pentru gazul ideal este:
ΔU23=νCV(T3−T2)
(1 punct)
Împărțind membru cu membru:
L23ΔU23=RCV⟹ΔU23=RCVL23
(1 punct)
Deoarece CV=1,5R, obținem:
ΔU23=1,5⋅200 J=300 J
(1 punct)
Subpunctul c. (4 puncte)
În răcirea izocoră 3→1 (L31=0), căldura schimbată este egală cu variația energiei interne:
Q31=νCV(T1−T3)
(1 punct)
Din caracterul izoterm al transformării 1→2, avem T1=T2:
T1=T2⟹T1−T3=−(T3−T2)
(1 punct)
Prin urmare, căldura cedată este opusul variației energiei interne din etapa 2→3:
L23Q31=−RCV⟹Q31=−ΔU23
(1 punct)
Calcul numeric:
Q31=−300 J
(1 punct)
Subpunctul d. (4 puncte)
Lucrul mecanic total pe ciclu este suma lucrurilor mecanice elementare:
Cum volumul stării 3 este V3=V2+p2L23=4 L=V1:
V1=V3=p2L23+V2
(1 punct)
Lucrul mecanic total al ciclului este:
Lt=−138 J+200 J+0=62 J
(1 punct)
Problema 2 (15 puncte)
O cantitate ν=2 moli de heliu (γ=5/3) efectuează un proces ciclic format din două transformări la volum constant și două transformări la presiune constantă. Transformarea 1→2 este încălzirea izocoră la volumul minim, iar 3→4 este răcire izocoră la volumul maxim. Temperaturile celor patru stări sunt: t1=27∘C, t2=t4 și t3=927∘C.
a. Reprezentați procesul ciclic descris în sistemul de coordonate p−V.
b. Calculați energia internă a gazului în starea (2).
c. Calculați lucrul schimbat de gaz cu mediul exterior într-un ciclu.
d. Calculați căldura primită de gaz din exterior.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Problema III.2
Subpunctul a. (3 puncte)
Ciclul este dreptunghiular în coordonate (p,V):
1→2: încălzire izocoră la Vmin=V1=V2 de la presiunea p1 la p2 (segment vertical în sus);
2→3: încălzire izobară la pmax=p2=p3 de la V1 la V3 (segment orizontal spre dreapta);
3→4: răcire izocoră la Vmax=V3=V4 de la p2 la p1 (segment vertical în jos);
4→1: răcire izobară la pmin=p1=p4 de la V3 la V1 (segment orizontal spre stânga).
(3 puncte pentru reprezentarea completă a ciclului dreptunghiular închis și a săgeților de sens orar)
Subpunctul b. (4 puncte)
Convertim temperaturile în Kelvin:
T1=273+27=300 K;
T3=273+927=1200 K.
Din legile transformărilor izocore și izobare: p1p2=T1T2 și p4p3=T4T3. Cum p2=p3 și p1=p4, rezultă T1T2=T4T3⟺T2T4=T1T3.
Deoarece T2=T4, obținem relația fundamentală a mediilor geometrice:
T22=T1T3⟹T2=T1T3=300⋅1200=360000=600 K
Căldura molară la volum constant pentru heliu (γ=5/3) este CV=γ−1R=23R.
Energia internă în starea 2 are expresia:
U2=νCVT2=νCVT1T3
(3 puncte)
Calcul numeric (R=8,31 J/(mol⋅K)):
U2=2⋅23⋅8,31⋅600=3⋅8,31⋅600=1800⋅8,31=14958 J
(1 punct)
Subpunctul c. (4 puncte)
Lucrul mecanic total al ciclului dreptunghiular este aria dreptunghiului delimitat în planul (p,V):
L=(p2−p1)(V3−V1)=p2V3−p2V1−p1V3+p1V1
Folosind ecuația de stare pV=νRT pentru fiecare vârf:
L=νR(T3−T2−T4+T1)
Înlocuind T2=T4=600 K, paranteza devine 1200−600−600+300=300 K=T1:
L=νRT1
(3 puncte)
Calcul numeric:
L=2⋅8,31⋅300=600⋅8,31=4986 J
(1 punct)
Subpunctul d. (4 puncte)
Căldura este primită de gaz în etapele în care temperatura crește (1→2 și 2→3):
Q23=2⋅2,5R⋅(1200−600)=5R⋅600=3000R=3000⋅8,31=24930 J.
Căldura totală absorbită:
Qprimit=7479+24930=32409 J
(1 punct)
C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU
Subiectul I (30 de puncte)
Pentru itemii 1-10 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului considerat corect.
1. Dacă notațiile sunt cele din manualele de fizică, unitatea de măsură a mărimii fizice date de expresia SnvI, exprimată în unitățile de măsură din S.I., unde n reprezintă numărul de electroni din unitatea de volum, este:
a.A⋅s(3p)
b.C⋅s−1
c.kg⋅m2⋅s−2⋅A
d.J⋅m⋅s−1
2. Scala unui ampermetru, care poate măsura un curent de intensitate maximă de 50 mA, conține 150 diviziuni. Dacă acul indicator este în dreptul diviziunii 135, atunci prin ampermetru trece un curent de intensitate:
a.45 mA(3p)
b.35 mA
c.55,5 mA
d.0,45 A
3. Variația relativă a rezistenței unui rezistor liniar din cupru (α=4⋅10−3 K−1) aflat inițial la temperatura de 0∘C, datorită încălzirii până la temperatura de 100∘C, este egală cu:
a.4,9
b.1,4
c.3,2
d.0,4(3p)
4. Rezistența unui rezistor este de 4 ori mai mare decât a celui cu care este conectat în serie. Dacă rezistoarele se conectează în paralel (sub aceeași tensiune electrică) intensitatea curentului în circuitul principal:
a. scade de 4 ori
b. crește de 6,25 ori (3p)
c. crește de 1,25 ori
d. rămâne aceeași
5. O plită electrică de putere P este alcătuită din două rezistoare conectate în paralel, ale căror rezistențe se află în relația R1=2R2. Dacă aceste rezistoare vor fi conectate în serie și plita va funcționa sub aceeași tensiune electrică, noua ei putere va fi egală cu:
a.3P
b.9P
c.P/9
d.2P/9(3p)
6. Tensiunea la bornele unui generator de t.e.m. continuă depinde de intensitatea curentului din circuit conform figurii alăturate. Rezistența internă a generatorului are valoarea:
a.0,1Ω
b.0,3Ω(3p)
c.1Ω
d.3Ω
7. Se consideră N surse identice (E,r) care se grupează în serie și apoi în paralel formându-se două baterii. Intensitățile de scurtcircuit ale celor două baterii astfel formate satisfac relația Isc paralel=15⋅Isc serie. Numărul N de surse ce formează o baterie este egal cu:
a.5
b.10
c.15(3p)
d.20
8. Randamentul unui circuit simplu a cărui sursă are rezistența internă r=2Ω este η=50%. Intensitatea curentului electric în circuit este 3 A. Puterea disipată în circuitul exterior are valoarea:
a.P=18 W(3p)
b.P=20 W
c.P=16 W
d.P=24 W
9. Știind că simbolurile mărimilor fizice sunt cele utilizate în manualele de fizică, expresia puterii electrice consumate de un rezistor este:
a.P=W⋅Δt
b.P=RI2
c.P=RU2(3p)
d.P=U⋅I⋅Δt
10. Un conductor cu secțiunea S=5 mm2 și rezistența electrică R=30Ω este înfășurat pe un cilindru din ceramică. Numărul de spire este N=1000, iar lungimea unei spire este L=5 cm. Rezistivitatea electrică a materialului din care este confecționat firul este:
a.3,4⋅10−6Ω⋅m
b.3,0⋅10−6Ω⋅m(3p)
c.3,2⋅10−6Ω⋅m
d.2,8⋅10−6Ω⋅m
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Subiectul I
Item 1: Răspuns a(3 puncte)
Relația microscopică a intensității curentului electric de conducție este I=neSv, unde e este sarcina electrică elementară.
Izolând sarcina elementară:
e=SnvI
În Sistemul Internațional, unitatea de măsură a sarcinii electrice este Coulombul:
[e]SI=C=A⋅s
Răspuns corect: a.
Item 2: Răspuns a(3 puncte)
Constanta aparatului (valoarea unei diviziuni) este raportul dintre curentul de calibru maxim și numărul total de diviziuni:
CA=NImax=150 div50 mA=31 mA/div
Intensitatea curentului corespunzătoare indicației de n=135 div este:
I=n⋅CA=135⋅31 mA=45 mA
Răspuns corect: a.
Item 3: Răspuns d(3 puncte)
Variația rezistenței electrice cu temperatura este guvernată de legea:
R(t)=R0(1+αt)⟹ΔR=R(t)−R0=R0αt
Variația relativă a rezistenței este:
R0ΔR=αt=4⋅10−3 K−1⋅100 K=0,4
Răspuns corect: d.
Item 4: Răspuns b(3 puncte)
Fie R1=4R2.
La conectarea în serie: rezistența echivalentă este Rs=R1+R2=5R2, iar intensitatea curentului sub tensiunea U este:
Is=5R2U
La conectarea în paralel: rezistența echivalentă este Rp=R1+R2R1R2=5R24R22=0,8R2, iar curentul prin circuitul principal devine:
Ip=0,8R2U=4R25U
Raportul intensităților celor doi curenți:
IsIp=5R2U4R25U=425=6,25
Curentul crește de 6,25 ori.
Răspuns corect: b.
Item 5: Răspuns d(3 puncte)
În conexiune paralel, rezistența echivalentă a plitei este:
Rp=R1+R2R1R2=2R2+R22R2⋅R2=32R2
Puterea inițială sub tensiunea U este P=RpU2=2R23U2⟹R2U2=32P.
În conexiune serie sub aceeași tensiune, noua rezistență este Rs=R1+R2=3R2, iar puterea devine:
P′=RsU2=3R2U2=31(32P)=92P
Răspuns corect: d.
Item 6: Răspuns b(3 puncte)
Caracteristica curent-tensiune la bornele unui generator este dreapta descrescătoare:
U(I)=E−Ir
Panta dreptei caracteristice furnizează direct valoarea rezistenței interne a sursei:
r=ΔIΔU=0,3Ω
Răspuns corect: b.
Item 7: Răspuns c(3 puncte)
Pentru bateria serie: Eserie=NE și rserie=Nr, deci curentul de scurtcircuit este:
Isc serie=rserieEserie=NrNE=rE
Pentru bateria paralel: Eparalel=E și rparalel=Nr, deci curentul de scurtcircuit este:
Din condiția problemei Isc paralel=15⋅Isc serie, rezultă direct:
N=15
Răspuns corect: c.
Item 8: Răspuns a(3 puncte)
Randamentul transferului de putere într-un circuit simplu este:
η=R+rR=0,5⟹R=r=2Ω
Puterea utilă disipată pe rezistorul exterior este:
P=RI2=2Ω⋅(3 A)2=2⋅9=18 W
Răspuns corect: a.
Item 9: Răspuns c(3 puncte)
Puterea electrică absorbită de un rezistor de rezistență R parcurs de curentul I la tensiunea U este dată de formele echivalente ale legii lui Joule-Lenz:
P=U⋅I=R⋅I2=RU2
Răspuns corect: c.
Item 10: Răspuns b(3 puncte)
Lungimea totală a conductorului format din N=1000 spire de lungime L=5 cm=0,05 m este:
Se consideră circuitul electric a cărui schemă este reprezentată în figura alăturată. Se cunosc: R1=30Ω, R2=120Ω, R3=20Ω. Cele două surse sunt identice, rezistența internă a unei surse fiind r=2Ω. Când întrerupătorul k este închis, intensitatea curentului electric indicată de ampermetrul ideal (RA≅0) are valoarea IA=0,25 A. Rezistența electrică a conductoarelor de legătură se neglijează.
Determinați:
a. rezistența echivalentă a grupării formate din rezistoarele R1, R2, R3;
b. valoarea tensiunii electromotoare a unei surse;
c. intensitatea curentului electric care trece prin rezistorul R1 dacă întrerupătorul k este închis;
d. raportul dintre tensiunea dintre punctele A şi B dacă întrerupătorul k este deschis și când k este închis.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Problema II.1
Subpunctul a. (3 puncte)
Rezistoarele R1 și R2 sunt conectate în paralel:
R12=R1+R2R1⋅R2=30+12030⋅120=1503600=24Ω
(1 punct)
Gruparea paralel R12 este legată în serie cu rezistorul R3:
Re=R12+R3
(1 punct)
Calcul numeric:
Re=24+20=44Ω
(1 punct)
Subpunctul b. (4 puncte)
Cele două surse identice (E,r) sunt conectate în serie, generând tensiunea electromotoare și rezistența internă echivalente:
Es=2E
(1 punct)
rs=2r
(1 punct)
Curentul indicat de ampermetrul ideal pe ramura principală când k este închis respectă legea lui Ohm pe întreg circuitul:
IA=Re+rsEs=Re+2r2E
(1 punct)
Calculăm t.e.m. a unei singure surse (IA=0,25 A, Re=44Ω, r=2Ω):
2E=IA(Re+2r)=0,25⋅(44+4)=0,25⋅48=12 V⟹E=6 V
(1 punct)
Subpunctul c. (4 puncte)
Tensiunea la bornele grupării paralele R1∥R2 este:
U12=IA⋅R12=0,25 A⋅24Ω=6 V
(2 puncte)
Deoarece rezistoarele sunt în paralel, tensiunea pe R1 este U12:
U12=I1⋅R1
(1 punct)
Curentul ce traversează rezistorul R1:
I1=R1U12=30Ω6 V=0,2 A
(1 punct)
Subpunctul d. (4 puncte)
Punctele A și B reprezintă bornele uneia dintre cele două surse.
Când k este deschis: circuitul exterior este întrerupt, curentul este nul (I=0), iar tensiunea între punctele A și B este egală cu tensiunea electromotoare a sursei:
UAB-d=E=6 V
(1 punct)
Când k este închis: prin sursă circulă curentul IA=0,25 A, iar tensiunea la borne este diminuată cu căderea internă de tensiune:
UAB-i^=E−IA⋅r=6 V−0,25 A⋅2Ω=6−0,5=5,5 V
(2 puncte)
Raportul celor două tensiuni:
UAB-i^UAB-d=5,56=1112≅1,09
(1 punct)
Problema 2 (15 puncte)
În circuitul din figură R1=10Ω, R2=12Ω, R3=20Ω și rezistența interioară a sursei r=4Ω. Când cursorul reostatului se află la jumătatea acestuia (în punctul A), un voltmetru ideal indică tensiunea U=10 V la bornele rezistorului R1. Neglijând rezistența conductoarelor de legătură, determinați:
a. tensiunea electromotoare a sursei;
b. intensitatea curentului prin sursă când cursorul se află la extremitatea dreaptă a reostatului (în punctul B);
c. tensiunea indicată de voltmetru în condițiile de la punctul (b);
d. intensitatea curentului de scurtcircuit pentru sursa dată.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Problema II.2
Subpunctul a. (4 puncte)
Când cursorul se află în punctul A (la jumătatea reostatului R3), porțiunea activă din reostat conectată în paralel cu R1 este R3/2=10Ω.
Rezistența grupării paralele devine:
Rp=R1+2R3R1⋅2R3=10+1010⋅10=5Ω
(1 punct)
Rezistența circuitului exterior este:
Re=Rp+R2=5+12=17Ω
(1 punct)
Curentul prin circuitul principal se determină din tensiunea indicată de voltmetru pe gruparea paralelă:
I=RpU=5Ω10 V=2 A
(1 punct)
Legea lui Ohm pentru întreg circuitul oferă t.e.m. a sursei:
E=I⋅(Re+r)=2 A⋅(17+4)Ω=2⋅21=42 V
(1 punct)
Subpunctul b. (4 puncte)
Când cursorul este deplasat la extremitatea B, întregul reostat R3=20Ω este inclus în gruparea paralelă cu R1=10Ω:
Rp′=R1+R3R1⋅R3=10+2010⋅20=30200=320Ω
(1 punct)
Noua rezistență exterioară totală este:
Re′=Rp′+R2=320+12=356Ω
(1 punct)
Intensitatea curentului debitat de sursă este:
I′=Re′+rE
(1 punct)
Calcul numeric (E=42 V, r=4Ω):
I′=356+442=36842=68126=3463 A≅1,86 A
(1 punct)
Subpunctul c. (4 puncte)
Voltmetrul măsoară tensiunea la bornele grupării paralele Rp′:
U′=I′⋅Rp′
(3 puncte)
Calcul numeric:
U′=3463 A⋅320Ω=3421⋅20=34420=17210 V≅12,35 V≅12,3 V
(1 punct)
Subpunctul d. (3 puncte)
Curentul de scurtcircuit se obține legând bornele sursei printr-un conductor de rezistență neglijabilă (Rext=0):
Isc=rE
(2 puncte)
Calcul numeric:
Isc=4Ω42 V=10,5 A
(1 punct)
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Problema 1 (15 puncte)
Sursele electrice din circuitul redat în figura alăturată au t.e.m. E1=4 V și E2=8 V, respectiv rezistențele interioare r1=0,5Ω și r2=2Ω. Rezistoarele au rezistențele R1=1,5Ω și R=8Ω.
Determinați:
a. intensitatea curentului prin sursa E1; verificați dacă sensul indicat pentru I1 este corect și justificați răspunsul;
b. tensiunea la bornele sursei cu t.e.m. E1;
c. căldura totală degajată la trecerea curentului electric prin circuit, la deschiderea întrerupătorului k, în intervalul de timp Δt=1 min;
d. raportul dintre puterea disipată în rezistorul de rezistență R cu întrerupătorul k deschis, respectiv închis.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Problema III.1
Subpunctul a. (4 puncte)
Aplicăm teoremele lui Kirchhoff pentru circuitul cu întrerupătorul k închis:
Teorema a II-a pe ochiul din stânga (conținând sursele E1 și E2):
E1−E2=I1(R1+r1)−I2r2
(1 punct)
Teorema a II-a pe ochiul din dreapta (conținând sursa E2 și rezistorul R):
Justificare: Deoarece valoarea algebrică obținută este negativă (I1<0), sensul real al curentului prin ramura sursei E1 este opus sensului ales convențional în schemă (curentul real circulă de la borna pozitivă spre borna negativă prin interiorul sursei E1, aceasta funcționând în regim de consumator/receptor).
(1 punct)
Subpunctul b. (3 puncte)
Deoarece sursa E1 funcționează în regim de consumator (curentul intră prin borna pozitivă), tensiunea la bornele sale este:
Ub=E1−I1r1
(2 puncte)
Înlocuind numeric (I1=−32 A):
Ub=4−(−32)⋅0,5=4+31=313 V≅4,33 V
(1 punct)
Subpunctul c. (4 puncte)
La deschiderea întrerupătorului k, ramura cu rezistorul R este deconectată. Circuitul devine o buclă simplă în serie formată din sursa E1 și rezistoarele R1,r1,R:
Id=R1+R+r1E1=1,5+8+0,5Ω4 V=104=0,4 A
(2 puncte)
Căldura totală degajată prin efect Joule în tot circuitul în intervalul Δt=1 min=60 s este egală cu energia debitată de sursă:
Q=E1⋅Id⋅Δt
(1 punct)
Calcul numeric:
Q=4 V⋅0,4 A⋅60 s=96 J
(1 punct)
Subpunctul d. (4 puncte)
Puterea disipată pe rezistorul R este P=R⋅I2. Raportul puterilor cu întrerupătorul deschis și închis este:
Pi^Pd=I2Id2
(3 puncte)
Curentul prin R când k era închis este I=I1+I2=−32+(−32+2)=32 A.
Cu k deschis, curentul este Id=0,4 A=52 A.
Calculăm raportul:
Pi^Pd=(2/30,4)2=(0,6)2=0,36
(1 punct)
Problema 2 (15 puncte)
Un generator debitează în exterior aceeași putere dacă i se conectează la borne, pe rând, un rezistor de rezistență electrică R1 sau un rezistor de rezistență electrică R2. Dacă R1=0,01Ω, R2=100Ω, iar valoarea puterii electrice consumate de fiecare rezistor este P=4 W, determinați:
a. valoarea rezistenței interne a generatorului;
b. randamentul generatorului, dacă la bornele sale se conectează rezistorul cu rezistența electrică R3=2Ω;
c. tensiunea electromotoare a generatorului;
d. valoarea maximă a puterii pe care generatorul o poate debita în circuitul exterior, dacă rezistența acestuia are o valoare convenabil aleasă.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Problema III.2
Subpunctul a. (4 puncte)
Puterea debitată în circuitul exterior pe o rezistență R are expresia:
P=R⋅I2=R⋅(R+r)2E2
Condiția ca generatorul să debiteze aceeași putere pe două rezistențe diferite R1=R2:
(R1+r)2R1=(R2+r)2R2⟺R1(R2+r)=R2(R1+r)
Deducem valoarea rezistenței interne:
r=R1⋅R2
(3 puncte)
Înlocuind numeric:
r=0,01Ω⋅100Ω=1=1Ω
(1 punct)
Subpunctul b. (3 puncte)
Randamentul generatorului la conectarea rezistorului R3=2Ω este:
η=R3+rR3
(2 puncte)
Calcul numeric:
η=2+12=32≅66,67%≅66,6%
(1 punct)
Subpunctul c. (4 puncte)
Din formula puterii pe rezistorul R1:
P=R1⋅I12⟹I1=R1P=0,01Ω4 W=20 A
(2 puncte)
Legea lui Ohm pentru întreg circuitul:
I1=R1+rE⟹E=I1(R1+r)
(1 punct)
Calcul numeric:
E=20 A⋅(0,01+1)Ω=20⋅1,01=20,2 V≅20 V
(1 punct)
Subpunctul d. (4 puncte)
Puterea debitată pe circuitul exterior atinge valoarea maximă la adaptarea de sarcină (Rext=r=1Ω):
Pmax=4rE2
(3 puncte)
Înlocuind valorile numerice (E=20 V, r=1Ω):
Pmax=4⋅1202=4400=100 W
(1 punct)
D. OPTICĂ
Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/s, constanta Planck h=6,6⋅10−34 J⋅s, sarcina electrică elementară e=1,6⋅10−19 C, masa electronului me=9,1⋅10−31 kg.
Subiectul I (30 de puncte)
Pentru itemii 1-10 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului considerat corect.
1. Propagarea ghidată a luminii prin fibra optică se bazează pe fenomenul de:
a. refracție
b. reflexie totală (3p)
c. reflexie
d. dispersie
2. O lentilă este introdusă într-un mediu optic mai dens decât aerul, dar mai puțin dens față de mediul lentilei. Valoarea absolută a convergenței lentilei:
a. crește
b. scade (3p)
c. scade și apoi crește
d. crește și apoi scade
3. Două oglinzi plane fac între ele un unghi diedru de 120∘. O rază de lumină cade pe una din oglinzi sub un unghi de incidență de 60∘. Unghiul dintre raza incidentă pe prima oglindă și raza reflectată de cea de-a doua oglindă este egal cu:
a.30∘
b.45∘
c.60∘(3p)
d.90∘
4. În sistemul de lentile din figura alăturată, focarul imagine al lentilei L1 coincide cu focarul obiect al lentilei L2. Distanța focală a primei lentile este mai mare decât a celei de a doua. Un fascicul de lumină paralel care intră din stânga în sistemul de lentile este transformat la ieșire într-un fascicul:
a. convergent
b. paralel, având același diametru
c. paralel, având diametrul mărit
d. paralel, având diametrul micșorat (3p)
5. Știind că simbolurile mărimilor fizice și ale unităților de măsură sunt cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură a mărimii me2eUS este:
a.m/s
b.kg⋅m/s
c.m2/s2(3p)
d.kg⋅m/s2
6. Prima lege a efectului fotoelectric extern se poate enunța astfel:
a. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație este invers proporțională cu fluxul radiațiilor electromagnetice incidente, când frecvența este constantă.
b. Intensitatea curentului fotoelectric nu depinde de fluxul radiațiilor electromagnetice incidente, când frecvența este constantă.
c. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație este direct proporțională cu fluxul radiațiilor electromagnetice incidente, când frecvența este constantă. (3p)
d. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație este proporțională cu fluxul radiațiilor electromagnetice incidente, când frecvența crește liniar.
7. O lentilă are convergența de 10/3δ (dioptrii). Distanța față de lentilă la care trebuie așezat un obiect pentru a se obține o imagine virtuală la 15 cm de lentilă este:
a.10 cm(3p)
b.5 cm
c.20 cm
d.25 cm
8. Frecvența de prag a radiației electromagnetice, care produce efect fotoelectric extern atunci când cade pe un fotocatod având lucrul mecanic de extracție de 3,2⋅10−19 J, este egală cu:
a.4,8⋅1014 Hz(3p)
b.48⋅1015 Hz
c.84⋅1015 Hz
d.10⋅1015 Hz
9. Dacă fluxul radiațiilor electromagnetice care cad pe catodul unei celule fotoelectrice este constant, iar frecvența radiațiilor scade:
a. intensitatea curentului de saturație scade;
b. energia cinetică maximă a fotoelectronilor crește;
c. valoarea absolută a tensiunii de stopare scade; (3p)
d. numărul de fotoelectroni emiși de catod pe secundă scade;
10. Unitatea de măsură pentru constanta lui Planck, exprimată în funcție de unitățile de măsură ale mărimilor fundamentale din S.I. este:
a.kg⋅m2⋅s−2
b.kg⋅m2⋅s−1(3p)
c.kg⋅m⋅s−1
d.kg⋅m2⋅s
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Subiectul I
Item 1: Răspuns b(3 puncte)
În fibra optică, lumina este ghidată prin miezul dielectric cu indice de refracție superior tecii, căzând pe interfața miez-teacă sub un unghi de incidență mai mare decât unghiul limită. Lumina este reflectată succesiv fără pierderi prin fenomenul de reflexie totală.
Răspuns corect: b.
Item 2: Răspuns b(3 puncte)
Formula convergenței unei lentile într-un mediu exterior de indice nm este:
C=(nmnlentila˘−1)(R11−R21)
Când mediul are indicele nm>1 (mai dens decât aerul, dar mai puțin dens decât sticla lentilei nm<nlentila˘), raportul nmnlentila˘ este strict mai mic decât 1nlentila˘. Paranteza optică scade, deci valoarea absolută a convergenței scade.
Răspuns corect: b.
Item 3: Răspuns c(3 puncte)
La reflexia succesivă pe două oglinzi plane ce formează un unghi diedru θ=120∘, deviația unghiulară totală a razei față de direcția inițială este:
δ=360∘−2θ=360∘−240∘=120∘
Unghiul geometric dintre dreptele suport ale razei incidente și razei reflectate finale este suplementul unghiului de deviație:
φ=180∘−δ=180∘−120∘=60∘
Răspuns corect: c.
Item 4: Răspuns d(3 puncte)
Sistemul format din două lentile convergențe unde focarul imagine F1′ coincide cu focarul obiect F2 formează un sistem afocal (telescop Keplerian):
Fasciculul incident paralel este focalizat în focarul intermediar comun;
Din focarul F2, razele diverg și sunt transformate de lentila L2 într-un nou fascicul paralel;
Raportul diametrelor fasciculelor este proporțional cu distanțele focale: d1d2=f1f2.
Cum f2<f1, diametrul fasciculului emergent este strict mai mic (d2<d1), rezultând un fascicul paralel cu diametrul micșorat.
Răspuns corect: d.
Item 5: Răspuns c(3 puncte)
Din ecuația lui Einstein pentru efectul fotoelectric extern, lucrul forțelor câmpului electric de frânare compensează energia cinetică maximă a fotoelectronilor:
eUS=Ec,max=21mevmax2⟹me2eUS=vmax2
Unitatea de măsură este pătratul vitezei:
[me2eUS]SI=[v2]SI=m2/s2
Răspuns corect: c.
Item 6: Răspuns c(3 puncte)
Conform primei legi a efectului fotoelectric extern (stabilită experimental de Stoletov), intensitatea curentului fotoelectric de saturație este direct proporțională cu fluxul radiațiilor electromagnetice incidente, dacă frecvența radiației se menține constantă.
Răspuns corect: c.
Item 7: Răspuns a(3 puncte)
Convergența este C=310δ⟹f=C1=103 m=30 cm.
Imaginea fiind virtuală, se formează în fața lentilei: x2=−15 cm.
Din formula fundamentală a lentilelor subțiri:
x21−x11=f1⟹x11=x21−f1
Înlocuind numeric:
x11=−151−301=−302+1=−303=−101 cm−1⟹x1=−10 cm
Distanța căutată a obiectului față de lentilă este ∣x1∣=10 cm.
Răspuns corect: a.
Item 8: Răspuns a(3 puncte)
Frecvența de prag fotoelectric este legată de lucrul mecanic de extracție prin relația:
Când frecvența radiației incidente ν scade (păstrând fluxul constant), energia fotonilor hν se micșorează, iar energia cinetică maximă a fotoelectronilor scade. În consecință, valoarea absolută a tensiunii de stopare ∣US∣scade.
Răspuns corect: c.
Item 10: Răspuns b(3 puncte)
Constanta lui Planck are unitatea de măsură [h]=J⋅s.
Exprimând Joule-ul în unități fundamentale ale Sistemului Internațional:
La o lucrare de laborator un elev are la dispoziție două lentile, una biconvexă și una menisc convergent, confecționate din sticlă cu n=1,5. Elevul folosește lentila menisc convergent cu razele de curbură ale suprafețelor sferice ∣R1∣=20 cm și respectiv ∣R2∣=40 cm. Imaginea flăcării unei lumânări așezate în fața lentilei, perpendicular pe axa optică principală, se formează pe un ecran situat la 100 cm de lentilă. Înălțimea flăcării este h=4 cm. Determinați:
a. distanța focală a lentilei;
b. distanța dintre lumânare și lentilă și înălțimea imaginii flăcării, dacă distanța focală a lentilei este 80 cm;
c. presupunând că se deplasează lumânarea și ecranul până când înălțimea imaginii prinse pe ecran devine egală cu înălțimea flăcării lumânării, determinați distanțele la care se află lumânarea și ecranul față de lentilă;
d. ce distanță focală are lentila biconvexă dacă razele de curbură ale suprafețelor sferice sunt ∣R1′∣=40 cm și respectiv ∣R2′∣=20 cm.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Problema II.1
Subpunctul a. (3 puncte)
Pentru o lentilă menisc convergent în aer, cele două suprafețe au centrele de curbură pe aceeași parte, deci razele au același semn convențional: R1=+20 cm și R2=+40 cm.
Formula distanței focale este:
f1=(n−1)(R11−R21)
(2 puncte)
Calcul numeric (n=1,5):
f1=(1,5−1)(201−401)=0,5⋅401=801 cm−1⟹f=80 cm
(1 punct)
Subpunctul b. (4 puncte)
Imaginea fiind formată pe un ecran, este reală, deci x2=+100 cm.
Formula lentilelor subțiri:
x21−x11=f1
(1 punct)
Calculăm poziția obiectului:
x11=x21−f1=1001−801=4004−5=−4001 cm−1⟹x1=−400 cm
Distanța dintre lumânare și lentilă este:
∣x1∣=400 cm=4 m
(1 punct)
Mărirea liniară transversală β are expresia:
β=y1y2=x1x2
(1 punct)
Înălțimea imaginii flăcării este:
y2=y1⋅x1x2=4 cm⋅−400100=−1 cm⟹∣y2∣=1 cm
(1 punct)
Subpunctul c. (4 puncte)
Pentru ca imaginea prinsă pe ecran să fie egală în dimensiune cu obiectul (∣y2′∣=y1), imaginea fiind răsturnată și reală, mărirea liniară transversală devine:
β′=−1
(1 punct)
Din definiția măririi:
x1′x2′=−1⟹x1′=−x2′
(1 punct)
Substituind în formula lentilelor:
x2′1−x1′1=f1⟹x2′1−(−x2′1)=x2′2=f1
(1 punct)
Obținem distanțele la care se află lumânarea și ecranul față de lentilă:
x2′=2f=2⋅80 cm=160 cm⟹∣x1′∣=160 cm
(1 punct)
Subpunctul d. (4 puncte)
Pentru lentila biconvexă, centrele celor două suprafețe se află de o parte și de alta a lentilei, deci razele au semne opuse: R1′=+40 cm și R2′=−20 cm.
Formula distanței focale devine:
f′1=(n−1)(R1′1−R2′1)
(3 puncte)
Înlocuind valorile numerice:
f′1=(1,5−1)(401−(−201))=0,5⋅(401+402)=0,5⋅403=803 cm−1f′=380 cm≅26,67 cm
(1 punct)
Problema 2 (15 puncte)
Un obiect luminos punctiform este așezat în fața unei lentile cu distanța focală f=−4 cm, pe axa optică principală.
a. Calculați convergența lentilei;
b. Determinați la ce distanță față de lentilă trebuie așezat obiectul astfel încât imaginea să se obțină la distanța de 3 cm față de lentilă;
c. Precizați dacă imaginea obiectului poate fi obținută experimental pe un ecran; justificați răspunsul;
d. În situația descrisă la punctul b. se așază o a doua lentilă convergentă cu distanța focală f2=1 cm, între obiect și lentila inițială, la o distanță de 2 cm față de obiect; cu cât se deplasează imaginea obținută prin sistemul de lentile față de poziția imaginii obținute prin lentila inițială?
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Problema II.2
Subpunctul a. (3 puncte)
Convergența lentilei este inversul distanței focale exprimate în metri:
C=f1
(1 punct)
Calcul numeric (f=−4 cm=−0,04 m):
C=−0,04 m1=−25δ (dioptrii)
(2 puncte)
Subpunctul b. (4 puncte)
Pentru o lentilă divergentă (f<0), imaginea unui obiect real este întotdeauna virtuală, formându-se în fața lentilei: x2=−3 cm.
Formula fundamentală a lentilelor subțiri:
x21−x11=f1
(1 punct)
Exprimăm coordonata x1:
x11=x21−f1⟹x1=f−x2f⋅x2
(2 puncte)
Calcul numeric:
x11=−31−(−41)=−31+41=−121 cm−1⟹x1=−12 cm
Distanța la care se așază obiectul este ∣x1∣=12 cm.
(1 punct)
Subpunctul c. (4 puncte)
Nu, imaginea nu poate fi obținută experimental pe un ecran.
Justificare: Pentru lentila divergentă, x2=−3 cm<0, deci imaginea este virtuală, formându-se la intersecția prelungirilor razelor refractate emergente. Pe un ecran pot fi captate exclusiv imagini reale.
(4 puncte)
Subpunctul d. (4 puncte)
Lentila convergentă (f2=+1 cm) este plasată între obiect și lentila divergentă, la distanța de 2 cm de obiect:
Coordonata obiectului față de lentila convergentă este x1L2=−2 cm.
Aplicăm formula lentilei convergente:
x2L21−x1L21=f21⟹x2L21=11+−21=21 cm−1⟹x2L2=+2 cm
Imaginea dată de prima lentilă este reală și se formează la 2 cm în spatele acesteia.
Distanța dintre cele două lentile este d=∣x1∣−2 cm=12−2=10 cm.
Această imagine intermediară servește drept obiect real pentru lentila divergentă, la distanța:
x1′=−(d−x2L2)=−(10−2)=−8 cm
(1 punct)
Poziția noii imagini finale obținute prin lentila divergentă:
x2′1−x1′1=f1⟹x2′=f+x1′f⋅x1′=−4+(−8)(−4)⋅(−8)=−1232=−38 cm≅−2,67 cm
(1 punct)
Imaginea finală se apropie de lentila divergentă.
(1 punct)
Deplasarea absolută a imaginii față de poziția inițială (∣x2∣=3 cm):
Δx2=∣x2∣−∣x2′∣=3−38=31 cm≅0,33 cm
(1 punct)
Subiectul al III-lea (30 de puncte)
Problema 1 (15 puncte)
Pe o placă de sodiu aflată în vid cade normal un flux de fotoni cu frecvența ν=1015 Hz. Știind că frecvența de prag la efectul fotoelectric extern pentru sodiu este ν0=60⋅1013 Hz, să se determine:
a. energia de extracție a electronilor din placa de sodiu;
b. viteza electronilor extrași din placă știind că masa electronului este me=9,1⋅10−31 kg;
c. impulsul fotonului incident corespunzător frecvenței ν;
d. presiunea exercitată de acești fotoni asupra plăcii de sodiu, în cazul când pe fiecare metru pătrat ar cădea pe secundă N=100⋅108 fotoni/(m2⋅s). Se consideră că fluxul incident este complet absorbit de placă.
Se consideră h=6,6⋅10−34 J⋅s.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Problema III.1
Subpunctul a. (3 puncte)
Energia de extracție (lucrul mecanic de extracție) corespunde frecvenței de prag ν0=60⋅1013 Hz=6⋅1014 Hz:
Lext=h⋅ν0
(2 puncte)
Calcul numeric (h=6,6⋅10−34 J⋅s):
Lext=6,6⋅10−34 J⋅s⋅6⋅1014 s−1=3,96⋅10−19 J
(1 punct)
Subpunctul b. (4 puncte)
Ecuația lui Einstein pentru efectul fotoelectric extern:
Impulsul mecanic al unui foton incident cu frecvența ν este:
p=chν
(3 puncte)
Înlocuind valorile numerice (c=3⋅108 m/s):
p=3⋅108 m/s6,6⋅10−34 J⋅s⋅1015 s−1=2,2⋅10−27 N⋅s
(1 punct)
Subpunctul d. (4 puncte)
Când fluxul incident este complet absorbit de suprafață, fiecare foton transferă plăcii întregul său impuls p.
Presiunea radiației exercitată asupra plăcii este forța pe unitatea de arie, egală cu impulsul total transferat pe unitatea de arie în unitatea de timp:
P=N⋅p
(3 puncte)
Înlocuind N=100⋅108 fotoni/(m2⋅s)=1010 m−2⋅s−1 și p=2,2⋅10−27 N⋅s:
P=1010⋅2,2⋅10−27=2,2⋅10−17 N/m2=2,2⋅10−17 Pa
(1 punct)
Problema 2 (15 puncte)
La lucrarea de laborator, în fața sursei de lumină la un dispozitiv Young elevii au pus un filtru astfel încât radiația monocromatică utilizată are lungimea de undă de 600 nm. Distanța dintre fantele dispozitivului Young este de 0,3 mm iar distanța de la fante la ecran este de 1 m. Determinați:
a. frecvența radiației utilizate;
b. valoarea interfranjei și diferența de drum a undelor care interferă și formează maximul de ordinul k=3;
c. Se schimbă filtrul din fața sursei de lumină cu unul verde pentru care lungimea de undă este 500 nm. Cum se modifică interfranja și cât este raportul interfranjelor, în cele două situații?
d. Întregul dispozitiv este scufundat într-un lichid cu indicele de refracție n=1,5. Determinați ce valoare ar trebui să aibă acum distanța dintre fante astfel încât interfranja să aibă aceeași valoare ca la punctul b., dacă lungimea de undă a radiației folosite este 600 nm.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Problema III.2
Subpunctul a. (3 puncte)
Relația de legătură dintre viteza luminii în vid, frecvență și lungimea de undă:
ν=λc
(2 puncte)
Calcul numeric (c=3⋅108 m/s, λ=600 nm=6⋅10−7 m):
ν=6⋅10−7 m3⋅108 m/s=5⋅1014 Hz
(1 punct)
Subpunctul b. (4 puncte)
Interfranja în aer pentru dispozitivul Young are expresia:
i=2ℓλD
(1 punct)
Înlocuind datele (D=1 m, 2ℓ=0,3 mm=3⋅10−4 m):
i=3⋅10−4 m6⋅10−7 m⋅1 m=2⋅10−3 m=2 mm
(1 punct)
Condiția de maxim de interferență de ordinul k:
δ=k⋅λ
(1 punct)
Pentru k=3:
δ=3⋅600 nm=1800 nm=1,8μm=1,8⋅10−6 m
(1 punct)
Subpunctul c. (4 puncte)
Noua interfranjă pentru λ′=500 nm este:
i′=2ℓλ′D
(1 punct)
Deoarece λ′<λ, interfranja este direct proporțională cu lungimea de undă, prin urmare interfranja scade.
(2 puncte)
Raportul interfranjelor este egal cu raportul lungimilor de undă:
ii′=λλ′=600 nm500 nm=65≅0,83
(1 punct)
Subpunctul d. (4 puncte)
La scufundarea în lichid de indice n=1,5, lungimea de undă scade la λn=nλ. Interfranja în lichid la noua distanță între fante 2ℓ1 devine:
i1=2ℓ1λnD=n⋅2ℓ1λD
(2 puncte)
Impunând condiția de egalitate cu interfranja inițială: