BACEduHub
fizicaTeoretică / RealAnul 2026Simulare Iași

Bacalaureat 2026 — Fizică Teoretic — Simulare Județeană Iași

Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele dintr-o singură arie tematică dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ. Pentru o pregătire exhaustivă, mai jos sunt redactate integral enunțurile și soluțiile didactice detaliate pas cu pas pentru toate cele patru secțiuni.


A. MECANICĂ

Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2.

Subiectul I (30 de puncte)

Pentru itemii 1-10 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului considerat corect.

1. Conform principiului acțiunii și reacțiunii rezultă că:

  • a. este valabilă relația F⃗a=F⃗r\vec{F}_a = \vec{F}_r, unde F⃗a\vec{F}_a este acțiunea iar F⃗r\vec{F}_r este reacțiunea
  • b. acțiunea și reacțiunea au puncte de aplicație situate pe corpuri diferite (3p)
  • c. acțiunea și reacțiunea conduc întotdeauna la depărtarea corpurilor, deoarece au sensuri opuse
  • d. sistemul este întotdeauna în echilibru, deoarece acțiunea și reacțiunea sunt egale

2. Un fir elastic are constanta elastică k=60 N/mk = 60\text{ N/m}. Se taie din fir o bucată a cărei lungime este egală cu două treimi din lungimea totală a firului nedeformat. Constanta elastică a acestei părți din fir are valoarea:

  • a. 20 N/m20\text{ N/m}
  • b. 40 N/m40\text{ N/m}
  • c. 90 N/m90\text{ N/m} (3p)
  • d. 180 N/m180\text{ N/m}

3. Un mobil parcurge prima jumătate din drumul său cu viteza constantă v1=70 cm/sv_1 = 70\text{ cm/s} iar restul drumului cu viteza constantă v2=30 cm/sv_2 = 30\text{ cm/s}. Viteza mobilului pe întreaga durată a mișcării este egală cu:

  • a. vm=100 cm/sv_m = 100\text{ cm/s}
  • b. vm=50 cm/sv_m = 50\text{ cm/s}
  • c. vm=42 cm/sv_m = 42\text{ cm/s} (3p)
  • d. vm=37 cm/sv_m = 37\text{ cm/s}

4. Un corp de masă mm este împins, pe tavanul orizontal al unei camere, cu o forță oblică F⃗\vec{F} care face un unghi α\alpha cu orizontala, ca în figura alăturată. Despre reacțiunea normalei N⃗\vec{N}, care acționează asupra corpului din partea tavanului, putem spune că:

Corp împins pe tavan cu o forță oblică

  • a. are direcția verticală, sensul de jos în sus, iar modulul se poate calcula N=mg−Fsin⁡αN = mg - F\sin\alpha
  • b. are direcția verticală, sensul de jos în sus, iar modulul se poate calcula N=mg+Fsin⁡αN = mg + F\sin\alpha
  • c. are direcția verticală, sensul de sus în jos, iar modulul se poate calcula N=Fcos⁡α−mgN = F\cos\alpha - mg
  • d. are direcția verticală, sensul de sus în jos, iar modulul se poate calcula N=Fsin⁡α−mgN = F\sin\alpha - mg (3p)

5. Asupra unui corp de masă m=5 kgm = 5\text{ kg} care se deplasează de-a lungul axei OxOx acționează o forță rezultantă variabilă, a cărei dependență de timp este reprezentată în figura alăturată. La momentul inițial corpul se află în repaus. Viteza corpului la momentul de timp t=4 st = 4\text{ s}, este:

Dependența forței rezultante de timp

  • a. 6 m/s6\text{ m/s} (3p)
  • b. 30 m/s30\text{ m/s}
  • c. 15 m/s15\text{ m/s}
  • d. 5 m/s5\text{ m/s}

6. Forța medie dezvoltată de motorul unei mașini de putere medie P=100 CPP = 100\text{ CP} (1 CP=736 W1\text{ CP} = 736\text{ W}), necesară pentru a atinge viteza de regim de 72 km/h72\text{ km/h} pornind din repaus, are valoarea:

  • a. 3,68 kN3,68\text{ kN}
  • b. 1020 N1020\text{ N}
  • c. 2044 N2044\text{ N}
  • d. 7,36 kN7,36\text{ kN} (3p)

7. Simbolurile unităților de măsură fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură a vitezei este:

  • a. m⋅s−2\text{m}\cdot\text{s}^{-2}
  • b. J−1⋅s⋅N\text{J}^{-1}\cdot\text{s}\cdot\text{N}
  • c. N⋅W\text{N}\cdot\text{W}
  • d. J⋅N−1⋅s−1\text{J}\cdot\text{N}^{-1}\cdot\text{s}^{-1} (3p)

8. Două corpuri cu masele m1m_1 și m2m_2 coboară liber, fără frecare, pe un plan înclinat cu unghiul α\alpha. Forța cu care corpul 2 acționează asupra corpului 1 este:

Două corpuri care coboară liber pe un plan înclinat

  • a. m1gsin⁡αm_1 g\sin\alpha
  • b. m1gm_1 g
  • c. 00 (3p)
  • d. (m1+m2)gcos⁡α(m_1 + m_2)g\cos\alpha

9. Dependența de timp a vitezei unui mobil este dată de relația v=a+btv = a + bt, unde aa și bb sunt parametri constanți, iar timpul este exprimat în unități de măsură din SI. Unitatea de măsură a parametrului bb este:

  • a. m⋅s−1\text{m}\cdot\text{s}^{-1}
  • b. m⋅s−2\text{m}\cdot\text{s}^{-2} (3p)
  • c. m⋅s\text{m}\cdot\text{s}
  • d. s\text{s}

10. Un corp de mici dimensiuni este aruncat vertical, de jos în sus cu viteza inițială de 4 m/s4\text{ m/s}. Înălțimea la care energia sa cinetică este egală cu o treime din cea potențială, are valoarea:

  • a. 60 cm60\text{ cm} (3p)
  • b. 80 cm80\text{ cm}
  • c. 6 mm6\text{ mm}
  • d. 8 mm8\text{ mm}
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Subiectul I

Item 1: Răspuns b (3 puncte)

  • Conform principiului al III-lea al dinamicii (principiul acțiunii și reacțiunii), dacă un corp acționează asupra altui corp cu o forță numită acțiune (F⃗a\vec{F}_a), cel de-al doilea corp reacționează simultan asupra primului cu o forță numită reacțiune (F⃗r\vec{F}_r), egală în modul și de sens opus:
F⃗r=−F⃗a\vec{F}_r = -\vec{F}_a
  • O consecință fundamentală este că acțiunea și reacțiunea au puncte de aplicație situate pe corpuri diferite, motiv pentru care ele nu se compun și nu pot forma un cuplu de forțe care să se anuleze reciproc pe un singur corp. Relația vectorială corectă conține semnul minus (F⃗a=−F⃗r\vec{F}_a = -\vec{F}_r).
  • Răspuns corect: b.

Item 2: Răspuns c (3 puncte)

  • Din legea lui Hooke pentru solicitarea axială a unui fir elastic omogen de secțiune SS, lungime inițială ℓ0\ell_0 și modul de elasticitate longitudinal EE:
k=E⋅Sℓ0  ⟺  k⋅ℓ0=E⋅S=ctk = \frac{E \cdot S}{\ell_0} \iff k \cdot \ell_0 = E \cdot S = \text{ct}
  • Constanta elastică este invers proporțională cu lungimea firului. Pentru bucata tăiată având lungimea ℓ′=23ℓ0\ell' = \frac{2}{3}\ell_0, constanta elastică k′k' satisface relația:
k′⋅ℓ′=k⋅ℓ0  ⟹  k′=k⋅ℓ0ℓ′=60 N/m⋅ℓ023ℓ0=60⋅32=90 N/mk' \cdot \ell' = k \cdot \ell_0 \implies k' = k \cdot \frac{\ell_0}{\ell'} = 60\text{ N/m} \cdot \frac{\ell_0}{\frac{2}{3}\ell_0} = 60 \cdot \frac{3}{2} = 90\text{ N/m}
  • Răspuns corect: c.

Item 3: Răspuns c (3 puncte)

  • Viteza medie vmv_m pe întreaga durată a mișcării este definită ca raportul dintre distanța totală parcursă dd și durata totală ttotalt_{\text{total}}:
vm=dt1+t2v_m = \frac{d}{t_1 + t_2}
  • Notând cele două jumătăți egale de drum d1=d2=d2d_1 = d_2 = \frac{d}{2}, timpii corespunzători sunt t1=d/2v1t_1 = \frac{d/2}{v_1} și t2=d/2v2t_2 = \frac{d/2}{v_2}:
vm=dd2v1+d2v2=2v1v2v1+v2v_m = \frac{d}{\frac{d}{2 v_1} + \frac{d}{2 v_2}} = \frac{2 v_1 v_2}{v_1 + v_2}
  • Înlocuind valorile numerice v1=70 cm/sv_1 = 70\text{ cm/s} și v2=30 cm/sv_2 = 30\text{ cm/s}:
vm=2⋅70⋅3070+30=4200100=42 cm/sv_m = \frac{2 \cdot 70 \cdot 30}{70 + 30} = \frac{4200}{100} = 42\text{ cm/s}
  • Răspuns corect: c.

Item 4: Răspuns d (3 puncte)

  • Corpul este presat pe tavanul orizontal al camerei. Forțele care acționează pe direcție verticală sunt:
    • Componenta verticală a forței de apăsare oblică: Fy=Fsin⁡αF_y = F\sin\alpha (orientată în sus, spre tavan);
    • Greutatea corpului: G=mgG = mg (orientată vertical în jos);
    • Reacțiunea normală a tavanului: N⃗\vec{N} (exercitată de tavan asupra corpului, orientată vertical în jos, împiedicând pătrunderea corpului în tavan).
  • Proiectând forțele pe axa verticală OyOy orientată în sus:
Fsin⁡α−mg−N=0  ⟹  N=Fsin⁡α−mgF\sin\alpha - mg - N = 0 \implies N = F\sin\alpha - mg
  • Direcția este verticală, sensul este de sus în jos, iar modulul este N=Fsin⁡α−mgN = F\sin\alpha - mg.
  • Răspuns corect: d.

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Teorema variației impulsului afirmă că impulsul forței rezultante este egal cu variația impulsului punctului material:
Δp=p(t)−p(0)=mv(t)−mv(0)=∫0tF(t′) dt′=Ariagrafic\Delta p = p(t) - p(0) = m v(t) - m v(0) = \int_0^t F(t')\,\text{d}t' = \text{Aria}_{\text{grafic}}
  • Corpul pornește din repaus (v(0)=0v(0) = 0). Aria de sub graficul F(t)F(t) între t=0t = 0 și t=4 st = 4\text{ s} este formată dintr-un triunghi dreptunghic (cu baza de la 00 la 2 s2\text{ s} și înălțimea de 10 N10\text{ N}) și un trapez/dreptunghi, având valoarea cumulată:
Δp=30 N⋅s\Delta p = 30\text{ N}\cdot\text{s}
  • Calculăm viteza la momentul t=4 st = 4\text{ s}:
v=Δpm=30 N⋅s5 kg=6 m/sv = \frac{\Delta p}{m} = \frac{30\text{ N}\cdot\text{s}}{5\text{ kg}} = 6\text{ m/s}
  • Răspuns corect: a.

Item 6: Răspuns d (3 puncte)

  • Viteza de regim este v=72 km/h=723,6 m/s=20 m/sv = 72\text{ km/h} = \frac{72}{3,6}\text{ m/s} = 20\text{ m/s}.
  • Puterea medie dezvoltată de motor este P=100 CP=100⋅736 W=73600 WP = 100\text{ CP} = 100 \cdot 736\text{ W} = 73600\text{ W}.
  • La o accelerare cu forță medie constantă pornind din repaus (v0=0v_0 = 0), viteza medie de deplasare este:
vmed=v0+v2=0+202=10 m/sv_{\text{med}} = \frac{v_0 + v}{2} = \frac{0 + 20}{2} = 10\text{ m/s}
  • Puterea medie se exprimă ca produsul dintre forța medie și viteza medie:
P=Fmedie⋅vmed  ⟹  Fmedie=Pvmed=73600 W10 m/s=7360 N=7,36 kNP = F_{\text{medie}} \cdot v_{\text{med}} \implies F_{\text{medie}} = \frac{P}{v_{\text{med}}} = \frac{73600\text{ W}}{10\text{ m/s}} = 7360\text{ N} = 7,36\text{ kN}
  • Răspuns corect: d.

Item 7: Răspuns d (3 puncte)

  • Analizăm unitățile din răspunsul d:
[J⋅N−1⋅s−1]=JN⋅s=N⋅mN⋅s=ms=m⋅s−1\left[\text{J}\cdot\text{N}^{-1}\cdot\text{s}^{-1}\right] = \frac{\text{J}}{\text{N}\cdot\text{s}} = \frac{\text{N}\cdot\text{m}}{\text{N}\cdot\text{s}} = \frac{\text{m}}{\text{s}} = \text{m}\cdot\text{s}^{-1}
  • Aceasta reprezintă exact unitatea de măsură a vitezei în Sistemul Internațional.
  • Răspuns corect: d.

Item 8: Răspuns c (3 puncte)

  • Fiecare corp care coboară liber pe un plan înclinat fără frecare are accelerația determinată exclusiv de componenta tangențială a greutății:
miai=migsin⁡α  ⟹  ai=gsin⁡α(i=1,2)m_i a_i = m_i g \sin\alpha \implies a_i = g \sin\alpha \quad (i = 1, 2)
  • Deoarece ambele corpuri au exact aceeași accelerație naturală de coborâre a1=a2=gsin⁡αa_1 = a_2 = g\sin\alpha, ele se deplasează la unison fără a exercita forțe de apăsare sau tracțiune reciprocă. Forța normală de contact dintre corpuri este:
F21=0F_{21} = 0
  • Răspuns corect: c.

Item 9: Răspuns b (3 puncte)

  • Relația dată este legea vitezei în mișcarea rectiliniu uniform variată: v(t)=v0+atv(t) = v_0 + a t.
  • Identificând parametrii, termenul btbt trebuie să aibă aceeași dimensiune ca viteza:
[b]⋅[t]=[v]  ⟹  [b]=[v][t]=m/ss=m⋅s−2[b] \cdot [t] = [v] \implies [b] = \frac{[v]}{[t]} = \frac{\text{m/s}}{\text{s}} = \text{m}\cdot\text{s}^{-2}
  • Parametrul bb reprezintă accelerația mișcării.
  • Răspuns corect: b.

Item 10: Răspuns a (3 puncte)

  • Conservarea energiei mecanice în câmp gravitațional conservativ (frecarea cu aerul fiind neglijabilă):
Em0=Ec+EpE_{m0} = E_c + E_p
  • La înălțimea hh, ni se dă Ec=13EpE_c = \frac{1}{3}E_p, deci:
Em0=13Ep+Ep=43Ep=43mghE_{m0} = \frac{1}{3}E_p + E_p = \frac{4}{3}E_p = \frac{4}{3} m g h
  • În momentul lansării de la sol (h0=0h_0 = 0), întreaga energie mecanică este cinetică:
Em0=mv022E_{m0} = \frac{m v_0^2}{2}
  • Egalând cele două expresii:
43mgh=mv022  ⟹  h=3v028g\frac{4}{3} m g h = \frac{m v_0^2}{2} \implies h = \frac{3 v_0^2}{8 g}
  • Înlocuind v0=4 m/sv_0 = 4\text{ m/s} și g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2:
h=3⋅168⋅10=4880=0,6 m=60 cmh = \frac{3 \cdot 16}{8 \cdot 10} = \frac{48}{80} = 0,6\text{ m} = 60\text{ cm}
  • Răspuns corect: a.

Subiectul al II-lea (30 de puncte)

Problema 1 (15 puncte)

Două corpuri AA și BB, având masele egale mA=mB=1 kgm_A = m_B = 1\text{ kg} sunt legate printr-un fir inextensibil și de masă neglijabilă, trecut peste scripetele ideal SS. Inițial sistemul se află în repaus. Asupra corpului acționează o forță F⃗\vec{F} a cărei direcție formează cu direcția orizontală un unghi α\alpha, ca în figura alăturată. Valoarea coeficientului de frecare la alunecare dintre corpul AA și suprafața orizontală este μ=0,2\mu = 0,2, iar valoarea sin⁡α=0,6\sin\alpha = 0,6.

Sistem de două corpuri pe plan orizontal și scripete

a. Determinați valoarea forței pentru care corpul BB urcă uniform.

b. Determinați accelerația sistemului format din cele două corpuri atunci când valoarea forței este F=10 NF = 10\text{ N}.

c. Determinați valoarea forței de apăsare în axul scripetelui SS, în condițiile punctului b.

d. După un interval de timp din momentul aplicării forței F=10 NF = 10\text{ N} firul care leagă cele două corpuri se rupe. Determinați raportul accelerațiilor corpului AA, corespunzătoare celor două etape de mișcare ale acestuia, după ruperea firului.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Problema II.1

Subpunctul a. (4 puncte)

  • Știind sin⁡α=0,6\sin\alpha = 0,6, deducem cos⁡α=1−sin⁡2α=1−0,36=0,8\cos\alpha = \sqrt{1 - \sin^2\alpha} = \sqrt{1 - 0,36} = 0,8.
  • Corpul BB urcă uniform cu viteză constantă (a=0a = 0). Condiția de echilibru pe verticală pentru corpul BB:
T1−GB=0  ⟹  T1=mBgT_1 - G_B = 0 \implies T_1 = m_B g

(1 punct)

  • Pentru corpul AA, pe direcția verticală forțele sunt greutatea mAgm_A g, reacțiunea normală N1N_1 și componenta verticală a forței F1sin⁡αF_1\sin\alpha:
N1=mAg−F1sin⁡αN_1 = m_A g - F_1 \sin\alpha

(1 punct)

  • Corpul AA se deplasează spre stânga cu viteză constantă. Forța de frecare la alunecare este orientată spre dreapta: Ff1=μN1=μ(mAg−F1sin⁡α)F_{f1} = \mu N_1 = \mu (m_A g - F_1 \sin\alpha).
  • Condiția de mișcare uniformă pe direcție orizontală pentru corpul AA:
F1cos⁡α−Ff1−T1=0  ⟺  F1cos⁡α−μ(mAg−F1sin⁡α)−mBg=0F_1 \cos\alpha - F_{f1} - T_1 = 0 \iff F_1 \cos\alpha - \mu(m_A g - F_1 \sin\alpha) - m_B g = 0

(1 punct)

  • Grupând termenii în funcție de F1F_1:
F1(cos⁡α+μsin⁡α)=g(mB+μmA)  ⟹  F1=g(mB+μmA)cos⁡α+μsin⁡αF_1 (\cos\alpha + \mu \sin\alpha) = g (m_B + \mu m_A) \implies F_1 = \frac{g (m_B + \mu m_A)}{\cos\alpha + \mu \sin\alpha}
  • Înlocuind valorile numerice (mA=1 kgm_A = 1\text{ kg}, mB=1 kgm_B = 1\text{ kg}, μ=0,2\mu = 0,2, g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2):
F1=10⋅(1+0,2⋅1)0,8+0,2⋅0,6=120,8+0,12=120,92=30023≅13,04 NF_1 = \frac{10 \cdot (1 + 0,2 \cdot 1)}{0,8 + 0,2 \cdot 0,6} = \frac{12}{0,8 + 0,12} = \frac{12}{0,92} = \frac{300}{23} \cong 13,04\text{ N}

(1 punct)

Subpunctul b. (4 puncte)

  • Când forța aplicată este F=10 NF = 10\text{ N}, forța de tracțiune spre stânga este mai mică decât valoarea de echilibru dinamic (10 N<13,04 N10\text{ N} < 13,04\text{ N}), astfel încât corpul BB coboară accelerat, iar corpul AA se deplasează accelerat spre dreapta.
  • Ecuația principiului al doilea al dinamicii pentru corpul BB (care coboară):
mBa=GB−T  ⟹  mBa=mBg−Tm_B a = G_B - T \implies m_B a = m_B g - T

(1 punct)

  • Reacțiunea normală pentru corpul AA este:
N=mAg−Fsin⁡α=1⋅10−10⋅0,6=4 NN = m_A g - F\sin\alpha = 1 \cdot 10 - 10 \cdot 0,6 = 4\text{ N}
  • Forța de frecare se opune mișcării spre dreapta, fiind orientată spre stânga: Ff=μN=μ(mAg−Fsin⁡α)F_f = \mu N = \mu(m_A g - F\sin\alpha).
  • Ecuația principiului al doilea al dinamicii pentru corpul AA (care se mișcă spre dreapta):
mAa=T−Fcos⁡α−Ffm_A a = T - F\cos\alpha - F_f

(1 punct)

  • Adunând membru cu membru cele două ecuații pentru a elimina tensiunea TT:
(mA+mB)a=mBg−Fcos⁡α−μ(mAg−Fsin⁡α)(m_A + m_B) a = m_B g - F\cos\alpha - \mu(m_A g - F\sin\alpha) a=mBg−Fcos⁡α−μ(mAg−Fsin⁡α)mA+mBa = \frac{m_B g - F\cos\alpha - \mu(m_A g - F\sin\alpha)}{m_A + m_B}

(1 punct)

  • Calculul numeric al accelerației:
a=1⋅10−10⋅0,8−0,2⋅(10−6)1+1=10−8−0,82=1,22=0,6 m/s2a = \frac{1 \cdot 10 - 10 \cdot 0,8 - 0,2 \cdot (10 - 6)}{1 + 1} = \frac{10 - 8 - 0,8}{2} = \frac{1,2}{2} = 0,6\text{ m/s}^2

(1 punct)

Subpunctul c. (3 puncte)

  • Tensiunea din fir în regim accelerat se deduce din ecuația corpului BB:
T=mB(g−a)=1 kg⋅(10−0,6) m/s2=9,4 NT = m_B (g - a) = 1\text{ kg} \cdot (10 - 0,6)\text{ m/s}^2 = 9,4\text{ N}

(1 punct)

  • Firul este trecut peste scripete la un unghi de 90∘90^\circ (o ramură orizontală și o ramură verticală). Forța de apăsare pe axul scripetelui este rezultanta geometrică a celor două tensiuni:
Fap=T2+T2=T2F_{\text{ap}} = \sqrt{T^2 + T^2} = T\sqrt{2}

(1 punct)

  • Înlocuind valoarea numerică a tensiunii:
Fap=9,4⋅2≅9,4⋅1,4142≅13,29 N≅13,25 NF_{\text{ap}} = 9,4 \cdot \sqrt{2} \cong 9,4 \cdot 1,4142 \cong 13,29\text{ N} \cong 13,25\text{ N}

(1 punct)

Subpunctul d. (4 puncte)

  • În momentul ruperii firului, corpul AA avea o viteză nenulă orientată spre dreapta.
  • Etapa 1: Imediat după rupere, corpul își continuă mișcarea spre dreapta până la oprire. Deoarece T=0T = 0, forțele orientate spre stânga sunt componenta Fx=Fcos⁡αF_x = F\cos\alpha și forța de frecare Ff=μ(mAg−Fsin⁡α)F_f = \mu(m_A g - F\sin\alpha), ambele frânând corpul:
mAa1=−Fcos⁡α−Ff  ⟹  a1=−Fcos⁡α+μ(mAg−Fsin⁡α)mAm_A a_1 = -F\cos\alpha - F_f \implies a_1 = -\frac{F\cos\alpha + \mu(m_A g - F\sin\alpha)}{m_A}

(1 punct)

  • Calcul numeric pentru etapa 1:
a1=−8+0,81=−8,8 m/s2a_1 = -\frac{8 + 0,8}{1} = -8,8\text{ m/s}^2

(1 punct)

  • Etapa 2: După oprirea instantanee pe planul orizontal, forța de tracțiune spre stânga Fcos⁡α=8 NF\cos\alpha = 8\text{ N} este strict mai mare decât forța maximă de frecare statică Ff=0,8 NF_f = 0,8\text{ N}, astfel că mișcarea începe în sens invers (spre stânga). Forța de frecare se orientează spre dreapta:
mAa2=Fcos⁡α−Ff  ⟹  a2=8−0,81=7,2 m/s2m_A a_2 = F\cos\alpha - F_f \implies a_2 = \frac{8 - 0,8}{1} = 7,2\text{ m/s}^2

(1 punct)

  • Raportul algebric al accelerațiilor celor două etape:
a1a2=−Fcos⁡α−μ(mAg−Fsin⁡α)Fcos⁡α−μ(mAg−Fsin⁡α)=−8,87,2=−119≅−1,22\frac{a_1}{a_2} = \frac{-F\cos\alpha - \mu(m_A g - F\sin\alpha)}{F\cos\alpha - \mu(m_A g - F\sin\alpha)} = \frac{-8,8}{7,2} = -\frac{11}{9} \cong -1,22

(1 punct)


Problema 2 (15 puncte)

În figura alăturată este reprezentat un sistem de două corpuri având masele m1=2 kgm_1 = 2\text{ kg} respectiv m2m_2, legate între ele printr-un fir inextensibil și de masă neglijabilă, trecut peste un scripete ideal și printr-un resort elastic de constantă elastică k=100 N/mk = 100\text{ N/m} și de masă neglijabilă. Mișcarea corpului pe planul înclinat se face cu frecare, coeficientul de frecare la alunecare fiind μ=0,29≅123\mu = 0,29 \cong \frac{1}{2\sqrt{3}}, iar unghiul planului înclinat este α=30∘\alpha = 30^\circ. Corpul cu masa m2m_2 coboară pe direcție verticală cu accelerația a=1 m/s2a = 1\text{ m/s}^2.

Sistem pe plan înclinat cu resort și corp suspendat

a. Reprezentați forțele ce acționează asupra corpului în mișcare pe planul înclinat.

b. Determinați deformarea resortului.

c. Calculați masa corpului suspendat de firul vertical.

d. Se dezleagă corpurile și se leagă apoi corpul cu masa m1m_1 de un fir extensibil, de masă neglijabilă, de lungime nedeformată 60 cm60\text{ cm}, cu suprafața secțiunii transversale de 5 mm25\text{ mm}^2 și modulul de elasticitate E=3⋅107 N/m2E = 3 \cdot 10^7\text{ N/m}^2. Determinați alungirea firului atunci când corpul este în mișcare uniformă pe plan orizontal, fiind tras de capătul liber al firului de o forță orizontală. Valoarea coeficientului de frecare la alunecare între corp și suprafața orizontală este 0,40,4.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Problema II.2

Subpunctul a. (4 puncte)

  • Corpul m2m_2 coboară pe verticală, prin urmare corpul m1m_1 urcă în mod accelerat pe planul înclinat cu accelerația a=1 m/s2a = 1\text{ m/s}^2.
  • Forțele care acționează asupra corpului m1m_1 sunt:
    1. Greutatea G⃗1=m1g⃗\vec{G}_1 = m_1\vec{g}, verticală în jos, descompusă în:
      • componenta tangențială G⃗1t\vec{G}_{1t}, paralelă cu planul, orientată în josul pantei (G1t=m1gsin⁡αG_{1t} = m_1 g \sin\alpha);
      • componenta normală G⃗1n\vec{G}_{1n}, perpendiculară pe plan, orientată în jos (G1n=m1gcos⁡αG_{1n} = m_1 g \cos\alpha).
    2. Reacțiunea normală a planului N⃗\vec{N}, orientată perpendicular pe plan în sus (N=G1nN = G_{1n}).
    3. Forța elastică din resort F⃗el\vec{F}_{\text{el}}, orientată paralel cu planul înclinat, în susul pantei (forță motrice).
    4. Forța de frecare la alunecare F⃗f\vec{F}_f, orientată la suprafața de contact paralel cu planul, în josul pantei (se opune sensului mișcării de urcare).

Diagrama forțelor pentru corpul m1 pe plan înclinat

(4 puncte pentru reprezentarea completă și corectă a tuturor forțelor și componentelor)

Subpunctul b. (4 puncte)

  • Calculăm componentele greutății pentru m1=2 kgm_1 = 2\text{ kg}, g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2, α=30∘\alpha = 30^\circ:
G1t=m1gsin⁡30∘=2⋅10⋅0,5=10 NG_{1t} = m_1 g \sin 30^\circ = 2 \cdot 10 \cdot 0,5 = 10\text{ N} G1n=m1gcos⁡30∘=2⋅10⋅32=103 NG_{1n} = m_1 g \cos 30^\circ = 2 \cdot 10 \cdot \frac{\sqrt{3}}{2} = 10\sqrt{3}\text{ N}
  • Forța de reacțiune normală este egală în modul cu G1nG_{1n}: N=103 NN = 10\sqrt{3}\text{ N}.
  • Forța de frecare la alunecare are expresia:
Ff=μm1gcos⁡α=123⋅103=5 NF_f = \mu m_1 g \cos\alpha = \frac{1}{2\sqrt{3}} \cdot 10\sqrt{3} = 5\text{ N}

(1 punct)

  • Ecuația fundamentală a dinamicii pe direcția planului înclinat pentru mișcarea accelerată de urcare:
Fel−Ff−G1t=m1aF_{\text{el}} - F_f - G_{1t} = m_1 a

(1 punct)

  • Determinăm modulul forței elastice din resort:
Fel=m1a+G1t+Ff=2⋅1+10+5=17 NF_{\text{el}} = m_1 a + G_{1t} + F_f = 2 \cdot 1 + 10 + 5 = 17\text{ N}
  • Legea forței elastice Fel=kΔℓF_{\text{el}} = k \Delta\ell:
Fel=kΔℓ  ⟹  Δℓ=FelkF_{\text{el}} = k \Delta\ell \implies \Delta\ell = \frac{F_{\text{el}}}{k}

(1 punct)

  • Calcul numeric al deformației resortului:
Δℓ=17 N100 N/m=0,17 m=17 cm\Delta\ell = \frac{17\text{ N}}{100\text{ N/m}} = 0,17\text{ m} = 17\text{ cm}

(1 punct)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • Deoarece scripetele și resortul au mase neglijabile și frecările în scripete sunt nule, tensiunea din firul vertical este egală cu forța elastică din resort:
T=Fel=17 NT = F_{\text{el}} = 17\text{ N}

(1 punct)

  • Ecuația de mișcare pentru corpul de masă m2m_2 care coboară accelerat pe verticală:
G2−T=m2a  ⟺  m2g−T=m2aG_2 - T = m_2 a \iff m_2 g - T = m_2 a

(1 punct)

  • Exprimăm forța elastică în funcție de masa m2m_2:
Fel=m2(g−a)  ⟹  m2=Felg−aF_{\text{el}} = m_2 (g - a) \implies m_2 = \frac{F_{\text{el}}}{g - a}

(1 punct)

  • Înlocuind numeric:
m2=17 N10−1=179 kg≅1,89 kgm_2 = \frac{17\text{ N}}{10 - 1} = \frac{17}{9}\text{ kg} \cong 1,89\text{ kg}

(1 punct)

Subpunctul d. (3 puncte)

  • La deplasarea uniformă pe plan orizontal, forța de tracțiune orizontală aplicată capătului firului echilibrează forța de frecare la alunecare:
F=Ff1=μ1m1g=0,4⋅2 kg⋅10 m/s2=8 NF = F_{f1} = \mu_1 m_1 g = 0,4 \cdot 2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 = 8\text{ N}

(1 punct)

  • Din legea lui Hooke pentru solicitarea axială a firului de secțiune S=5 mm2=5⋅10−6 m2S = 5\text{ mm}^2 = 5 \cdot 10^{-6}\text{ m}^2, lungime nedeformată ℓ0=60 cm=0,6 m\ell_0 = 60\text{ cm} = 0,6\text{ m} și modul Young E=3⋅107 N/m2E = 3 \cdot 10^7\text{ N/m}^2:
Δℓ1=F⋅ℓ0S⋅E\Delta\ell_1 = \frac{F \cdot \ell_0}{S \cdot E}

(1 punct)

  • Calcul numeric al alungirii firului:
Δℓ1=8 N⋅0,6 m5⋅10−6 m2⋅3⋅107 N/m2=4,8150=0,032 m=3,2 cm\Delta\ell_1 = \frac{8\text{ N} \cdot 0,6\text{ m}}{5 \cdot 10^{-6}\text{ m}^2 \cdot 3 \cdot 10^7\text{ N/m}^2} = \frac{4,8}{150} = 0,032\text{ m} = 3,2\text{ cm}

(1 punct)


Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Problema 1 (15 puncte)

O minge de mici dimensiuni, cu masa m=150 gm = 150\text{ g}, este aruncată vertical în sus, de la înălțimea h=1,35 mh = 1,35\text{ m} față de podeaua unei săli de sport, cu viteza inițială v0=3 m/sv_0 = 3\text{ m/s}. Pe tot parcursul mișcării mingii direcția vitezei rămâne verticală. Frecarea cu aerul se consideră neglijabilă, energia potențială gravitațională se consideră nulă la nivelul podelei, iar înălțimea sălii suficient de mare astfel încât mingea să nu lovească tavanul.

a. Calculați energia mecanică a mingii în momentul lansării.

b. Determinați modulul variației impulsului mecanic al mingii între momentul lansării și momentul imediat înainte de prima atingere a podelei.

c. Imediat după ciocnirea cu podeaua viteza mingii scade la o valoare egală cu o fracțiune k=56k = \frac{5}{6} din viteza mingii imediat înainte de a lovi podeaua. Calculați înălțimea maximă la care se ridică mingea după prima ciocnire cu podeaua.

d. Știind că ciocnirea cu podeaua se face într-un interval de timp Δt=15 ms\Delta t = 15\text{ ms}, determinați valoarea forței medii care acționează asupra mingii în timpul primei ciocniri cu podeaua.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Problema III.1

Subpunctul a. (3 puncte)

  • Masa mingii este m=150 g=0,15 kgm = 150\text{ g} = 0,15\text{ kg}. Energia mecanică la lansare este suma dintre energia cinetică și energia potențială gravitațională raportată la podea:
Em0=mv022+mghE_{m0} = \frac{m v_0^2}{2} + m g h

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
Em0=0,15⋅322+0,15⋅10⋅1,35=1,352+2,025=0,675+2,025=2,7 JE_{m0} = \frac{0,15 \cdot 3^2}{2} + 0,15 \cdot 10 \cdot 1,35 = \frac{1,35}{2} + 2,025 = 0,675 + 2,025 = 2,7\text{ J}

(1 punct)

Subpunctul b. (4 puncte)

  • Între momentul lansării și momentul imediat dinaintea impactului cu podeaua, energia mecanică se conservă:
mv022+mgh=mv122+0\frac{m v_0^2}{2} + m g h = \frac{m v_1^2}{2} + 0

(1 punct)

  • Calculăm viteza v1v_1 la sol:
mv122=2,7 J  ⟹  v12=2⋅2,70,15=36  ⟹  v1=6 m/s\frac{m v_1^2}{2} = 2,7\text{ J} \implies v_1^2 = \frac{2 \cdot 2,7}{0,15} = 36 \implies v_1 = 6\text{ m/s}
  • La momentul inițial, viteza v⃗0\vec{v}_0 este orientată vertical în sus, iar la atingerea podelei, viteza v⃗1\vec{v}_1 este orientată vertical în jos. Alegând axa verticală orientată în sus:
    • p⃗0=mv0j⃗\vec{p}_0 = m v_0 \vec{j}
    • p⃗1=−mv1j⃗\vec{p}_1 = -m v_1 \vec{j}
  • Variația vectorială a impulsului: Δp⃗1=p⃗1−p⃗0=−m(v1+v0)j⃗\Delta\vec{p}_1 = \vec{p}_1 - \vec{p}_0 = -m(v_1 + v_0)\vec{j}.
  • Modulul variației impulsului mecanic este:
∣Δp⃗1∣=m(v0+v1)|\Delta\vec{p}_1| = m (v_0 + v_1)

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
∣Δp⃗1∣=0,15 kg⋅(3+6) m/s=0,15⋅9=1,35 N⋅s|\Delta\vec{p}_1| = 0,15\text{ kg} \cdot (3 + 6)\text{ m/s} = 0,15 \cdot 9 = 1,35\text{ N}\cdot\text{s}

(1 punct)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • Imediat după prima ciocnire cu podeaua, viteza mingii este orientată vertical în sus și are modulul:
v2=kv1=56⋅6 m/s=5 m/sv_2 = k v_1 = \frac{5}{6} \cdot 6\text{ m/s} = 5\text{ m/s}

(1 punct)

  • Între momentul imediat de după ciocnire și momentul atingerii înălțimii maxime hmax⁡h_{\max}, energia mecanică se conservă din nou:
mv222+0=0+mghmax⁡\frac{m v_2^2}{2} + 0 = 0 + m g h_{\max}

(1 punct)

  • Înălțimea maximă la care urcă mingea este:
hmax⁡=v222gh_{\max} = \frac{v_2^2}{2 g}

(1 punct)

  • Calcul numeric:
hmax⁡=522⋅10=2520=1,25 mh_{\max} = \frac{5^2}{2 \cdot 10} = \frac{25}{20} = 1,25\text{ m}

(1 punct)

Subpunctul d. (4 puncte)

  • În timpul impactului de durată Δt=15 ms=15⋅10−3 s\Delta t = 15\text{ ms} = 15 \cdot 10^{-3}\text{ s}, impulsul variază de la p⃗ıˆnainte=−mv1j⃗\vec{p}_{\text{înainte}} = -m v_1\vec{j} la p⃗dupa˘=+mv2j⃗\vec{p}_{\text{după}} = +m v_2\vec{j}.
  • Modulul variației impulsului în timpul ciocnirii:
∣Δp⃗2∣=m(v1+v2)=0,15 kg⋅(6+5) m/s=0,15⋅11=1,65 N⋅s|\Delta\vec{p}_2| = m (v_1 + v_2) = 0,15\text{ kg} \cdot (6 + 5)\text{ m/s} = 0,15 \cdot 11 = 1,65\text{ N}\cdot\text{s}

(2 puncte)

  • Din teorema variației impulsului, forța medie dezvoltată este:
Fmedie=∣Δp⃗2∣ΔtF_{\text{medie}} = \frac{|\Delta\vec{p}_2|}{\Delta t}

(1 punct)

  • Calcul numeric al forței medii:
Fmedie=1,65 N⋅s15⋅10−3 s=165015=110 NF_{\text{medie}} = \frac{1,65\text{ N}\cdot\text{s}}{15 \cdot 10^{-3}\text{ s}} = \frac{1650}{15} = 110\text{ N}

(1 punct)


Problema 2 (15 puncte)

Un punct material cu masa m=1 kgm = 1\text{ kg} pornește din repaus și se deplasează pe un plan orizontal sub acțiunea unei forțe de tracțiune orizontale, ce variază în funcție de coordonata punctului material conform graficului alăturat. Mișcarea pe planul orizontal se face cu frecare, coeficientul de frecare la alunecare fiind μ=0,2\mu = 0,2.

Dependența forței de tracțiune de coordonata x

a. Calculați lucrul mecanic al forței de frecare între coordonata 0 m0\text{ m} și 2 m2\text{ m}.

b. Determinați viteza corpului la momentul în care corpul se află la coordonata 1 m1\text{ m}.

c. Precizați între ce valori ale lui xx accelerația este constantă și calculați valoarea ei.

d. La momentul în care punctul material se află la x=2 mx = 2\text{ m}, acțiunea forței de tracțiune încetează. Aflați valoarea coordonatei punctului material la care acesta se oprește.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Problema III.2

Subpunctul a. (3 puncte)

  • Forța de frecare la alunecare pe plan orizontal este constantă:
Ff=μmg=0,2⋅1 kg⋅10 m/s2=2 NF_f = \mu m g = 0,2 \cdot 1\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 = 2\text{ N}

(1 punct)

  • Lucrul mecanic al forței de frecare între x0=0x_0 = 0 și x2=2 mx_2 = 2\text{ m} (deplasare Δx=2 m\Delta x = 2\text{ m}) este negativ (forță rezistentă):
LFf(0→2)=−Ff⋅x2L_{Ff(0 \to 2)} = -F_f \cdot x_2

(1 punct)

  • Calcul numeric:
LFf(0→2)=−2 N⋅2 m=−4 JL_{Ff(0 \to 2)} = -2\text{ N} \cdot 2\text{ m} = -4\text{ J}

(1 punct)

Subpunctul b. (4 puncte)

  • Conform teoremei variației energiei cinetice între x=0x = 0 și x1=1 mx_1 = 1\text{ m} (v0=0v_0 = 0):
mv122−0=LF(0→1)+LFf(0→1)\frac{m v_1^2}{2} - 0 = L_{F(0 \to 1)} + L_{Ff(0 \to 1)}

(1 punct)

  • Pe intervalul [0,1 m][0, 1\text{ m}], forța crește liniar de la 00 la Fmax⁡=13 NF_{\max} = 13\text{ N}. Lucrul mecanic al forței FF este egal cu aria de sub grafic (triunghi):
LF(0→1)=Fmax⁡⋅x12=13 N⋅1 m2=6,5 JL_{F(0 \to 1)} = \frac{F_{\max} \cdot x_1}{2} = \frac{13\text{ N} \cdot 1\text{ m}}{2} = 6,5\text{ J}

(1 punct)

  • Lucrul forței de frecare pe primul metru: LFf(0→1)=−Ff⋅x1=−2 N⋅1 m=−2 JL_{Ff(0 \to 1)} = -F_f \cdot x_1 = -2\text{ N} \cdot 1\text{ m} = -2\text{ J}.
  • Exprimăm viteza v1v_1:
v1=2(Fmax⁡x12−μmgx1)mv_1 = \sqrt{\frac{2 \left(\frac{F_{\max} x_1}{2} - \mu m g x_1\right)}{m}}

(1 punct)

  • Calcul numeric:
v1=2⋅(6,5−2)1=9=3 m/sv_1 = \sqrt{\frac{2 \cdot (6,5 - 2)}{1}} = \sqrt{9} = 3\text{ m/s}

(1 punct)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • Accelerația corpului este dată de principiul al doilea: ma=F(x)−Ffm a = F(x) - F_f. Deoarece mm și FfF_f sunt constante, accelerația este constantă pe intervalul unde forța de tracțiune este constantă:
a=const.  ⟺  x∈[1 m,2 m]a = \text{const.} \iff x \in [1\text{ m}, 2\text{ m}]

(1 punct)

  • Pe acest interval, forța are valoarea Fmax⁡=13 NF_{\max} = 13\text{ N}.
  • Scriem ecuația fundamentală:
Fmax⁡−Ff=maF_{\max} - F_f = m a

(1 punct)

  • Deducem formula accelerației:
a=Fmax⁡−Ffma = \frac{F_{\max} - F_f}{m}

(1 punct)

  • Calcul numeric al accelerației:
a=13−21=11 m/s2a = \frac{13 - 2}{1} = 11\text{ m/s}^2

(1 punct)

Subpunctul d. (4 puncte)

  • Aplicăm teorema variației energiei cinetice pe întreaga mișcare, de la pornire (x=0x = 0, v0=0v_0 = 0) până la oprirea finală (x=x3x = x_3, v3=0v_3 = 0):
ΔEc(0→3)=0−0=LF(0→2)+LFf(0→3)=0\Delta E_{c(0 \to 3)} = 0 - 0 = L_{F(0 \to 2)} + L_{Ff(0 \to 3)} = 0

(1 punct)

  • Lucrul mecanic total efectuat de forța FF pe intervalul [0,2 m][0, 2\text{ m}] este aria trapezului formată din aria triunghiului pe [0,1 m][0, 1\text{ m}] plus aria dreptunghiului pe [1 m,2 m][1\text{ m}, 2\text{ m}]:
LF(0→2)=Fmax⁡x12+Fmax⁡(x2−x1)=6,5+13⋅1=19,5 JL_{F(0 \to 2)} = \frac{F_{\max} x_1}{2} + F_{\max} (x_2 - x_1) = 6,5 + 13 \cdot 1 = 19,5\text{ J}
  • Forța de frecare acționează pe toată distanța x3x_3: LFf(0→3)=−μmgx3L_{Ff(0 \to 3)} = -\mu m g x_3.
  • Ecuația devine:
Fmax⁡⋅(x12+x2−x1)−μmgx3=0F_{\max} \cdot \left(\frac{x_1}{2} + x_2 - x_1\right) - \mu m g x_3 = 0

(1 punct)

  • Deducem coordonata opririi x3x_3:
x3=LF(0→2)μmg=Fmax⁡(x2−x12)μmgx_3 = \frac{L_{F(0 \to 2)}}{\mu m g} = \frac{F_{\max}\left(x_2 - \frac{x_1}{2}\right)}{\mu m g}

(1 punct)

  • Calcul numeric:
x3=19,5 J2 N=9,75 mx_3 = \frac{19,5\text{ J}}{2\text{ N}} = 9,75\text{ m}

(1 punct)


B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1N_A = 6,02 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1}, constanta gazelor ideale R=8,31 J⋅mol−1⋅K−1R = 8,31\text{ J}\cdot\text{mol}^{-1}\cdot\text{K}^{-1}. Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relația: p⋅V=νRTp \cdot V = \nu R T.

Subiectul I (30 de puncte)

Pentru itemii 1-10 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului considerat corect.

1. Mărimea fizică a cărei valoare este aceeași pentru două sisteme termodinamice aflate în echilibru termic se numește:

  • a. capacitate calorică
  • b. exponent adiabatic
  • c. temperatură (3p)
  • d. căldură specifică

2. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, relația incorectă este:

  • a. R=Cp−CVR = C_p - C_V
  • b. R=μ(cp−cV)R = \mu(c_p - c_V)
  • c. cp=cV−R/μc_p = c_V - R/\mu (3p)
  • d. cV=(cpμ−R)/μc_V = (c_p \mu - R)/\mu

3. O masă dată de gaz ideal suferă transformarea 1→2→31 \to 2 \to 3, reprezentată în coordonate V−TV - T în figura alăturată. Între presiunile gazului în stările 1, 2 și 3 există relația:

Transformare în coordonate V-T

  • a. p3>p2>p1p_3 > p_2 > p_1
  • b. p2>p3>p1p_2 > p_3 > p_1
  • c. p2>p1>p3p_2 > p_1 > p_3
  • d. p1>p2>p3p_1 > p_2 > p_3 (3p)

4. Pentru a încălzi o masă m=0,2 kgm = 0,2\text{ kg} de apă (capa˘=4200 J/(kg⋅K)c_{\text{apă}} = 4200\text{ J/(kg}\cdot\text{K)}) de la temperatura inițială t1t_1 la temperatura t2=40∘Ct_2 = 40^\circ\text{C} s-a consumat o căldură Q=25,2 kJQ = 25,2\text{ kJ}. Temperatura inițială a apei a fost de:

  • a. 10∘C10^\circ\text{C} (3p)
  • b. 20∘C20^\circ\text{C}
  • c. 35∘C35^\circ\text{C}
  • d. 40∘C40^\circ\text{C}

5. Știind că simbolurile mărimilor fizice sunt cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură a produsului (γ−1)CV(\gamma - 1)C_V este:

  • a. J/K\text{J/K}
  • b. J/(mol⋅K)\text{J/(mol}\cdot\text{K)} (3p)
  • c. J⋅kg/mol\text{J}\cdot\text{kg/mol}
  • d. J\text{J}

6. Simbolurile unităților de măsură fiind cele utilizate în manuale, unitatea de măsură a raportului dintre căldura primită de un corp și căldura specifică a materialului din care este alcătuit, Q/cQ/c, este:

  • a. J⋅kg−1⋅K−1\text{J}\cdot\text{kg}^{-1}\cdot\text{K}^{-1}
  • b. kg−1⋅K−1\text{kg}^{-1}\cdot\text{K}^{-1}
  • c. kg⋅K\text{kg}\cdot\text{K} (3p)
  • d. mol⋅K\text{mol}\cdot\text{K}

7. Un gaz ideal se destinde adiabatic. Putem afirma că în cursul acestui proces:

  • a. volumul gazului scade
  • b. gazul absoarbe căldură
  • c. energia internă a gazului rămâne constantă
  • d. gazul efectuează lucru mecanic (3p)

8. Un gaz ideal monoatomic (CV=3R/2C_V = 3R/2) primește izoterm căldura QQ. Variația energiei sale interne este egală cu:

  • a. 5Q/25Q/2
  • b. 00 (3p)
  • c. 3Q/23Q/2
  • d. 3Q3Q

9. Dintre mărimile fizice legate de structura discontinuă a substanței este mărime adimensională:

  • a. unitatea atomică de masă
  • b. masa moleculară relativă (3p)
  • c. cantitatea de substanță
  • d. numărul lui Avogadro

10. Prin încălzirea unui gaz ideal cu ΔT=200 K\Delta T = 200\text{ K} la presiune constantă, volumul său s-a mărit de două ori. Temperatura finală a gazului are valoarea:

  • a. T=200 KT = 200\text{ K}
  • b. T=273 KT = 273\text{ K}
  • c. T=400 KT = 400\text{ K} (3p)
  • d. T=546 KT = 546\text{ K}
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Conform principiului zero al termodinamicii, două sisteme termodinamice aflate în contact termic ating starea de echilibru termic atunci când parametrul macroscopic intensiv numit temperatură devine identic pentru ambele sisteme.
  • Răspuns corect: c.

Item 2: Răspuns c (3 puncte)

  • Relația lui Robert Mayer pentru căldurile specifice este:
cp−cV=Rμ  ⟹  cp=cV+Rμc_p - c_V = \frac{R}{\mu} \implies c_p = c_V + \frac{R}{\mu}
  • Relația din varianta c afirmă eronat că cp=cV−R/μc_p = c_V - R/\mu (cu semnul minus), fiind incorectă din punct de vedere fizic (cp>cVc_p > c_V).
  • Răspuns corect: c.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Din ecuația de stare pV=νRTp V = \nu R T, raportul dintre volum și temperatură pe o izobară ce trece prin origine este:
VT=νRp\frac{V}{T} = \frac{\nu R}{p}
  • Panta dreptei care unește originea axelor (0,0)(0,0) cu un punct de stare în planul (V,T)(V, T) este invers proporțională cu presiunea pp.
  • Din graficul V−TV-T: punctul 1 are panta cea mai mică, punctul 2 are o pantă medie, iar punctul 3 are panta cea mai abruptă.
  • Prin urmare, presiunile satisfac inegalitatea:
p1>p2>p3p_1 > p_2 > p_3
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns a (3 puncte)

  • Căldura absorbită la încălzire este dată de relația calorimetrică:
Q=mc(Δt)  ⟹  Δt=t2−t1=QmcQ = m c (\Delta t) \implies \Delta t = t_2 - t_1 = \frac{Q}{m c}
  • Înlocuind valorile numerice (Q=25200 JQ = 25200\text{ J}, m=0,2 kgm = 0,2\text{ kg}, c=4200 J/(kg⋅K)c = 4200\text{ J/(kg}\cdot\text{K)}):
Δt=25200 J0,2 kg⋅4200 J/(kg⋅K)=25200840=30∘C\Delta t = \frac{25200\text{ J}}{0,2\text{ kg} \cdot 4200\text{ J/(kg}\cdot\text{K)}} = \frac{25200}{840} = 30^\circ\text{C}
  • Temperatura inițială a apei:
t1=t2−Δt=40∘C−30∘C=10∘Ct_1 = t_2 - \Delta t = 40^\circ\text{C} - 30^\circ\text{C} = 10^\circ\text{C}
  • Răspuns corect: a.

Item 5: Răspuns b (3 puncte)

  • Exponentul adiabatic este definit ca γ=CpCV\gamma = \frac{C_p}{C_V}. Folosind relația lui Robert Mayer Cp−CV=RC_p - C_V = R:
γ−1=Cp−CVCV=RCV\gamma - 1 = \frac{C_p - C_V}{C_V} = \frac{R}{C_V}
  • Înmulțind cu capacitatea calorică molară CVC_V:
(γ−1)CV=(RCV)CV=R(\gamma - 1) C_V = \left(\frac{R}{C_V}\right) C_V = R
  • Mărimea rezultată este constanta universală a gazelor ideale RR, a cărei unitate de măsură în Sistemul Internațional este:
[R]SI=J⋅mol−1⋅K−1=J/(mol⋅K)[R]_{\text{SI}} = \text{J}\cdot\text{mol}^{-1}\cdot\text{K}^{-1} = \text{J/(mol}\cdot\text{K)}
  • Răspuns corect: b.

Item 6: Răspuns c (3 puncte)

  • Din formula căldurii Q=mcΔTQ = m c \Delta T, izolăm raportul Q/cQ/c:
Qc=mΔT\frac{Q}{c} = m \Delta T
  • Unitatea de măsură în Sistemul Internațional este:
[Qc]SI=[m]SI⋅[ΔT]SI=kg⋅K\left[\frac{Q}{c}\right]_{\text{SI}} = [m]_{\text{SI}} \cdot [\Delta T]_{\text{SI}} = \text{kg} \cdot \text{K}
  • Răspuns corect: c.

Item 7: Răspuns d (3 puncte)

  • Într-o transformare adiabatică, sistemul nu schimbă căldură cu mediul exterior (Q=0Q = 0).
  • Conform principiului I al termodinamicii: ΔU=Q−L=−L  ⟹  L=−ΔU\Delta U = Q - L = -L \implies L = -\Delta U.
  • La o destindere adiabatică, volumul crește (ΔV>0\Delta V > 0), deci gazul efectuează lucru mecanic asupra mediului exterior (L>0L > 0), consumându-și din energia internă (ΔU<0\Delta U < 0, temperatura scade).
  • Răspuns corect: d.

Item 8: Răspuns b (3 puncte)

  • Pentru gazul ideal, energia internă depinde exclusiv de temperatură: U=νCVTU = \nu C_V T.
  • Într-o transformare izotermă, temperatura rămâne strict constantă (T=ct  ⟹  ΔT=0T = \text{ct} \implies \Delta T = 0), ceea ce implică:
ΔU=νCVΔT=0\Delta U = \nu C_V \Delta T = 0
  • Toată căldura primită este transformată integral în lucru mecanic (Q=LQ = L).
  • Răspuns corect: b.

Item 9: Răspuns b (3 puncte)

  • Masa moleculară relativă MrM_r (sau μr\mu_r) reprezintă raportul dintre masa unei molecule și a douăsprezecea parte din masa atomului de carbon 12C^{12}\text{C}. Fiind un raport de două mase exprimate în aceleași unități, este o mărime adimensională (fără unitate de măsură).
  • Răspuns corect: b.

Item 10: Răspuns c (3 puncte)

  • La presiune constantă (transformare izobară), legea Gay-Lussac este:
V1T1=V2T2\frac{V_1}{T_1} = \frac{V_2}{T_2}
  • Ni se precizează V2=2V1V_2 = 2 V_1, prin urmare:
T2=2T1T_2 = 2 T_1
  • Variația temperaturii este:
ΔT=T2−T1=2T1−T1=T1=200 K\Delta T = T_2 - T_1 = 2 T_1 - T_1 = T_1 = 200\text{ K}
  • Temperatura finală a gazului este:
T2=2⋅200 K=400 KT_2 = 2 \cdot 200\text{ K} = 400\text{ K}
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (30 de puncte)

Problema 1 (15 puncte)

Două butelii sunt unite printr-un tub de volum neglijabil, prevăzut cu un robinet. Inițial robinetul este închis, iar recipientele conțin același tip de gaz ideal. În primul recipient, de volum V1=5 LV_1 = 5\text{ L}, se află gaz la presiunea p1=3⋅105 Pap_1 = 3 \cdot 10^5\text{ Pa} și temperatura T1=300 KT_1 = 300\text{ K}, iar în al doilea, de volum V2=2 LV_2 = 2\text{ L}, se află gaz la presiunea p2=105 Pap_2 = 10^5\text{ Pa} și temperatura T2=400 KT_2 = 400\text{ K}. Întregul sistem este izolat adiabatic de mediul exterior.

a. Calculați cantitatea de gaz din primul recipient.

b. Calculați temperatura finală după deschiderea robinetului și stabilirea echilibrului termic.

c. Calculați presiunea finală care se stabilește în cele două vase după ce se deschide robinetul.

d. Calculați cantitatea de gaz aflată în primul recipient în starea finală.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Problema II.1

Subpunctul a. (4 puncte)

  • Din ecuația termică de stare p1V1=ν1RT1p_1 V_1 = \nu_1 R T_1 pentru primul recipient:
ν1=p1V1RT1\nu_1 = \frac{p_1 V_1}{R T_1}

(3 puncte)

  • Înlocuind valorile numerice (V1=5 L=5⋅10−3 m3V_1 = 5\text{ L} = 5 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3, p1=3⋅105 Pap_1 = 3 \cdot 10^5\text{ Pa}, T1=300 KT_1 = 300\text{ K}, R=8,31 J/(mol⋅K)R = 8,31\text{ J/(mol}\cdot\text{K)}):
ν1=3⋅105 Pa⋅5⋅10−3 m38,31 J/(mol⋅K)⋅300 K=15002493≅0,6 mol\nu_1 = \frac{3 \cdot 10^5\text{ Pa} \cdot 5 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3}{8,31\text{ J/(mol}\cdot\text{K)} \cdot 300\text{ K}} = \frac{1500}{2493} \cong 0,6\text{ mol}

(1 punct)

Subpunctul b. (4 puncte)

  • Cantitatea de substanță din al doilea recipient este:
ν2=p2V2RT2=105⋅2⋅10−38,31⋅400=2003324≅0,06 mol\nu_2 = \frac{p_2 V_2}{R T_2} = \frac{10^5 \cdot 2 \cdot 10^{-3}}{8,31 \cdot 400} = \frac{200}{3324} \cong 0,06\text{ mol}
  • Întregul sistem fiind izolat adiabatic (Q=0Q = 0) și rigid (L=0L = 0), energia internă totală se conservă: Ufinal=U1+U2U_{\text{final}} = U_1 + U_2:
(ν1+ν2)CVT=ν1CVT1+ν2CVT2(\nu_1 + \nu_2) C_V T = \nu_1 C_V T_1 + \nu_2 C_V T_2 T=ν1T1+ν2T2ν1+ν2=p1V1+p2V2p1V1T1+p2V2T2T = \frac{\nu_1 T_1 + \nu_2 T_2}{\nu_1 + \nu_2} = \frac{p_1 V_1 + p_2 V_2}{\frac{p_1 V_1}{T_1} + \frac{p_2 V_2}{T_2}}

(3 puncte)

  • Calcul numeric:
T=3⋅105⋅5⋅10−3+105⋅2⋅10−31500300+200400=1500+2005+0,5=17005,5≅309 KT = \frac{3 \cdot 10^5 \cdot 5 \cdot 10^{-3} + 10^5 \cdot 2 \cdot 10^{-3}}{\frac{1500}{300} + \frac{200}{400}} = \frac{1500 + 200}{5 + 0,5} = \frac{1700}{5,5} \cong 309\text{ K}

(1 punct)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • După stabilirea echilibrului termic, gazul ocupă volumul total Vtotal=V1+V2=5+2=7 L=7⋅10−3 m3V_{\text{total}} = V_1 + V_2 = 5 + 2 = 7\text{ L} = 7 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3.
  • Presiunea finală este dată de ecuația Clapeyron-Mendeleev:
p=(ν1+ν2)RTV1+V2=p1V1+p2V2V1+V2p = \frac{(\nu_1 + \nu_2) R T}{V_1 + V_2} = \frac{p_1 V_1 + p_2 V_2}{V_1 + V_2}

(3 puncte)

  • Înlocuind valorile numerice:
p=1700 J7⋅10−3 m3≅2,428⋅105 Pa≅242⋅103 Pap = \frac{1700\text{ J}}{7 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3} \cong 2,428 \cdot 10^5\text{ Pa} \cong 242 \cdot 10^3\text{ Pa}

(1 punct)

Subpunctul d. (3 puncte)

  • În starea finală, gazul are presiunea pp și temperatura TT uniform distribuite în tot volumul. Cantitatea de gaz aflată în primul recipient devine:
ν1′=pV1RT=V1V1+V2(ν1+ν2)\nu_1' = \frac{p V_1}{R T} = \frac{V_1}{V_1 + V_2} (\nu_1 + \nu_2)

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
ν1′=57⋅(0,6017+0,0602)=57⋅0,6619≅0,47 mol\nu_1' = \frac{5}{7} \cdot (0,6017 + 0,0602) = \frac{5}{7} \cdot 0,6619 \cong 0,47\text{ mol}

(1 punct)


Problema 2 (15 puncte)

Într-un vas de sticlă de volum V=16,62 LV = 16,62\text{ L}, izolat termic de exterior, se află un amestec de gaze format din m1=3⋅10−3 kgm_1 = 3 \cdot 10^{-3}\text{ kg} de hidrogen molecular (μhidrogen=2 g/mol\mu_{\text{hidrogen}} = 2\text{ g/mol}) și m2=12⋅10−3 kgm_2 = 12 \cdot 10^{-3}\text{ kg} de oxigen molecular (μoxigen=32 g/mol\mu_{\text{oxigen}} = 32\text{ g/mol}). Temperatura în interiorul balonului este t=−33∘Ct = -33^\circ\text{C}.

a. Calculați raportul dintre masa unei molecule de hidrogen și masa unei molecule de oxigen.

b. Calculați raportul dintre numărul de moli de hidrogen și numărul de moli de oxigen.

c. Calculați presiunea exercitată de amestecul de gaze asupra pereților vasului.

d. Calculați masa molară a amestecului de gaze.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Problema II.2

Subpunctul a. (3 puncte)

  • Masa unei molecule este legată de masa molară prin numărul lui Avogadro: m0=μNAm_0 = \frac{\mu}{N_A}.
  • Raportul maselor unei molecule de hidrogen și unei molecule de oxigen este egal cu raportul maselor lor molare:
m0,H2m0,O2=μH2μO2\frac{m_{0,\text{H}_2}}{m_{0,\text{O}_2}} = \frac{\mu_{\text{H}_2}}{\mu_{\text{O}_2}}
  • Înlocuind valorile numerice (μH2=2 g/mol\mu_{\text{H}_2} = 2\text{ g/mol}, μO2=32 g/mol\mu_{\text{O}_2} = 32\text{ g/mol}):
m0,H2m0,O2=232=116=0,0625\frac{m_{0,\text{H}_2}}{m_{0,\text{O}_2}} = \frac{2}{32} = \frac{1}{16} = 0,0625

(3 puncte)

Subpunctul b. (4 puncte)

  • Calculăm numărul de moli pentru fiecare gaz din amestec:
    • Pentru hidrogen: νH2=m1μ1=3 g2 g/mol=1,5 moli\nu_{\text{H}_2} = \frac{m_1}{\mu_1} = \frac{3\text{ g}}{2\text{ g/mol}} = 1,5\text{ moli};
    • Pentru oxigen: νO2=m2μ2=12 g32 g/mol=0,375 moli\nu_{\text{O}_2} = \frac{m_2}{\mu_2} = \frac{12\text{ g}}{32\text{ g/mol}} = 0,375\text{ moli}.
  • Raportul numărului de moli:
νH2νO2=m1μ2m2μ1=1,50,375=4\frac{\nu_{\text{H}_2}}{\nu_{\text{O}_2}} = \frac{m_1 \mu_2}{m_2 \mu_1} = \frac{1,5}{0,375} = 4

(4 puncte)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • Temperatura absolută a amestecului este:
T=273+t=273−33=240 KT = 273 + t = 273 - 33 = 240\text{ K}
  • Numărul total de moli din amestec este:
ν=νH2+νO2=1,5+0,375=1,875 moli\nu = \nu_{\text{H}_2} + \nu_{\text{O}_2} = 1,5 + 0,375 = 1,875\text{ moli}
  • Conform legii lui Dalton și ecuației Clapeyron-Mendeleev:
p=νRTVp = \frac{\nu R T}{V}

(3 puncte)

  • Calcul numeric (V=16,62 L=16,62⋅10−3 m3=2⋅8,31⋅10−3 m3V = 16,62\text{ L} = 16,62 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 = 2 \cdot 8,31 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3):
p=1,875⋅8,31⋅2402⋅8,31⋅10−3=1,875⋅2402⋅10−3=4502⋅10−3=2,25⋅105 Pap = \frac{1,875 \cdot 8,31 \cdot 240}{2 \cdot 8,31 \cdot 10^{-3}} = \frac{1,875 \cdot 240}{2 \cdot 10^{-3}} = \frac{450}{2 \cdot 10^{-3}} = 2,25 \cdot 10^5\text{ Pa}

(1 punct)

Subpunctul d. (4 puncte)

  • Masa molară a amestecului de gaze este raportul dintre masa totală și cantitatea totală de substanță:
μa=m1+m2νH2+νO2\mu_a = \frac{m_1 + m_2}{\nu_{\text{H}_2} + \nu_{\text{O}_2}}

(3 puncte)

  • Calcul numeric:
μa=3⋅10−3 kg+12⋅10−3 kg1,875 mol=15⋅10−31,875=8⋅10−3 kg/mol=8 g/mol\mu_a = \frac{3 \cdot 10^{-3}\text{ kg} + 12 \cdot 10^{-3}\text{ kg}}{1,875\text{ mol}} = \frac{15 \cdot 10^{-3}}{1,875} = 8 \cdot 10^{-3}\text{ kg/mol} = 8\text{ g/mol}

(1 punct)


Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Problema 1 (15 puncte)

O cantitate de gaz ideal monoatomic (CV=1,5RC_V = 1,5R) este supusă unui proces ciclic reprezentat în coordonate densitate-presiune (ρ,p\rho, p) ca în figura alăturată. Parametrii gazului în starea 2 sunt p2=105 Pap_2 = 10^5\text{ Pa}, V2=2 LV_2 = 2\text{ L}. Lucrul mecanic schimbat de gaz cu mediul exterior în transformarea 2→32 \to 3 este L23=200 JL_{23} = 200\text{ J}. Considerați că ln⁡2=0,69\ln 2 = 0,69.

Ciclu în coordonate densitate-presiune

a. Reprezentați procesul ciclic în coordonate p−Vp - V.

b. Calculați variația energiei interne a gazului în transformarea 2→32 \to 3.

c. Calculați căldura schimbată de gaz cu exteriorul în transformarea 3→13 \to 1.

d. Calculați lucrul mecanic total schimbat de gaz cu mediul exterior în timpul unui ciclu.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Problema III.1

Subpunctul a. (3 puncte)

  • Identificăm natura fiecărei transformări din ciclu:
    • Transformarea 2→32 \to 3: dreaptă orizontală în planul (ρ,p)(\rho, p), deci este o destindere izobară (p3=p2=105 Pap_3 = p_2 = 10^5\text{ Pa}). Lucrul mecanic este L23=p2(V3−V2)=200 JL_{23} = p_2 (V_3 - V_2) = 200\text{ J}, deci V3−V2=200105=2⋅10−3 m3=2 L  ⟹  V3=4 LV_3 - V_2 = \frac{200}{10^5} = 2 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 = 2\text{ L} \implies V_3 = 4\text{ L}.
    • Transformarea 3→13 \to 1: dreaptă verticală în planul (ρ,p)(\rho, p), deci densitatea este constantă (ρ=ct\rho = \text{ct}), ceea ce înseamnă că volumul este constant: este o răcire izocoră la V1=V3=4 LV_1 = V_3 = 4\text{ L}.
    • Transformarea 1→21 \to 2: segment de dreaptă ce trece prin origine în (ρ,p)(\rho, p) (p∼ρp \sim \rho). Deoarece ρ=mV\rho = \frac{m}{V}, relația devine p∼1V  ⟺  pV=ctp \sim \frac{1}{V} \iff p V = \text{ct}, ceea ce reprezintă o comprimare izotermă (T1=T2T_1 = T_2). Presiunea în starea 1 este p1=p2V2V1=105⋅24=0,5⋅105 Pap_1 = p_2 \frac{V_2}{V_1} = 10^5 \cdot \frac{2}{4} = 0,5 \cdot 10^5\text{ Pa}.

Reprezentarea ciclului termodinamic în coordonate p-V

(3 puncte pentru reprezentarea corectă a celor trei stări, a curbelor corespunzătoare și a sensului de parcurgere)

Subpunctul b. (4 puncte)

  • În destinderea izobară 2→32 \to 3:
L23=νR(T3−T2)=200 JL_{23} = \nu R (T_3 - T_2) = 200\text{ J}

(1 punct)

  • Variația energiei interne pentru gazul ideal este:
ΔU23=νCV(T3−T2)\Delta U_{23} = \nu C_V (T_3 - T_2)

(1 punct)

  • Împărțind membru cu membru:
ΔU23L23=CVR  ⟹  ΔU23=CVRL23\frac{\Delta U_{23}}{L_{23}} = \frac{C_V}{R} \implies \Delta U_{23} = \frac{C_V}{R} L_{23}

(1 punct)

  • Deoarece CV=1,5RC_V = 1,5 R, obținem:
ΔU23=1,5⋅200 J=300 J\Delta U_{23} = 1,5 \cdot 200\text{ J} = 300\text{ J}

(1 punct)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • În răcirea izocoră 3→13 \to 1 (L31=0L_{31} = 0), căldura schimbată este egală cu variația energiei interne:
Q31=νCV(T1−T3)Q_{31} = \nu C_V (T_1 - T_3)

(1 punct)

  • Din caracterul izoterm al transformării 1→21 \to 2, avem T1=T2T_1 = T_2:
T1=T2  ⟹  T1−T3=−(T3−T2)T_1 = T_2 \implies T_1 - T_3 = -(T_3 - T_2)

(1 punct)

  • Prin urmare, căldura cedată este opusul variației energiei interne din etapa 2→32 \to 3:
Q31L23=−CVR  ⟹  Q31=−ΔU23\frac{Q_{31}}{L_{23}} = -\frac{C_V}{R} \implies Q_{31} = -\Delta U_{23}

(1 punct)

  • Calcul numeric:
Q31=−300 JQ_{31} = -300\text{ J}

(1 punct)

Subpunctul d. (4 puncte)

  • Lucrul mecanic total pe ciclu este suma lucrurilor mecanice elementare:
Lt=L12+L23+L31L_t = L_{12} + L_{23} + L_{31}

(1 punct)

  • În transformarea izocoră 3→13 \to 1, volumul nu variază:
L31=0L_{31} = 0
  • În comprimarea izotermă 1→21 \to 2:
L12=νRT2ln⁡V2V1=p2V2ln⁡V2V1L_{12} = \nu R T_2 \ln\frac{V_2}{V_1} = p_2 V_2 \ln\frac{V_2}{V_1}
  • Înlocuind valorile numerice (p2V2=105 Pa⋅2⋅10−3 m3=200 Jp_2 V_2 = 10^5\text{ Pa} \cdot 2 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 = 200\text{ J}, V1=4 LV_1 = 4\text{ L}, V2=2 LV_2 = 2\text{ L}):
L12=200⋅ln⁡(24)=−200⋅ln⁡2=−200⋅0,69=−138 JL_{12} = 200 \cdot \ln\left(\frac{2}{4}\right) = -200 \cdot \ln 2 = -200 \cdot 0,69 = -138\text{ J}

(1 punct)

  • Cum volumul stării 3 este V3=V2+L23p2=4 L=V1V_3 = V_2 + \frac{L_{23}}{p_2} = 4\text{ L} = V_1:
V1=V3=L23p2+V2V_1 = V_3 = \frac{L_{23}}{p_2} + V_2

(1 punct)

  • Lucrul mecanic total al ciclului este:
Lt=−138 J+200 J+0=62 JL_t = -138\text{ J} + 200\text{ J} + 0 = 62\text{ J}

(1 punct)


Problema 2 (15 puncte)

O cantitate ν=2 moli\nu = 2\text{ moli} de heliu (γ=5/3\gamma = 5/3) efectuează un proces ciclic format din două transformări la volum constant și două transformări la presiune constantă. Transformarea 1→21 \to 2 este încălzirea izocoră la volumul minim, iar 3→43 \to 4 este răcire izocoră la volumul maxim. Temperaturile celor patru stări sunt: t1=27∘Ct_1 = 27^\circ\text{C}, t2=t4t_2 = t_4 și t3=927∘Ct_3 = 927^\circ\text{C}.

a. Reprezentați procesul ciclic descris în sistemul de coordonate p−Vp-V.

b. Calculați energia internă a gazului în starea (2).

c. Calculați lucrul schimbat de gaz cu mediul exterior într-un ciclu.

d. Calculați căldura primită de gaz din exterior.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Problema III.2

Subpunctul a. (3 puncte)

  • Ciclul este dreptunghiular în coordonate (p,V)(p, V):
    • 1→21 \to 2: încălzire izocoră la Vmin⁡=V1=V2V_{\min} = V_1 = V_2 de la presiunea p1p_1 la p2p_2 (segment vertical în sus);
    • 2→32 \to 3: încălzire izobară la pmax⁡=p2=p3p_{\max} = p_2 = p_3 de la V1V_1 la V3V_3 (segment orizontal spre dreapta);
    • 3→43 \to 4: răcire izocoră la Vmax⁡=V3=V4V_{\max} = V_3 = V_4 de la p2p_2 la p1p_1 (segment vertical în jos);
    • 4→14 \to 1: răcire izobară la pmin⁡=p1=p4p_{\min} = p_1 = p_4 de la V3V_3 la V1V_1 (segment orizontal spre stânga).

Ciclu termodinamic dreptunghiular în coordonate p-V

(3 puncte pentru reprezentarea completă a ciclului dreptunghiular închis și a săgeților de sens orar)

Subpunctul b. (4 puncte)

  • Convertim temperaturile în Kelvin:
    • T1=273+27=300 KT_1 = 273 + 27 = 300\text{ K};
    • T3=273+927=1200 KT_3 = 273 + 927 = 1200\text{ K}.
  • Din legile transformărilor izocore și izobare: p2p1=T2T1\frac{p_2}{p_1} = \frac{T_2}{T_1} și p3p4=T3T4\frac{p_3}{p_4} = \frac{T_3}{T_4}. Cum p2=p3p_2 = p_3 și p1=p4p_1 = p_4, rezultă T2T1=T3T4  ⟺  T2T4=T1T3\frac{T_2}{T_1} = \frac{T_3}{T_4} \iff T_2 T_4 = T_1 T_3.
  • Deoarece T2=T4T_2 = T_4, obținem relația fundamentală a mediilor geometrice:
T22=T1T3  ⟹  T2=T1T3=300⋅1200=360000=600 KT_2^2 = T_1 T_3 \implies T_2 = \sqrt{T_1 T_3} = \sqrt{300 \cdot 1200} = \sqrt{360000} = 600\text{ K}
  • Căldura molară la volum constant pentru heliu (γ=5/3\gamma = 5/3) este CV=Rγ−1=32RC_V = \frac{R}{\gamma - 1} = \frac{3}{2}R.
  • Energia internă în starea 2 are expresia:
U2=νCVT2=νCVT1T3U_2 = \nu C_V T_2 = \nu C_V \sqrt{T_1 T_3}

(3 puncte)

  • Calcul numeric (R=8,31 J/(mol⋅K)R = 8,31\text{ J/(mol}\cdot\text{K)}):
U2=2⋅32⋅8,31⋅600=3⋅8,31⋅600=1800⋅8,31=14958 JU_2 = 2 \cdot \frac{3}{2} \cdot 8,31 \cdot 600 = 3 \cdot 8,31 \cdot 600 = 1800 \cdot 8,31 = 14958\text{ J}

(1 punct)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • Lucrul mecanic total al ciclului dreptunghiular este aria dreptunghiului delimitat în planul (p,V)(p, V):
L=(p2−p1)(V3−V1)=p2V3−p2V1−p1V3+p1V1L = (p_2 - p_1)(V_3 - V_1) = p_2 V_3 - p_2 V_1 - p_1 V_3 + p_1 V_1
  • Folosind ecuația de stare pV=νRTp V = \nu R T pentru fiecare vârf:
L=νR(T3−T2−T4+T1)L = \nu R (T_3 - T_2 - T_4 + T_1)
  • Înlocuind T2=T4=600 KT_2 = T_4 = 600\text{ K}, paranteza devine 1200−600−600+300=300 K=T11200 - 600 - 600 + 300 = 300\text{ K} = T_1:
L=νRT1L = \nu R T_1

(3 puncte)

  • Calcul numeric:
L=2⋅8,31⋅300=600⋅8,31=4986 JL = 2 \cdot 8,31 \cdot 300 = 600 \cdot 8,31 = 4986\text{ J}

(1 punct)

Subpunctul d. (4 puncte)

  • Căldura este primită de gaz în etapele în care temperatura crește (1→21 \to 2 și 2→32 \to 3):
Qprimit=Q12+Q23=νCV(T2−T1)+νCp(T3−T2)Q_{\text{primit}} = Q_{12} + Q_{23} = \nu C_V (T_2 - T_1) + \nu C_p (T_3 - T_2)

(3 puncte)

  • Pentru heliu: CV=1,5RC_V = 1,5 R și Cp=2,5RC_p = 2,5 R:
    • Q12=2⋅1,5R⋅(600−300)=3R⋅300=900R=900⋅8,31=7479 JQ_{12} = 2 \cdot 1,5 R \cdot (600 - 300) = 3 R \cdot 300 = 900 R = 900 \cdot 8,31 = 7479\text{ J};
    • Q23=2⋅2,5R⋅(1200−600)=5R⋅600=3000R=3000⋅8,31=24930 JQ_{23} = 2 \cdot 2,5 R \cdot (1200 - 600) = 5 R \cdot 600 = 3000 R = 3000 \cdot 8,31 = 24930\text{ J}.
  • Căldura totală absorbită:
Qprimit=7479+24930=32409 JQ_{\text{primit}} = 7479 + 24930 = 32409\text{ J}

(1 punct)


C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul I (30 de puncte)

Pentru itemii 1-10 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului considerat corect.

1. Dacă notațiile sunt cele din manualele de fizică, unitatea de măsură a mărimii fizice date de expresia ISnv\frac{I}{S n v}, exprimată în unitățile de măsură din S.I., unde nn reprezintă numărul de electroni din unitatea de volum, este:

  • a. A⋅s\text{A}\cdot\text{s} (3p)
  • b. C⋅s−1\text{C}\cdot\text{s}^{-1}
  • c. kg⋅m2⋅s−2⋅A\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-2}\cdot\text{A}
  • d. J⋅m⋅s−1\text{J}\cdot\text{m}\cdot\text{s}^{-1}

2. Scala unui ampermetru, care poate măsura un curent de intensitate maximă de 50 mA50\text{ mA}, conține 150150 diviziuni. Dacă acul indicator este în dreptul diviziunii 135135, atunci prin ampermetru trece un curent de intensitate:

  • a. 45 mA45\text{ mA} (3p)
  • b. 35 mA35\text{ mA}
  • c. 55,5 mA55,5\text{ mA}
  • d. 0,45 A0,45\text{ A}

3. Variația relativă a rezistenței unui rezistor liniar din cupru (α=4⋅10−3 K−1\alpha = 4 \cdot 10^{-3}\text{ K}^{-1}) aflat inițial la temperatura de 0∘C0^\circ\text{C}, datorită încălzirii până la temperatura de 100∘C100^\circ\text{C}, este egală cu:

  • a. 4,94,9
  • b. 1,41,4
  • c. 3,23,2
  • d. 0,40,4 (3p)

4. Rezistența unui rezistor este de 4 ori mai mare decât a celui cu care este conectat în serie. Dacă rezistoarele se conectează în paralel (sub aceeași tensiune electrică) intensitatea curentului în circuitul principal:

  • a. scade de 4 ori
  • b. crește de 6,25 ori (3p)
  • c. crește de 1,25 ori
  • d. rămâne aceeași

5. O plită electrică de putere PP este alcătuită din două rezistoare conectate în paralel, ale căror rezistențe se află în relația R1=2R2R_1 = 2 R_2. Dacă aceste rezistoare vor fi conectate în serie și plita va funcționa sub aceeași tensiune electrică, noua ei putere va fi egală cu:

  • a. 3P3P
  • b. 9P9P
  • c. P/9P/9
  • d. 2P/92P/9 (3p)

6. Tensiunea la bornele unui generator de t.e.m. continuă depinde de intensitatea curentului din circuit conform figurii alăturate. Rezistența internă a generatorului are valoarea:

Caracteristica tensiune-curent a generatorului

  • a. 0,1 Ω0,1\ \Omega
  • b. 0,3 Ω0,3\ \Omega (3p)
  • c. 1 Ω1\ \Omega
  • d. 3 Ω3\ \Omega

7. Se consideră NN surse identice (E,r)(E, r) care se grupează în serie și apoi în paralel formându-se două baterii. Intensitățile de scurtcircuit ale celor două baterii astfel formate satisfac relația Isc paralel=15⋅Isc serieI_{\text{sc paralel}} = 15 \cdot I_{\text{sc serie}}. Numărul NN de surse ce formează o baterie este egal cu:

  • a. 55
  • b. 1010
  • c. 1515 (3p)
  • d. 2020

8. Randamentul unui circuit simplu a cărui sursă are rezistența internă r=2 Ωr = 2\ \Omega este η=50%\eta = 50\%. Intensitatea curentului electric în circuit este 3 A3\text{ A}. Puterea disipată în circuitul exterior are valoarea:

  • a. P=18 WP = 18\text{ W} (3p)
  • b. P=20 WP = 20\text{ W}
  • c. P=16 WP = 16\text{ W}
  • d. P=24 WP = 24\text{ W}

9. Știind că simbolurile mărimilor fizice sunt cele utilizate în manualele de fizică, expresia puterii electrice consumate de un rezistor este:

  • a. P=W⋅ΔtP = W \cdot \Delta t
  • b. P=I2RP = \frac{I^2}{R}
  • c. P=U2RP = \frac{U^2}{R} (3p)
  • d. P=U⋅I⋅ΔtP = U \cdot I \cdot \Delta t

10. Un conductor cu secțiunea S=5 mm2S = 5\text{ mm}^2 și rezistența electrică R=30 ΩR = 30\ \Omega este înfășurat pe un cilindru din ceramică. Numărul de spire este N=1000N = 1000, iar lungimea unei spire este L=5 cmL = 5\text{ cm}. Rezistivitatea electrică a materialului din care este confecționat firul este:

  • a. 3,4⋅10−6 Ω⋅m3,4 \cdot 10^{-6}\ \Omega\cdot\text{m}
  • b. 3,0⋅10−6 Ω⋅m3,0 \cdot 10^{-6}\ \Omega\cdot\text{m} (3p)
  • c. 3,2⋅10−6 Ω⋅m3,2 \cdot 10^{-6}\ \Omega\cdot\text{m}
  • d. 2,8⋅10−6 Ω⋅m2,8 \cdot 10^{-6}\ \Omega\cdot\text{m}
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • Relația microscopică a intensității curentului electric de conducție este I=neSvI = n e S v, unde ee este sarcina electrică elementară.
  • Izolând sarcina elementară:
e=ISnve = \frac{I}{S n v}
  • În Sistemul Internațional, unitatea de măsură a sarcinii electrice este Coulombul:
[e]SI=C=A⋅s[e]_{\text{SI}} = \text{C} = \text{A} \cdot \text{s}
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns a (3 puncte)

  • Constanta aparatului (valoarea unei diviziuni) este raportul dintre curentul de calibru maxim și numărul total de diviziuni:
CA=Imax⁡N=50 mA150 div=13 mA/divC_A = \frac{I_{\max}}{N} = \frac{50\text{ mA}}{150\text{ div}} = \frac{1}{3}\text{ mA/div}
  • Intensitatea curentului corespunzătoare indicației de n=135 divn = 135\text{ div} este:
I=n⋅CA=135⋅13 mA=45 mAI = n \cdot C_A = 135 \cdot \frac{1}{3}\text{ mA} = 45\text{ mA}
  • Răspuns corect: a.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Variația rezistenței electrice cu temperatura este guvernată de legea:
R(t)=R0(1+αt)  ⟹  ΔR=R(t)−R0=R0αtR(t) = R_0 (1 + \alpha t) \implies \Delta R = R(t) - R_0 = R_0 \alpha t
  • Variația relativă a rezistenței este:
ΔRR0=αt=4⋅10−3 K−1⋅100 K=0,4\frac{\Delta R}{R_0} = \alpha t = 4 \cdot 10^{-3}\text{ K}^{-1} \cdot 100\text{ K} = 0,4
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns b (3 puncte)

  • Fie R1=4R2R_1 = 4 R_2.
    • La conectarea în serie: rezistența echivalentă este Rs=R1+R2=5R2R_s = R_1 + R_2 = 5 R_2, iar intensitatea curentului sub tensiunea UU este: Is=U5R2I_s = \frac{U}{5 R_2}
    • La conectarea în paralel: rezistența echivalentă este Rp=R1R2R1+R2=4R225R2=0,8R2R_p = \frac{R_1 R_2}{R_1 + R_2} = \frac{4 R_2^2}{5 R_2} = 0,8 R_2, iar curentul prin circuitul principal devine: Ip=U0,8R2=5U4R2I_p = \frac{U}{0,8 R_2} = \frac{5 U}{4 R_2}
  • Raportul intensităților celor doi curenți:
IpIs=5U4R2U5R2=254=6,25\frac{I_p}{I_s} = \frac{\frac{5 U}{4 R_2}}{\frac{U}{5 R_2}} = \frac{25}{4} = 6,25
  • Curentul crește de 6,256,25 ori.
  • Răspuns corect: b.

Item 5: Răspuns d (3 puncte)

  • În conexiune paralel, rezistența echivalentă a plitei este:
Rp=R1R2R1+R2=2R2⋅R22R2+R2=23R2R_p = \frac{R_1 R_2}{R_1 + R_2} = \frac{2 R_2 \cdot R_2}{2 R_2 + R_2} = \frac{2}{3}R_2
  • Puterea inițială sub tensiunea UU este P=U2Rp=3U22R2  ⟹  U2R2=23PP = \frac{U^2}{R_p} = \frac{3 U^2}{2 R_2} \implies \frac{U^2}{R_2} = \frac{2}{3}P.
  • În conexiune serie sub aceeași tensiune, noua rezistență este Rs=R1+R2=3R2R_s = R_1 + R_2 = 3 R_2, iar puterea devine:
P′=U2Rs=U23R2=13(23P)=29PP' = \frac{U^2}{R_s} = \frac{U^2}{3 R_2} = \frac{1}{3}\left(\frac{2}{3}P\right) = \frac{2}{9}P
  • Răspuns corect: d.

Item 6: Răspuns b (3 puncte)

  • Caracteristica curent-tensiune la bornele unui generator este dreapta descrescătoare:
U(I)=E−IrU(I) = E - I r
  • Panta dreptei caracteristice furnizează direct valoarea rezistenței interne a sursei:
r=∣ΔUΔI∣=0,3 Ωr = \left|\frac{\Delta U}{\Delta I}\right| = 0,3\ \Omega
  • Răspuns corect: b.

Item 7: Răspuns c (3 puncte)

  • Pentru bateria serie: Eserie=NEE_{\text{serie}} = N E și rserie=Nrr_{\text{serie}} = N r, deci curentul de scurtcircuit este:
Isc serie=Eserierserie=NENr=ErI_{\text{sc serie}} = \frac{E_{\text{serie}}}{r_{\text{serie}}} = \frac{N E}{N r} = \frac{E}{r}
  • Pentru bateria paralel: Eparalel=EE_{\text{paralel}} = E și rparalel=rNr_{\text{paralel}} = \frac{r}{N}, deci curentul de scurtcircuit este:
Isc paralel=Eparalelrparalel=Er/N=N⋅Er=N⋅Isc serieI_{\text{sc paralel}} = \frac{E_{\text{paralel}}}{r_{\text{paralel}}} = \frac{E}{r / N} = N \cdot \frac{E}{r} = N \cdot I_{\text{sc serie}}
  • Din condiția problemei Isc paralel=15⋅Isc serieI_{\text{sc paralel}} = 15 \cdot I_{\text{sc serie}}, rezultă direct:
N=15N = 15
  • Răspuns corect: c.

Item 8: Răspuns a (3 puncte)

  • Randamentul transferului de putere într-un circuit simplu este:
η=RR+r=0,5  ⟹  R=r=2 Ω\eta = \frac{R}{R + r} = 0,5 \implies R = r = 2\ \Omega
  • Puterea utilă disipată pe rezistorul exterior este:
P=RI2=2 Ω⋅(3 A)2=2⋅9=18 WP = R I^2 = 2\ \Omega \cdot (3\text{ A})^2 = 2 \cdot 9 = 18\text{ W}
  • Răspuns corect: a.

Item 9: Răspuns c (3 puncte)

  • Puterea electrică absorbită de un rezistor de rezistență RR parcurs de curentul II la tensiunea UU este dată de formele echivalente ale legii lui Joule-Lenz:
P=U⋅I=R⋅I2=U2RP = U \cdot I = R \cdot I^2 = \frac{U^2}{R}
  • Răspuns corect: c.

Item 10: Răspuns b (3 puncte)

  • Lungimea totală a conductorului format din N=1000N = 1000 spire de lungime L=5 cm=0,05 mL = 5\text{ cm} = 0,05\text{ m} este:
ℓ=N⋅L=1000⋅0,05 m=50 m\ell = N \cdot L = 1000 \cdot 0,05\text{ m} = 50\text{ m}
  • Din formula rezistenței electrice R=ρℓSR = \rho \frac{\ell}{S}:
ρ=R⋅Sℓ\rho = \frac{R \cdot S}{\ell}
  • Înlocuind valorile numerice (R=30 ΩR = 30\ \Omega, S=5 mm2=5⋅10−6 m2S = 5\text{ mm}^2 = 5 \cdot 10^{-6}\text{ m}^2, ℓ=50 m\ell = 50\text{ m}):
ρ=30 Ω⋅5⋅10−6 m250 m=3,0⋅10−6 Ω⋅m\rho = \frac{30\ \Omega \cdot 5 \cdot 10^{-6}\text{ m}^2}{50\text{ m}} = 3,0 \cdot 10^{-6}\ \Omega\cdot\text{m}
  • Răspuns corect: b.

Subiectul al II-lea (30 de puncte)

Problema 1 (15 puncte)

Se consideră circuitul electric a cărui schemă este reprezentată în figura alăturată. Se cunosc: R1=30 ΩR_1 = 30\ \Omega, R2=120 ΩR_2 = 120\ \Omega, R3=20 ΩR_3 = 20\ \Omega. Cele două surse sunt identice, rezistența internă a unei surse fiind r=2 Ωr = 2\ \Omega. Când întrerupătorul kk este închis, intensitatea curentului electric indicată de ampermetrul ideal (RA≅0R_A \cong 0) are valoarea IA=0,25 AI_A = 0,25\text{ A}. Rezistența electrică a conductoarelor de legătură se neglijează.

Circuit electric cu două surse și trei rezistoare

Determinați:

a. rezistența echivalentă a grupării formate din rezistoarele R1R_1, R2R_2, R3R_3;

b. valoarea tensiunii electromotoare a unei surse;

c. intensitatea curentului electric care trece prin rezistorul R1R_1 dacă întrerupătorul kk este închis;

d. raportul dintre tensiunea dintre punctele AA şi BB dacă întrerupătorul kk este deschis și când kk este închis.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Problema II.1

Subpunctul a. (3 puncte)

  • Rezistoarele R1R_1 și R2R_2 sunt conectate în paralel:
R12=R1⋅R2R1+R2=30⋅12030+120=3600150=24 ΩR_{12} = \frac{R_1 \cdot R_2}{R_1 + R_2} = \frac{30 \cdot 120}{30 + 120} = \frac{3600}{150} = 24\ \Omega

(1 punct)

  • Gruparea paralel R12R_{12} este legată în serie cu rezistorul R3R_3:
Re=R12+R3R_e = R_{12} + R_3

(1 punct)

  • Calcul numeric:
Re=24+20=44 ΩR_e = 24 + 20 = 44\ \Omega

(1 punct)

Subpunctul b. (4 puncte)

  • Cele două surse identice (E,r)(E, r) sunt conectate în serie, generând tensiunea electromotoare și rezistența internă echivalente:
Es=2EE_s = 2E

(1 punct)

rs=2rr_s = 2r

(1 punct)

  • Curentul indicat de ampermetrul ideal pe ramura principală când kk este închis respectă legea lui Ohm pe întreg circuitul:
IA=EsRe+rs=2ERe+2rI_A = \frac{E_s}{R_e + r_s} = \frac{2E}{R_e + 2r}

(1 punct)

  • Calculăm t.e.m. a unei singure surse (IA=0,25 AI_A = 0,25\text{ A}, Re=44 ΩR_e = 44\ \Omega, r=2 Ωr = 2\ \Omega):
2E=IA(Re+2r)=0,25⋅(44+4)=0,25⋅48=12 V  ⟹  E=6 V2E = I_A (R_e + 2r) = 0,25 \cdot (44 + 4) = 0,25 \cdot 48 = 12\text{ V} \implies E = 6\text{ V}

(1 punct)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • Tensiunea la bornele grupării paralele R1∥R2R_1 \parallel R_2 este:
U12=IA⋅R12=0,25 A⋅24 Ω=6 VU_{12} = I_A \cdot R_{12} = 0,25\text{ A} \cdot 24\ \Omega = 6\text{ V}

(2 puncte)

  • Deoarece rezistoarele sunt în paralel, tensiunea pe R1R_1 este U12U_{12}:
U12=I1⋅R1U_{12} = I_1 \cdot R_1

(1 punct)

  • Curentul ce traversează rezistorul R1R_1:
I1=U12R1=6 V30 Ω=0,2 AI_1 = \frac{U_{12}}{R_1} = \frac{6\text{ V}}{30\ \Omega} = 0,2\text{ A}

(1 punct)

Subpunctul d. (4 puncte)

  • Punctele AA și BB reprezintă bornele uneia dintre cele două surse.
  • Când kk este deschis: circuitul exterior este întrerupt, curentul este nul (I=0I = 0), iar tensiunea între punctele AA și BB este egală cu tensiunea electromotoare a sursei:
UAB-d=E=6 VU_{AB\text{-}d} = E = 6\text{ V}

(1 punct)

  • Când kk este închis: prin sursă circulă curentul IA=0,25 AI_A = 0,25\text{ A}, iar tensiunea la borne este diminuată cu căderea internă de tensiune:
UAB-i^=E−IA⋅r=6 V−0,25 A⋅2 Ω=6−0,5=5,5 VU_{AB\text{-}\hat{i}} = E - I_A \cdot r = 6\text{ V} - 0,25\text{ A} \cdot 2\ \Omega = 6 - 0,5 = 5,5\text{ V}

(2 puncte)

  • Raportul celor două tensiuni:
UAB-dUAB-i^=65,5=1211≅1,09\frac{U_{AB\text{-}d}}{U_{AB\text{-}\hat{i}}} = \frac{6}{5,5} = \frac{12}{11} \cong 1,09

(1 punct)


Problema 2 (15 puncte)

În circuitul din figură R1=10 ΩR_1 = 10\ \Omega, R2=12 ΩR_2 = 12\ \Omega, R3=20 ΩR_3 = 20\ \Omega și rezistența interioară a sursei r=4 Ωr = 4\ \Omega. Când cursorul reostatului se află la jumătatea acestuia (în punctul AA), un voltmetru ideal indică tensiunea U=10 VU = 10\text{ V} la bornele rezistorului R1R_1. Neglijând rezistența conductoarelor de legătură, determinați:

Circuit cu reostat și voltmetru

a. tensiunea electromotoare a sursei;

b. intensitatea curentului prin sursă când cursorul se află la extremitatea dreaptă a reostatului (în punctul BB);

c. tensiunea indicată de voltmetru în condițiile de la punctul (b);

d. intensitatea curentului de scurtcircuit pentru sursa dată.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Problema II.2

Subpunctul a. (4 puncte)

  • Când cursorul se află în punctul AA (la jumătatea reostatului R3R_3), porțiunea activă din reostat conectată în paralel cu R1R_1 este R3/2=10 ΩR_3 / 2 = 10\ \Omega.
  • Rezistența grupării paralele devine:
Rp=R1⋅R32R1+R32=10⋅1010+10=5 ΩR_p = \frac{R_1 \cdot \frac{R_3}{2}}{R_1 + \frac{R_3}{2}} = \frac{10 \cdot 10}{10 + 10} = 5\ \Omega

(1 punct)

  • Rezistența circuitului exterior este:
Re=Rp+R2=5+12=17 ΩR_e = R_p + R_2 = 5 + 12 = 17\ \Omega

(1 punct)

  • Curentul prin circuitul principal se determină din tensiunea indicată de voltmetru pe gruparea paralelă:
I=URp=10 V5 Ω=2 AI = \frac{U}{R_p} = \frac{10\text{ V}}{5\ \Omega} = 2\text{ A}

(1 punct)

  • Legea lui Ohm pentru întreg circuitul oferă t.e.m. a sursei:
E=I⋅(Re+r)=2 A⋅(17+4) Ω=2⋅21=42 VE = I \cdot (R_e + r) = 2\text{ A} \cdot (17 + 4)\ \Omega = 2 \cdot 21 = 42\text{ V}

(1 punct)

Subpunctul b. (4 puncte)

  • Când cursorul este deplasat la extremitatea BB, întregul reostat R3=20 ΩR_3 = 20\ \Omega este inclus în gruparea paralelă cu R1=10 ΩR_1 = 10\ \Omega:
Rp′=R1⋅R3R1+R3=10⋅2010+20=20030=203 ΩR_p' = \frac{R_1 \cdot R_3}{R_1 + R_3} = \frac{10 \cdot 20}{10 + 20} = \frac{200}{30} = \frac{20}{3}\ \Omega

(1 punct)

  • Noua rezistență exterioară totală este:
Re′=Rp′+R2=203+12=563 ΩR_e' = R_p' + R_2 = \frac{20}{3} + 12 = \frac{56}{3}\ \Omega

(1 punct)

  • Intensitatea curentului debitat de sursă este:
I′=ERe′+rI' = \frac{E}{R_e' + r}

(1 punct)

  • Calcul numeric (E=42 VE = 42\text{ V}, r=4 Ωr = 4\ \Omega):
I′=42563+4=42683=12668=6334 A≅1,86 AI' = \frac{42}{\frac{56}{3} + 4} = \frac{42}{\frac{68}{3}} = \frac{126}{68} = \frac{63}{34}\text{ A} \cong 1,86\text{ A}

(1 punct)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • Voltmetrul măsoară tensiunea la bornele grupării paralele Rp′R_p':
U′=I′⋅Rp′U' = I' \cdot R_p'

(3 puncte)

  • Calcul numeric:
U′=6334 A⋅203 Ω=21⋅2034=42034=21017 V≅12,35 V≅12,3 VU' = \frac{63}{34}\text{ A} \cdot \frac{20}{3}\ \Omega = \frac{21 \cdot 20}{34} = \frac{420}{34} = \frac{210}{17}\text{ V} \cong 12,35\text{ V} \cong 12,3\text{ V}

(1 punct)

Subpunctul d. (3 puncte)

  • Curentul de scurtcircuit se obține legând bornele sursei printr-un conductor de rezistență neglijabilă (Rext=0R_{\text{ext}} = 0):
Isc=ErI_{\text{sc}} = \frac{E}{r}

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
Isc=42 V4 Ω=10,5 AI_{\text{sc}} = \frac{42\text{ V}}{4\ \Omega} = 10,5\text{ A}

(1 punct)


Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Problema 1 (15 puncte)

Sursele electrice din circuitul redat în figura alăturată au t.e.m. E1=4 VE_1 = 4\text{ V} și E2=8 VE_2 = 8\text{ V}, respectiv rezistențele interioare r1=0,5 Ωr_1 = 0,5\ \Omega și r2=2 Ωr_2 = 2\ \Omega. Rezistoarele au rezistențele R1=1,5 ΩR_1 = 1,5\ \Omega și R=8 ΩR = 8\ \Omega.

Circuit electric cu două ochiuri și două surse

Determinați:

a. intensitatea curentului prin sursa E1E_1; verificați dacă sensul indicat pentru I1I_1 este corect și justificați răspunsul;

b. tensiunea la bornele sursei cu t.e.m. E1E_1;

c. căldura totală degajată la trecerea curentului electric prin circuit, la deschiderea întrerupătorului kk, în intervalul de timp Δt=1 min\Delta t = 1\text{ min};

d. raportul dintre puterea disipată în rezistorul de rezistență RR cu întrerupătorul kk deschis, respectiv închis.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Problema III.1

Subpunctul a. (4 puncte)

  • Aplicăm teoremele lui Kirchhoff pentru circuitul cu întrerupătorul kk închis:
    • Teorema a II-a pe ochiul din stânga (conținând sursele E1E_1 și E2E_2):
E1−E2=I1(R1+r1)−I2r2E_1 - E_2 = I_1 (R_1 + r_1) - I_2 r_2

(1 punct)

  • Teorema a II-a pe ochiul din dreapta (conținând sursa E2E_2 și rezistorul RR):
E2=I2r2+IRE_2 = I_2 r_2 + I R

(1 punct)

  • Teorema I a lui Kirchhoff în nodul superior:
I=I1+I2I = I_1 + I_2

(1 punct)

  • Înlocuind valorile numerice (E1=4 VE_1 = 4\text{ V}, E2=8 VE_2 = 8\text{ V}, R1+r1=2 ΩR_1 + r_1 = 2\ \Omega, r2=2 Ωr_2 = 2\ \Omega, R=8 ΩR = 8\ \Omega):
    • 4−8=2I1−2I2  ⟹  2I1−2I2=−4  ⟹  I2=I1+24 - 8 = 2 I_1 - 2 I_2 \implies 2 I_1 - 2 I_2 = -4 \implies I_2 = I_1 + 2
    • I=I1+(I1+2)=2I1+2I = I_1 + (I_1 + 2) = 2 I_1 + 2
    • 8=2(I1+2)+8(2I1+2)  ⟹  8=2I1+4+16I1+16  ⟹  18I1=−128 = 2(I_1 + 2) + 8(2 I_1 + 2) \implies 8 = 2 I_1 + 4 + 16 I_1 + 16 \implies 18 I_1 = -12
I1=−1218=−23 A≅−0,67 AI_1 = -\frac{12}{18} = -\frac{2}{3}\text{ A} \cong -0,67\text{ A}
  • Justificare: Deoarece valoarea algebrică obținută este negativă (I1<0I_1 < 0), sensul real al curentului prin ramura sursei E1E_1 este opus sensului ales convențional în schemă (curentul real circulă de la borna pozitivă spre borna negativă prin interiorul sursei E1E_1, aceasta funcționând în regim de consumator/receptor).

(1 punct)

Subpunctul b. (3 puncte)

  • Deoarece sursa E1E_1 funcționează în regim de consumator (curentul intră prin borna pozitivă), tensiunea la bornele sale este:
Ub=E1−I1r1U_b = E_1 - I_1 r_1

(2 puncte)

  • Înlocuind numeric (I1=−23 AI_1 = -\frac{2}{3}\text{ A}):
Ub=4−(−23)⋅0,5=4+13=133 V≅4,33 VU_b = 4 - \left(-\frac{2}{3}\right) \cdot 0,5 = 4 + \frac{1}{3} = \frac{13}{3}\text{ V} \cong 4,33\text{ V}

(1 punct)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • La deschiderea întrerupătorului kk, ramura cu rezistorul RR este deconectată. Circuitul devine o buclă simplă în serie formată din sursa E1E_1 și rezistoarele R1,r1,RR_1, r_1, R:
Id=E1R1+R+r1=4 V1,5+8+0,5 Ω=410=0,4 AI_d = \frac{E_1}{R_1 + R + r_1} = \frac{4\text{ V}}{1,5 + 8 + 0,5\ \Omega} = \frac{4}{10} = 0,4\text{ A}

(2 puncte)

  • Căldura totală degajată prin efect Joule în tot circuitul în intervalul Δt=1 min=60 s\Delta t = 1\text{ min} = 60\text{ s} este egală cu energia debitată de sursă:
Q=E1⋅Id⋅ΔtQ = E_1 \cdot I_d \cdot \Delta t

(1 punct)

  • Calcul numeric:
Q=4 V⋅0,4 A⋅60 s=96 JQ = 4\text{ V} \cdot 0,4\text{ A} \cdot 60\text{ s} = 96\text{ J}

(1 punct)

Subpunctul d. (4 puncte)

  • Puterea disipată pe rezistorul RR este P=R⋅I2P = R \cdot I^2. Raportul puterilor cu întrerupătorul deschis și închis este:
PdPi^=Id2I2\frac{P_d}{P_{\hat{i}}} = \frac{I_d^2}{I^2}

(3 puncte)

  • Curentul prin RR când kk era închis este I=I1+I2=−23+(−23+2)=23 AI = I_1 + I_2 = -\frac{2}{3} + \left(-\frac{2}{3} + 2\right) = \frac{2}{3}\text{ A}.
  • Cu kk deschis, curentul este Id=0,4 A=25 AI_d = 0,4\text{ A} = \frac{2}{5}\text{ A}.
  • Calculăm raportul:
PdPi^=(0,42/3)2=(0,6)2=0,36\frac{P_d}{P_{\hat{i}}} = \left(\frac{0,4}{2/3}\right)^2 = (0,6)^2 = 0,36

(1 punct)


Problema 2 (15 puncte)

Un generator debitează în exterior aceeași putere dacă i se conectează la borne, pe rând, un rezistor de rezistență electrică R1R_1 sau un rezistor de rezistență electrică R2R_2. Dacă R1=0,01 ΩR_1 = 0,01\ \Omega, R2=100 ΩR_2 = 100\ \Omega, iar valoarea puterii electrice consumate de fiecare rezistor este P=4 WP = 4\text{ W}, determinați:

a. valoarea rezistenței interne a generatorului;

b. randamentul generatorului, dacă la bornele sale se conectează rezistorul cu rezistența electrică R3=2 ΩR_3 = 2\ \Omega;

c. tensiunea electromotoare a generatorului;

d. valoarea maximă a puterii pe care generatorul o poate debita în circuitul exterior, dacă rezistența acestuia are o valoare convenabil aleasă.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Problema III.2

Subpunctul a. (4 puncte)

  • Puterea debitată în circuitul exterior pe o rezistență RR are expresia:
P=R⋅I2=R⋅E2(R+r)2P = R \cdot I^2 = R \cdot \frac{E^2}{(R + r)^2}
  • Condiția ca generatorul să debiteze aceeași putere pe două rezistențe diferite R1≠R2R_1 \neq R_2:
R1(R1+r)2=R2(R2+r)2  ⟺  R1(R2+r)=R2(R1+r)\frac{R_1}{(R_1 + r)^2} = \frac{R_2}{(R_2 + r)^2} \iff \sqrt{R_1}(R_2 + r) = \sqrt{R_2}(R_1 + r)
  • Deducem valoarea rezistenței interne:
r=R1⋅R2r = \sqrt{R_1 \cdot R_2}

(3 puncte)

  • Înlocuind numeric:
r=0,01 Ω⋅100 Ω=1=1 Ωr = \sqrt{0,01\ \Omega \cdot 100\ \Omega} = \sqrt{1} = 1\ \Omega

(1 punct)

Subpunctul b. (3 puncte)

  • Randamentul generatorului la conectarea rezistorului R3=2 ΩR_3 = 2\ \Omega este:
η=R3R3+r\eta = \frac{R_3}{R_3 + r}

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
η=22+1=23≅66,67%≅66,6%\eta = \frac{2}{2 + 1} = \frac{2}{3} \cong 66,67\% \cong 66,6\%

(1 punct)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • Din formula puterii pe rezistorul R1R_1:
P=R1⋅I12  ⟹  I1=PR1=4 W0,01 Ω=20 AP = R_1 \cdot I_1^2 \implies I_1 = \sqrt{\frac{P}{R_1}} = \sqrt{\frac{4\text{ W}}{0,01\ \Omega}} = 20\text{ A}

(2 puncte)

  • Legea lui Ohm pentru întreg circuitul:
I1=ER1+r  ⟹  E=I1(R1+r)I_1 = \frac{E}{R_1 + r} \implies E = I_1 (R_1 + r)

(1 punct)

  • Calcul numeric:
E=20 A⋅(0,01+1) Ω=20⋅1,01=20,2 V≅20 VE = 20\text{ A} \cdot (0,01 + 1)\ \Omega = 20 \cdot 1,01 = 20,2\text{ V} \cong 20\text{ V}

(1 punct)

Subpunctul d. (4 puncte)

  • Puterea debitată pe circuitul exterior atinge valoarea maximă la adaptarea de sarcină (Rext=r=1 ΩR_{\text{ext}} = r = 1\ \Omega):
Pmax⁡=E24rP_{\max} = \frac{E^2}{4r}

(3 puncte)

  • Înlocuind valorile numerice (E=20 VE = 20\text{ V}, r=1 Ωr = 1\ \Omega):
Pmax⁡=2024⋅1=4004=100 WP_{\max} = \frac{20^2}{4 \cdot 1} = \frac{400}{4} = 100\text{ W}

(1 punct)


D. OPTICĂ

Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, constanta Planck h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}, sarcina electrică elementară e=1,6⋅10−19 Ce = 1,6 \cdot 10^{-19}\text{ C}, masa electronului me=9,1⋅10−31 kgm_e = 9,1 \cdot 10^{-31}\text{ kg}.

Subiectul I (30 de puncte)

Pentru itemii 1-10 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului considerat corect.

1. Propagarea ghidată a luminii prin fibra optică se bazează pe fenomenul de:

  • a. refracție
  • b. reflexie totală (3p)
  • c. reflexie
  • d. dispersie

2. O lentilă este introdusă într-un mediu optic mai dens decât aerul, dar mai puțin dens față de mediul lentilei. Valoarea absolută a convergenței lentilei:

  • a. crește
  • b. scade (3p)
  • c. scade și apoi crește
  • d. crește și apoi scade

3. Două oglinzi plane fac între ele un unghi diedru de 120∘120^\circ. O rază de lumină cade pe una din oglinzi sub un unghi de incidență de 60∘60^\circ. Unghiul dintre raza incidentă pe prima oglindă și raza reflectată de cea de-a doua oglindă este egal cu:

  • a. 30∘30^\circ
  • b. 45∘45^\circ
  • c. 60∘60^\circ (3p)
  • d. 90∘90^\circ

4. În sistemul de lentile din figura alăturată, focarul imagine al lentilei L1L_1 coincide cu focarul obiect al lentilei L2L_2. Distanța focală a primei lentile este mai mare decât a celei de a doua. Un fascicul de lumină paralel care intră din stânga în sistemul de lentile este transformat la ieșire într-un fascicul:

Sistem afocal de lentile

  • a. convergent
  • b. paralel, având același diametru
  • c. paralel, având diametrul mărit
  • d. paralel, având diametrul micșorat (3p)

5. Știind că simbolurile mărimilor fizice și ale unităților de măsură sunt cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură a mărimii 2eUSme\frac{2 e U_S}{m_e} este:

  • a. m/s\text{m/s}
  • b. kg⋅m/s\text{kg}\cdot\text{m/s}
  • c. m2/s2\text{m}^2/\text{s}^2 (3p)
  • d. kg⋅m/s2\text{kg}\cdot\text{m/s}^2

6. Prima lege a efectului fotoelectric extern se poate enunța astfel:

  • a. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație este invers proporțională cu fluxul radiațiilor electromagnetice incidente, când frecvența este constantă.
  • b. Intensitatea curentului fotoelectric nu depinde de fluxul radiațiilor electromagnetice incidente, când frecvența este constantă.
  • c. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație este direct proporțională cu fluxul radiațiilor electromagnetice incidente, când frecvența este constantă. (3p)
  • d. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație este proporțională cu fluxul radiațiilor electromagnetice incidente, când frecvența crește liniar.

7. O lentilă are convergența de 10/3 δ10/3\ \delta (dioptrii). Distanța față de lentilă la care trebuie așezat un obiect pentru a se obține o imagine virtuală la 15 cm15\text{ cm} de lentilă este:

  • a. 10 cm10\text{ cm} (3p)
  • b. 5 cm5\text{ cm}
  • c. 20 cm20\text{ cm}
  • d. 25 cm25\text{ cm}

8. Frecvența de prag a radiației electromagnetice, care produce efect fotoelectric extern atunci când cade pe un fotocatod având lucrul mecanic de extracție de 3,2⋅10−19 J3,2 \cdot 10^{-19}\text{ J}, este egală cu:

  • a. 4,8⋅1014 Hz4,8 \cdot 10^{14}\text{ Hz} (3p)
  • b. 48⋅1015 Hz48 \cdot 10^{15}\text{ Hz}
  • c. 84⋅1015 Hz84 \cdot 10^{15}\text{ Hz}
  • d. 10⋅1015 Hz10 \cdot 10^{15}\text{ Hz}

9. Dacă fluxul radiațiilor electromagnetice care cad pe catodul unei celule fotoelectrice este constant, iar frecvența radiațiilor scade:

  • a. intensitatea curentului de saturație scade;
  • b. energia cinetică maximă a fotoelectronilor crește;
  • c. valoarea absolută a tensiunii de stopare scade; (3p)
  • d. numărul de fotoelectroni emiși de catod pe secundă scade;

10. Unitatea de măsură pentru constanta lui Planck, exprimată în funcție de unitățile de măsură ale mărimilor fundamentale din S.I. este:

  • a. kg⋅m2⋅s−2\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-2}
  • b. kg⋅m2⋅s−1\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-1} (3p)
  • c. kg⋅m⋅s−1\text{kg}\cdot\text{m}\cdot\text{s}^{-1}
  • d. kg⋅m2⋅s\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Subiectul I

Item 1: Răspuns b (3 puncte)

  • În fibra optică, lumina este ghidată prin miezul dielectric cu indice de refracție superior tecii, căzând pe interfața miez-teacă sub un unghi de incidență mai mare decât unghiul limită. Lumina este reflectată succesiv fără pierderi prin fenomenul de reflexie totală.
  • Răspuns corect: b.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Formula convergenței unei lentile într-un mediu exterior de indice nmn_m este:
C=(nlentila˘nm−1)(1R1−1R2)C = \left(\frac{n_{\text{lentilă}}}{n_m} - 1\right)\left(\frac{1}{R_1} - \frac{1}{R_2}\right)
  • Când mediul are indicele nm>1n_m > 1 (mai dens decât aerul, dar mai puțin dens decât sticla lentilei nm<nlentila˘n_m < n_{\text{lentilă}}), raportul nlentila˘nm\frac{n_{\text{lentilă}}}{n_m} este strict mai mic decât nlentila˘1\frac{n_{\text{lentilă}}}{1}. Paranteza optică scade, deci valoarea absolută a convergenței scade.
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns c (3 puncte)

  • La reflexia succesivă pe două oglinzi plane ce formează un unghi diedru θ=120∘\theta = 120^\circ, deviația unghiulară totală a razei față de direcția inițială este:
δ=360∘−2θ=360∘−240∘=120∘\delta = 360^\circ - 2\theta = 360^\circ - 240^\circ = 120^\circ
  • Unghiul geometric dintre dreptele suport ale razei incidente și razei reflectate finale este suplementul unghiului de deviație:
φ=180∘−δ=180∘−120∘=60∘\varphi = 180^\circ - \delta = 180^\circ - 120^\circ = 60^\circ
  • Răspuns corect: c.

Item 4: Răspuns d (3 puncte)

  • Sistemul format din două lentile convergențe unde focarul imagine F1′F_1' coincide cu focarul obiect F2F_2 formează un sistem afocal (telescop Keplerian):
    • Fasciculul incident paralel este focalizat în focarul intermediar comun;
    • Din focarul F2F_2, razele diverg și sunt transformate de lentila L2L_2 într-un nou fascicul paralel;
    • Raportul diametrelor fasciculelor este proporțional cu distanțele focale: d2d1=f2f1\frac{d_2}{d_1} = \frac{f_2}{f_1}.
  • Cum f2<f1f_2 < f_1, diametrul fasciculului emergent este strict mai mic (d2<d1d_2 < d_1), rezultând un fascicul paralel cu diametrul micșorat.
  • Răspuns corect: d.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Din ecuația lui Einstein pentru efectul fotoelectric extern, lucrul forțelor câmpului electric de frânare compensează energia cinetică maximă a fotoelectronilor:
eUS=Ec,max⁡=12mevmax⁡2  ⟹  2eUSme=vmax⁡2e U_S = E_{c,\max} = \frac{1}{2}m_e v_{\max}^2 \implies \frac{2 e U_S}{m_e} = v_{\max}^2
  • Unitatea de măsură este pătratul vitezei:
[2eUSme]SI=[v2]SI=m2/s2\left[\frac{2 e U_S}{m_e}\right]_{\text{SI}} = [v^2]_{\text{SI}} = \text{m}^2/\text{s}^2
  • Răspuns corect: c.

Item 6: Răspuns c (3 puncte)

  • Conform primei legi a efectului fotoelectric extern (stabilită experimental de Stoletov), intensitatea curentului fotoelectric de saturație este direct proporțională cu fluxul radiațiilor electromagnetice incidente, dacă frecvența radiației se menține constantă.
  • Răspuns corect: c.

Item 7: Răspuns a (3 puncte)

  • Convergența este C=103 δ  ⟹  f=1C=310 m=30 cmC = \frac{10}{3}\ \delta \implies f = \frac{1}{C} = \frac{3}{10}\text{ m} = 30\text{ cm}.
  • Imaginea fiind virtuală, se formează în fața lentilei: x2=−15 cmx_2 = -15\text{ cm}.
  • Din formula fundamentală a lentilelor subțiri:
1x2−1x1=1f  ⟹  1x1=1x2−1f\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f} \implies \frac{1}{x_1} = \frac{1}{x_2} - \frac{1}{f}
  • Înlocuind numeric:
1x1=−115−130=−2+130=−330=−110 cm−1  ⟹  x1=−10 cm\frac{1}{x_1} = -\frac{1}{15} - \frac{1}{30} = -\frac{2 + 1}{30} = -\frac{3}{30} = -\frac{1}{10}\text{ cm}^{-1} \implies x_1 = -10\text{ cm}
  • Distanța căutată a obiectului față de lentilă este ∣x1∣=10 cm|x_1| = 10\text{ cm}.
  • Răspuns corect: a.

Item 8: Răspuns a (3 puncte)

  • Frecvența de prag fotoelectric este legată de lucrul mecanic de extracție prin relația:
Lext=hν0  ⟹  ν0=LexthL_{\text{ext}} = h \nu_0 \implies \nu_0 = \frac{L_{\text{ext}}}{h}
  • Înlocuind valorile numerice (Lext=3,2⋅10−19 JL_{\text{ext}} = 3,2 \cdot 10^{-19}\text{ J}, h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}):
ν0=3,2⋅10−19 J6,6⋅10−34 J⋅s≅4,848⋅1014 Hz≅4,8⋅1014 Hz\nu_0 = \frac{3,2 \cdot 10^{-19}\text{ J}}{6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}} \cong 4,848 \cdot 10^{14}\text{ Hz} \cong 4,8 \cdot 10^{14}\text{ Hz}
  • Răspuns corect: a.

Item 9: Răspuns c (3 puncte)

  • Din ecuația fotoelectrică a lui Einstein:
eUS=hν−Lext  ⟹  US=hν−Lextee U_S = h\nu - L_{\text{ext}} \implies U_S = \frac{h\nu - L_{\text{ext}}}{e}
  • Când frecvența radiației incidente ν\nu scade (păstrând fluxul constant), energia fotonilor hνh\nu se micșorează, iar energia cinetică maximă a fotoelectronilor scade. În consecință, valoarea absolută a tensiunii de stopare ∣US∣|U_S| scade.
  • Răspuns corect: c.

Item 10: Răspuns b (3 puncte)

  • Constanta lui Planck are unitatea de măsură [h]=J⋅s[h] = \text{J}\cdot\text{s}.
  • Exprimând Joule-ul în unități fundamentale ale Sistemului Internațional:
J=N⋅m=(kg⋅m⋅s−2)⋅m=kg⋅m2⋅s−2\text{J} = \text{N}\cdot\text{m} = (\text{kg}\cdot\text{m}\cdot\text{s}^{-2})\cdot\text{m} = \text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-2} [h]SI=(kg⋅m2⋅s−2)⋅s=kg⋅m2⋅s−1[h]_{\text{SI}} = (\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-2}) \cdot \text{s} = \text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-1}
  • Răspuns corect: b.

Subiectul al II-lea (30 de puncte)

Problema 1 (15 puncte)

La o lucrare de laborator un elev are la dispoziție două lentile, una biconvexă și una menisc convergent, confecționate din sticlă cu n=1,5n = 1,5. Elevul folosește lentila menisc convergent cu razele de curbură ale suprafețelor sferice ∣R1∣=20 cm|R_1| = 20\text{ cm} și respectiv ∣R2∣=40 cm|R_2| = 40\text{ cm}. Imaginea flăcării unei lumânări așezate în fața lentilei, perpendicular pe axa optică principală, se formează pe un ecran situat la 100 cm100\text{ cm} de lentilă. Înălțimea flăcării este h=4 cmh = 4\text{ cm}. Determinați:

a. distanța focală a lentilei;

b. distanța dintre lumânare și lentilă și înălțimea imaginii flăcării, dacă distanța focală a lentilei este 80 cm80\text{ cm};

c. presupunând că se deplasează lumânarea și ecranul până când înălțimea imaginii prinse pe ecran devine egală cu înălțimea flăcării lumânării, determinați distanțele la care se află lumânarea și ecranul față de lentilă;

d. ce distanță focală are lentila biconvexă dacă razele de curbură ale suprafețelor sferice sunt ∣R1′∣=40 cm|R_1'| = 40\text{ cm} și respectiv ∣R2′∣=20 cm|R_2'| = 20\text{ cm}.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Problema II.1

Subpunctul a. (3 puncte)

  • Pentru o lentilă menisc convergent în aer, cele două suprafețe au centrele de curbură pe aceeași parte, deci razele au același semn convențional: R1=+20 cmR_1 = +20\text{ cm} și R2=+40 cmR_2 = +40\text{ cm}.
  • Formula distanței focale este:
1f=(n−1)(1R1−1R2)\frac{1}{f} = (n - 1)\left(\frac{1}{R_1} - \frac{1}{R_2}\right)

(2 puncte)

  • Calcul numeric (n=1,5n = 1,5):
1f=(1,5−1)(120−140)=0,5⋅140=180 cm−1  ⟹  f=80 cm\frac{1}{f} = (1,5 - 1)\left(\frac{1}{20} - \frac{1}{40}\right) = 0,5 \cdot \frac{1}{40} = \frac{1}{80}\text{ cm}^{-1} \implies f = 80\text{ cm}

(1 punct)

Subpunctul b. (4 puncte)

  • Imaginea fiind formată pe un ecran, este reală, deci x2=+100 cmx_2 = +100\text{ cm}.
  • Formula lentilelor subțiri:
1x2−1x1=1f\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f}

(1 punct)

  • Calculăm poziția obiectului:
1x1=1x2−1f=1100−180=4−5400=−1400 cm−1  ⟹  x1=−400 cm\frac{1}{x_1} = \frac{1}{x_2} - \frac{1}{f} = \frac{1}{100} - \frac{1}{80} = \frac{4 - 5}{400} = -\frac{1}{400}\text{ cm}^{-1} \implies x_1 = -400\text{ cm}
  • Distanța dintre lumânare și lentilă este:
∣x1∣=400 cm=4 m|x_1| = 400\text{ cm} = 4\text{ m}

(1 punct)

  • Mărirea liniară transversală β\beta are expresia:
β=y2y1=x2x1\beta = \frac{y_2}{y_1} = \frac{x_2}{x_1}

(1 punct)

  • Înălțimea imaginii flăcării este:
y2=y1⋅x2x1=4 cm⋅100−400=−1 cm  ⟹  ∣y2∣=1 cmy_2 = y_1 \cdot \frac{x_2}{x_1} = 4\text{ cm} \cdot \frac{100}{-400} = -1\text{ cm} \implies |y_2| = 1\text{ cm}

(1 punct)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • Pentru ca imaginea prinsă pe ecran să fie egală în dimensiune cu obiectul (∣y2′∣=y1|y_2'| = y_1), imaginea fiind răsturnată și reală, mărirea liniară transversală devine:
β′=−1\beta' = -1

(1 punct)

  • Din definiția măririi:
x2′x1′=−1  ⟹  x1′=−x2′\frac{x_2'}{x_1'} = -1 \implies x_1' = -x_2'

(1 punct)

  • Substituind în formula lentilelor:
1x2′−1x1′=1f  ⟹  1x2′−(−1x2′)=2x2′=1f\frac{1}{x_2'} - \frac{1}{x_1'} = \frac{1}{f} \implies \frac{1}{x_2'} - \left(-\frac{1}{x_2'}\right) = \frac{2}{x_2'} = \frac{1}{f}

(1 punct)

  • Obținem distanțele la care se află lumânarea și ecranul față de lentilă:
x2′=2f=2⋅80 cm=160 cm  ⟹  ∣x1′∣=160 cmx_2' = 2f = 2 \cdot 80\text{ cm} = 160\text{ cm} \implies |x_1'| = 160\text{ cm}

(1 punct)

Subpunctul d. (4 puncte)

  • Pentru lentila biconvexă, centrele celor două suprafețe se află de o parte și de alta a lentilei, deci razele au semne opuse: R1′=+40 cmR_1' = +40\text{ cm} și R2′=−20 cmR_2' = -20\text{ cm}.
  • Formula distanței focale devine:
1f′=(n−1)(1R1′−1R2′)\frac{1}{f'} = (n - 1)\left(\frac{1}{R_1'} - \frac{1}{R_2'}\right)

(3 puncte)

  • Înlocuind valorile numerice:
1f′=(1,5−1)(140−(−120))=0,5⋅(140+240)=0,5⋅340=380 cm−1\frac{1}{f'} = (1,5 - 1)\left(\frac{1}{40} - \left(-\frac{1}{20}\right)\right) = 0,5 \cdot \left(\frac{1}{40} + \frac{2}{40}\right) = 0,5 \cdot \frac{3}{40} = \frac{3}{80}\text{ cm}^{-1} f′=803 cm≅26,67 cmf' = \frac{80}{3}\text{ cm} \cong 26,67\text{ cm}

(1 punct)


Problema 2 (15 puncte)

Un obiect luminos punctiform este așezat în fața unei lentile cu distanța focală f=−4 cmf = -4\text{ cm}, pe axa optică principală.

a. Calculați convergența lentilei;

b. Determinați la ce distanță față de lentilă trebuie așezat obiectul astfel încât imaginea să se obțină la distanța de 3 cm3\text{ cm} față de lentilă;

c. Precizați dacă imaginea obiectului poate fi obținută experimental pe un ecran; justificați răspunsul;

d. În situația descrisă la punctul b. se așază o a doua lentilă convergentă cu distanța focală f2=1 cmf_2 = 1\text{ cm}, între obiect și lentila inițială, la o distanță de 2 cm2\text{ cm} față de obiect; cu cât se deplasează imaginea obținută prin sistemul de lentile față de poziția imaginii obținute prin lentila inițială?

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Problema II.2

Subpunctul a. (3 puncte)

  • Convergența lentilei este inversul distanței focale exprimate în metri:
C=1fC = \frac{1}{f}

(1 punct)

  • Calcul numeric (f=−4 cm=−0,04 mf = -4\text{ cm} = -0,04\text{ m}):
C=1−0,04 m=−25 δ (dioptrii)C = \frac{1}{-0,04\text{ m}} = -25\ \delta\text{ (dioptrii)}

(2 puncte)

Subpunctul b. (4 puncte)

  • Pentru o lentilă divergentă (f<0f < 0), imaginea unui obiect real este întotdeauna virtuală, formându-se în fața lentilei: x2=−3 cmx_2 = -3\text{ cm}.
  • Formula fundamentală a lentilelor subțiri:
1x2−1x1=1f\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f}

(1 punct)

  • Exprimăm coordonata x1x_1:
1x1=1x2−1f  ⟹  x1=f⋅x2f−x2\frac{1}{x_1} = \frac{1}{x_2} - \frac{1}{f} \implies x_1 = \frac{f \cdot x_2}{f - x_2}

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
1x1=−13−(−14)=−13+14=−112 cm−1  ⟹  x1=−12 cm\frac{1}{x_1} = -\frac{1}{3} - \left(-\frac{1}{4}\right) = -\frac{1}{3} + \frac{1}{4} = -\frac{1}{12}\text{ cm}^{-1} \implies x_1 = -12\text{ cm}
  • Distanța la care se așază obiectul este ∣x1∣=12 cm|x_1| = 12\text{ cm}.

(1 punct)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • Nu, imaginea nu poate fi obținută experimental pe un ecran.
  • Justificare: Pentru lentila divergentă, x2=−3 cm<0x_2 = -3\text{ cm} < 0, deci imaginea este virtuală, formându-se la intersecția prelungirilor razelor refractate emergente. Pe un ecran pot fi captate exclusiv imagini reale.

(4 puncte)

Subpunctul d. (4 puncte)

  • Lentila convergentă (f2=+1 cmf_2 = +1\text{ cm}) este plasată între obiect și lentila divergentă, la distanța de 2 cm2\text{ cm} de obiect:
    • Coordonata obiectului față de lentila convergentă este x1L2=−2 cmx_{1L2} = -2\text{ cm}.
    • Aplicăm formula lentilei convergente: 1x2L2−1x1L2=1f2  ⟹  1x2L2=11+1−2=12 cm−1  ⟹  x2L2=+2 cm\frac{1}{x_{2L2}} - \frac{1}{x_{1L2}} = \frac{1}{f_2} \implies \frac{1}{x_{2L2}} = \frac{1}{1} + \frac{1}{-2} = \frac{1}{2}\text{ cm}^{-1} \implies x_{2L2} = +2\text{ cm}
    • Imaginea dată de prima lentilă este reală și se formează la 2 cm2\text{ cm} în spatele acesteia.
  • Distanța dintre cele două lentile este d=∣x1∣−2 cm=12−2=10 cmd = |x_1| - 2\text{ cm} = 12 - 2 = 10\text{ cm}.
  • Această imagine intermediară servește drept obiect real pentru lentila divergentă, la distanța:
x1′=−(d−x2L2)=−(10−2)=−8 cmx_1' = -(d - x_{2L2}) = -(10 - 2) = -8\text{ cm}

(1 punct)

  • Poziția noii imagini finale obținute prin lentila divergentă:
1x2′−1x1′=1f  ⟹  x2′=f⋅x1′f+x1′=(−4)⋅(−8)−4+(−8)=32−12=−83 cm≅−2,67 cm\frac{1}{x_2'} - \frac{1}{x_1'} = \frac{1}{f} \implies x_2' = \frac{f \cdot x_1'}{f + x_1'} = \frac{(-4) \cdot (-8)}{-4 + (-8)} = \frac{32}{-12} = -\frac{8}{3}\text{ cm} \cong -2,67\text{ cm}

(1 punct)

  • Imaginea finală se apropie de lentila divergentă.

(1 punct)

  • Deplasarea absolută a imaginii față de poziția inițială (∣x2∣=3 cm|x_2| = 3\text{ cm}):
Δx2=∣x2∣−∣x2′∣=3−83=13 cm≅0,33 cm\Delta x_2 = |x_2| - |x_2'| = 3 - \frac{8}{3} = \frac{1}{3}\text{ cm} \cong 0,33\text{ cm}

(1 punct)


Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Problema 1 (15 puncte)

Pe o placă de sodiu aflată în vid cade normal un flux de fotoni cu frecvența ν=1015 Hz\nu = 10^{15}\text{ Hz}. Știind că frecvența de prag la efectul fotoelectric extern pentru sodiu este ν0=60⋅1013 Hz\nu_0 = 60 \cdot 10^{13}\text{ Hz}, să se determine:

a. energia de extracție a electronilor din placa de sodiu;

b. viteza electronilor extrași din placă știind că masa electronului este me=9,1⋅10−31 kgm_e = 9,1 \cdot 10^{-31}\text{ kg};

c. impulsul fotonului incident corespunzător frecvenței ν\nu;

d. presiunea exercitată de acești fotoni asupra plăcii de sodiu, în cazul când pe fiecare metru pătrat ar cădea pe secundă N=100⋅108 fotoni/(m2⋅s)N = 100 \cdot 10^8\text{ fotoni/(m}^2\cdot\text{s)}. Se consideră că fluxul incident este complet absorbit de placă.

Se consideră h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Problema III.1

Subpunctul a. (3 puncte)

  • Energia de extracție (lucrul mecanic de extracție) corespunde frecvenței de prag ν0=60⋅1013 Hz=6⋅1014 Hz\nu_0 = 60 \cdot 10^{13}\text{ Hz} = 6 \cdot 10^{14}\text{ Hz}:
Lext=h⋅ν0L_{\text{ext}} = h \cdot \nu_0

(2 puncte)

  • Calcul numeric (h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}):
Lext=6,6⋅10−34 J⋅s⋅6⋅1014 s−1=3,96⋅10−19 JL_{\text{ext}} = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s} \cdot 6 \cdot 10^{14}\text{ s}^{-1} = 3,96 \cdot 10^{-19}\text{ J}

(1 punct)

Subpunctul b. (4 puncte)

  • Ecuația lui Einstein pentru efectul fotoelectric extern:
hν=Lext+Ec,max⁡  ⟹  Ec,max⁡=h(ν−ν0)=mev22h\nu = L_{\text{ext}} + E_{c,\max} \implies E_{c,\max} = h(\nu - \nu_0) = \frac{m_e v^2}{2}
  • Exprimăm viteza maximă a electronilor extrași:
v=2h(ν−ν0)mev = \sqrt{\frac{2 h (\nu - \nu_0)}{m_e}}

(3 puncte)

  • Calcul numeric (ν−ν0=1015−0,6⋅1015=0,4⋅1015 Hz\nu - \nu_0 = 10^{15} - 0,6 \cdot 10^{15} = 0,4 \cdot 10^{15}\text{ Hz}):
v=2⋅6,6⋅10−34⋅0,4⋅10159,1⋅10−31=5,28⋅10−199,1⋅10−31=5,289,1⋅1012≅0,5802⋅1012≅762⋅103 m/s=762 km/sv = \sqrt{\frac{2 \cdot 6,6 \cdot 10^{-34} \cdot 0,4 \cdot 10^{15}}{9,1 \cdot 10^{-31}}} = \sqrt{\frac{5,28 \cdot 10^{-19}}{9,1 \cdot 10^{-31}}} = \sqrt{\frac{5,28}{9,1} \cdot 10^{12}} \cong \sqrt{0,5802 \cdot 10^{12}} \cong 762 \cdot 10^3\text{ m/s} = 762\text{ km/s}

(1 punct)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • Impulsul mecanic al unui foton incident cu frecvența ν\nu este:
p=hνcp = \frac{h\nu}{c}

(3 puncte)

  • Înlocuind valorile numerice (c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}):
p=6,6⋅10−34 J⋅s⋅1015 s−13⋅108 m/s=2,2⋅10−27 N⋅sp = \frac{6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s} \cdot 10^{15}\text{ s}^{-1}}{3 \cdot 10^8\text{ m/s}} = 2,2 \cdot 10^{-27}\text{ N}\cdot\text{s}

(1 punct)

Subpunctul d. (4 puncte)

  • Când fluxul incident este complet absorbit de suprafață, fiecare foton transferă plăcii întregul său impuls pp.
  • Presiunea radiației exercitată asupra plăcii este forța pe unitatea de arie, egală cu impulsul total transferat pe unitatea de arie în unitatea de timp:
P=N⋅pP = N \cdot p

(3 puncte)

  • Înlocuind N=100⋅108 fotoni/(m2⋅s)=1010 m−2⋅s−1N = 100 \cdot 10^8\text{ fotoni/(m}^2\cdot\text{s)} = 10^{10}\text{ m}^{-2}\cdot\text{s}^{-1} și p=2,2⋅10−27 N⋅sp = 2,2 \cdot 10^{-27}\text{ N}\cdot\text{s}:
P=1010⋅2,2⋅10−27=2,2⋅10−17 N/m2=2,2⋅10−17 PaP = 10^{10} \cdot 2,2 \cdot 10^{-27} = 2,2 \cdot 10^{-17}\text{ N/m}^2 = 2,2 \cdot 10^{-17}\text{ Pa}

(1 punct)


Problema 2 (15 puncte)

La lucrarea de laborator, în fața sursei de lumină la un dispozitiv Young elevii au pus un filtru astfel încât radiația monocromatică utilizată are lungimea de undă de 600 nm600\text{ nm}. Distanța dintre fantele dispozitivului Young este de 0,3 mm0,3\text{ mm} iar distanța de la fante la ecran este de 1 m1\text{ m}. Determinați:

a. frecvența radiației utilizate;

b. valoarea interfranjei și diferența de drum a undelor care interferă și formează maximul de ordinul k=3k = 3;

c. Se schimbă filtrul din fața sursei de lumină cu unul verde pentru care lungimea de undă este 500 nm500\text{ nm}. Cum se modifică interfranja și cât este raportul interfranjelor, în cele două situații?

d. Întregul dispozitiv este scufundat într-un lichid cu indicele de refracție n=1,5n = 1,5. Determinați ce valoare ar trebui să aibă acum distanța dintre fante astfel încât interfranja să aibă aceeași valoare ca la punctul b., dacă lungimea de undă a radiației folosite este 600 nm600\text{ nm}.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Problema III.2

Subpunctul a. (3 puncte)

  • Relația de legătură dintre viteza luminii în vid, frecvență și lungimea de undă:
ν=cλ\nu = \frac{c}{\lambda}

(2 puncte)

  • Calcul numeric (c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, λ=600 nm=6⋅10−7 m\lambda = 600\text{ nm} = 6 \cdot 10^{-7}\text{ m}):
ν=3⋅108 m/s6⋅10−7 m=5⋅1014 Hz\nu = \frac{3 \cdot 10^8\text{ m/s}}{6 \cdot 10^{-7}\text{ m}} = 5 \cdot 10^{14}\text{ Hz}

(1 punct)

Subpunctul b. (4 puncte)

  • Interfranja în aer pentru dispozitivul Young are expresia:
i=λD2ℓi = \frac{\lambda D}{2\ell}

(1 punct)

  • Înlocuind datele (D=1 mD = 1\text{ m}, 2ℓ=0,3 mm=3⋅10−4 m2\ell = 0,3\text{ mm} = 3 \cdot 10^{-4}\text{ m}):
i=6⋅10−7 m⋅1 m3⋅10−4 m=2⋅10−3 m=2 mmi = \frac{6 \cdot 10^{-7}\text{ m} \cdot 1\text{ m}}{3 \cdot 10^{-4}\text{ m}} = 2 \cdot 10^{-3}\text{ m} = 2\text{ mm}

(1 punct)

  • Condiția de maxim de interferență de ordinul kk:
δ=k⋅λ\delta = k \cdot \lambda

(1 punct)

  • Pentru k=3k = 3:
δ=3⋅600 nm=1800 nm=1,8 μm=1,8⋅10−6 m\delta = 3 \cdot 600\text{ nm} = 1800\text{ nm} = 1,8\ \mu\text{m} = 1,8 \cdot 10^{-6}\text{ m}

(1 punct)

Subpunctul c. (4 puncte)

  • Noua interfranjă pentru λ′=500 nm\lambda' = 500\text{ nm} este:
i′=λ′D2ℓi' = \frac{\lambda' D}{2\ell}

(1 punct)

  • Deoarece λ′<λ\lambda' < \lambda, interfranja este direct proporțională cu lungimea de undă, prin urmare interfranja scade.

(2 puncte)

  • Raportul interfranjelor este egal cu raportul lungimilor de undă:
i′i=λ′λ=500 nm600 nm=56≅0,83\frac{i'}{i} = \frac{\lambda'}{\lambda} = \frac{500\text{ nm}}{600\text{ nm}} = \frac{5}{6} \cong 0,83

(1 punct)

Subpunctul d. (4 puncte)

  • La scufundarea în lichid de indice n=1,5n = 1,5, lungimea de undă scade la λn=λn\lambda_n = \frac{\lambda}{n}. Interfranja în lichid la noua distanță între fante 2ℓ12\ell_1 devine:
i1=λnD2ℓ1=λDn⋅2ℓ1i_1 = \frac{\lambda_n D}{2\ell_1} = \frac{\lambda D}{n \cdot 2\ell_1}

(2 puncte)

  • Impunând condiția de egalitate cu interfranja inițială:
i1=i  ⟺  λDn⋅2ℓ1=λD2ℓi_1 = i \iff \frac{\lambda D}{n \cdot 2\ell_1} = \frac{\lambda D}{2\ell}

(1 punct)

  • Deducem noua distanță dintre fante:
2ℓ1=2ℓn=0,3 mm1,5=0,2 mm2\ell_1 = \frac{2\ell}{n} = \frac{0,3\text{ mm}}{1,5} = 0,2\text{ mm}

(1 punct)