BACEduHub
fizicaTeoreticăAnul 2026Simulare Județeană Gorj

Bacalaureat 2026 — Fizică Teoretic — Simulare Județeană Gorj

Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese de candidat dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.


A. MECANICĂ

Se consideră acceleraţia gravitaţională g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieţi pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Unitatea de măsură în S.I. a tensiunii dintr-un fir, poate fi exprimată sub forma:

  • a. kg⋅m⋅s−3\text{kg} \cdot \text{m} \cdot \text{s}^{-3}
  • b. kg⋅m−1⋅s−2\text{kg} \cdot \text{m}^{-1} \cdot \text{s}^{-2}
  • c. kg⋅m⋅s−2\text{kg} \cdot \text{m} \cdot \text{s}^{-2} (3p)
  • d. kg⋅m2⋅s−2\text{kg} \cdot \text{m}^2 \cdot \text{s}^{-2}

2. Din vârful unui plan înclinat de înălțime h=2 mh = 2\text{ m} alunecă cu frecare un corp cu m=2 kgm = 2\text{ kg}, după care își continuă deplasarea pe orizontală. Lucrul mecanic efectuat de greutatea corpului pe toată deplasarea este:

  • a. 80 J80\text{ J}
  • b. 60 J60\text{ J}
  • c. 40 J40\text{ J} (3p)
  • d. 20 J20\text{ J}

3. Un camion cu masa m1=4,8 tm_1 = 4,8\text{ t} rulează cu viteza v1=72 km/hv_1 = 72\text{ km/h}. Pentru a avea aceeași energie cinetică, un automobil cu masa m2=1200 kgm_2 = 1200\text{ kg} trebuie să ruleze cu viteza:

  • a. 40 m/s40\text{ m/s} (3p)
  • b. 30 m/s30\text{ m/s}
  • c. 20 m/s20\text{ m/s}
  • d. 50 m/s50\text{ m/s}

4. Asupra unui corp acționează o forță de tracțiune F⃗\vec{F} orientată sub unghiul α\alpha față de orizontală, după două direcții reprezentate în figurile alăturate a și b. Între forța de reacțiune normală a planului orizontal în cele două cazuri există relația:

Forța de tracțiune orientată sub unghiul alpha față de orizontală în cazurile a și b

  • a. Na=NbN_a = N_b
  • b. Na>NbN_a > N_b
  • c. Na<NbN_a < N_b (3p)
  • d. Na=Nb=GN_a = N_b = G

5. În figura alăturată este reprezentată dependența de timp a vitezei unui autoturism. Masa autoturismului este m=800 kgm = 800\text{ kg}. Dacă neglijăm forțele de rezistență la înaintare, atunci lucrul mecanic efectuat de motorul autoturismului în ultimele 20 s20\text{ s} este egal cu:

Graficul dependenței vitezei în funcție de timp

  • a. 160 kJ160\text{ kJ}
  • b. 80 kJ80\text{ kJ}
  • c. 40 kJ40\text{ kJ}
  • d. 120 kJ120\text{ kJ} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Tensiunea dintr-un fir este o forță interioară elastică de întindere, având aceeași unitate de măsură în Sistemul Internațional ca orice forță: Newtonul (N\text{N}).
  • Din principiul al doilea al mecanicii clasice (F=m⋅aF = m \cdot a):
[T]SI=[F]SI=[m]SI⋅[a]SI=kg⋅ms2=kg⋅m⋅s−2[T]_{\text{SI}} = [F]_{\text{SI}} = [m]_{\text{SI}} \cdot [a]_{\text{SI}} = \text{kg} \cdot \frac{\text{m}}{\text{s}^2} = \text{kg} \cdot \text{m} \cdot \text{s}^{-2}
  • Răspuns corect: c.

Item 2: Răspuns c (3 puncte)

  • Forța de greutate este o forță conservativă. Lucrul mecanic efectuat de greutate între două puncte depinde exclusiv de diferența de nivel (înălțimea hh) dintre poziția inițială și poziția finală, fiind independent de forma traiectoriei sau de prezența frecării:
LG=mg(zi−zf)=mghL_G = m g (z_i - z_f) = m g h
  • Pe porțiunea orizontală ulterioară, deplasarea este perpendiculară pe greutate (G⃗⊥v⃗\vec{G} \perp \vec{v}), deci lucrul mecanic al greutății pe orizontală este nul (LG,oriz=0L_{G,\text{oriz}} = 0).
  • Pe toată deplasarea:
LG,total=mgh=2 kg⋅10 m/s2⋅2 m=40 JL_{G,\text{total}} = m g h = 2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 2\text{ m} = 40\text{ J}
  • Răspuns corect: c.

Item 3: Răspuns a (3 puncte)

  • Masa camionului este m1=4,8 t=4800 kgm_1 = 4,8\text{ t} = 4800\text{ kg}, iar viteza sa este v1=72 km/h=723,6 m/s=20 m/sv_1 = 72\text{ km/h} = \frac{72}{3,6}\text{ m/s} = 20\text{ m/s}.
  • Energia cinetică a camionului este:
Ec1=m1v122=4800 kg⋅(20 m/s)22=2400⋅400=960 000 JE_{c1} = \frac{m_1 v_1^2}{2} = \frac{4800\text{ kg} \cdot (20\text{ m/s})^2}{2} = 2400 \cdot 400 = 960\,000\text{ J}
  • Automobilul are masa m2=1200 kgm_2 = 1200\text{ kg} și aceeași energie cinetică Ec2=Ec1E_{c2} = E_{c1}:
m2v222=Ec1  ⟹  v2=2Ec1m2=2⋅960 000 J1200 kg=1600=40 m/s\frac{m_2 v_2^2}{2} = E_{c1} \implies v_2 = \sqrt{\frac{2 E_{c1}}{m_2}} = \sqrt{\frac{2 \cdot 960\,000\text{ J}}{1200\text{ kg}}} = \sqrt{1600} = 40\text{ m/s}
  • Alternativ, prin raportul energiilor cinetice:
m2v222=m1v122  ⟹  v2=v1m1m2=20 m/s⋅48001200=20⋅4=40 m/s\frac{m_2 v_2^2}{2} = \frac{m_1 v_1^2}{2} \implies v_2 = v_1 \sqrt{\frac{m_1}{m_2}} = 20\text{ m/s} \cdot \sqrt{\frac{4800}{1200}} = 20 \cdot \sqrt{4} = 40\text{ m/s}
  • Răspuns corect: a.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Scriem condiția de echilibru pe axa verticală OyOy (perpendiculară pe planul orizontal de sprijin) pentru cele două cazuri:
    • În cazul a, forța F⃗\vec{F} este orientată oblic în sus sub unghiul α\alpha față de orizontală. Componenta verticală Fy=Fsin⁡αF_y = F \sin\alpha acționează în sus, descărcând planul:
Na+Fsin⁡α−G=0  ⟹  Na=G−Fsin⁡αN_a + F \sin\alpha - G = 0 \implies N_a = G - F \sin\alpha
  • În cazul b, forța F⃗\vec{F} este orientată oblic în jos sub unghiul α\alpha față de orizontală. Componenta verticală Fy=Fsin⁡αF_y = F \sin\alpha apasă suplimentar pe plan:
Nb−Fsin⁡α−G=0  ⟹  Nb=G+Fsin⁡αN_b - F \sin\alpha - G = 0 \implies N_b = G + F \sin\alpha
  • Deoarece F>0F > 0 și α∈(0,90∘)\alpha \in (0, 90^\circ), avem Fsin⁡α>0F \sin\alpha > 0, deci:
Na<G<Nb  ⟹  Na<NbN_a < G < N_b \implies N_a < N_b
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns d (3 puncte)

  • Din graficul v(t)v(t), durata totală a mișcării este ttotal=30 st_{\text{total}} = 30\text{ s}. Ultimele 20 s20\text{ s} corespund intervalului de timp [10 s,30 s][10\text{ s}, 30\text{ s}] (deoarece 30−20=10 s30 - 20 = 10\text{ s}).
  • Citim vitezele de pe grafic:
    • La momentul ti=10 st_i = 10\text{ s}: viteza este vi=10 m/sv_i = 10\text{ m/s}.
    • La momentul tf=30 st_f = 30\text{ s}: viteza este vf=20 m/sv_f = 20\text{ m/s}.
  • Neglijând forțele de rezistență la înaintare, forța motrice este singura forță care efectuează lucru mecanic util. Conform teoremei variației energiei cinetice:
Lmotor=ΔEc=mvf22−mvi22=m2(vf2−vi2)L_{\text{motor}} = \Delta E_c = \frac{m v_f^2}{2} - \frac{m v_i^2}{2} = \frac{m}{2} \left(v_f^2 - v_i^2\right)
  • Numeric, cu m=800 kgm = 800\text{ kg}:
Lmotor=800 kg2⋅((20 m/s)2−(10 m/s)2)=400⋅(400−100)=400⋅300=120 000 J=120 kJL_{\text{motor}} = \frac{800\text{ kg}}{2} \cdot \left((20\text{ m/s})^2 - (10\text{ m/s})^2\right) = 400 \cdot (400 - 100) = 400 \cdot 300 = 120\,000\text{ J} = 120\text{ kJ}
  • Răspuns corect: d.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Se consideră sistemul mecanic din figura alăturată. Masele celor trei corpuri sunt m1=800 gm_1 = 800\text{ g}, m2=600 gm_2 = 600\text{ g}, m3=1,6 kgm_3 = 1,6\text{ kg}, iar unghiul planului înclinat este α=30∘\alpha = 30^\circ. Sistemul este lăsat liber și corpul de masă m3m_3 coboară uniform accelerat. Firele sunt inextensibile, de masă neglijabilă și suficient de lungi, scripetele S este ideal, iar planul înclinat este imobil, aflat pe o suprafață orizontală. Coeficienții de frecare la alunecare dintre corpurile cu masele m1m_1, respectiv m2m_2 și planul înclinat sunt μ1=0,54≅13\mu_1 = 0,54 \cong \frac{1}{\sqrt{3}}, respectiv μ2=0,38≅233\mu_2 = 0,38 \cong \frac{2}{3\sqrt{3}}.

Sistemul mecanic format din corpurile m1 și m2 pe planul înclinat și corpul suspendat m3 legat prin scripetele S

a. Reprezentați toate forțele care acționează asupra corpului de masă m2m_2. (3p)

b. Calculați valoarea accelerației sistemului de corpuri. (4p)

c. Calculați valoarea forței de apăsare exercitată de fir asupra scripetelui S. (4p)

d. Determinați valorile masei unui corp care înlocuind corpul cu masa m3m_3 produce mișcarea cu viteză constantă a sistemului de corpuri. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Subiectul al II-lea

a. Reprezentarea tuturor forțelor ce acționează asupra corpului m2m_2 (3 puncte)

Asupra corpului de masă m2m_2, aflat pe planul înclinat și legat prin două fire inextensibile (unul inferior spre corpul m1m_1, celălalt superior spre scripete și corpul m3m_3), acționează următoarele forțe:

  1. Greutatea corpului G⃗2\vec{G}_2, orientată vertical în jos, de modul G2=m2gG_2 = m_2 g, descompusă în:
    • Componenta tangențială G⃗2t\vec{G}_{2t}, paralelă cu planul înclinat, orientată în josul planului: G2t=m2gsin⁡αG_{2t} = m_2 g \sin\alpha;
    • Componenta normală G⃗2n\vec{G}_{2n}, perpendiculară pe planul înclinat, orientată spre interiorul planului: G2n=m2gcos⁡αG_{2n} = m_2 g \cos\alpha;
  2. Reacțiunea normală a planului N⃗2\vec{N}_2, aplicată din partea suprafeței de contact, perpendiculară pe plan înclinat în sus (N2=G2n=m2gcos⁡αN_2 = G_{2n} = m_2 g \cos\alpha);
  3. Tensiunea din firul superior T⃗23\vec{T}_{23} (sau T⃗2\vec{T}_2), orientată paralel cu planul înclinat, în sus spre scripete;
  4. Tensiunea din firul inferior T⃗12\vec{T}_{12} (sau T⃗1\vec{T}_1), orientată paralel cu planul înclinat, în jos spre corpul m1m_1;
  5. Forța de frecare la alunecare F⃗f2\vec{F}_{f2}, orientată paralel cu planul înclinat în jos (opusă deplasării corpului m2m_2 care urcă accelerat pe plan).

Diagrama forțelor ce acționează asupra corpului m2 pe planul înclinat

(3 puncte conform baremului pentru desenarea corectă și completă a tuturor forțelor)


b. Calculul accelerației sistemului de corpuri (4 puncte)

  • Convertim datele în Sistemul Internațional:
    • m1=800 g=0,8 kgm_1 = 800\text{ g} = 0,8\text{ kg};
    • m2=600 g=0,6 kgm_2 = 600\text{ g} = 0,6\text{ kg};
    • m3=1,6 kgm_3 = 1,6\text{ kg};
    • α=30∘  ⟹  sin⁡30∘=12=0,5\alpha = 30^\circ \implies \sin 30^\circ = \frac{1}{2} = 0,5 și cos⁡30∘=32\cos 30^\circ = \frac{\sqrt{3}}{2};
    • μ1=13\mu_1 = \frac{1}{\sqrt{3}} și μ2=233\mu_2 = \frac{2}{3\sqrt{3}}.
  • Forțele de frecare la alunecare pe planul înclinat sunt:
Ff1=μ1m1gcos⁡α=13⋅0,8 kg⋅10 m/s2⋅32=4 NF_{f1} = \mu_1 m_1 g \cos\alpha = \frac{1}{\sqrt{3}} \cdot 0,8\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot \frac{\sqrt{3}}{2} = 4\text{ N}

(1 punct)

Ff2=μ2m2gcos⁡α=233⋅0,6 kg⋅10 m/s2⋅32=2 NF_{f2} = \mu_2 m_2 g \cos\alpha = \frac{2}{3\sqrt{3}} \cdot 0,6\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot \frac{\sqrt{3}}{2} = 2\text{ N}

(1 punct)

  • Scriem principiul fundamental al dinamicii pe direcția mișcării pentru fiecare corp în parte:
    • Pentru corpul m3m_3 (coboară cu accelerația aa):
m3g−T23=m3am_3 g - T_{23} = m_3 a
  • Pentru corpul m2m_2 (urcă pe planul înclinat cu accelerația aa):
T23−T12−m2gsin⁡α−Ff2=m2aT_{23} - T_{12} - m_2 g \sin\alpha - F_{f2} = m_2 a
  • Pentru corpul m1m_1 (urcă pe planul înclinat cu accelerația aa):
T12−m1gsin⁡α−Ff1=m1aT_{12} - m_1 g \sin\alpha - F_{f1} = m_1 a
  • Adunând membru cu membru cele trei ecuații, tensiunile interioare din fire se reduc:
m3g−m2gsin⁡α−Ff2−m1gsin⁡α−Ff1=(m1+m2+m3)am_3 g - m_2 g \sin\alpha - F_{f2} - m_1 g \sin\alpha - F_{f1} = (m_1 + m_2 + m_3) a

(1 punct)

  • Înlocuind valorile numerice:
1,6⋅10−0,6⋅10⋅0,5−2−0,8⋅10⋅0,5−4=(0,8+0,6+1,6)⋅a1,6 \cdot 10 - 0,6 \cdot 10 \cdot 0,5 - 2 - 0,8 \cdot 10 \cdot 0,5 - 4 = (0,8 + 0,6 + 1,6) \cdot a 16−3−2−4−4=3,0⋅a16 - 3 - 2 - 4 - 4 = 3,0 \cdot a 3=3⋅a  ⟹  a=1 m/s23 = 3 \cdot a \implies a = 1\text{ m/s}^2

(1 punct pentru rezultatul final)


c. Valoarea forței de apăsare exercitate de fir asupra scripetelui S (4 puncte)

  • Din ecuația de mișcare a corpului m3m_3, determinăm tensiunea din firul superior:
m3g−T23=m3a  ⟹  T23=m3(g−a)m_3 g - T_{23} = m_3 a \implies T_{23} = m_3 (g - a)

(1 punct)

  • Numeric:
T23=1,6 kg⋅(10 m/s2−1 m/s2)=1,6⋅9=14,4 NT_{23} = 1,6\text{ kg} \cdot (10\text{ m/s}^2 - 1\text{ m/s}^2) = 1,6 \cdot 9 = 14,4\text{ N}
  • Asupra scripetelui ideal acționează două forțe de tensiune egale în modul cu T23T_{23}: una orientată de-a lungul planului înclinat în jos (spre corpul m2m_2), cealaltă vertical în jos (spre corpul m3m_3).
  • Unghiul format de porțiunea de fir paralelă cu planul înclinat cu verticala este:
θ=90∘−α=90∘−30∘=60∘\theta = 90^\circ - \alpha = 90^\circ - 30^\circ = 60^\circ
  • Forța de apăsare R⃗\vec{R} exercitată asupra scripetelui este rezultanta celor două tensiuni egale:
R2=T232+T232+2T232cos⁡(90∘−α)=2T232(1+cos⁡60∘)R^2 = T_{23}^2 + T_{23}^2 + 2 T_{23}^2 \cos(90^\circ - \alpha) = 2 T_{23}^2 (1 + \cos 60^\circ)

(1 punct)

  • Cum cos⁡60∘=12\cos 60^\circ = \frac{1}{2}:
R2=2T232(1+12)=3T232  ⟹  R=T233R^2 = 2 T_{23}^2 \left(1 + \frac{1}{2}\right) = 3 T_{23}^2 \implies R = T_{23}\sqrt{3}

(1 punct)

  • Numeric:
R=14,4⋅3 N≅14,4⋅1,732 N≅24,94 N(conform baremului: 14,413 N≅24,91 N)R = 14,4 \cdot \sqrt{3}\text{ N} \cong 14,4 \cdot 1,732\text{ N} \cong 24,94\text{ N} \quad (\text{conform baremului: } 14,41\sqrt{3}\text{ N} \cong 24,91\text{ N})

(1 punct pentru rezultatul final)


d. Masele care produc mișcarea cu viteză constantă (a=0a = 0) (4 puncte)

Mișcarea rectilinie și uniformă a sistemului de corpuri (a=0a = 0) poate avea loc în două situații fizice distincte:

  1. Cazul 1: corpul suspendat de masă mm coboară cu viteză constantă (iar corpurile m1m_1 și m2m_2 urcă pe plan):
    • Forțele de frecare sunt orientate în josul planului înclinat.
    • Condiția de echilibru dinamic (a=0a = 0):
mg−m2gsin⁡α−Ff2−m1gsin⁡α−Ff1=0m g - m_2 g \sin\alpha - F_{f2} - m_1 g \sin\alpha - F_{f1} = 0

(1 punct)

mg=(m1+m2)gsin⁡α+Ff1+Ff2m g = (m_1 + m_2) g \sin\alpha + F_{f1} + F_{f2} m⋅10=(0,8+0,6)⋅10⋅0,5+4+2=7+6=13 N  ⟹  m=1310=1,3 kgm \cdot 10 = (0,8 + 0,6) \cdot 10 \cdot 0,5 + 4 + 2 = 7 + 6 = 13\text{ N} \implies m = \frac{13}{10} = 1,3\text{ kg}

(1 punct pentru rezultatul final m=1,3 kgm = 1,3\text{ kg})

  1. Cazul 2: corpul suspendat de masă m′m' urcă cu viteză constantă (iar corpurile m1m_1 și m2m_2 coboară pe plan):
    • Forțele de frecare sunt orientate în susul planului înclinat, opunându-se coborârii corpurilor:
m′g−m2gsin⁡α+Ff2−m1gsin⁡α+Ff1=0m' g - m_2 g \sin\alpha + F_{f2} - m_1 g \sin\alpha + F_{f1} = 0

(1 punct)

m′g=(m1+m2)gsin⁡α−(Ff1+Ff2)m' g = (m_1 + m_2) g \sin\alpha - (F_{f1} + F_{f2}) m′⋅10=7−6=1 N  ⟹  m′=110=0,1 kgm' \cdot 10 = 7 - 6 = 1\text{ N} \implies m' = \frac{1}{10} = 0,1\text{ kg}

(1 punct pentru rezultatul final m′=0,1 kgm' = 0,1\text{ kg})


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Un corp, lansat pe o suprafață orizontală se oprește datorită frecării, coeficientul de frecare dintre corp și suprafața orizontală fiind μ=0,1\mu = 0,1. Impulsul inițial al corpului este p0=20 N⋅sp_0 = 20\text{ N}\cdot\text{s}, iar energia cinetică inițială este Ec0=200 JE_{c0} = 200\text{ J}. Determinați:

a. masa corpului; (3p)

b. distanța parcursă de corp până la oprire; (4p)

c. puterea medie disipată prin frecare până la oprire; (4p)

d. variația impulsului corpului din momentul lansării și până a parcurs jumătate din distanța de oprire. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Subiectul al III-lea

a. Masa corpului (3 puncte)

  • Impulsul inițial și energia cinetică inițială sunt date de relațiile:
p0=m⋅v0p_0 = m \cdot v_0

(1 punct)

Ec0=mv022=(mv0)22m=p022mE_{c0} = \frac{m v_0^2}{2} = \frac{(m v_0)^2}{2m} = \frac{p_0^2}{2m}

(1 punct)

  • Exprimăm masa corpului:
m=p022Ec0m = \frac{p_0^2}{2 E_{c0}}
  • Numeric:
m=(20 N⋅s)22⋅200 J=400400=1 kgm = \frac{(20\text{ N}\cdot\text{s})^2}{2 \cdot 200\text{ J}} = \frac{400}{400} = 1\text{ kg}

(1 punct pentru rezultatul final) (Viteza inițială a corpului este v0=p0m=201=20 m/sv_0 = \frac{p_0}{m} = \frac{20}{1} = 20\text{ m/s})


b. Distanța parcursă de corp până la oprire (4 puncte)

  • Conform teoremei variației energiei cinetice:
ΔEc=Ltotal\Delta E_c = L_{\text{total}}

(1 punct)

  • Corpul oprindu-se în final (vf=0  ⟹  Ecf=0v_f = 0 \implies E_{cf} = 0), variația energiei cinetice este:
ΔEc=0−Ec0=−mv022=−200 J\Delta E_c = 0 - E_{c0} = -\frac{m v_0^2}{2} = -200\text{ J}

(1 punct)

  • Pe planul orizontal, singura forță care efectuează lucru mecanic este forța de frecare la alunecare Ff=μN=μmgF_f = \mu N = \mu m g:
Ltotal=LFf=−Ff⋅d=−μmg⋅dL_{\text{total}} = L_{F_f} = -F_f \cdot d = -\mu m g \cdot d

(1 punct)

  • Egalând lucrul mecanic cu variația energiei cinetice:
−μmg⋅d=−Ec0  ⟹  d=Ec0μmg=200 J0,1⋅1 kg⋅10 m/s2=2001=200 m-\mu m g \cdot d = -E_{c0} \implies d = \frac{E_{c0}}{\mu m g} = \frac{200\text{ J}}{0,1 \cdot 1\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2} = \frac{200}{1} = 200\text{ m}

(1 punct pentru rezultatul final)


c. Puterea medie disipată prin frecare până la oprire (4 puncte)

  • Mișcarea corpului este rectilinie uniform încetinită sub acțiunea forței de frecare Ff=μmg=0,1⋅1⋅10=1 NF_f = \mu m g = 0,1 \cdot 1 \cdot 10 = 1\text{ N}.
  • Accelerația corpului în modul este a=μg=1 m/s2a = \mu g = 1\text{ m/s}^2. Durata mișcării până la oprire este:
Δt=v0a=20 m/s1 m/s2=20 s\Delta t = \frac{v_0}{a} = \frac{20\text{ m/s}}{1\text{ m/s}^2} = 20\text{ s}
  • Viteza medie a mișcării uniform încetinite este:
vm=v0+v2=v0+02=v02=202=10 m/sv_m = \frac{v_0 + v}{2} = \frac{v_0 + 0}{2} = \frac{v_0}{2} = \frac{20}{2} = 10\text{ m/s}

(1 punct)

  • Puterea medie disipată prin frecare este:
PFf=−Ff⋅vm=LFfΔtP_{F_f} = -F_f \cdot v_m = \frac{L_{F_f}}{\Delta t}

(2 puncte)

  • Numeric:
PFf=−1 N⋅10 m/s=−10 W(sau disipata˘: ∣PFf∣=10 W)P_{F_f} = -1\text{ N} \cdot 10\text{ m/s} = -10\text{ W} \quad (\text{sau disipată: } |P_{F_f}| = 10\text{ W})

(1 punct pentru rezultatul final)


d. Variația impulsului corpului până la parcurgerea a jumătate din distanța de oprire (4 puncte)

  • Variația impulsului este definită ca diferența vectorială (unidimensională) dintre impulsul la distanța d′=d2d' = \frac{d}{2} și impulsul inițial:
Δp=p−p0\Delta p = p - p_0

(1 punct)

  • Aplicăm teorema variației energiei cinetice de la pornire până la jumătatea distanței de oprire (d′=d2=100 md' = \frac{d}{2} = 100\text{ m}):
ΔEc=Ltotal\Delta E_c = L_{\text{total}}

(1 punct)

Lt=LFf=−Ff⋅d2=−1 N⋅100 m=−100 JL_t = L_{F_f} = -F_f \cdot \frac{d}{2} = -1\text{ N} \cdot 100\text{ m} = -100\text{ J}

(1 punct)

  • Energia cinetică la distanța d′d' este:
Ec=Ec0+LFf=200 J−100 J=100 JE_c = E_{c0} + L_{F_f} = 200\text{ J} - 100\text{ J} = 100\text{ J}
  • Impulsul corespunzător este:
Ec=p22m  ⟹  p=2mEc=2⋅1 kg⋅100 J=200=102 N⋅s≅14,14 N⋅sE_c = \frac{p^2}{2m} \implies p = \sqrt{2 m E_c} = \sqrt{2 \cdot 1\text{ kg} \cdot 100\text{ J}} = \sqrt{200} = 10\sqrt{2}\text{ N}\cdot\text{s} \cong 14,14\text{ N}\cdot\text{s}
  • Variația impulsului este:
Δp=p−p0=102 N⋅s−20 N⋅s=10(2−2) N⋅s≅10(1,414−2)=−5,86 N⋅s\Delta p = p - p_0 = 10\sqrt{2}\text{ N}\cdot\text{s} - 20\text{ N}\cdot\text{s} = 10(\sqrt{2} - 2)\text{ N}\cdot\text{s} \cong 10(1,414 - 2) = -5,86\text{ N}\cdot\text{s}

(1 punct pentru rezultatul final)


B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1N_A = 6,02 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1}, constanta universală a gazelor ideale R=8,31 J/(mol⋅K)R = 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}). Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relaţia: p⋅V=ν⋅R⋅Tp \cdot V = \nu \cdot R \cdot T.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieţi pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Numărul de molecule care se află într-o masă m=72 gm = 72\text{ g} de apă având masa molară μ=18 g/mol\mu = 18\text{ g/mol} este aproximativ egal cu:

  • a. 24⋅102324 \cdot 10^{23} (3p)
  • b. 240⋅1023240 \cdot 10^{23}
  • c. 24⋅102624 \cdot 10^{26}
  • d. 240⋅1026240 \cdot 10^{26}

2. Ştiind că simbolurile mărimilor fizice şi ale unităţilor de măsură sunt cele utilizate în manualele de fizică și folosite în predare, mărimea fizică definită prin relația Qm⋅ΔT\frac{Q}{m \cdot \Delta T} este:

  • a. capacitatea calorică
  • b. căldura specifică (3p)
  • c. căldura molară
  • d. căldura

3. Într-o transformare izocoră în care presiunea gazului ideal creşte, acesta:

  • a. primeşte QQ şi LL
  • b. primeşte LL şi cedează QQ
  • c. schimbă numai lucru mecanic cu exteriorul
  • d. schimbă numai căldură cu exteriorul (3p)

4. Notaţiile folosite fiind cele obişnuite în manualele de fizică, relaţia Robert Mayer poate fi scrisă:

  • a. cp=cV+Rc_p = c_V + R
  • b. CV=Cp+RC_V = C_p + R
  • c. Cp=CV+RC_p = C_V + R (3p)
  • d. cp+cV=Rc_p + c_V = R

5. O cantitate constantă de gaz ideal descrie o transformare care se reprezintă într-un sistem de coordonate p−Vp-V ca în figura alăturată. Ştiind că densitatea gazului scade de 2 ori, atunci temperatura gazului:

Transformare izobară reprezentată în coordonate p-V

  • a. scade de 4 ori
  • b. scade de 2 ori
  • c. creşte de 2 ori (3p)
  • d. creşte de 4 ori
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • Numărul de moli conținut în masa m=72 gm = 72\text{ g} de apă (μ=18 g/mol\mu = 18\text{ g/mol}) este:
ν=mμ=72 g18 g/mol=4 moli\nu = \frac{m}{\mu} = \frac{72\text{ g}}{18\text{ g/mol}} = 4\text{ moli}
  • Numărul total de molecule este dat de produsul dintre numărul de moli și numărul lui Avogadro:
N=ν⋅NA=4⋅6,02⋅1023 molecule=24,08⋅1023≅24⋅1023N = \nu \cdot N_A = 4 \cdot 6,02 \cdot 10^{23}\text{ molecule} = 24,08 \cdot 10^{23} \cong 24 \cdot 10^{23}
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Prin definiție, coeficienții calorici fundamentali sunt:
    • Capacitatea calorică: C=QΔTC = \frac{Q}{\Delta T};
    • Căldura specifică: c=Qm⋅ΔTc = \frac{Q}{m \cdot \Delta T};
    • Căldura molară: Cmolar=Qν⋅ΔTC_{\text{molar}} = \frac{Q}{\nu \cdot \Delta T}.
  • Relația din enunț este QmΔT=c\frac{Q}{m \Delta T} = c, reprezentând căldura specifică.
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Într-o transformare izocoră, volumul gazului rămâne constant (V=const  ⟹  ΔV=0V = \text{const} \implies \Delta V = 0), prin urmare lucrul mecanic schimbat cu exteriorul este strict nul:
L=0L = 0
  • Dacă presiunea crește (p2>p1p_2 > p_1), din ecuația transformării izocore p1T1=p2T2\frac{p_1}{T_1} = \frac{p_2}{T_2} rezultă că temperatura crește (T2>T1T_2 > T_1), ceea ce implică ΔU>0\Delta U > 0.
  • Conform primului principiu al termodinamicii:
Q=ΔU+L=ΔU>0Q = \Delta U + L = \Delta U > 0
  • Gazul absoarbe căldură și nu efectuează lucru mecanic, deci schimbă numai căldură cu exteriorul.
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Relația Robert Mayer leagă căldurile molare ale gazului ideal la presiune constantă (CpC_p) și la volum constant (CVC_V):
Cp−CV=R  ⟹  Cp=CV+RC_p - C_V = R \implies C_p = C_V + R
  • (Pentru căldurile specifice, relația ar fi fost cp−cV=Rμc_p - c_V = \frac{R}{\mu}, care nu figurează printre opțiuni).
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Graficul p−Vp-V prezintă un segment de dreaptă orizontal, ceea ce indică o transformare izobară (p=constp = \text{const}).
  • Densitatea gazului este ρ=mV\rho = \frac{m}{V}. Masa fiind constantă (m=constm = \text{const}), dacă densitatea scade de 2 ori (ρ2=ρ12\rho_2 = \frac{\rho_1}{2}), volumul gazului se dublează:
V2=2V1V_2 = 2 V_1
  • Din legea transformării izobare (Gay-Lussac):
V1T1=V2T2  ⟹  T2=T1⋅V2V1=2T1\frac{V_1}{T_1} = \frac{V_2}{T_2} \implies T_2 = T_1 \cdot \frac{V_2}{V_1} = 2 T_1
  • Temperatura absolută a gazului crește de 2 ori.
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

O butelie cu volumul V=8,31 dm3V = 8,31\text{ dm}^3 conţine m=58 gm = 58\text{ g} de aer la presiunea p=6⋅105 Pap = 6 \cdot 10^5\text{ Pa} şi temperatura termodinamică T=300 KT = 300\text{ K}. Presiunea maximă admisibilă în interiorul buteliei este pmax⁡=106 Pap_{\max} = 10^6\text{ Pa}. Se poate considera că aerul este un amestec de oxigen (μ1=32 g/mol\mu_1 = 32\text{ g/mol}) şi azot (μ2=28 g/mol\mu_2 = 28\text{ g/mol}) care se comportă ca un gaz ideal. Determinaţi:

a. masa molară a aerului; (4p)

b. temperatura maximă până la care poate fi încălzit aerul din butelie; (3p)

c. masa de oxigen din butelie; (4p)

d. raportul dintre energia internă a azotului şi energia internă a oxigenului din butelie la temperatura TT (căldurile molare la volum constant ale oxigenului şi azotului sunt egale). (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Subiectul al II-lea

a. Masa molară a aerului (4 puncte)

  • Masa molară a amestecului de gaze este legată de masa totală și numărul total de moli prin:
μ=mν\mu = \frac{m}{\nu}

(1 punct)

  • Din ecuația termică de stare a gazului ideal Clapeyron-Mendeleev:
pV=νRT  ⟹  ν=pVRTp V = \nu R T \implies \nu = \frac{p V}{R T}

(2 puncte)

  • Convertim volumul în unități SI: V=8,31 dm3=8,31⋅10−3 m3V = 8,31\text{ dm}^3 = 8,31 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3.
  • Calculăm numărul de moli:
ν=6⋅105 Pa⋅8,31⋅10−3 m38,31 J/(mol⋅K)⋅300 K=6⋅8318,31⋅300=49862493=2 moli\nu = \frac{6 \cdot 10^5\text{ Pa} \cdot 8,31 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3}{8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}) \cdot 300\text{ K}} = \frac{6 \cdot 831}{8,31 \cdot 300} = \frac{4986}{2493} = 2\text{ moli}
  • Masa molară a aerului este:
μ=58 g2 moli=29 g/mol\mu = \frac{58\text{ g}}{2\text{ moli}} = 29\text{ g/mol}

(1 punct pentru rezultatul final)


b. Temperatura maximă până la care poate fi încălzit aerul (3 puncte)

  • Încălzirea are loc într-un recipient închis, nedeformabil, deci volumul rămâne constant (V=constV = \text{const}, transformare izocoră).
  • Legea transformării izocore (Charles):
pT=pmax⁡Tmax⁡  ⟹  Tmax⁡=T⋅pmax⁡p\frac{p}{T} = \frac{p_{\max}}{T_{\max}} \implies T_{\max} = T \cdot \frac{p_{\max}}{p}

(2 puncte)

  • Numeric:
Tmax⁡=300 K⋅106 Pa6⋅105 Pa=300⋅106=500 KT_{\max} = 300\text{ K} \cdot \frac{10^6\text{ Pa}}{6 \cdot 10^5\text{ Pa}} = 300 \cdot \frac{10}{6} = 500\text{ K}

(1 punct pentru rezultatul final)


c. Masa de oxigen din butelie (4 puncte)

  • Notăm cu m1m_1 masa de oxigen (O2\text{O}_2) și cu m2m_2 masa de azot (N2\text{N}_2).
  • Masa totală este:
m1+m2=m=58 g  ⟹  m2=58 g−m1m_1 + m_2 = m = 58\text{ g} \implies m_2 = 58\text{ g} - m_1

(1 punct)

  • Numărul total de moli este suma numărului de moli al fiecărei componente:
ν1+ν2=ν  ⟺  m1μ1+m2μ2=ν\nu_1 + \nu_2 = \nu \iff \frac{m_1}{\mu_1} + \frac{m_2}{\mu_2} = \nu

(2 puncte)

  • Înlocuind valorile numerice (μ1=32 g/mol\mu_1 = 32\text{ g/mol}, μ2=28 g/mol\mu_2 = 28\text{ g/mol}, ν=2 moli\nu = 2\text{ moli}):
m132+58−m128=2\frac{m_1}{32} + \frac{58 - m_1}{28} = 2
  • Aducem la numitorul comun 224=7⋅32=8⋅28224 = 7 \cdot 32 = 8 \cdot 28:
7m1+8(58−m1)=2⋅2247 m_1 + 8(58 - m_1) = 2 \cdot 224 7m1+464−8m1=4487 m_1 + 464 - 8 m_1 = 448 −m1=448−464=−16  ⟹  m1=16 g-m_1 = 448 - 464 = -16 \implies m_1 = 16\text{ g}

(1 punct pentru rezultatul final m1=16 gm_1 = 16\text{ g} de oxigen)


d. Raportul dintre energia internă a azotului și a oxigenului (4 puncte)

  • Energiile interne ale celor două gaze la temperatura TT sunt date de:
U1=ν1CV1TU_1 = \nu_1 C_{V1} T

(1 punct)

U2=ν2CV2TU_2 = \nu_2 C_{V2} T

(1 punct)

  • Numărul de moli pentru oxigen și respectiv azot este:
ν1=m1μ1=16 g32 g/mol=0,5 moli\nu_1 = \frac{m_1}{\mu_1} = \frac{16\text{ g}}{32\text{ g/mol}} = 0,5\text{ moli} ν2=m2μ2=58 g−16 g28 g/mol=42 g28 g/mol=1,5 moli\nu_2 = \frac{m_2}{\mu_2} = \frac{58\text{ g} - 16\text{ g}}{28\text{ g/mol}} = \frac{42\text{ g}}{28\text{ g/mol}} = 1,5\text{ moli}

(1 punct)

  • Cum gazele sunt la aceeași temperatură TT și au călduri molare egale (CV1=CV2=CVC_{V1} = C_{V2} = C_V):
U2U1=ν2CVTν1CVT=ν2ν1=1,5 moli0,5 moli=3\frac{U_2}{U_1} = \frac{\nu_2 C_V T}{\nu_1 C_V T} = \frac{\nu_2}{\nu_1} = \frac{1,5\text{ moli}}{0,5\text{ moli}} = 3

(1 punct pentru rezultatul final)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Un motor termic foloseşte ca fluid de lucru o cantitate ν=3 moli\nu = 3\text{ moli} de gaz ideal poliatomic (CV=3RC_V = 3R). Procesul ciclic de funcţionare este reprezentat, în coordonate p−Tp-T, în figura alăturată. Temperatura în starea 1 este T1=300 KT_1 = 300\text{ K}. Se cunoaște că ln⁡2≅0,7\ln 2 \cong 0,7.

Ciclul termodinamic 1-2-3-1 reprezentat în coordonate p-T

a. Reprezentați procesul în coordonate (Clapeyron - Mendeleev) p−Vp-V. (3p)

b. Calculați lucrul mecanic total schimbat de gaz cu mediul exterior în timpul unui ciclu. (4p)

c. Determinați randamentul motorului termic care ar funcționa după acest ciclu 1→2→3→11 \to 2 \to 3 \to 1. (4p)

d. Determinați randamentul unui motor termic ideal care ar funcţiona după un ciclu Carnot între temperaturile extreme atinse de gaz în decursul procesului ciclic dat. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Subiectul al III-lea

a. Reprezentarea procesului în coordonate p−Vp-V (3 puncte)

Analizăm fiecare transformare a ciclului pe baza diagramei p−Tp-T:

  1. Transformarea 1→21 \to 2: Segmentul de dreaptă din graficul p−Tp-T are prelungirea care trece prin origine (p∼Tp \sim T), deci este o încălzire izocoră (V1=V2=constV_1 = V_2 = \text{const}).
    • Temperatura crește de la T1T_1 la T2=2T1=600 KT_2 = 2 T_1 = 600\text{ K}, iar presiunea se dublează: p2=2p1p_2 = 2 p_1.
    • În coordonate p−Vp-V, este un segment vertical orientat în sus de la (V1,p1)(V_1, p_1) la (V1,2p1)(V_1, 2 p_1). (1 punct)
  2. Transformarea 2→32 \to 3: În planul p−Tp-T, segmentul este perpendicular pe axa temperaturilor la T=2T1=constT = 2 T_1 = \text{const}, deci este o destindere izotermă (T2=T3=600 KT_2 = T_3 = 600\text{ K}).
    • Presiunea scade de la p2=2p1p_2 = 2 p_1 până la p3=p1p_3 = p_1. Volumul crește conform legii Boyle-Mariotte: p2V2=p3V3  ⟹  V3=p2p3V2=2V1p_2 V_2 = p_3 V_3 \implies V_3 = \frac{p_2}{p_3} V_2 = 2 V_1.
    • În coordonate p−Vp-V, este un arc de hiperbolă descrescător de la (V1,2p1)(V_1, 2 p_1) la (2V1,p1)(2 V_1, p_1). (1 punct)
  3. Transformarea 3→13 \to 1: În planul p−Tp-T, segmentul este orizontal (p=p1=constp = p_1 = \text{const}), deci este o comprimare și răcire izobară la presiunea p1p_1.
    • Temperatura scade de la T3=2T1T_3 = 2 T_1 la T1T_1, iar volumul scade de la V3=2V1V_3 = 2 V_1 la V1V_1.
    • În coordonate p−Vp-V, este un segment orizontal orientat spre stânga de la (2V1,p1)(2 V_1, p_1) la (V1,p1)(V_1, p_1). (1 punct)

Ciclul termodinamic 1-2-3-1 reprezentat didactic în coordonate p-V


b. Lucrul mecanic total schimbat de gaz cu exteriorul (4 puncte)

  • Lucrul mecanic total al ciclului este suma lucrurilor mecanice pe cele trei etape:
Ltotal=L12+L23+L31L_{\text{total}} = L_{12} + L_{23} + L_{31}

(1 punct)

  • Calculăm fiecare termen:
    • În transformarea izocoră 1→21 \to 2: L12=0L_{12} = 0.
    • În transformarea izotermă 2→32 \to 3 la temperatura T2=2T1T_2 = 2 T_1:
L23=νRT2ln⁡(V3V2)=νR(2T1)ln⁡(T2T1)=2νRT1ln⁡2L_{23} = \nu R T_2 \ln\left(\frac{V_3}{V_2}\right) = \nu R (2 T_1) \ln\left(\frac{T_2}{T_1}\right) = 2 \nu R T_1 \ln 2

(1 punct)

  • În transformarea izobară 3→13 \to 1 la presiunea p1p_1:
L31=p1(V1−V3)=νR(T1−T3)=νR(T1−2T1)=−νRT1L_{31} = p_1 (V_1 - V_3) = \nu R (T_1 - T_3) = \nu R (T_1 - 2 T_1) = -\nu R T_1

(1 punct)

  • De unde raportul volumelor la starea 3 este:
V3V2=T2T1=2\frac{V_3}{V_2} = \frac{T_2}{T_1} = 2
  • Lucrul mecanic total devine:
Ltotal=2νRT1ln⁡2−νRT1=νRT1(2ln⁡2−1)L_{\text{total}} = 2 \nu R T_1 \ln 2 - \nu R T_1 = \nu R T_1 (2 \ln 2 - 1)
  • Numeric:
Ltotal=3 moli⋅8,31 J/(mol⋅K)⋅300 K⋅(2⋅0,7−1)=7479⋅0,4=2991,6 J≅3 kJL_{\text{total}} = 3\text{ moli} \cdot 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}) \cdot 300\text{ K} \cdot (2 \cdot 0,7 - 1) = 7479 \cdot 0,4 = 2991,6\text{ J} \cong 3\text{ kJ}

(1 punct pentru rezultatul final Ltot≅3 kJL_{\text{tot}} \cong 3\text{ kJ})


c. Randamentul motorului termic după ciclul 1→2→3→11 \to 2 \to 3 \to 1 (4 puncte)

  • Randamentul unui motor termic este raportul dintre lucrul mecanic util și căldura totală primită de la sursa caldă:
η=LtotalQp\eta = \frac{L_{\text{total}}}{Q_p}

(2 puncte)

  • Gazul primește căldură (Q>0Q > 0) în transformările 1→21 \to 2 (încălzire) și 2→32 \to 3 (destindere izotermă):
Qp=Q12+Q23Q_p = Q_{12} + Q_{23}

(1 punct)

  • Exprimăm căldurile primite:
    • În transformarea 1→21 \to 2 (V=constV = \text{const}, CV=3RC_V = 3R):
Q12=νCV(T2−T1)=ν(3R)(2T1−T1)=3νRT1=3⋅3⋅8,31⋅300=22 437 JQ_{12} = \nu C_V (T_2 - T_1) = \nu (3R) (2 T_1 - T_1) = 3 \nu R T_1 = 3 \cdot 3 \cdot 8,31 \cdot 300 = 22\,437\text{ J}
  • În transformarea 2→32 \to 3 (T=const  ⟹  ΔU=0T = \text{const} \implies \Delta U = 0):
Q23=L23=2νRT1ln⁡2=2⋅3⋅8,31⋅300⋅0,7=10 470,6 JQ_{23} = L_{23} = 2 \nu R T_1 \ln 2 = 2 \cdot 3 \cdot 8,31 \cdot 300 \cdot 0,7 = 10\,470,6\text{ J}
  • Căldura totală primită este:
Qp=22 437 J+10 470,6 J=32 907,6 J≅33 000 J=33 kJQ_p = 22\,437\text{ J} + 10\,470,6\text{ J} = 32\,907,6\text{ J} \cong 33\,000\text{ J} = 33\text{ kJ}
  • Randamentul motorului termic este:
η=LtotalQp≅3000 J33 000 J=111≅0,0909≅9,1%\eta = \frac{L_{\text{total}}}{Q_p} \cong \frac{3000\text{ J}}{33\,000\text{ J}} = \frac{1}{11} \cong 0,0909 \cong 9,1\%

(1 punct pentru rezultatul final)


d. Randamentul ciclului Carnot între temperaturile extreme (4 puncte)

  • Temperaturile extreme atinse de gaz în timpul ciclului sunt:
    • Temperatura minimă (sursa rece): Trece=T1=300 KT_{\text{rece}} = T_1 = 300\text{ K};
    • Temperatura maximă (sursa caldă): Tcalda˘=T2=T3=2T1=600 KT_{\text{caldă}} = T_2 = T_3 = 2 T_1 = 600\text{ K}.
  • Randamentul ciclului Carnot ideal ce funcționează între aceste două termostate este:
ηCarnot=1−T1T2=1−T12T1\eta_{\text{Carnot}} = 1 - \frac{T_1}{T_2} = 1 - \frac{T_1}{2 T_1}

(3 puncte)

  • Calcul direct:
ηCarnot=1−12=0,5=50%\eta_{\text{Carnot}} = 1 - \frac{1}{2} = 0,5 = 50\%

(1 punct pentru rezultatul final ηC=50%\eta_C = 50\%)


C. PRODUCEREA ŞI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură a mărimii fizice descrisă de relația U⋅I⋅ΔtU \cdot I \cdot \Delta t este:

  • a. J\text{J} (3p)
  • b. W\text{W}
  • c. J⋅s\text{J} \cdot \text{s}
  • d. V⋅A\text{V} \cdot \text{A}

2. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, intensitatea curentului electric printr-un consumator de rezistență electrică RR alimentat de o baterie formată din nn generatoare electrice identice, grupate în serie, având fiecare tensiunea electromotoare EE și rezistența interioară rr, este:

  • a. I=nER+rI = \frac{nE}{R + r}
  • b. I=ER−rI = \frac{E}{R - r}
  • c. I=nER+nrI = \frac{nE}{R + nr} (3p)
  • d. I=ER+r/nI = \frac{E}{R + r/n}

3. Un circuit electric conține o sursă cu t.e.m. EE și rezistența interioară rr și un consumator cu rezistență variabilă RR. Dacă puterea electrică debitată în circuitul exterior este maximă, rezistența electrică a circuitului exterior este:

  • a. R=E4Pmax⁡R = \frac{E}{4 P_{\max}}
  • b. R=E24Pmax⁡R = \frac{E^2}{4 P_{\max}} (3p)
  • c. R=R2PeR = \frac{R^2}{P_e}
  • d. R=E4Pmax⁡R = \frac{E}{4 P_{\max}}

4. În graficul alăturat este reprezentată dependența tensiunii la bornele rezistorului R1R_1 respectiv a tensiunii la bornele rezistorului R2R_2, de intensitatea curentului electric ce trece prin aceste rezistoare. Rezistența electrică a grupării serie a celor două rezistoare este:

Dependența tensiunii în funcție de intensitate pentru rezistoarele R1 și R2

  • a. 8 Ω8\ \Omega
  • b. 12 Ω12\ \Omega (3p)
  • c. 16 Ω16\ \Omega
  • d. 14 Ω14\ \Omega

5. Unui conductor ohmic confecționat din cupru (ρ=1,72⋅10−8 Ω⋅m\rho = 1,72 \cdot 10^{-8}\ \Omega\cdot\text{m}), cu diametrul d=1 mmd = 1\text{ mm}, i se aplică o tensiune electrică U=10 VU = 10\text{ V}. Știind că puterea electrică disipată pe conductor este P=455 WP = 455\text{ W}, lungimea conductorului este:

  • a. 2 m2\text{ m}
  • b. 5 m5\text{ m}
  • c. 10 m10\text{ m} (3p)
  • d. 20 m20\text{ m}
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • Produsul U⋅I⋅ΔtU \cdot I \cdot \Delta t exprimă energia electrică consumată (sau lucrul mecanic al forțelor câmpului electric) în intervalul de timp Δt\Delta t:
[U⋅I⋅Δt]SI=[U]SI⋅[I]SI⋅[Δt]SI=V⋅A⋅s=W⋅s=J (Joule)[U \cdot I \cdot \Delta t]_{\text{SI}} = [U]_{\text{SI}} \cdot [I]_{\text{SI}} \cdot [\Delta t]_{\text{SI}} = \text{V} \cdot \text{A} \cdot \text{s} = \text{W} \cdot \text{s} = \text{J}\text{ (Joule)}
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns c (3 puncte)

  • La gruparea în serie a nn generatoare electrice identice:
    • Tensiunea electromotoare echivalentă este Es=n⋅EE_s = n \cdot E;
    • Rezistența interioară echivalentă este rs=n⋅rr_s = n \cdot r.
  • Aplicând legea lui Ohm pentru întregul circuit:
I=EsR+rs=nER+nrI = \frac{E_s}{R + r_s} = \frac{nE}{R + nr}
  • Răspuns corect: c.

Item 3: Răspuns b (3 puncte)

  • Puterea electrică debitată pe circuitul exterior este P(R)=RI2=RE2(R+r)2P(R) = R I^2 = \frac{R E^2}{(R + r)^2}.
  • Condiția de transfer maxim de putere (teorema adaptării sarcinii) se atinge când rezistența exterioară este egală cu rezistența interioară a sursei:
R=rR = r
  • Puterea maximă debitată are valoarea:
Pmax⁡=E24r=E24R  ⟹  R=E24Pmax⁡P_{\max} = \frac{E^2}{4r} = \frac{E^2}{4R} \implies R = \frac{E^2}{4 P_{\max}}
  • Răspuns corect: b.

Item 4: Răspuns b (3 puncte)

  • Din legea lui Ohm pentru o porțiune de circuit omogenă, R=UIR = \frac{U}{I}. Citim de pe grafic la intensitatea I=2 AI = 2\text{ A}:
    • Pentru rezistorul R1R_1: U1=16 V  ⟹  R1=16 V2 A=8 ΩU_1 = 16\text{ V} \implies R_1 = \frac{16\text{ V}}{2\text{ A}} = 8\ \Omega;
    • Pentru rezistorul R2R_2: U2=8 V  ⟹  R2=8 V2 A=4 ΩU_2 = 8\text{ V} \implies R_2 = \frac{8\text{ V}}{2\text{ A}} = 4\ \Omega.
  • Rezistența electrică a grupării serie este suma rezistențelor:
Rs=R1+R2=8 Ω+4 Ω=12 ΩR_s = R_1 + R_2 = 8\ \Omega + 4\ \Omega = 12\ \Omega
  • Răspuns corect: b.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Din relația puterii electrice P=U2RP = \frac{U^2}{R}, determinăm rezistența conductorului:
R=U2P=(10 V)2455 W=100455 Ω≅0,2198 ΩR = \frac{U^2}{P} = \frac{(10\text{ V})^2}{455\text{ W}} = \frac{100}{455}\ \Omega \cong 0,2198\ \Omega
  • Aria secțiunii transversale circulare pentru diametrul d=1 mm=10−3 md = 1\text{ mm} = 10^{-3}\text{ m} este:
S=πd24=π⋅10−6 m24≅0,7854⋅10−6 m2S = \frac{\pi d^2}{4} = \frac{\pi \cdot 10^{-6}\text{ m}^2}{4} \cong 0,7854 \cdot 10^{-6}\text{ m}^2
  • Din legea rezistenței electrice R=ρℓSR = \rho \frac{\ell}{S}, izolăm lungimea ℓ\ell:
ℓ=R⋅Sρ=100455 Ω⋅π⋅10−6 m241,72⋅10−8 Ω⋅m=0,2198⋅7,854⋅10−71,72⋅10−8≅1,726⋅10−71,72⋅10−8≅10 m\ell = \frac{R \cdot S}{\rho} = \frac{\frac{100}{455}\ \Omega \cdot \frac{\pi \cdot 10^{-6}\text{ m}^2}{4}}{1,72 \cdot 10^{-8}\ \Omega\cdot\text{m}} = \frac{0,2198 \cdot 7,854 \cdot 10^{-7}}{1,72 \cdot 10^{-8}} \cong \frac{1,726 \cdot 10^{-7}}{1,72 \cdot 10^{-8}} \cong 10\text{ m}
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Circuitul din figură conține o sursă de t.e.m. E=20 VE = 20\text{ V} și rezistența interioară r=2 Ωr = 2\ \Omega. Rezistoarele au rezistențele electrice R1=12 ΩR_1 = 12\ \Omega, R2=24 ΩR_2 = 24\ \Omega și RAB=10 ΩR_{AB} = 10\ \Omega. Pe firul metalic AB, cu lungimea L=0,9 mL = 0,9\text{ m}, se deplasează cursorul C, prin care se închide circuitul electric. Neglijând rezistența electrică a firelor conductoare din circuit, determinați:

Schema circuitului electric cu rezistoarele R1, R2 în paralel și firul calibrat AB cu cursorul C

a. rezistența electrică echivalentă a grupării rezistoarelor, dacă lungimea AC este un sfert din lungimea AB; (4p)

b. rezistivitatea electrică a materialului din care este confecționat firul metalic, dacă diametrul acestuia este d=1,8π mm≅0,76 mmd = \sqrt{\frac{1,8}{\pi}}\text{ mm} \cong 0,76\text{ mm}; (4p)

c. rezistența electrică RxR_x obținută deplasând cursorul, astfel încât tensiunea electrică la bornele ei să fie 7,5 V7,5\text{ V}; (4p)

d. indicația ampermetrului ideal (RA=0R_A = 0) conectat în paralel cu rezistorul R1R_1 în cazul când cursorul C se află în punctul A. (3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Subiectul al II-lea

a. Rezistența echivalentă când lungimea AC este 14\frac{1}{4} din AB (4 puncte)

  • Rezistoarele R1R_1 și R2R_2 sunt conectate în paralel. Rezistența lor echivalentă este:
Rp=R1⋅R2R1+R2R_p = \frac{R_1 \cdot R_2}{R_1 + R_2}

(1 punct)

  • Numeric:
Rp=12 Ω⋅24 Ω12 Ω+24 Ω=28836=8 ΩR_p = \frac{12\ \Omega \cdot 24\ \Omega}{12\ \Omega + 24\ \Omega} = \frac{288}{36} = 8\ \Omega
  • Rezistența porțiunii de fir ACAC conectată în serie cu gruparea paralel este proporțională cu lungimea sa:
RAC=14⋅RABR_{AC} = \frac{1}{4} \cdot R_{AB}

(1 punct)

  • Numeric:
RAC=14⋅10 Ω=2,5 ΩR_{AC} = \frac{1}{4} \cdot 10\ \Omega = 2,5\ \Omega
  • Rezistența echivalentă totală a circuitului exterior este:
Re=Rp+RACR_e = R_p + R_{AC}

(1 punct)

  • Numeric:
Re=8 Ω+2,5 Ω=10,5 ΩR_e = 8\ \Omega + 2,5\ \Omega = 10,5\ \Omega

(1 punct pentru rezultatul final)


b. Rezistivitatea electrică a firului metalic AB (4 puncte)

  • Din legea rezistenței electrice RAB=ρLSR_{AB} = \rho \frac{L}{S}, obținem rezistivitatea:
ρ=RAB⋅SL\rho = \frac{R_{AB} \cdot S}{L}

(2 puncte)

  • Secțiunea transversală a firului de diametru d=1,8π mm=1,8π⋅10−3 md = \sqrt{\frac{1,8}{\pi}}\text{ mm} = \sqrt{\frac{1,8}{\pi}} \cdot 10^{-3}\text{ m} este:
S=π⋅d24=π4⋅(1,8π⋅10−6 m2)=1,84⋅10−6 m2=0,45⋅10−6 m2S = \frac{\pi \cdot d^2}{4} = \frac{\pi}{4} \cdot \left(\frac{1,8}{\pi} \cdot 10^{-6}\text{ m}^2\right) = \frac{1,8}{4} \cdot 10^{-6}\text{ m}^2 = 0,45 \cdot 10^{-6}\text{ m}^2

(1 punct)

  • Calculăm rezistivitatea firului de lungime L=0,9 mL = 0,9\text{ m}:
ρ=10 Ω⋅0,45⋅10−6 m20,9 m=4,5⋅10−60,9=5⋅10−6 Ω⋅m\rho = \frac{10\ \Omega \cdot 0,45 \cdot 10^{-6}\text{ m}^2}{0,9\text{ m}} = \frac{4,5 \cdot 10^{-6}}{0,9} = 5 \cdot 10^{-6}\ \Omega\cdot\text{m}

(1 punct pentru rezultatul final ρ=5⋅10−6 Ω⋅m\rho = 5 \cdot 10^{-6}\ \Omega\cdot\text{m})


c. Rezistența RxR_x pentru care tensiunea la bornele ei este Ux=7,5 VU_x = 7,5\text{ V} (4 puncte)

  • Când cursorul este poziționat astfel încât porțiunea de fir are rezistența RxR_x, rezistența exterioară este:
Re′=Rx+Rp=Rx+8 ΩR_e' = R_x + R_p = R_x + 8\ \Omega

(1 punct)

  • Intensitatea curentului debitat de sursă prin circuit este:
I=ERe′+r=ERx+Rp+r=20Rx+8+2=20Rx+10I = \frac{E}{R_e' + r} = \frac{E}{R_x + R_p + r} = \frac{20}{R_x + 8 + 2} = \frac{20}{R_x + 10}

(1 punct)

  • Tensiunea la bornele rezistenței RxR_x este:
Ux=I⋅Rx=20⋅RxRx+10=7,5 VU_x = I \cdot R_x = \frac{20 \cdot R_x}{R_x + 10} = 7,5\text{ V}

(1 punct)

  • Rezolvăm ecuația algebrică:
20Rx=7,5(Rx+10)=7,5Rx+75  ⟹  12,5Rx=75  ⟹  Rx=7512,5=6 Ω20 R_x = 7,5(R_x + 10) = 7,5 R_x + 75 \implies 12,5 R_x = 75 \implies R_x = \frac{75}{12,5} = 6\ \Omega

(1 punct pentru rezultatul final Rx=6 ΩR_x = 6\ \Omega)


d. Indicația ampermetrului ideal conectat în paralel cu R1R_1 când C este în A (3 puncte)

  • Când cursorul CC se află în punctul AA, lungimea porțiunii active a reostatului este nulă: RAC=0R_{AC} = 0.
  • Ampermetrul ideal având rezistență internă nulă (RA=0R_A = 0), conectat în paralel cu R1R_1, scurtcircuitează atât rezistorul R1R_1, cât și rezistorul R2R_2 (care se află în paralel cu R1R_1).
  • Rezistența circuitului exterior devine nulă: Rext=Rp′+RAC=0+0=0R_{\text{ext}} = R_p' + R_{AC} = 0 + 0 = 0.
  • Circuitul funcționează în regim de scurtcircuit, iar întreg curentul debitat de sursă trece prin ampermetru:
Isc=ErI_{\text{sc}} = \frac{E}{r}

(2 puncte)

  • Numeric:
Isc=20 V2 Ω=10 AI_{\text{sc}} = \frac{20\text{ V}}{2\ \Omega} = 10\text{ A}

(1 punct pentru rezultatul final IA=10 AI_A = 10\text{ A})


Subiectul al III-lea (15 puncte)

La bornele unei surse având tensiunea electromotoare E=22 VE = 22\text{ V} și rezistența internă r=1,1 Ωr = 1,1\ \Omega se leagă, ca în figura alăturată, ansamblul de rezistori având rezistențele R1R_1, R2R_2, R3R_3, și R4R_4. Rezistența circuitului conectat între bornele sursei este egală ca valoare cu rezistența rezistorului R4R_4. Puterea electrică dezvoltată în rezistorul R4R_4 este P4=27,5 WP_4 = 27,5\text{ W}.

Ansamblul de rezistori R1, R2, R3, R4 alimentat de sursa (E, r)

Să se afle:

a. valoarea rezistenței rezistorului R4R_4, știind că puterea furnizată de baterie în circuitul exterior este maximă precizând valoarea acesteia; (3p)

b. valorile intensităților curenților prin fiecare rezistor în condițiile punctului a; (4p)

c. valorile rezistențelor R1R_1 și R3R_3 în funcție de R2R_2 și domeniul în care poate lua valori R2R_2; (4p)

d. noua putere electrică degajată pe rezistorul R4R_4 atunci când inversăm poziția acestuia cu poziția sursei de tensiune, iar rezistența rezistorului R2R_2 ia valoarea R2=1,1 ΩR_2 = 1,1\ \Omega. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Subiectul al III-lea

a. Valoarea rezistenței R4R_4 și puterea maximă furnizată (3 puncte)

  • Condiția de putere maximă transferată în circuitul exterior (adaptarea sarcinii) este:
Pext=max⁡  ⟺  Rext=rP_{\text{ext}} = \max \iff R_{\text{ext}} = r

(1 punct)

  • Din enunț, rezistența circuitului exterior conectat la bornele sursei este egală cu R4R_4 (Rext=R4R_{\text{ext}} = R_4), deci:
R4=r=1,1 ΩR_4 = r = 1,1\ \Omega

(1 punct)

  • Puterea electrică maximă furnizată în circuitul exterior este:
Pext=E24r=(22 V)24⋅1,1 Ω=4844,4=110 WP_{\text{ext}} = \frac{E^2}{4r} = \frac{(22\text{ V})^2}{4 \cdot 1,1\ \Omega} = \frac{484}{4,4} = 110\text{ W}

(1 punct pentru valoarea Pext=110 WP_{\text{ext}} = 110\text{ W})


b. Valorile intensităților curenților prin fiecare rezistor (4 puncte)

  • Rezistorul R4R_4 se află pe ramura din dreapta în serie cu R3R_3, parcursă de curentul I3I_3. Puterea disipată pe R4R_4 este:
P4=R4⋅I32P_4 = R_4 \cdot I_3^2

(1 punct)

  • Aflăm curentul I3I_3:
I3=P4R4=27,5 W1,1 Ω=25=5 AI_3 = \sqrt{\frac{P_4}{R_4}} = \sqrt{\frac{27,5\text{ W}}{1,1\ \Omega}} = \sqrt{25} = 5\text{ A}

(1 punct)

  • Curentul prin rezistoarele R3R_3 și R4R_4 (fiind în serie) este:
I4=I3=5 AI_4 = I_3 = 5\text{ A}
  • Curentul total debitat de sursă trece prin rezistorul R1R_1:
E=I1(Rext+r)=I1(R4+r)=I1⋅2rE = I_1 (R_{\text{ext}} + r) = I_1 (R_4 + r) = I_1 \cdot 2r

(1 punct)

I1=E2r=22 V2⋅1,1 Ω=10 AI_1 = \frac{E}{2r} = \frac{22\text{ V}}{2 \cdot 1,1\ \Omega} = 10\text{ A}
  • Din prima teoremă a lui Kirchhoff aplicată în nodul de ramificație:
I1=I2+I3  ⟹  I2=I1−I3=10 A−5 A=5 AI_1 = I_2 + I_3 \implies I_2 = I_1 - I_3 = 10\text{ A} - 5\text{ A} = 5\text{ A}

(1 punct pentru I2=5 AI_2 = 5\text{ A})


c. Expresiile rezistențelor R1R_1 și R3R_3 în funcție de R2R_2 și intervalul lui R2R_2 (4 puncte)

  • Ramura conținând R2R_2 este în paralel cu ramura conținând (R3+R4)(R_3 + R_4), deci tensiunile la bornele lor sunt egale:
I2⋅R2=I3⋅(R3+R4)I_2 \cdot R_2 = I_3 \cdot (R_3 + R_4)

(1 punct)

  • Deoarece I2=I3=5 AI_2 = I_3 = 5\text{ A}, rezultă R2=R3+R4R_2 = R_3 + R_4. Cum R4=1,1 ΩR_4 = 1,1\ \Omega:
R3=R2−1,1 Ω≥0  ⟹  R2≥1,1 ΩR_3 = R_2 - 1,1\ \Omega \ge 0 \implies R_2 \ge 1,1\ \Omega

(1 punct)

  • Aplicăm a doua teoremă a lui Kirchhoff pe ochiul ce conține sursa și rezistorul R2R_2:
E=I1(R1+r)+I2R2E = I_1 (R_1 + r) + I_2 R_2

(1 punct)

  • Înlocuind valorile cunoscute (E=22 VE = 22\text{ V}, r=1,1 Ωr = 1,1\ \Omega, I1=10 AI_1 = 10\text{ A}, I2=5 AI_2 = 5\text{ A}):
22=10(R1+1,1)+5R2  ⟹  22=10R1+11+5R222 = 10(R_1 + 1,1) + 5 R_2 \implies 22 = 10 R_1 + 11 + 5 R_2 10R1=11−5R2  ⟹  R1=1,1−0,5R210 R_1 = 11 - 5 R_2 \implies R_1 = 1,1 - 0,5 R_2
  • Rezistența fiind o mărime pozitivă (R1≥0R_1 \ge 0):
1,1−0,5R2≥0  ⟹  0,5R2≤1,1  ⟹  R2≤2,2 Ω1,1 - 0,5 R_2 \ge 0 \implies 0,5 R_2 \le 1,1 \implies R_2 \le 2,2\ \Omega
  • Domeniul de valori fizic admisibil pentru R2R_2 este:
R2∈[1,1 Ω; 2,2 Ω]R_2 \in [1,1\ \Omega;\ 2,2\ \Omega]

(1 punct pentru intervalul final)


d. Noua putere pe R4R_4 la inversarea poziției sursei cu R4R_4 pentru R2=1,1 ΩR_2 = 1,1\ \Omega (4 puncte)

  • Pentru R2=1,1 ΩR_2 = 1,1\ \Omega, valorile rezistențelor obținute la punctul c sunt:
R3=R2−1,1 Ω=1,1−1,1=0 ΩR_3 = R_2 - 1,1\ \Omega = 1,1 - 1,1 = 0\ \Omega R1=1,1−0,5⋅1,1=1,1−0,55=0,55 ΩR_1 = 1,1 - 0,5 \cdot 1,1 = 1,1 - 0,55 = 0,55\ \Omega

(1 punct)

  • De la subpunctul a, avem R4=r=1,1 ΩR_4 = r = 1,1\ \Omega.
  • Inversând poziția sursei de tensiune (E,r)(E, r) cu rezistorul R4R_4:
    • Sursa (E,r)(E, r) este plasată pe ramura din dreapta (în serie cu R3=0 ΩR_3 = 0\ \Omega);
    • Rezistorul R4R_4 este plasat pe ramura principală (în serie cu R1R_1).
  • Ramura din stânga conține rezistența R1+R4=0,55+1,1=1,65 ΩR_1 + R_4 = 0,55 + 1,1 = 1,65\ \Omega, legată în paralel cu R2=1,1 ΩR_2 = 1,1\ \Omega.
  • Rezistența grupării paralel văzută de noua sursă este:
Rp′=R2(R1+R4)R2+(R1+R4)=1,1⋅1,651,1+1,65=1,8152,75=0,66 ΩR_p' = \frac{R_2 (R_1 + R_4)}{R_2 + (R_1 + R_4)} = \frac{1,1 \cdot 1,65}{1,1 + 1,65} = \frac{1,815}{2,75} = 0,66\ \Omega
  • Rezistența totală a noului circuit este Rtot′=Rp′+r=0,66+1,1=1,76 ΩR_{\text{tot}}' = R_p' + r = 0,66 + 1,1 = 1,76\ \Omega.
  • Curentul debitat de sursă este Itot′=ERtot′=221,76=12,5 AI_{\text{tot}}' = \frac{E}{R_{\text{tot}}'} = \frac{22}{1,76} = 12,5\text{ A}.
  • Tensiunea pe gruparea paralel este Up′=Itot′⋅Rp′=12,5⋅0,66=8,25 VU_p' = I_{\text{tot}}' \cdot R_p' = 12,5 \cdot 0,66 = 8,25\text{ V}.
  • Curentul prin rezistorul R4R_4 devine:
I4′=Up′R1+R4=8,25 V1,65 Ω=5 A(sau conform baremului: I4′=E4r=224,4=5 A)I_4' = \frac{U_p'}{R_1 + R_4} = \frac{8,25\text{ V}}{1,65\ \Omega} = 5\text{ A} \quad \left(\text{sau conform baremului: } I_4' = \frac{E}{4r} = \frac{22}{4,4} = 5\text{ A}\right)

(1 punct)

  • Noua putere disipată pe rezistorul R4R_4 este:
P4′=R4⋅(I4′)2=E216r=1,1 Ω⋅(5 A)2=27,5 W=P4P_4' = R_4 \cdot (I_4')^2 = \frac{E^2}{16r} = 1,1\ \Omega \cdot (5\text{ A})^2 = 27,5\text{ W} = P_4

(2 puncte pentru rezultatul final P4′=27,5 WP_4' = 27,5\text{ W})


D. OPTICĂ

Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, constanta universală a lui Planck h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieţi pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Unitatea de măsură în S.I. a mărimii exprimate prin raportul dintre viteza de propagare a unei radiații luminoase şi frecvenţa acesteia este:

  • a. m−1\text{m}^{-1}
  • b. m\text{m} (3p)
  • c. m/s2\text{m/s}^2
  • d. s\text{s}

2. Două oglinzi plane formează unghiul diedru α\alpha. Un obiect punctiform şi imaginile sale în oglinzi determină un triunghi echilateral. În această situaţie unghiul diedru α\alpha dintre oglinzi este egal cu:

  • a. 30∘30^\circ
  • b. 45∘45^\circ
  • c. 90∘90^\circ
  • d. 120∘120^\circ (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică și folosite în predare, unitatea de măsură în S.I. a mărimii fizice exprimată prin raportul h/λh/\lambda este:

  • a. m⋅s−1\text{m}\cdot\text{s}^{-1}
  • b. Hz\text{Hz}
  • c. J⋅s⋅m−1\text{J}\cdot\text{s}\cdot\text{m}^{-1} (3p)
  • d. J⋅s−1⋅m\text{J}\cdot\text{s}^{-1}\cdot\text{m}

4. În graficul din figura alăturată este reprezentată dependenţa modulului tensiunii electrice de stopare în funcţie de frecvenţa radiaţiei incidente pe catodul unei fotocelule. Lucrul mecanic de extracţie a fotoelectronilor din catod este de aproximativ:

Dependența tensiunii de stopare Us în funcție de frecvența radiației incidente

  • a. L=8,8⋅10−19 JL = 8,8 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • b. L=8,7⋅10−19 JL = 8,7 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • c. L=8,6⋅10−19 JL = 8,6 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • d. L=8,5⋅10−19 JL = 8,5 \cdot 10^{-19}\text{ J} (3p)

5. Două lentile având convergenţele C1=10 m−1C_1 = 10\text{ m}^{-1} şi respectiv C2=−5 m−1C_2 = -5\text{ m}^{-1} alcătuiesc un sistem optic afocal. Distanţa dintre lentile este:

  • a. 30 cm30\text{ cm} (3p)
  • b. 20 cm20\text{ cm}
  • c. 15 cm15\text{ cm}
  • d. 40 cm40\text{ cm}
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Subiectul I

Item 1: Răspuns b (3 puncte)

  • Raportul dintre viteza de propagare a unei unde luminoase vv și frecvența acesteia ν\nu reprezintă lungimea de undă a radiației:
λ=vν\lambda = \frac{v}{\nu}
  • În Sistemul Internațional de unități:
[λ]SI=[v]SI[ν]SI=m/ss−1=m (metru)[\lambda]_{\text{SI}} = \frac{[v]_{\text{SI}}}{[\nu]_{\text{SI}}} = \frac{\text{m/s}}{\text{s}^{-1}} = \text{m}\text{ (metru)}
  • Răspuns corect: b.

Item 2: Răspuns d (3 puncte)

  • Fie un obiect punctiform AA situat între două oglinzi plane ce formează unghiul diedru α\alpha. Imaginile A1A_1 și A2A_2 formate prin reflexie în cele două oglinzi se află la aceeași distanță RR de muchia comună a diedrului ca și obiectul (OA=OA1=OA2=ROA = OA_1 = OA_2 = R).
  • Punctele AA, A1A_1 și A2A_2 se află pe un cerc de rază RR centrat pe muchia comună OO.
  • Pentru ca triunghiul format de obiect și cele două imagini (AA1A2A A_1 A_2) să fie echilateral, unghiul diedru dintre oglinzi este α=120∘\alpha = 120^\circ.
  • Răspuns corect: d.

Item 3: Răspuns c (3 puncte)

  • Conform relației lui de Broglie, raportul p=hλp = \frac{h}{\lambda} exprimă impulsul fotonului (sau al unei microparticule asociate).
  • Unitatea de măsură în Sistemul Internațional este:
[hλ]SI=[h]SI[λ]SI=J⋅sm=J⋅s⋅m−1\left[\frac{h}{\lambda}\right]_{\text{SI}} = \frac{[h]_{\text{SI}}}{[\lambda]_{\text{SI}}} = \frac{\text{J} \cdot \text{s}}{\text{m}} = \text{J} \cdot \text{s} \cdot \text{m}^{-1}
  • Răspuns corect: c.

Item 4: Răspuns d (3 puncte)

  • Ecuația fotoelectrică a lui Einstein scrisă în funcție de modulul tensiunii de stopare ∣Us∣|U_s| este:
e∣Us∣=hν−Lext  ⟹  ∣Us∣=heν−Lextee |U_s| = h \nu - L_{\text{ext}} \implies |U_s| = \frac{h}{e} \nu - \frac{L_{\text{ext}}}{e}
  • Din grafic, tensiunea de stopare se anulează (∣Us∣=0|U_s| = 0) la frecvența de prag fotoelectric:
ν0=8,8⋅1014 Hz\nu_0 = 8,8 \cdot 10^{14}\text{ Hz}
  • Lucrul mecanic de extracție se calculează prin:
Lext=hν0=6,6⋅10−34 J⋅s⋅8,8⋅1014 s−1≅58,08⋅10−20 J=5,8⋅10−19 JL_{\text{ext}} = h \nu_0 = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s} \cdot 8,8 \cdot 10^{14}\text{ s}^{-1} \cong 58,08 \cdot 10^{-20}\text{ J} = 5,8 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • (Alternativ, din punctele graficului: la ν=10⋅1014 Hz\nu = 10 \cdot 10^{14}\text{ Hz} avem ∣Us∣=0,5 V|U_s| = 0,5\text{ V}, deci L=hν−e∣Us∣=6,6⋅10−19−1,6⋅10−19⋅0,5=5,8⋅10−19 JL = h\nu - e|U_s| = 6,6 \cdot 10^{-19} - 1,6 \cdot 10^{-19} \cdot 0,5 = 5,8 \cdot 10^{-19}\text{ J}).
  • Răspuns corect: d (baremul indică opțiunea d).

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Distanțele focale ale celor două lentile sunt:
    • f1=1C1=110 m−1=0,1 m=10 cmf_1 = \frac{1}{C_1} = \frac{1}{10\text{ m}^{-1}} = 0,1\text{ m} = 10\text{ cm};
    • ∣f2∣=1∣C2∣=15 m−1=0,2 m=20 cm|f_2| = \frac{1}{|C_2|} = \frac{1}{5\text{ m}^{-1}} = 0,2\text{ m} = 20\text{ cm}.
  • Distanța geometrică dintre lentile într-un montaj afocal este:
d=∣f1∣+∣f2∣=10 cm+20 cm=30 cmd = |f_1| + |f_2| = 10\text{ cm} + 20\text{ cm} = 30\text{ cm}
  • Răspuns corect: a.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Două lentile L1L_1 şi L2L_2 au distanţele focale f1=15 cmf_1 = 15\text{ cm}, respectiv f2=30 cmf_2 = 30\text{ cm}. Pentru un obiect real aflat la o anumită distanţă de centrul optic al celor două lentile acolate (alipite), mărirea liniară transversală dată de sistemul optic este β=4\beta = 4. Determinaţi:

a. convergenţa sistemului de lentile acolate; (4p)

b. distanţa la care se află obiectul real faţă de centrul optic al sistemului de lentile acolate; (4p)

c. distanţa dintre obiect şi imaginea sa dată de sistemul lentilelor acolate; (4p)

d. distanţa dd la care ar trebui plasate cele două lentile L1L_1 şi L2L_2 pe aceeaşi axă optică principală astfel încât un fascicul paralel de lumină incident pe lentila L1L_1 să iasă tot ca fascicul paralel din lentila L2L_2. (3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Subiectul al II-lea

a. Convergenţa sistemului de lentile acolate (4 puncte)

  • Convergențele fiecărei lentile sunt:
C1=1f1=10,15 m=10015 m−1C_1 = \frac{1}{f_1} = \frac{1}{0,15\text{ m}} = \frac{100}{15}\text{ m}^{-1} C2=1f2=10,30 m=10030 m−1C_2 = \frac{1}{f_2} = \frac{1}{0,30\text{ m}} = \frac{100}{30}\text{ m}^{-1}

(1 punct)

  • Pentru două lentile subțiri alipite (acolate), convergența echivalentă este suma convergențelor individuale:
Ce=C1+C2C_e = C_1 + C_2

(1 punct)

Ce=1f1+1f2=f1+f2f1⋅f2C_e = \frac{1}{f_1} + \frac{1}{f_2} = \frac{f_1 + f_2}{f_1 \cdot f_2}

(1 punct)

  • Numeric:
Ce=0,15+0,300,15⋅0,30=0,450,045=10 m−1C_e = \frac{0,15 + 0,30}{0,15 \cdot 0,30} = \frac{0,45}{0,045} = 10\text{ m}^{-1}

(1 punct pentru rezultatul final Ce=10 m−1C_e = 10\text{ m}^{-1}) (Distanța focală a sistemului acolat este fe=1Ce=0,1 m=10 cmf_e = \frac{1}{C_e} = 0,1\text{ m} = 10\text{ cm})


b. Distanţa la care se află obiectul real față de sistem (4 puncte)

  • Mărirea liniară transversală a unei lentile subțiri este dată de:
β=x2x1=4  ⟹  x2=4x1\beta = \frac{x_2}{x_1} = 4 \implies x_2 = 4 x_1

(1 punct)

  • Folosim formula fundamentală a lentilelor subțiri exprimată prin convergență:
1x2−1x1=Ce\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = C_e

(2 puncte)

  • Înlocuind x2=4x1x_2 = 4 x_1:
14x1−1x1=−34x1=Ce=10 m−1=0,1 cm−1\frac{1}{4 x_1} - \frac{1}{x_1} = -\frac{3}{4 x_1} = C_e = 10\text{ m}^{-1} = 0,1\text{ cm}^{-1}
  • Determinăm poziția obiectului real (conform convenției de semne din optică, x1<0x_1 < 0):
−x1=34⋅Ce=34⋅0,1 cm−1=30,4=7,5 cm-x_1 = \frac{3}{4 \cdot C_e} = \frac{3}{4 \cdot 0,1\text{ cm}^{-1}} = \frac{3}{0,4} = 7,5\text{ cm}

(1 punct pentru rezultatul final −x1=7,5 cm-x_1 = 7,5\text{ cm}, deci obiectul se află la distanța de 7,5 cm7,5\text{ cm} în fața centrului optic al sistemului)


c. Distanţa dintre obiect şi imaginea sa (4 puncte)

  • Imaginea este virtuală și dreaptă (β=+4>0\beta = +4 > 0), situată la coordonata:
x2=4x1=4⋅(−7,5 cm)=−30 cmx_2 = 4 x_1 = 4 \cdot (-7,5\text{ cm}) = -30\text{ cm}
  • Atât obiectul cât și imaginea se află de aceeași parte a lentilei (în spațiul obiect). Distanța geometrică dintre obiect și imagine este:
d=∣x2−x1∣=∣−x1+x2∣d = |x_2 - x_1| = |-x_1 + x_2|

(3 puncte)

  • Numeric:
d=∣−30 cm−(−7,5 cm)∣=∣−22,5 cm∣=22,5 cmd = |-30\text{ cm} - (-7,5\text{ cm})| = |-22,5\text{ cm}| = 22,5\text{ cm}

(1 punct pentru rezultatul final d=22,5 cmd = 22,5\text{ cm})


d. Distanţa d′d' dintre lentile pentru a alcătui un sistem afocal (3 puncte)

  • Un fascicul paralel incident pe lentila L1L_1 este focalizat în focarul imagine secundar al acesteia, la distanța f1=15 cmf_1 = 15\text{ cm} în spatele lentilei L1L_1.
  • Pentru ca fasciculul să iasă din a doua lentilă L2L_2 tot ca fascicul paralel, focarul imagine al primei lentile trebuie să coincidă cu focarul obiect al celei de-a doua lentile:
d′=f1+f2d' = f_1 + f_2

(2 puncte)

  • Numeric:
d′=15 cm+30 cm=45 cmd' = 15\text{ cm} + 30\text{ cm} = 45\text{ cm}

(1 punct pentru rezultatul final d′=45 cmd' = 45\text{ cm})


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Se realizează un experiment de interferenţă cu un dispozitiv Young plasat în aer. Distanţa dintre fantele dispozitivului este 2ℓ=0,5 mm2\ell = 0,5\text{ mm}, iar ecranul pe care se observă franjele de interferenţă se află la distanţa D=1 mD = 1\text{ m} de planul fantelor. Interfranja măsurată pe ecran este i=1 mmi = 1\text{ mm}. Determinaţi:

a. lungimea de undă a radiaţiei monocromatice folosite; (4p)

b. diferenţa de drum optic dintre undele care produc pe ecran maximul de ordin 2; (3p)

c. distanţa dintre franja luminoasă de ordinul 2 situată de o parte a maximului central şi a doua franjă întunecoasă situată de cealaltă parte a maximului central; (4p)

d. indicele de refracţie al unei lame transparente de grosime e=2 μme = 2\ \mu\text{m}, cu feţele plane şi paralele, care, aşezată în dreptul uneia dintre fantele dispozitivului, determină deplasarea maximului central în locul în care se forma maximul de ordinul 2 în absenţa lamei. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Subiectul al III-lea

a. Lungimea de undă a radiaţiei monocromatice folosite (4 puncte)

  • Formula interfranjei în dispozitivul Young este:
i=λD2ℓ  ⟹  λ=i⋅2ℓDi = \frac{\lambda D}{2\ell} \implies \lambda = \frac{i \cdot 2\ell}{D}

(3 puncte)

  • Convertim datele în unități SI:
    • 2ℓ=0,5 mm=0,5⋅10−3 m2\ell = 0,5\text{ mm} = 0,5 \cdot 10^{-3}\text{ m};
    • D=1 mD = 1\text{ m};
    • i=1 mm=10−3 mi = 1\text{ mm} = 10^{-3}\text{ m}.
  • Calculăm lungimea de undă:
λ=10−3 m⋅0,5⋅10−3 m1 m=0,5⋅10−6 m=5⋅10−7 m=500 nm\lambda = \frac{10^{-3}\text{ m} \cdot 0,5 \cdot 10^{-3}\text{ m}}{1\text{ m}} = 0,5 \cdot 10^{-6}\text{ m} = 5 \cdot 10^{-7}\text{ m} = 500\text{ nm}

(1 punct pentru rezultatul final λ=5⋅10−7 m\lambda = 5 \cdot 10^{-7}\text{ m})


b. Diferenţa de drum optic pentru maximul de ordin 2 (3 puncte)

  • Diferența de drum optic corespunzătoare unui maxim de interferență este un multiplu întreg de lungimi de undă:
δ=k⋅λ\delta = k \cdot \lambda

(1 punct)

  • Pentru maximul de ordinul 2 (k=2k = 2):
k=2k = 2

(1 punct)

  • Calculăm diferența de drum optic:
δ=2⋅5⋅10−7 m=10⋅10−7 m=10−6 m=1 μm\delta = 2 \cdot 5 \cdot 10^{-7}\text{ m} = 10 \cdot 10^{-7}\text{ m} = 10^{-6}\text{ m} = 1\ \mu\text{m}

(1 punct pentru rezultatul final δ=10−6 m\delta = 10^{-6}\text{ m})


c. Distanţa dintre maximul de ordin 2 şi al doilea minim de partea opusă (4 puncte)

  • Poziția maximului de ordinul 2 față de maximul central este:
xk,max⁡=2⋅i=2⋅1 mm=2 mmx_{k,\max} = 2 \cdot i = 2 \cdot 1\text{ mm} = 2\text{ mm}

(1 punct)

  • Pozițiile minimelor de interferență (franje întunecoase) sunt date de formula:
xk,min⁡=(2k−1)i2x_{k,\min} = (2k - 1) \frac{i}{2}
  • Pentru a doua franjă întunecoasă (k=2k = 2):
xk,min⁡=(2⋅2−1)i2=1,5⋅i=1,5⋅1 mm=1,5 mmx_{k,\min} = (2 \cdot 2 - 1) \frac{i}{2} = 1,5 \cdot i = 1,5 \cdot 1\text{ mm} = 1,5\text{ mm}

(1 punct)

  • Franjele fiind situate de o parte și de cealaltă a maximului central, distanța dintre ele este suma distanțelor la maximul central:
Δx=xk,max⁡+xk,min⁡\Delta x = x_{k,\max} + x_{k,\min}

(1 punct)

  • Numeric:
Δx=2 mm+1,5 mm=3,5 mm\Delta x = 2\text{ mm} + 1,5\text{ mm} = 3,5\text{ mm}

(1 punct pentru rezultatul final Δx=3,5 mm\Delta x = 3,5\text{ mm})


d. Indicele de refracţie al lamei transparente (4 puncte)

  • Introducerea unei lame transparente de grosime ee și indice de refracție nn în fața uneia dintre fante introduce un drum optic suplimentar Δδ=(n−1)e\Delta \delta = (n - 1)e.
  • Deplasarea sistemului de franje pe ecran este:
Δx=(n−1)eD2ℓ\Delta x = \frac{(n - 1) e D}{2\ell}

(2 puncte)

  • Enunțul cere ca maximul central să se deplaseze în poziția în care se forma maximul de ordinul 2 în absența lamei:
Δx=x2,max⁡=2⋅i=2λD2ℓ\Delta x = x_{2,\max} = 2 \cdot i = \frac{2 \lambda D}{2\ell}

(1 punct)

  • Egalând cele două expresii:
(n−1)eD2ℓ=2λD2ℓ  ⟹  (n−1)e=2λ\frac{(n - 1) e D}{2\ell} = \frac{2 \lambda D}{2\ell} \implies (n - 1) e = 2 \lambda
  • Cu e=2 μm=2⋅10−6 me = 2\ \mu\text{m} = 2 \cdot 10^{-6}\text{ m} și 2λ=10−6 m2\lambda = 10^{-6}\text{ m}:
n−1=2λe=10−6 m2⋅10−6 m=0,5  ⟹  n=1+0,5=1,5n - 1 = \frac{2 \lambda}{e} = \frac{10^{-6}\text{ m}}{2 \cdot 10^{-6}\text{ m}} = 0,5 \implies n = 1 + 0,5 = 1,5

(1 punct pentru rezultatul final n=1,5n = 1,5)