BACEduHub
fizicaTeoreticăAnul 2026Simulare Județeană Bihor

Bacalaureat 2026 — Fizică Teoretic — Simulare Județeană Bihor

Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese de candidat dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.


A. MECANICĂ

Se consideră acceleraţia gravitaţională g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieţi pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Dacă forța rezultantă care acționează asupra unui punct material este nulă, atunci:

  • a. energia cinetică a punctului material scade în timp;
  • b. impulsul mecanic al punctului material este constant în timp; (3p)
  • c. accelerația punctului material este constantă, nenulă;
  • d. viteza punctului material variază uniform în timp.

2. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, relaţia corectă a constantei elastice a unui fir elastic este:

  • a. k=S⋅E⋅ℓ0k = S \cdot E \cdot \ell_0
  • b. k=S−1⋅E⋅ℓ0k = S^{-1} \cdot E \cdot \ell_0
  • c. k=S⋅E−1⋅ℓ0k = S \cdot E^{-1} \cdot \ell_0
  • d. k=S⋅E⋅ℓ0−1k = S \cdot E \cdot \ell_0^{-1} (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice şi ale unităţilor de măsură fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură a mărimii F⋅v⋅ΔtF \cdot v \cdot \Delta t este:

  • a. W\text{W}
  • b. J\text{J} (3p)
  • c. kg⋅m⋅s−2\text{kg} \cdot \text{m} \cdot \text{s}^{-2}
  • d. kg⋅m2⋅s\text{kg} \cdot \text{m}^2 \cdot \text{s}

4. Un corp este lansat, vertical în sus, de la suprafața pământului. Înălțimea maximă atinsă de corp este hmax⁡=3 mh_{\max} = 3\text{ m}. Frecările cu aerul se consideră neglijabile. Viteza corpului la coborâre, în momentul în care acesta se află la înălțimea h=1,75 mh = 1,75\text{ m} față de suprafața pământului, are valoarea:

  • a. 7,7 m/s7,7\text{ m/s}
  • b. 5,9 m/s5,9\text{ m/s}
  • c. 5,0 m/s5,0\text{ m/s} (3p)
  • d. 4,0 m/s4,0\text{ m/s}

5. Un corp se deplasează rectiliniu, astfel încât viteza acestuia variază în funcție de timp conform graficului din figura alăturată. Distanța parcursă de corp în primele 5 secunde ale mișcării corpului are valoarea:

Graficul vitezei în funcție de timp

  • a. 18,0 m18,0\text{ m}
  • b. 15 m15\text{ m}
  • c. 12 m12\text{ m} (3p)
  • d. 9 m9\text{ m}
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Subiectul I

Item 1: Răspuns b (3 puncte)

  • Conform principiului al doilea al dinamicii scris în formă generală:
F⃗rez=dp⃗dt\vec{F}_{\text{rez}} = \frac{\mathrm{d}\vec{p}}{\mathrm{d}t}
  • Dacă forța rezultantă este nulă (F⃗rez=0⃗\vec{F}_{\text{rez}} = \vec{0}), rezultă că derivata în raport cu timpul a impulsului mecanic este nulă, adică:
p⃗=mv⃗=constant ıˆn timp\vec{p} = m\vec{v} = \text{constant în timp}
  • Concomitent, viteza este constantă în mărime și direcție (mișcare rectilinie uniformă), iar energia cinetică Ec=p22mE_c = \frac{p^2}{2m} rămâne constantă în timp (nu scade).
  • Răspuns corect: b.

Item 2: Răspuns d (3 puncte)

  • Legea lui Hooke pentru deformații elastice longitudinale leagă efortul unitar σ=FS\sigma = \frac{F}{S} de alungirea relativă ε=Δℓℓ0\varepsilon = \frac{\Delta \ell}{\ell_0} prin modulul lui Young EE:
FS=E⋅Δℓℓ0  ⟹  F=(S⋅Eℓ0)⋅Δℓ\frac{F}{S} = E \cdot \frac{\Delta \ell}{\ell_0} \implies F = \left(\frac{S \cdot E}{\ell_0}\right) \cdot \Delta \ell
  • Comparând cu relația definitorie a forței elastice F=k⋅ΔℓF = k \cdot \Delta \ell, identificăm constanta elastică:
k=S⋅Eℓ0=S⋅E⋅ℓ0−1k = \frac{S \cdot E}{\ell_0} = S \cdot E \cdot \ell_0^{-1}
  • Răspuns corect: d.

Item 3: Răspuns b (3 puncte)

  • Produsul F⋅vF \cdot v reprezintă puterea mecanică P=F⋅vP = F \cdot v, exprimată în wați (W\text{W}).
  • Înmulțind puterea mecanică cu intervalul de timp Δt\Delta t, obținem lucrul mecanic sau energia transferată:
L=P⋅Δt=F⋅v⋅ΔtL = P \cdot \Delta t = F \cdot v \cdot \Delta t
  • Unitatea de măsură în Sistemul Internațional este:
[F⋅v⋅Δt]SI=N⋅ms⋅s=N⋅m=J (joule)[F \cdot v \cdot \Delta t]_{\text{SI}} = \text{N} \cdot \frac{\text{m}}{\text{s}} \cdot \text{s} = \text{N} \cdot \text{m} = \text{J}\text{ (joule)}
  • Răspuns corect: b.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • La înălțimea maximă hmax⁡=3 mh_{\max} = 3\text{ m}, viteza corpului este nulă (vtop=0v_{\text{top}} = 0).
  • Frecările cu aerul fiind neglijabile, energia mecanică totală se conservă în timpul mișcării.
  • La coborâre, între înălțimea hmax⁡h_{\max} și înălțimea h=1,75 mh = 1,75\text{ m}, corpul coboară pe distanța verticală:
Δh=hmax⁡−h=3 m−1,75 m=1,25 m\Delta h = h_{\max} - h = 3\text{ m} - 1,75\text{ m} = 1,25\text{ m}
  • Conform teoremei de conservare a energiei mecanice (sau ecuației lui Galilei la cădere liberă din repaus):
mv22=mgΔh  ⟹  v=2gΔh\frac{m v^2}{2} = m g \Delta h \implies v = \sqrt{2 g \Delta h}
  • numeric:
v=2⋅10 m/s2⋅1,25 m=25 m2/s2=5,0 m/sv = \sqrt{2 \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 1,25\text{ m}} = \sqrt{25\text{ m}^2/\text{s}^2} = 5,0\text{ m/s}
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Semnificația geometrică a distanței parcurse în mișcarea rectilinie unidirecțională (v(t)≥0v(t) \ge 0) este numeric egală cu aria suprafeței cuprinse între curba vitezei și axa timpului OtOt pe intervalul dat [0 s,5 s][0\text{ s}, 5\text{ s}].
  • Pe grafic, între t=0t = 0 și t=5 st = 5\text{ s}, suprafața reprezintă un trapez dreptunghic descompus în:
    1. Un triunghi dreptunghic pe intervalul [0 s,2 s][0\text{ s}, 2\text{ s}]:
d1=2 s⋅3 m/s2=3 md_1 = \frac{2\text{ s} \cdot 3\text{ m/s}}{2} = 3\text{ m}
  1. Un dreptunghi pe intervalul [2 s,5 s][2\text{ s}, 5\text{ s}], cu baza Δt2=5−2=3 s\Delta t_2 = 5 - 2 = 3\text{ s} și înălțimea v=3 m/sv = 3\text{ m/s}:
d2=3 s⋅3 m/s=9 md_2 = 3\text{ s} \cdot 3\text{ m/s} = 9\text{ m}
  • Distanța totală parcursă în primele 5 secunde este:
d=d1+d2=3 m+9 m=12 md = d_1 + d_2 = 3\text{ m} + 9\text{ m} = 12\text{ m}
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

În sistemul din figură, masa corpului A are valoarea m1=2 kgm_1 = 2\text{ kg}. Unghiul format de suprafața planului înclinat cu orizontala este α=30∘\alpha = 30^\circ, firul este inextensibil, de masă neglijabilă, iar scripetele este ideal. Coeficientul de frecare dintre corpul A și suprafața planului orizontal este μ1=0,2\mu_1 = 0,2, iar cel dintre corpul B și suprafața planului înclinat este μ2=0,29(≅123)\mu_2 = 0,29 \left(\cong \frac{1}{2\sqrt{3}}\right). Accelerația sistemului celor două corpuri este a=0,5 m/s2a = 0,5\text{ m/s}^2.

Sistemul de corpuri A și B conectate prin fir peste scripete

a. Reprezentaţi toate forţele care acţionează asupra corpului B. (4p)

b. Calculaţi valoarea tensiunii din firul de legătură. (4p)

c. Determinaţi valoarea forței cu care firul acționează asupra scripetelui. (3p)

d. Determinaţi valoarea masei corpului B. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Subiectul al II-lea

a. Reprezentarea forțelor asupra corpului B (4 puncte)

  • Asupra corpului B, aflat pe suprafața planului înclinat și accelerând în josul planului, acționează următoarele forțe:
    1. Greutatea G⃗B\vec{G}_B, orientată vertical în jos, descompusă în:
      • Componenta tangențială G⃗t\vec{G}_{t}, orientată paralel cu planul înclinat, în jos (Gt=mBgsin⁡αG_{t} = m_B g \sin\alpha);
      • Componenta normală G⃗n\vec{G}_{n}, orientată perpendicular pe planul înclinat, înspre interiorul acestuia (Gn=mBgcos⁡αG_{n} = m_B g \cos\alpha).
    2. Reacțiunea normală a planului N⃗\vec{N}, orientată perpendicular pe planul înclinat, în sus (N=GnN = G_n).
    3. Tensiunea din fir T⃗\vec{T}, orientată paralel cu planul înclinat, în sus (înspre scripete).
    4. Forța de frecare la alunecare F⃗f\vec{F}_f, aplicată la suprafața de contact și orientată paralel cu planul înclinat în sus (opusă sensului de mișcare/coborâre a corpului B).

Diagrama forțelor ce acționează asupra corpului B pe planul înclinat

b. Calculul tensiunii din firul de legătură (4 puncte)

  • Pentru corpul A aflat pe planul orizontal:
    • Pe direcție verticală există echilibru:
NA=GA=m1g=2 kg⋅10 m/s2=20 NN_A = G_A = m_1 g = 2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 = 20\text{ N}
  • Forța de frecare la alunecare dintre corpul A și planul orizontal este:
Ff1=μ1NA=0,2⋅20 N=4 NF_{f1} = \mu_1 N_A = 0,2 \cdot 20\text{ N} = 4\text{ N}
  • Corpul A se deplasează accelerat spre stânga (înspre scripete) cu accelerația a=0,5 m/s2a = 0,5\text{ m/s}^2. Ecuația fundamentală a dinamicii pentru corpul A pe direcție orizontală este:
T−Ff1=m1aT - F_{f1} = m_1 a
  • Izolând tensiunea din fir:
T=Ff1+m1a=4 N+2 kg⋅0,5 m/s2=4 N+1 N=5 NT = F_{f1} + m_1 a = 4\text{ N} + 2\text{ kg} \cdot 0,5\text{ m/s}^2 = 4\text{ N} + 1\text{ N} = 5\text{ N}

(Barem: scrierea legii a II-a pentru corpul A: 2p; determinarea forței de frecare: 1p; calculul numeric T=5 NT = 5\text{ N}: 1p)

c. Forța exercitată de fir asupra scripetelui (3 puncte)

  • Firul fiind inextensibil și de masă neglijabilă, iar scripetele ideal (fără frecări și fără inerție), modulul tensiunii este același în ambele ramuri ale firului:
T1=T2=T=5 NT_1 = T_2 = T = 5\text{ N}
  • Forța rezultantă F⃗s\vec{F}_s cu care firul acționează asupra scripetelui este suma vectorială a tensiunilor exercitate de cele două segmente ale firului:
F⃗s=T⃗1+T⃗2\vec{F}_s = \vec{T}_1 + \vec{T}_2
  • Segmentul orizontal trage scripetele spre dreapta (spre corpul A), iar segmentul de pe planul înclinat trage scripetele paralel cu planul înclinat în jos și spre stânga (sub unghiul α=30∘\alpha = 30^\circ sub orizontală).
  • Unghiul θ\theta dintre cei doi vectori tensiune este unghiul suplementar unghiului planului înclinat:
θ=180∘−α=180∘−30∘=150∘\theta = 180^\circ - \alpha = 180^\circ - 30^\circ = 150^\circ
  • Modulul forței rezultante este:
Fs=T2+T2+2T2cos⁡150∘=T2(1+cos⁡150∘)=T2(1−cos⁡30∘)F_s = \sqrt{T^2 + T^2 + 2 T^2 \cos 150^\circ} = T \sqrt{2(1 + \cos 150^\circ)} = T \sqrt{2(1 - \cos 30^\circ)}
  • Folosind identitatea trigonometrică 1−cos⁡30∘=2sin⁡215∘1 - \cos 30^\circ = 2\sin^2 15^\circ, obținem:
Fs=2Tsin⁡15∘=2⋅5 N⋅(6−24)=5(6−2)2 N=2,5(6−2) NF_s = 2 T \sin 15^\circ = 2 \cdot 5\text{ N} \cdot \left(\frac{\sqrt{6} - \sqrt{2}}{4}\right) = \frac{5(\sqrt{6} - \sqrt{2})}{2}\text{ N} = 2,5(\sqrt{6} - \sqrt{2})\text{ N}
  • Numeric:
Fs≅2,5⋅(2,4495−1,4142) N≅2,5⋅1,0353 N≅2,59 NF_s \cong 2,5 \cdot (2,4495 - 1,4142)\text{ N} \cong 2,5 \cdot 1,0353\text{ N} \cong 2,59\text{ N}

(Barem: expresia vectorială sau unghiul dintre ramuri θ=150∘\theta = 150^\circ: 1p; formula de calcul a modulului forței rezultante: 1p; rezultatul numeric: 1p)

d. Determinarea masei corpului B (4 puncte)

  • Pentru corpul B, pe direcție perpendiculară pe planul înclinat avem echilibru:
NB=GBn=mBgcos⁡α=mB⋅10⋅32=53 mB(ıˆn N)N_B = G_{Bn} = m_B g \cos\alpha = m_B \cdot 10 \cdot \frac{\sqrt{3}}{2} = 5\sqrt{3}\, m_B\quad (\text{în N})
  • Forța de frecare pe planul înclinat este:
Ff2=μ2NB=(123)⋅53 mB=52 mB=2,5 mB(ıˆn N)F_{f2} = \mu_2 N_B = \left(\frac{1}{2\sqrt{3}}\right) \cdot 5\sqrt{3}\, m_B = \frac{5}{2}\, m_B = 2,5\, m_B\quad (\text{în N})
  • Componenta tangențială a greutății corpului B este:
GBt=mBgsin⁡α=mB⋅10⋅12=5 mB(ıˆn N)G_{Bt} = m_B g \sin\alpha = m_B \cdot 10 \cdot \frac{1}{2} = 5\, m_B\quad (\text{în N})
  • Ecuația fundamentală a dinamicii pentru corpul B la coborârea accelerată pe planul înclinat este:
GBt−T−Ff2=mBaG_{Bt} - T - F_{f2} = m_B a
  • Înlocuind mărimile obținute:
5 mB−5−2,5 mB=0,5 mB5\, m_B - 5 - 2,5\, m_B = 0,5\, m_B 2,5 mB−0,5 mB=5  ⟹  2 mB=5  ⟹  mB=2,5 kg2,5\, m_B - 0,5\, m_B = 5 \implies 2\, m_B = 5 \implies m_B = 2,5\text{ kg}

(Barem: scrierea forțelor GBtG_{Bt}, NBN_B, Ff2F_{f2}: 1p; ecuația de mișcare pentru corpul B: 2p; calculul final al masei mB=2,5 kgm_B = 2,5\text{ kg}: 1p)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Un corp de masă m1=0,2 kgm_1 = 0,2\text{ kg} este lăsat să alunece din punctul A, situat la înălțimea h=1,25 mh = 1,25\text{ m}, ca în figură. La trecerea de pe suprafața curbă AB pe suprafața orizontală BD viteza corpului nu se modifică. În punctul C corpul lovește un alt corp, de masă m2=0,4 kgm_2 = 0,4\text{ kg}, aflat în repaus. Corpurile se cuplează, își continuă mișcarea împreună, lovind apoi capătul liber al unui resort de constantă elastică k=1500 N⋅m−1k = 1500\text{ N}\cdot\text{m}^{-1}, fixat la celălalt capăt în punctul D. Pe AB și CD frecările sunt neglijabile. Coeficientul de frecare dintre corpul de masă m1m_1 și suprafața BC este μ=0,4\mu = 0,4. Se cunoaște BC=d=2 m\text{BC} = d = 2\text{ m}. Energia potenţială gravitaţională se consideră nulă la nivelul porțiunii BD.

Corpul m1 alunecând pe profilul curb AB, ciocnind plastic corpul m2 în C și comprimând resortul fixat în D

Determinați:

a. energia potențială inițială a corpului de masă m1m_1; (3p)

b. viteza corpului de masă m1m_1 în momentul în care acesta ajunge în punctul C; (4p)

c. viteza corpului format prin impact, înainte ca acesta să atingă capătul liber al resortului; (4p)

d. valoarea maximă a comprimării resortului. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Subiectul al III-lea

a. Energia potențială inițială a corpului m1m_1 (3 puncte)

  • Față de nivelul de referință al energiei potențiale gravitaționale (porțiunea orizontală BD, unde Ep0=0E_{p0} = 0), corpul se află în punctul A la înălțimea h=1,25 mh = 1,25\text{ m}.
  • Energia potențială inițială este:
EpA=m1ghE_{pA} = m_1 g h
  • Numeric:
EpA=0,2 kg⋅10 m/s2⋅1,25 m=2,5 JE_{pA} = 0,2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 1,25\text{ m} = 2,5\text{ J}

(Barem: formula Ep=mghE_{p} = mgh: 2p; calculul numeric EpA=2,5 JE_{pA} = 2,5\text{ J}: 1p)

b. Viteza corpului m1m_1 în punctul C (4 puncte)

  • Pe porțiunea curbă AB frecările sunt neglijabile, deci energia mecanică a corpului se conservă:
Emec,A=Emec,B  ⟹  EpA=EcB  ⟹  m1vB22=m1ghE_{\text{mec},A} = E_{\text{mec},B} \implies E_{pA} = E_{cB} \implies \frac{m_1 v_B^2}{2} = m_1 g h vB=2gh=2⋅10⋅1,25=25=5 m/sv_B = \sqrt{2gh} = \sqrt{2 \cdot 10 \cdot 1,25} = \sqrt{25} = 5\text{ m/s}
  • Pe porțiunea orizontală BC acționează forța de frecare:
Ff=μN=μm1g=0,4⋅0,2 kg⋅10 m/s2=0,8 NF_f = \mu N = \mu m_1 g = 0,4 \cdot 0,2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 = 0,8\text{ N}
  • Lucrul mecanic efectuat de forța de frecare pe distanța d=2 md = 2\text{ m} este:
LFf=−Ff⋅d=−0,8 N⋅2 m=−1,6 JL_{F_f} = -F_f \cdot d = -0,8\text{ N} \cdot 2\text{ m} = -1,6\text{ J}
  • Aplicând teorema variației energiei cinetice pe porțiunea BC:
EcC−EcB=LFfE_{cC} - E_{cB} = L_{F_f} m1vC22−m1vB22=−1,6 J\frac{m_1 v_C^2}{2} - \frac{m_1 v_B^2}{2} = -1,6\text{ J} 0,2⋅vC22−2,5 J=−1,6 J  ⟹  0,1⋅vC2=0,9 J  ⟹  vC2=9 m2/s2\frac{0,2 \cdot v_C^2}{2} - 2,5\text{ J} = -1,6\text{ J} \implies 0,1 \cdot v_C^2 = 0,9\text{ J} \implies v_C^2 = 9\text{ m}^2/\text{s}^2 vC=3 m/sv_C = 3\text{ m/s}

(Barem: determinarea vitezei în B: 1p; calculul lucrului mecanic al forței de frecare: 1p; aplicarea teoremei energiei cinetice: 1p; rezultatul numeric vC=3 m/sv_C = 3\text{ m/s}: 1p)

c. Viteza corpului după impact (4 puncte)

  • În punctul C are loc o ciocnire plastică între corpul de masă m1m_1 având viteza vC=3 m/sv_C = 3\text{ m/s} și corpul de masă m2=0,4 kgm_2 = 0,4\text{ kg} aflat inițial în repaus (v2i=0v_{2i} = 0).
  • Întrucât pe durata impactului forțele externe orizontale sunt neglijabile, impulsul total al sistemului pe direcție orizontală se conservă:
m1vC=(m1+m2)vm_1 v_C = (m_1 + m_2) v
  • Viteza corpului comun imediat după cuplare este:
v=m1vCm1+m2v = \frac{m_1 v_C}{m_1 + m_2}
  • Numeric:
v=0,2 kg⋅3 m/s0,2 kg+0,4 kg=0,60,6=1 m/sv = \frac{0,2\text{ kg} \cdot 3\text{ m/s}}{0,2\text{ kg} + 0,4\text{ kg}} = \frac{0,6}{0,6} = 1\text{ m/s}
  • Deoarece pe porțiunea dintre C și capătul liber al resortului frecările sunt neglijabile, corpul comun își menține viteza v=1 m/sv = 1\text{ m/s} până la contactul cu resortul.

(Barem: legea conservării impulsului: 2p; izolarea vitezei: 1p; calculul numeric v=1 m/sv = 1\text{ m/s}: 1p)

d. Comprimarea maximă a resortului (4 puncte)

  • În timpul comprimării resortului, frecările pe suprafața CD fiind neglijabile, forțele care efectuează lucru mecanic sunt conservative (forța elastică), astfel că energia mecanică totală a sistemului format din masa cuplată (m1+m2)(m_1 + m_2) și resort se conservă.
  • La comprimarea maximă Δℓmax⁡\Delta \ell_{\max}, viteza corpurilor devine momentan nulă, întreaga energie cinetică a corpurilor transformându-se în energie potențială elastică a resortului:
Ec=Epe,max⁡  ⟹  (m1+m2)v22=k(Δℓmax⁡)22E_{c} = E_{pe,\max} \implies \frac{(m_1 + m_2) v^2}{2} = \frac{k (\Delta \ell_{\max})^2}{2}
  • Izolând deformarea maximă:
(Δℓmax⁡)2=(m1+m2)v2k(\Delta \ell_{\max})^2 = \frac{(m_1 + m_2) v^2}{k}
  • Numeric:
(Δℓmax⁡)2=0,6 kg⋅(1 m/s)21500 N/m=0,61500=615000=4⋅10−4 m2(\Delta \ell_{\max})^2 = \frac{0,6\text{ kg} \cdot (1\text{ m/s})^2}{1500\text{ N/m}} = \frac{0,6}{1500} = \frac{6}{15000} = 4 \cdot 10^{-4}\text{ m}^2 Δℓmax⁡=4⋅10−4 m2=2⋅10−2 m=0,02 m=2 cm\Delta \ell_{\max} = \sqrt{4 \cdot 10^{-4}\text{ m}^2} = 2 \cdot 10^{-2}\text{ m} = 0,02\text{ m} = 2\text{ cm}

(Barem: conservarea energiei mecanice: 2p; relația dintre comprimare și energie: 1p; valoarea Δℓmax⁡=2 cm\Delta \ell_{\max} = 2\text{ cm}: 1p)


B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1N_A = 6,02 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1}, constanta gazelor ideale R=8,31 J⋅mol−1⋅K−1R = 8,31\text{ J}\cdot\text{mol}^{-1}\cdot\text{K}^{-1}. Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relația: pV=νRTp V = \nu R T.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieţi pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. O cantitate de gaz ideal se află la presiunea pp și temperatura TT. În aceste condiții densitatea gazului este ρ\rho. Raportul dintre căldura molară și căldura specifică a gazului este:

  • a. p⋅RT⋅ρ\frac{p \cdot R}{T \cdot \rho}
  • b. p⋅ρT⋅p\frac{p \cdot \rho}{T \cdot p}
  • c. ρ⋅R⋅Tp\frac{\rho \cdot R \cdot T}{p} (3p)
  • d. pR⋅T⋅ρ\frac{p}{R \cdot T \cdot \rho}

2. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, simbolul unității de măsură în S.I. a mărimii fizice exprimate prin raportul Q−ΔUΔV\frac{Q - \Delta U}{\Delta V} este:

  • a. kg\text{kg}
  • b. m\text{m}
  • c. Pa\text{Pa} (3p)
  • d. W\text{W}

3. O cantitate de gaz ideal aflată într-o butelie închisă este încălzită. Neglijând dilatarea buteliei, în acest proces:

  • a. densitatea gazului scade
  • b. lucrul mecanic schimbat cu exteriorul este pozitiv
  • c. densitatea gazului crește
  • d. energia internă a gazului crește (3p)

4. În timpul unui proces termodinamic ciclic, căldura primită de un sistem termodinamic ciclic este Q1=200 JQ_1 = 200\text{ J}, iar căldura cedată Q2=−150 JQ_2 = -150\text{ J}. Lucrul mecanic schimbat de sistem cu mediul exterior este:

  • a. 25 J25\text{ J}
  • b. 50 J50\text{ J} (3p)
  • c. 175 J175\text{ J}
  • d. 360 J360\text{ J}

5. Două butelii conțin cantități egale de gaze, considerate ideale, aflate la aceeași temperatură. Căldura molară la presiune constantă a gazului din prima butelie este Cp1=3,5RC_{p1} = 3,5 R, iar cea a gazului din cea de-a doua butelie este Cp2=4RC_{p2} = 4R. Relația dintre energiile interne ale celor două gaze este:

  • a. U2=0,875 U1U_2 = 0,875\, U_1
  • b. U2=U1U_2 = U_1
  • c. U2=1,2 U1U_2 = 1,2\, U_1 (3p)
  • d. U2=1,6 U1U_2 = 1,6\, U_1
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Căldura schimbată de un gaz poate fi scrisă în funcție de căldura molară CC sau de căldura specifică cc:
Q=νCΔT=mcΔT  ⟹  Cc=mν=μ (masa molara˘)Q = \nu C \Delta T = m c \Delta T \implies \frac{C}{c} = \frac{m}{\nu} = \mu\text{ (masa molară)}
  • Din ecuația termică de stare a gazului ideal:
pV=νRT=mμRT  ⟹  p=mV⋅RTμ=ρ⋅RTμp V = \nu R T = \frac{m}{\mu} R T \implies p = \frac{m}{V} \cdot \frac{R T}{\mu} = \rho \cdot \frac{R T}{\mu}
  • Izolând masa molară μ\mu:
μ=ρ⋅R⋅Tp\mu = \frac{\rho \cdot R \cdot T}{p}
  • Prin urmare, raportul dintre căldura molară și căldura specifică este:
Cc=ρ⋅R⋅Tp\frac{C}{c} = \frac{\rho \cdot R \cdot T}{p}
  • Răspuns corect: c.

Item 2: Răspuns c (3 puncte)

  • Conform primului principiu al termodinamicii:
Q=ΔU+L  ⟹  Q−ΔU=LQ = \Delta U + L \implies Q - \Delta U = L
  • Raportul devine:
Q−ΔUΔV=LΔV=p (presiunea)\frac{Q - \Delta U}{\Delta V} = \frac{L}{\Delta V} = p\text{ (presiunea)}
  • Unitatea de măsură în Sistemul Internațional pentru această mărime este:
[Q−ΔUΔV]SI=Jm3=N⋅mm3=Nm2=Pa (pascal)\left[\frac{Q - \Delta U}{\Delta V}\right]_{\text{SI}} = \frac{\text{J}}{\text{m}^3} = \frac{\text{N}\cdot\text{m}}{\text{m}^3} = \frac{\text{N}}{\text{m}^2} = \text{Pa}\text{ (pascal)}
  • Răspuns corect: c.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Butelia fiind închisă și nedeformabilă, volumul VV și masa mm de gaz rămân strict constante (transformare izocoră).
  • Densitatea ρ=mV\rho = \frac{m}{V} rămâne constantă în timp.
  • Deoarece volumul nu variază (ΔV=0\Delta V = 0), lucrul mecanic este nul (L=0L = 0).
  • Prin încălzire (Q>0Q > 0), temperatura gazului crește (ΔT>0\Delta T > 0), ceea ce determină creșterea energiei interne:
ΔU=νCVΔT>0  ⟹  U crește\Delta U = \nu C_V \Delta T > 0 \implies U\text{ crește}
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns b (3 puncte)

  • Pentru o transformare ciclică, starea finală coincide cu starea inițială, deci variația energiei interne pe ciclu este nulă:
ΔUciclu=0\Delta U_{\text{ciclu}} = 0
  • Conform primului principiu al termodinamicii, lucrul mecanic total efectuat de sistem este egal cu suma algebrică a căldurilor schimbate:
L=Qtotal=Q1+Q2=200 J+(−150 J)=50 JL = Q_{\text{total}} = Q_1 + Q_2 = 200\text{ J} + (-150\text{ J}) = 50\text{ J}
  • Răspuns corect: b.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Folosind relația lui Robert Mayer Cp−CV=RC_p - C_V = R, căldurile molare izocore ale celor două gaze sunt:
CV1=Cp1−R=3,5R−R=2,5RC_{V1} = C_{p1} - R = 3,5 R - R = 2,5 R CV2=Cp2−R=4R−R=3RC_{V2} = C_{p2} - R = 4 R - R = 3 R
  • Energia internă a unei cantități ν\nu de gaz ideal la temperatura TT este U=νCVTU = \nu C_V T.
  • Deoarece ν1=ν2\nu_1 = \nu_2 și T1=T2T_1 = T_2, raportul energiilor interne este:
U2U1=νCV2TνCV1T=CV2CV1=3R2,5R=32,5=1,2  ⟹  U2=1,2 U1\frac{U_2}{U_1} = \frac{\nu C_{V2} T}{\nu C_{V1} T} = \frac{C_{V2}}{C_{V1}} = \frac{3 R}{2,5 R} = \frac{3}{2,5} = 1,2 \implies U_2 = 1,2\, U_1
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Un cilindru orizontal, închis la ambele capete, de lungime L=1,2 mL = 1,2\text{ m} și secțiune S=35 cm2S = 35\text{ cm}^2, este împărțit în două compartimente cu ajutorul unui piston subțire, termoizolator care se poate deplasa fără frecare. Un compartiment de lungime L1=48 cmL_1 = 48\text{ cm}, conține azot (μN2=28 g/mol)\left(\mu_{N_2} = 28\text{ g/mol}\right), iar în cel de-al doilea compartiment se află oxigen (μO2=32 g/mol)\left(\mu_{O_2} = 32\text{ g/mol}\right). Cele două gaze, considerate ideale, au căldura molară izocoră CV=2,5RC_V = 2,5R. Inițial cele două gaze se află la temperatura t=27 ∘Ct = 27\ ^\circ\text{C} și presiunea p=166,2 kPap = 166,2\text{ kPa}.

a. Determinați raportul dintre cantitatea de azot și cea de oxigen din cilindru. (4p)

b. Calculați numărul de molecule de oxigen din cilindru. (4p)

c. Se micșorează temperatura unui compartiment cu ΔT\Delta T și în același timp se mărește temperatura celuilalt compartiment cu ΔT\Delta T, până când pistonul ajunge în echilibru mecanic la mijlocul cilindrului. Aflați variația ΔT\Delta T a temperaturii azotului. (4p)

d. Calculați raportul dintre energia internă a azotului și energia internă a oxigenului în momentul în care pistonul se află în echilibru mecanic la mijlocul cilindrului. (3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Subiectul al II-lea

a. Raportul dintre cantitatea de azot și cea de oxigen (4 puncte)

  • Lungimea inițială a compartimentului cu azot este L1=48 cm=0,48 mL_1 = 48\text{ cm} = 0,48\text{ m}.
  • Lungimea inițială a compartimentului cu oxigen este:
L2=L−L1=120 cm−48 cm=72 cm=0,72 mL_2 = L - L_1 = 120\text{ cm} - 48\text{ cm} = 72\text{ cm} = 0,72\text{ m}
  • Volumele inițiale ale celor două compartimente sunt V1=S⋅L1V_1 = S \cdot L_1 și V2=S⋅L2V_2 = S \cdot L_2.
  • Deoarece inițial ambele compartimente se află la aceeași presiune pp și aceeași temperatură T0=27+273=300 KT_0 = 27 + 273 = 300\text{ K}, scriem ecuațiile de stare:
pV1=ν1RT0șipV2=ν2RT0p V_1 = \nu_1 R T_0 \quad \text{și} \quad p V_2 = \nu_2 R T_0
  • Împărțind membru cu membru, raportul cantităților de substanță (număr de moli) este:
ν1ν2=V1V2=S⋅L1S⋅L2=L1L2=48 cm72 cm=23≅0,67\frac{\nu_1}{\nu_2} = \frac{V_1}{V_2} = \frac{S \cdot L_1}{S \cdot L_2} = \frac{L_1}{L_2} = \frac{48\text{ cm}}{72\text{ cm}} = \frac{2}{3} \cong 0,67

(Notă: Dacă se raportează masele de gaz: m1m2=ν1μ1ν2μ2=23⋅2832=712≅0,58\frac{m_1}{m_2} = \frac{\nu_1 \mu_1}{\nu_2 \mu_2} = \frac{2}{3} \cdot \frac{28}{32} = \frac{7}{12} \cong 0,58)

(Barem: scrierea ecuațiilor de stare: 2p; raportul ν1ν2=L1L2\frac{\nu_1}{\nu_2} = \frac{L_1}{L_2}: 1p; valoarea 23\frac{2}{3}: 1p)

b. Numărul de molecule de oxigen din cilindru (4 puncte)

  • Volumul compartimentului cu oxigen este:
V2=S⋅L2=35⋅10−4 m2⋅0,72 m=2,52⋅10−3 m3V_2 = S \cdot L_2 = 35 \cdot 10^{-4}\text{ m}^2 \cdot 0,72\text{ m} = 2,52 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3
  • Numărul de moli de oxigen ν2\nu_2 se determină din ecuația de stare:
ν2=pV2RT0\nu_2 = \frac{p V_2}{R T_0}
  • Numeric:
ν2=166,2⋅103 Pa⋅2,52⋅10−3 m38,31 J/(mol⋅K)⋅300 K=418,8242493=0,168 mol\nu_2 = \frac{166,2 \cdot 10^3\text{ Pa} \cdot 2,52 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3}{8,31\text{ J/(mol}\cdot\text{K)} \cdot 300\text{ K}} = \frac{418,824}{2493} = 0,168\text{ mol}
  • Numărul de molecule de oxigen este:
N2=ν2⋅NA=0,168 mol⋅6,02⋅1023 molecule/mol≅1,01⋅1023 moleculeN_2 = \nu_2 \cdot N_A = 0,168\text{ mol} \cdot 6,02 \cdot 10^{23}\text{ molecule/mol} \cong 1,01 \cdot 10^{23}\text{ molecule}

(Barem: calculul volumului V2V_2: 1p; numărul de moli ν2=0,168 mol\nu_2 = 0,168\text{ mol}: 2p; calculul numărului de molecule N2≅1,01⋅1023N_2 \cong 1,01 \cdot 10^{23}: 1p)

c. Variația de temperatură ΔT\Delta T a azotului (4 puncte)

  • În starea finală, pistonul ajunge la mijlocul cilindrului, astfel încât volumele celor două compartimente devin egale:
V1′=V2′=S⋅L2=S⋅60 cmV_1' = V_2' = S \cdot \frac{L}{2} = S \cdot 60\text{ cm}
  • Deoarece L1=48 cm<60 cmL_1 = 48\text{ cm} < 60\text{ cm}, azotul se destinde, iar oxigenul se comprimă de la 72 cm72\text{ cm} la 60 cm60\text{ cm}. Pentru ca azotul să-și mărească volumul, temperatura acestuia trebuie să crească, iar temperatura oxigenului trebuie să scadă:
T1′=T0+ΔT,T2′=T0−ΔTT_1' = T_0 + \Delta T, \quad T_2' = T_0 - \Delta T
  • La echilibru mecanic, presiunile din cele două compartimente sunt egale: p1′=p2′=p′p_1' = p_2' = p'.
  • Din ecuația de stare pentru fiecare compartiment la volume egale V1′=V2′V_1' = V_2':
p′=ν1RT1′V1′=ν2RT2′V2′  ⟹  ν1T1′=ν2T2′p' = \frac{\nu_1 R T_1'}{V_1'} = \frac{\nu_2 R T_2'}{V_2'} \implies \nu_1 T_1' = \nu_2 T_2'
  • Folosind raportul determinat anterior ν1ν2=23\frac{\nu_1}{\nu_2} = \frac{2}{3}:
23(T0+ΔT)=T0−ΔT\frac{2}{3} (T_0 + \Delta T) = T_0 - \Delta T 2(T0+ΔT)=3(T0−ΔT)  ⟹  2T0+2ΔT=3T0−3ΔT2(T_0 + \Delta T) = 3(T_0 - \Delta T) \implies 2T_0 + 2\Delta T = 3T_0 - 3\Delta T 5ΔT=T0  ⟹  ΔT=T05=300 K5=60 K5\Delta T = T_0 \implies \Delta T = \frac{T_0}{5} = \frac{300\text{ K}}{5} = 60\text{ K}
  • Temperatura azotului crește cu ΔT=60 K\Delta T = 60\text{ K} (ajungând la 360 K360\text{ K} sau 87 ∘C87\ ^\circ\text{C}).

(Barem: identificarea egalității presiunilor și a volumelor finale: 1p; ecuația ν1T1′=ν2T2′\nu_1 T_1' = \nu_2 T_2': 2p; rezolvarea și valoarea ΔT=60 K\Delta T = 60\text{ K}: 1p)

d. Raportul energiilor interne în starea finală (3 puncte)

  • Energia internă a unui gaz ideal este dată de U=νCVTU = \nu C_V T.
  • Ambele gaze având aceeași căldură molară izocoră CV=2,5RC_V = 2,5 R, raportul energiilor interne este:
U1′U2′=ν1CVT1′ν2CVT2′=ν1T1′ν2T2′\frac{U_1'}{U_2'} = \frac{\nu_1 C_V T_1'}{\nu_2 C_V T_2'} = \frac{\nu_1 T_1'}{\nu_2 T_2'}
  • Dar la echilibrul mecanic cu volume egale, condiția de egalitate a presiunilor implică direct:
ν1T1′=ν2T2′\nu_1 T_1' = \nu_2 T_2'
  • Înlocuind, rezultă:
U1′U2′=1  ⟹  U1′=U2′\frac{U_1'}{U_2'} = 1 \implies U_1' = U_2'

(Barem: formula energiei interne: 1p; deducerea egalității ν1T1′=ν2T2′\nu_1 T_1' = \nu_2 T_2': 1p; rezultatul final U1′U2′=1\frac{U_1'}{U_2'} = 1: 1p)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

O cantitate constantă de gaz ideal monoatomic (CV=1,5RC_V = 1,5 R), aflată inițial la presiunea p1=105 N⋅m−2p_1 = 10^5\text{ N}\cdot\text{m}^{-2} și volumul V1=2 LV_1 = 2\text{ L}, efectuează următoarea succesiune de transformări: o încălzire 1 – 2 la volum constant până la T2=2T1T_2 = 2 T_1, o destindere 2 – 3 la presiune constantă până la V3=2V1V_3 = 2V_1 și o transformare 3 – 1 în care presiunea depinde liniar de volum p=a⋅Vp = a \cdot V (a=constanta = \text{constant}) până în starea inițială.

Determinați:

a. Variația energiei interne în transformarea 1 – 2; (4p)

b. Căldura schimbată de gaz cu mediul exterior în transformarea 2 – 3; (4p)

c. Lucrul mecanic schimbat de gaz cu mediul exterior în transformarea 3 – 1; (4p)

d. Randamentul unui motor termic care ar funcționa după un ciclu Carnot între temperaturile extreme atinse de gaz în decursul transformării ciclice. (3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Subiectul al III-lea

a. Variația energiei interne în transformarea 1 – 2 (4 puncte)

  • Transformarea 1 – 2 este izocoră (V2=V1=2 L=2⋅10−3 m3V_2 = V_1 = 2\text{ L} = 2 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3).
  • Temperatura finală a transformării este T2=2T1T_2 = 2 T_1, ceea ce înseamnă că presiunea se dublează:
p2=2p1=2⋅105 N/m2p_2 = 2 p_1 = 2 \cdot 10^5\text{ N/m}^2
  • Variația energiei interne este:
ΔU12=νCV(T2−T1)=ν(1,5R)(2T1−T1)=1,5 νRT1\Delta U_{12} = \nu C_V (T_2 - T_1) = \nu (1,5 R) (2 T_1 - T_1) = 1,5\, \nu R T_1
  • Folosind ecuația de stare în starea 1 (νRT1=p1V1\nu R T_1 = p_1 V_1):
ΔU12=1,5 p1V1\Delta U_{12} = 1,5\, p_1 V_1
  • Numeric:
ΔU12=1,5⋅(105 N/m2)⋅(2⋅10−3 m3)=1,5⋅200 J=300 J\Delta U_{12} = 1,5 \cdot (10^5\text{ N/m}^2) \cdot (2 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3) = 1,5 \cdot 200\text{ J} = 300\text{ J}

(Barem: formula ΔU12=νCVΔT\Delta U_{12} = \nu C_V \Delta T: 2p; exprimarea în funcție de p1V1p_1 V_1: 1p; calculul numeric ΔU12=300 J\Delta U_{12} = 300\text{ J}: 1p)

b. Căldura schimbată în transformarea 2 – 3 (4 puncte)

  • Transformarea 2 – 3 este izobară la presiunea constantă p2=p3=2⋅105 N/m2p_2 = p_3 = 2 \cdot 10^5\text{ N/m}^2.
  • Gazul se destinde de la V2=V1=2 LV_2 = V_1 = 2\text{ L} până la V3=2V1=4 L=4⋅10−3 m3V_3 = 2 V_1 = 4\text{ L} = 4 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3.
  • Conform legii lui Gay-Lussac:
T3T2=V3V2=2  ⟹  T3=2T2=4T1\frac{T_3}{T_2} = \frac{V_3}{V_2} = 2 \implies T_3 = 2 T_2 = 4 T_1
  • Căldura molară la presiune constantă pentru gazul monoatomic este:
Cp=CV+R=1,5R+R=2,5RC_p = C_V + R = 1,5 R + R = 2,5 R
  • Căldura schimbată în transformarea izobară este:
Q23=νCp(T3−T2)=ν(2,5R)(4T1−2T1)=2,5⋅νR(2T1)=5 νRT1=5 p1V1Q_{23} = \nu C_p (T_3 - T_2) = \nu (2,5 R) (4 T_1 - 2 T_1) = 2,5 \cdot \nu R (2 T_1) = 5\, \nu R T_1 = 5\, p_1 V_1
  • Sau direct prin lucru mecanic și variație de energie internă:
Q23=CpRp2(V3−V2)=2,5⋅(2⋅105 Pa)⋅(2⋅10−3 m3)=1000 JQ_{23} = \frac{C_p}{R} p_2 (V_3 - V_2) = 2,5 \cdot (2 \cdot 10^5\text{ Pa}) \cdot (2 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3) = 1000\text{ J}

(Barem: relația Cp=2,5RC_p = 2,5 R: 1p; formula căldurii izobare: 2p; calculul numeric Q23=1000 JQ_{23} = 1000\text{ J}: 1p)

c. Lucrul mecanic în transformarea 3 – 1 (4 puncte)

  • Transformarea 3 – 1 este o transformare liniară descrisă de p=a⋅Vp = a \cdot V, realizând o comprimare de la V3=4⋅10−3 m3V_3 = 4 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 la V1=2⋅10−3 m3V_1 = 2 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3.
  • Verificăm constanta aa:
a=p1V1=105 Pa2⋅10−3 m3=5⋅107 Pa/m3,a=p3V3=2⋅105 Pa4⋅10−3 m3=5⋅107 Pa/m3a = \frac{p_1}{V_1} = \frac{10^5\text{ Pa}}{2 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3} = 5 \cdot 10^7\text{ Pa/m}^3, \quad a = \frac{p_3}{V_3} = \frac{2 \cdot 10^5\text{ Pa}}{4 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3} = 5 \cdot 10^7\text{ Pa/m}^3
  • Lucrul mecanic reprezintă aria trapezului de sub segmentul 3–1 în diagrama p−Vp-V. Deoarece este o comprimare (V1<V3V_1 < V_3), lucrul mecanic schimbat de gaz este negativ:
L31=−p3+p12(V3−V1)L_{31} = -\frac{p_3 + p_1}{2} (V_3 - V_1)
  • Numeric:
L31=−2⋅105 Pa+105 Pa2⋅(4⋅10−3 m3−2⋅10−3 m3)L_{31} = -\frac{2 \cdot 10^5\text{ Pa} + 10^5\text{ Pa}}{2} \cdot (4 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 - 2 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3) L31=−1,5⋅105 Pa⋅2⋅10−3 m3=−300 JL_{31} = -1,5 \cdot 10^5\text{ Pa} \cdot 2 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 = -300\text{ J}

(Barem: semnificația geometrică a lucrului mecanic (aria sub grafic): 2p; considerarea semnului la comprimare: 1p; rezultatul numeric L31=−300 JL_{31} = -300\text{ J}: 1p)

d. Randamentul ciclului Carnot între temperaturile extreme (3 puncte)

  • Temperaturile stărilor sunt:
    • În starea 1: T1=p1V1νRT_1 = \frac{p_1 V_1}{\nu R};
    • În starea 2: T2=2T1T_2 = 2 T_1;
    • În starea 3: T3=4T1T_3 = 4 T_1.
  • Pe transformarea liniară 3 – 1, avem p=aVp = a V, deci temperatura depinde de volum conform:
T(V)=pVνR=aV2νRT(V) = \frac{p V}{\nu R} = \frac{a V^2}{\nu R}

Întrucât VV scade monoton de la V3V_3 la V1V_1, temperatura scade monoton de la T3=4T1T_3 = 4 T_1 la T1T_1, fără alte extreme locale.

  • Temperaturile extreme atinse pe parcursul întregului ciclu sunt:
Tmin⁡=T1șiTmax⁡=T3=4T1T_{\min} = T_1 \quad \text{și} \quad T_{\max} = T_3 = 4 T_1
  • Randamentul ciclului Carnot ce funcționează între aceste două temperaturi este:
ηCarnot=1−Tmin⁡Tmax⁡=1−T14T1=1−14=34=0,75=75%\eta_{\text{Carnot}} = 1 - \frac{T_{\min}}{T_{\max}} = 1 - \frac{T_1}{4 T_1} = 1 - \frac{1}{4} = \frac{3}{4} = 0,75 = 75\%

(Barem: identificarea Tmin⁡=T1T_{\min} = T_1 și Tmax⁡=4T1T_{\max} = 4 T_1: 1p; formula randamentului ciclului Carnot: 1p; calculul numeric η=0,75\eta = 0,75 (75%): 1p)


C. PRODUCEREA ŞI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieţi pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Dacă la bornele unei baterii se conectează un voltmetru ideal (RV→∞R_V \to \infty), tensiunea indicată de voltmetru:

  • a. este egală cu tensiunea electromotoare a bateriei; (3p)
  • b. este nenulă şi strict mai mică decât tensiunea electromotoare a bateriei;
  • c. este strict mai mare decât tensiunea electromotoare a bateriei;
  • d. este nulă.

2. La bornele unui conductor de rezistenţă electrică RR se aplică tensiunea electrică UU. Sarcina electrică care traversează, în timpul Δt\Delta t, secţiunea transversală conductorului, se exprimă prin relaţia:

  • a. U⋅R⋅ΔtU \cdot R \cdot \Delta t
  • b. U⋅R−1⋅ΔtU \cdot R^{-1} \cdot \Delta t (3p)
  • c. U−1⋅R⋅ΔtU^{-1} \cdot R \cdot \Delta t
  • d. U⋅R−1⋅Δt−1U \cdot R^{-1} \cdot \Delta t^{-1}

3. Simbolurile mărimilor fizice şi ale unităţilor de măsură fiind cele utilizate în manuale de fizică, unitatea de măsură în S.I. a mărimii exprimate prin relaţia U2⋅Δt⋅W−1U^2 \cdot \Delta t \cdot W^{-1} este:

  • a. J\text{J}
  • b. Ω\Omega (3p)
  • c. W\text{W}
  • d. A\text{A}

4. La bornele unei baterii se conectează un rezistor a cărui rezistenţă electrică variază în timp. În figura alăturată este reprezentată dependenţa tensiunii la bornele bateriei în funcţie de intensitatea care trece prin aceasta, pentru diferite valori ale rezistenţei rezistorului. Rezistenţa internă a bateriei are valoarea:

Caracteristica curent-tensiune U(I) a bateriei

  • a. 2,4 Ω2,4\,\Omega
  • b. 1,8 Ω1,8\,\Omega
  • c. 1,5 Ω1,5\,\Omega (3p)
  • d. 0,6 Ω0,6\,\Omega

5. La capetele unui fir conductor de rezistivitate ρ=1,25⋅10−7 Ω⋅m\rho = 1,25 \cdot 10^{-7}\,\Omega\cdot\text{m}, având lungimea de 2 m2\text{ m} şi aria secţiunii transversale de 1 mm21\text{ mm}^2 s-a aplicat o tensiune de 4,5 V4,5\text{ V}. Intensitatea curentului electric care străbate conductorul are valoarea:

  • a. 1,8 A1,8\text{ A}
  • b. 3,6 A3,6\text{ A}
  • c. 9,0 A9,0\text{ A}
  • d. 18,0 A18,0\text{ A} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • Conectând voltmetrul ideal direct la bornele bateriei, rezistența sa tinde la infinit (RV→∞R_V \to \infty).
  • Curentul debitat prin baterie este neglijabil:
I=ERV+r→0I = \frac{E}{R_V + r} \to 0
  • Căderea internă de tensiune devine nulă (u=Ir→0u = I r \to 0), astfel încât tensiunea la borne indicată de voltmetru este exact tensiunea electromotoare:
U=E−Ir=EU = E - I r = E
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Din definiția intensității curentului electric continuu:
I=ΔqΔt  ⟹  Δq=I⋅ΔtI = \frac{\Delta q}{\Delta t} \implies \Delta q = I \cdot \Delta t
  • Conform legii lui Ohm pentru o porțiune de circuit:
I=UR=U⋅R−1I = \frac{U}{R} = U \cdot R^{-1}
  • Înlocuind, obținem:
Δq=U⋅R−1⋅Δt\Delta q = U \cdot R^{-1} \cdot \Delta t
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns b (3 puncte)

  • Energia electrică consumată de un rezistor la tensiunea UU în intervalul Δt\Delta t este:
W=U2R⋅Δt  ⟹  R=U2⋅ΔtW=U2⋅Δt⋅W−1W = \frac{U^2}{R} \cdot \Delta t \implies R = \frac{U^2 \cdot \Delta t}{W} = U^2 \cdot \Delta t \cdot W^{-1}
  • Mărimea fizică exprimată este rezistența electrică RR, a cărei unitate de măsură în Sistemul Internațional este ohmul (Ω\Omega):
[U2⋅Δt⋅W−1]SI=V2⋅sJ=V2W=Ω[U^2 \cdot \Delta t \cdot W^{-1}]_{\text{SI}} = \frac{\text{V}^2 \cdot \text{s}}{\text{J}} = \frac{\text{V}^2}{\text{W}} = \Omega
  • Răspuns corect: b.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Graficul U(I)U(I) reprezintă caracteristica externă a generatorului:
U=E−I⋅rU = E - I \cdot r
  • Din grafic citim intersecțiile cu axele:
    • La mers în gol (I=0I = 0): U=E=24 VU = E = 24\text{ V};
    • La scurtcircuit (U=0U = 0): Isc=16 AI_{\text{sc}} = 16\text{ A}.
  • Rezistența internă a sursei reprezintă panta caracteristicii în modul:
r=EIsc=24 V16 A=1,5 Ωr = \frac{E}{I_{\text{sc}}} = \frac{24\text{ V}}{16\text{ A}} = 1,5\,\Omega

(Verificare cu punctul intermediar marcat: pentru I=8 AI = 8\text{ A}, U=24−8⋅1,5=12 VU = 24 - 8 \cdot 1,5 = 12\text{ V}, punct aflat exact pe grafic)

  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns d (3 puncte)

  • Rezistența firului conductor de lungime ℓ=2 m\ell = 2\text{ m} și secțiune S=1 mm2=10−6 m2S = 1\text{ mm}^2 = 10^{-6}\text{ m}^2 este:
R=ρℓS=1,25⋅10−7 Ω⋅m⋅2 m10−6 m2=2,5⋅10−1 Ω=0,25 ΩR = \rho \frac{\ell}{S} = 1,25 \cdot 10^{-7}\,\Omega\cdot\text{m} \cdot \frac{2\text{ m}}{10^{-6}\text{ m}^2} = 2,5 \cdot 10^{-1}\,\Omega = 0,25\,\Omega
  • Conform legii lui Ohm, intensitatea curentului electric este:
I=UR=4,5 V0,25 Ω=4,51/4 A=18,0 AI = \frac{U}{R} = \frac{4,5\text{ V}}{0,25\,\Omega} = \frac{4,5}{1/4}\text{ A} = 18,0\text{ A}
  • Răspuns corect: d.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

În circuitul electric a cărui schemă este reprezentată în figura alăturată se cunosc: E1=12 VE_1 = 12\text{ V}, r1=2 Ωr_1 = 2\,\Omega, r2=1 Ωr_2 = 1\,\Omega, R1=5 ΩR_1 = 5\,\Omega, R2=8 ΩR_2 = 8\,\Omega, R3=24 ΩR_3 = 24\,\Omega. Rezistența electrică a ampermetrului este RA=1 ΩR_A = 1\,\Omega. Intensitatea curentului electric indicată de ampermetru are valoarea IA=0,6 AI_A = 0,6\text{ A} și sensul din figură. Rezistența electrică a conductoarelor de legătură se neglijează.

Schema circuitului electric cu două surse, ampermetru și grupare mixtă de rezistoare

Determinați:

a. tensiunea electrică la bornele sursei de tensiune electromotoare E1E_1; (3p)

b. rezistența electrică echivalentă a grupării formate din rezistoarele R1R_1, R2R_2 și R3R_3; (4p)

c. intensitatea curentului electric care trece prin rezistorul de rezistență R2R_2; (4p)

d. valoarea tensiunii electromotoare E2E_2. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Subiectul al II-lea

a. Tensiunea electrică la bornele sursei E1E_1 (3 puncte)

  • Sursa E1E_1 debitează curentul indicat de ampermetru, I=IA=0,6 AI = I_A = 0,6\text{ A}, curentul părăsind borna pozitivă (funcționare în regim de generator).
  • Tensiunea la bornele sursei E1E_1 este:
U1=E1−Ir1U_1 = E_1 - I r_1
  • Numeric:
U1=12 V−0,6 A⋅2 Ω=12 V−1,2 V=10,8 VU_1 = 12\text{ V} - 0,6\text{ A} \cdot 2\,\Omega = 12\text{ V} - 1,2\text{ V} = 10,8\text{ V}

(Barem: formula tensiunii la borne U=E−IrU = E - Ir: 2p; calculul numeric U1=10,8 VU_1 = 10,8\text{ V}: 1p)

b. Rezistența echivalentă a rezistoarelor R1,R2,R3R_1, R_2, R_3 (4 puncte)

  • Rezistoarele R2R_2 și R3R_3 sunt conectate în paralel:
R23=R2⋅R3R2+R3=8 Ω⋅24 Ω8 Ω+24 Ω=19232 Ω=6 ΩR_{23} = \frac{R_2 \cdot R_3}{R_2 + R_3} = \frac{8\,\Omega \cdot 24\,\Omega}{8\,\Omega + 24\,\Omega} = \frac{192}{32}\,\Omega = 6\,\Omega
  • Rezistorul R1R_1 este conectat în serie cu gruparea paralelă formată din R2R_2 și R3R_3:
Rech=R1+R23=5 Ω+6 Ω=11 ΩR_{\text{ech}} = R_1 + R_{23} = 5\,\Omega + 6\,\Omega = 11\,\Omega

(Barem: rezistența grupării paralel R23=6 ΩR_{23} = 6\,\Omega: 2p; rezistența totală echivalentă Rech=11 ΩR_{\text{ech}} = 11\,\Omega: 2p)

c. Curentul prin rezistorul R2R_2 (4 puncte)

  • Curentul total I=0,6 AI = 0,6\text{ A} traversează R1R_1 și apoi se divide între ramurile paralele ce conțin rezistoarele R2R_2 și R3R_3.
  • Tensiunea la bornele grupării paralele R23R_{23} este:
U23=I⋅R23=0,6 A⋅6 Ω=3,6 VU_{23} = I \cdot R_{23} = 0,6\text{ A} \cdot 6\,\Omega = 3,6\text{ V}
  • Intensitatea curentului care trece prin rezistorul R2R_2 este:
I2=U23R2=3,6 V8 Ω=0,45 AI_2 = \frac{U_{23}}{R_2} = \frac{3,6\text{ V}}{8\,\Omega} = 0,45\text{ A}

(Notă: Curentul prin R3R_3 este I3=3,6 V24 Ω=0,15 AI_3 = \frac{3,6\text{ V}}{24\,\Omega} = 0,15\text{ A}, iar I2+I3=0,45+0,15=0,60 A=II_2 + I_3 = 0,45 + 0,15 = 0,60\text{ A} = I)

(Barem: tensiunea pe gruparea paralelă U23=3,6 VU_{23} = 3,6\text{ V}: 2p; legea lui Ohm pentru R2R_2 și valoarea I2=0,45 AI_2 = 0,45\text{ A}: 2p)

d. Valoarea tensiunii electromotoare E2E_2 (4 puncte)

  • În schema circuitului, sursa E2E_2 este conectată în opoziție față de E1E_1 (polul negativ al lui E1E_1 este legat prin conductor la polul negativ al lui E2E_2, astfel încât sensul curentului II debitat de E1E_1 intră prin borna pozitivă a sursei E2E_2).
  • Scriind a doua teoremă a lui Kirchhoff pentru ochiul unic de rețea, parcurs în sensul curentului II (trigonometric):
E1−E2=I⋅(Rech+RA+r1+r2)E_1 - E_2 = I \cdot (R_{\text{ech}} + R_A + r_1 + r_2)
  • Rezistența totală a circuitului este:
Rtot=Rech+RA+r1+r2=11 Ω+1 Ω+2 Ω+1 Ω=15 ΩR_{\text{tot}} = R_{\text{ech}} + R_A + r_1 + r_2 = 11\,\Omega + 1\,\Omega + 2\,\Omega + 1\,\Omega = 15\,\Omega
  • Înlocuind valorile numerice:
12 V−E2=0,6 A⋅15 Ω=9 V12\text{ V} - E_2 = 0,6\text{ A} \cdot 15\,\Omega = 9\text{ V} E2=12 V−9 V=3 VE_2 = 12\text{ V} - 9\text{ V} = 3\text{ V}

(Barem: scrierea legii a II-a a lui Kirchhoff pentru circuit: 2p; identificarea conectării în opoziție: 1p; calculul numeric E2=3 VE_2 = 3\text{ V}: 1p)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

La bornele unei baterii, de tensiune electromotoare E=12 VE = 12\text{ V} și de rezistență internă nenulă, se conectează, în serie, două rezistoare. Tensiunea la bornele primului consumator este U1=6 VU_1 = 6\text{ V}, iar rezistența electrică a celui de-al doilea este R2=10 ΩR_2 = 10\,\Omega. Puterea pe care o consumă, împreună, cele două rezistoare, are valoarea P=5,5 WP = 5,5\text{ W}.

Determinați:

a. energia electrică consumată împreună, de cele două rezistoare, în Δt=10 minute\Delta t = 10\text{ minute} de funcţionare; (3p)

b. intensitatea curentului electric din circuit; (4p)

c. randamentul circuitului; (4p)

d. rezistența internă a sursei. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Subiectul al III-lea

a. Energia electrică consumată în 10 minute (3 puncte)

  • Puterea totală consumată de cele două rezistoare este P=5,5 WP = 5,5\text{ W}.
  • Intervalul de timp exprimat în secunde:
Δt=10 min=10⋅60 s=600 s\Delta t = 10\text{ min} = 10 \cdot 60\text{ s} = 600\text{ s}
  • Energia electrică consumată este:
W=P⋅Δt=5,5 W⋅600 s=3300 J=3,3 kJW = P \cdot \Delta t = 5,5\text{ W} \cdot 600\text{ s} = 3300\text{ J} = 3,3\text{ kJ}

(Barem: transformarea timpului în SI Δt=600 s\Delta t = 600\text{ s}: 1p; formula W=PΔtW = P \Delta t: 1p; rezultatul numeric W=3300 JW = 3300\text{ J}: 1p)

b. Intensitatea curentului electric din circuit (4 puncte)

  • Rezistoarele fiind legate în serie, prin ele circulă același curent de intensitate II.
  • Tensiunea la bornele primului rezistor este U1=6 VU_1 = 6\text{ V}, iar pe cel de-al doilea rezistor căderea de tensiune este U2=I⋅R2=10⋅IU_2 = I \cdot R_2 = 10 \cdot I.
  • Tensiunea pe întregul circuit exterior este:
Uext=U1+U2=6+10⋅IU_{\text{ext}} = U_1 + U_2 = 6 + 10 \cdot I
  • Puterea electrică totală consumată în circuitul exterior este:
P=Uext⋅I=(6+10⋅I)⋅I=10I2+6IP = U_{\text{ext}} \cdot I = (6 + 10 \cdot I) \cdot I = 10 I^2 + 6 I
  • Egalând cu valoarea dată P=5,5 WP = 5,5\text{ W}, obținem ecuația de gradul al doilea:
10I2+6I−5,5=0  ⟺  20I2+12I−11=010 I^2 + 6 I - 5,5 = 0 \iff 20 I^2 + 12 I - 11 = 0
  • Calculăm discriminantul:
Δ=122−4⋅20⋅(−11)=144+880=1024=322\Delta = 12^2 - 4 \cdot 20 \cdot (-11) = 144 + 880 = 1024 = 32^2
  • Soluția fizică (intensitatea curentului fiind strict pozitivă):
I=−12+322⋅20=2040=0,5 AI = \frac{-12 + 32}{2 \cdot 20} = \frac{20}{40} = 0,5\text{ A}

(Notă: Rezistența primului rezistor este R1=U1I=6 V0,5 A=12 ΩR_1 = \frac{U_1}{I} = \frac{6\text{ V}}{0,5\text{ A}} = 12\,\Omega, iar Rext=12+10=22 ΩR_{\text{ext}} = 12 + 10 = 22\,\Omega, deci P=RextI2=22⋅0,25=5,5 WP = R_{\text{ext}} I^2 = 22 \cdot 0,25 = 5,5\text{ W})

(Barem: expresia puterii P=U1I+R2I2P = U_1 I + R_2 I^2: 2p; rezolvarea ecuației de gradul II: 1p; calculul numeric I=0,5 AI = 0,5\text{ A}: 1p)

c. Randamentul circuitului (4 puncte)

  • Tensiunea la bornele bateriei (tensiunea externă totală) este:
Uext=U1+I⋅R2=6 V+0,5 A⋅10 Ω=6 V+5 V=11 VU_{\text{ext}} = U_1 + I \cdot R_2 = 6\text{ V} + 0,5\text{ A} \cdot 10\,\Omega = 6\text{ V} + 5\text{ V} = 11\text{ V}
  • Randamentul circuitului reprezintă raportul dintre puterea utilă (furnizată circuitului exterior) și puterea totală debitată de sursă:
η=PutilPtotal=Uext⋅IE⋅I=UextE\eta = \frac{P_{\text{util}}}{P_{\text{total}}} = \frac{U_{\text{ext}} \cdot I}{E \cdot I} = \frac{U_{\text{ext}}}{E}
  • Înlocuind valorile:
η=11 V12 V=1112≅0,9167=91,67%\eta = \frac{11\text{ V}}{12\text{ V}} = \frac{11}{12} \cong 0,9167 = 91,67\%

(Barem: calculul tensiunii externe Uext=11 VU_{\text{ext}} = 11\text{ V}: 2p; formula randamentului: 1p; calculul numeric η=1112≅91,67%\eta = \frac{11}{12} \cong 91,67\%: 1p)

d. Rezistența internă a sursei (4 puncte)

  • Conform legii lui Ohm pentru întregul circuit:
E=Uext+I⋅r  ⟹  r=E−UextIE = U_{\text{ext}} + I \cdot r \implies r = \frac{E - U_{\text{ext}}}{I}
  • Înlocuind valorile numerice:
r=12 V−11 V0,5 A=1 V0,5 A=2 Ωr = \frac{12\text{ V} - 11\text{ V}}{0,5\text{ A}} = \frac{1\text{ V}}{0,5\text{ A}} = 2\,\Omega

(Sau direct: I=ERext+r  ⟹  0,5=1222+r  ⟹  22+r=24  ⟹  r=2 ΩI = \frac{E}{R_{\text{ext}} + r} \implies 0,5 = \frac{12}{22 + r} \implies 22 + r = 24 \implies r = 2\,\Omega)

(Barem: legea lui Ohm pentru întregul circuit: 2p; izolarea rezistenței interne rr: 1p; rezultatul numeric r=2 Ωr = 2\,\Omega: 1p)


D. OPTICĂ

Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, constanta Planck h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Despre indicele de refracție absolut al unui mediu se poate afirma că:

  • a. este adimensional; (3p)
  • b. se măsoară în m\text{m};
  • c. se măsoară în Hz\text{Hz};
  • d. se măsoară în m/s\text{m/s}.

2. Interfranja se definește ca:

  • a. distanța dintre un maxim și un minim de interferență;
  • b. distanța dintre două minime de interferență nesuccesive;
  • c. distanța minimă care cuprinde centrul unui maxim și centrul unui minim;
  • d. distanța dintre centrele a două maxime de interferență succesive. (3p)

3. Într-un experiment s-a măsurat valoarea unghiului de refracție rr al unei raze laser la trecerea din aer (naer≅1n_{\text{aer}} \cong 1) într-un lichid, pentru diverse valori ale unghiului de incidență ii. Pe baza datelor obținute a fost trasat graficul alăturat. Viteza de propagare a luminii în lichid este de aproximativ:

Dependența sin r în funcție de sin i la refracție

  • a. 1,5⋅108 m/s1,5 \cdot 10^8\text{ m/s}
  • b. 2,2⋅108 m/s2,2 \cdot 10^8\text{ m/s} (3p)
  • c. 3,0⋅108 m/s3,0 \cdot 10^8\text{ m/s}
  • d. 4,0⋅108 m/s4,0 \cdot 10^8\text{ m/s}

4. Două lentile cu distanțele focale f1=10 cmf_1 = 10\text{ cm} și respectiv f2=30 cmf_2 = 30\text{ cm} alcătuiesc un sistem optic centrat. Un fascicul de lumină care era paralel înainte de trecerea prin sistemul optic, rămâne tot paralel și după trecerea prin sistem. Distanța dintre lentile este:

  • a. 10 cm10\text{ cm}
  • b. 20 cm20\text{ cm}
  • c. 30 cm30\text{ cm}
  • d. 40 cm40\text{ cm} (3p)

5. Frecvența radiației alcătuite din fotoni cu energia ε=6,0⋅10−19 J\varepsilon = 6,0 \cdot 10^{-19}\text{ J} este de aproximativ:

  • a. 1,1⋅1014 Hz1,1 \cdot 10^{14}\text{ Hz}
  • b. 5,1⋅1014 Hz5,1 \cdot 10^{14}\text{ Hz}
  • c. 9,1⋅1014 Hz9,1 \cdot 10^{14}\text{ Hz} (3p)
  • d. 9,1⋅1015 Hz9,1 \cdot 10^{15}\text{ Hz}
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • Indicele de refracție absolut al unui mediu optic transparent este definit prin raportul dintre viteza luminii în vid cc și viteza luminii în mediul respectiv vv:
n=cvn = \frac{c}{v}
  • Fiind raportul a două mărimi fizice omogene (viteze), indicele de refracție absolut este o mărime fizică adimensională ([n]SI=1[n]_{\text{SI}} = 1).
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns d (3 puncte)

  • Prin definiție, în fenomenul de interferență a undelor luminoase, interfranja ii reprezintă distanța măsurată pe ecranul de observație dintre centrele a două maxime succesive (sau a două minime succesive) de interferență:
i=xk+1−xk=λD2ℓi = x_{k+1} - x_k = \frac{\lambda D}{2\ell}
  • Răspuns corect: d.

Item 3: Răspuns b (3 puncte)

  • Conform legii a doua a refracției (legea Snell-Descartes):
n1sin⁡i=n2sin⁡rn_1 \sin i = n_2 \sin r
  • Lumina trece din aer (n1=naer≅1n_1 = n_{\text{aer}} \cong 1) în lichid (n2=nn_2 = n), astfel:
sin⁡r=1nsin⁡i\sin r = \frac{1}{n} \sin i
  • Din graficul sin⁡r=f(sin⁡i)\sin r = f(\sin i) observăm că pentru sin⁡i=1,00\sin i = 1,00, unghiul de refracție satisface sin⁡r=0,75=34\sin r = 0,75 = \frac{3}{4}.
  • Panta dreptei este:
1n=0,751,00=34  ⟹  n=43\frac{1}{n} = \frac{0,75}{1,00} = \frac{3}{4} \implies n = \frac{4}{3}
  • Viteza de propagare a luminii în lichid este:
v=cn=3⋅108 m/s4/3=34⋅3⋅108 m/s=2,25⋅108 m/s≅2,2⋅108 m/sv = \frac{c}{n} = \frac{3 \cdot 10^8\text{ m/s}}{4/3} = \frac{3}{4} \cdot 3 \cdot 10^8\text{ m/s} = 2,25 \cdot 10^8\text{ m/s} \cong 2,2 \cdot 10^8\text{ m/s}
  • Răspuns corect: b.

Item 4: Răspuns d (3 puncte)

  • Un sistem optic format din două lentile convergente care transformă un fascicul paralel incident într-un fascicul paralel emergent este un sistem telescopic (afocal).
  • Razele paralele cu axa optică incidente pe prima lentilă converg în focarul imagine al acesteia, F1′F_1'.
  • Pentru ca fasciculul să devină paralel după a doua lentilă, punctul de convergență F1′F_1' trebuie să coincidă cu focarul obiect al celei de-a doua lentile, F2F_2:
F1′≡F2F_1' \equiv F_2
  • Distanța dd dintre cele două lentile este egală cu suma distanțelor focale ale acestora:
d=f1+f2=10 cm+30 cm=40 cmd = f_1 + f_2 = 10\text{ cm} + 30\text{ cm} = 40\text{ cm}
  • Răspuns corect: d.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Conform relației Planck-Einstein, energia unui foton este direct proporțională cu frecvența radiației ν\nu:
ε=h⋅ν  ⟹  ν=εh\varepsilon = h \cdot \nu \implies \nu = \frac{\varepsilon}{h}
  • Înlocuind valorile numerice:
ν=6,0⋅10−19 J6,6⋅10−34 J⋅s=6,06,6⋅1015 Hz=1011⋅1015 Hz≅0,909⋅1015 Hz≅9,1⋅1014 Hz\nu = \frac{6,0 \cdot 10^{-19}\text{ J}}{6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}} = \frac{6,0}{6,6} \cdot 10^{15}\text{ Hz} = \frac{10}{11} \cdot 10^{15}\text{ Hz} \cong 0,909 \cdot 10^{15}\text{ Hz} \cong 9,1 \cdot 10^{14}\text{ Hz}
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Un botanist, care participă la o expediție într-o zonă izolată, dispune de o lentilă convergentă subțire (o lupă) având distanța focală f=5,0 cmf = 5,0\text{ cm}. Aceasta poate fi folosită atât pentru observarea detaliilor plantelor, cât și pentru aprinderea focului folosind razele solare. Dacă se așază lentila perpendicular pe razele de lumină provenite de la Soare și se modifică distanța dintre aceasta și o foaie de hârtie, înainte ca hârtia să ia foc se constată că diametrul minim al petei luminoase observate pe hârtie (imaginea Soarelui) este d=0,5 mmd = 0,5\text{ mm}.

a. Calculați convergența lentilei. (3p)

b. Pentru a observa detaliile unei semințe, botanistul vrea să obțină cu ajutorul lentilei o imagine dreaptă și de două ori mai mare a seminței. Determinați distanța la care trebuie ținută lentila față de sămânță. (4p)

c. Realizați un desen în care să evidențiați construcția imaginii printr-o lentilă convergentă, pentru un obiect perpendicular pe axa optică principală situat la jumătatea distanței dintre focarul obiect și lentilă. (4p)

d. Calculați valoarea care poate fi estimată, pe baza datelor prezentate, pentru raportul dintre distanța Pământ-Soare și diametrul Soarelui. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Subiectul al II-lea

a. Convergența lentilei (3 puncte)

  • Distanța focală a lentilei este f=5,0 cm=0,05 mf = 5,0\text{ cm} = 0,05\text{ m}.
  • Convergența lentilei este inversul distanței focale exprimate în metri:
C=1f=10,05 m=20 m−1=20 δ (dioptrii)C = \frac{1}{f} = \frac{1}{0,05\text{ m}} = 20\text{ m}^{-1} = 20\ \delta\text{ (dioptrii)}

(Barem: formula C=1fC = \frac{1}{f}: 2p; calculul numeric C=20 δC = 20\ \delta: 1p)

b. Distanța lentilă – sămânță (4 puncte)

  • Pentru ca imaginea dată de o lentilă convergentă să fie dreaptă și mărită (β>0\beta > 0), lentila este folosită ca lupă, formând o imagine virtuală în același semiplan cu obiectul (x1<0x_1 < 0, x2<0x_2 < 0).
  • Mărirea liniară transversală este:
β=x2x1=+2  ⟹  x2=2x1\beta = \frac{x_2}{x_1} = +2 \implies x_2 = 2 x_1
  • Aplicând formula fundamentală a lentilelor subțiri:
1x2−1x1=1f\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f} 12x1−1x1=1f  ⟹  −12x1=1f  ⟹  x1=−f2\frac{1}{2 x_1} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f} \implies -\frac{1}{2 x_1} = \frac{1}{f} \implies x_1 = -\frac{f}{2}
  • Distanța fizică dobiectd_{\text{obiect}} la care trebuie poziționată lentila față de sămânță este:
dobiect=∣x1∣=f2=5,0 cm2=2,5 cm=0,025 md_{\text{obiect}} = |x_1| = \frac{f}{2} = \frac{5,0\text{ cm}}{2} = 2,5\text{ cm} = 0,025\text{ m}

(Barem: relația măririi transversale β=x2x1=2\beta = \frac{x_2}{x_1} = 2: 1p; aplicarea formulei lentilelor subțiri: 2p; rezultatul ∣x1∣=2,5 cm|x_1| = 2,5\text{ cm}: 1p)

c. Construcția imaginii printr-o lentilă convergentă (4 puncte)

  • Obiectul ABAB este perpendicular pe axa optică principală și situat la x1=−f2x_1 = -\frac{f}{2} (la jumătatea distanței dintre focarul obiect F1F_1 și lentilă).
  • Construcția imaginii punctului BB:
    1. Raza 1: pleacă din vârful BB paralelă cu axa optică principală; după refracție prin lentilă, trece prin focarul imagine F2F_2; prelungirea ei virtuală se trasează înapoi în semiplanul obiect (x<0x < 0).
    2. Raza 2: pleacă din BB și trece prin centrul optic OO al lentilei, continuându-și direcția nedeviată; prelungirea ei virtuală se trasează înapoi.
  • Cele două prelungiri virtuale se intersectează în punctul B′B', aflat la distanța x2=−fx_2 = -f (în planul focal obiect, A′≡F1A' \equiv F_1).
  • Imaginea A′B′A'B' este:
    • virtuală (formată la intersecția prelungirilor razelor refractate);
    • dreaptă (situată de aceeași parte a axei optice ca obiectul);
    • mărită de 2 ori (y2=2y1y_2 = 2 y_1, β=+2\beta = +2).

Construcția geometrică a imaginii virtuale printr-o lentilă convergentă

(Barem: trasarea axei optice, a lentilei și a focarelor F1,F2F_1, F_2: 1p; trasarea razei paralele refractate prin focar: 1p; trasarea razei prin centrul optic nedeviată: 1p; obținerea imaginii virtuale corect poziționate la x2=−fx_2 = -f: 1p)

d. Raportul dintre distanța Pământ-Soare și diametrul Soarelui (4 puncte)

  • Soarele se află la o distanță astronomică imensă DPSD_{PS} față de Pământ (DPS≫fD_{PS} \gg f), astfel încât razele provenite de la Soare ajung la lentilă sub forma unui fascicul practic paralel.
  • Diametrul minim al petei luminoase pe hârtie se obține când hârtia este plasată exact în planul focal imagine al lentilei (∣x2∣≅f=5,0 cm=50 mm|x_2| \cong f = 5,0\text{ cm} = 50\text{ mm}), pata fiind chiar imaginea focală a discului solar.
  • Notând cu DSD_S diametrul real al Soarelui, diametrul unghiular sub care este văzut Soarele de la nivelul lentilei este:
θ≅DSDPS\theta \cong \frac{D_S}{D_{PS}}
  • Deoarece imaginea Soarelui este formată în planul focal la distanța ff, diametrul petei dd este legat de același diametru unghiular prin:
θ≅df\theta \cong \frac{d}{f}
  • Egalând cele două expresii:
DSDPS=df  ⟹  DPSDS=fd\frac{D_S}{D_{PS}} = \frac{d}{f} \implies \frac{D_{PS}}{D_S} = \frac{f}{d}
  • Înlocuind valorile numerice în aceleași unități de măsură (f=50 mmf = 50\text{ mm}, d=0,5 mmd = 0,5\text{ mm}):
DPSDS=50 mm0,5 mm=100\frac{D_{PS}}{D_S} = \frac{50\text{ mm}}{0,5\text{ mm}} = 100

(Barem: identificarea formării imaginii în focar ∣x2∣=f|x_2| = f: 1p; deducerea relației geometrice DPSDS=fd\frac{D_{PS}}{D_S} = \frac{f}{d}: 2p; calculul numeric al raportului DPSDS=100\frac{D_{PS}}{D_S} = 100: 1p)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Sursa de lumină a unui dispozitiv Young este așezată pe axa de simetrie a acestuia și emite radiații cu lungimea de undă de 500 nm500\text{ nm}. Distanța dintre cele două fante ale dispozitivului este 2ℓ=a=1 mm2\ell = a = 1\text{ mm}.

a. Calculați distanța la care trebuie să se afle ecranul față de planul fantelor pentru ca interfranja să fie de 1,5 mm1,5\text{ mm} atunci când dispozitivul este în aer. (4p)

b. Considerând că ecranul de observație se plasează la 2 m2\text{ m} de planul fantelor, calculați diferența de drum optic dintre două raze care interferă într-un punct aflat pe ecranul de observație la 1,2 mm1,2\text{ mm} de maximul central; (4p)

c. Calculați distanța dintre cel de al treilea minim de interferență situat de o parte a maximului central și maximul de ordin unu situat de cealaltă parte a maximului central. Distanța dintre planul fantelor și ecran este D=2 mD = 2\text{ m}. (4p)

d. Calculați noua valoare a interfranjei dacă întreg dispozitivul se introduce în apă și se menține distanța D=2 mD = 2\text{ m} dintre planul fantelor și ecran. Indicele de refracție al apei este napa˘=43n_{\text{apă}} = \frac{4}{3}. (3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Subiectul al III-lea

a. Distanța fantă – ecran DD (4 puncte)

  • Date: λ=500 nm=5⋅10−7 m\lambda = 500\text{ nm} = 5 \cdot 10^{-7}\text{ m}, a=1 mm=10−3 ma = 1\text{ mm} = 10^{-3}\text{ m}, i=1,5 mm=1,5⋅10−3 mi = 1,5\text{ mm} = 1,5 \cdot 10^{-3}\text{ m}.
  • Formula interfranjei în aer (n≅1n \cong 1) este:
i=λDai = \frac{\lambda D}{a}
  • Izolând distanța DD dintre fante și ecran:
D=i⋅aλD = \frac{i \cdot a}{\lambda}
  • Numeric:
D=1,5⋅10−3 m⋅10−3 m5⋅10−7 m=1,5⋅10−65⋅10−7 m=3 mD = \frac{1,5 \cdot 10^{-3}\text{ m} \cdot 10^{-3}\text{ m}}{5 \cdot 10^{-7}\text{ m}} = \frac{1,5 \cdot 10^{-6}}{5 \cdot 10^{-7}}\text{ m} = 3\text{ m}

(Barem: formula interfranjei i=λDai = \frac{\lambda D}{a}: 2p; izolarea distanței DD: 1p; calculul numeric D=3 mD = 3\text{ m}: 1p)

b. Diferența de drum optic la x=1,2 mmx = 1,2\text{ mm} (4 puncte)

  • Ecranul se plasează la D=2 mD = 2\text{ m}.
  • Poziția punctului pe ecran față de maximul central este x=1,2 mm=1,2⋅10−3 mx = 1,2\text{ mm} = 1,2 \cdot 10^{-3}\text{ m}.
  • În aer (n=1n = 1), diferența de drum optic coincide cu diferența de drum geometric:
δ=a⋅xD\delta = \frac{a \cdot x}{D}
  • Numeric:
δ=10−3 m⋅1,2⋅10−3 m2 m=1,2⋅10−62 m=0,6⋅10−6 m=6⋅10−7 m=600 nm\delta = \frac{10^{-3}\text{ m} \cdot 1,2 \cdot 10^{-3}\text{ m}}{2\text{ m}} = \frac{1,2 \cdot 10^{-6}}{2}\text{ m} = 0,6 \cdot 10^{-6}\text{ m} = 6 \cdot 10^{-7}\text{ m} = 600\text{ nm}

(Barem: formula diferenței de drum δ=axD\delta = \frac{a x}{D}: 2p; calculul numeric: 2p)

c. Distanța dintre minimul de ordin 3 și maximul de ordin 1 (4 puncte)

  • Pentru D=2 mD = 2\text{ m}, valoarea interfranjei în aer este:
i=λDa=5⋅10−7 m⋅2 m10−3 m=10−3 m=1 mmi = \frac{\lambda D}{a} = \frac{5 \cdot 10^{-7}\text{ m} \cdot 2\text{ m}}{10^{-3}\text{ m}} = 10^{-3}\text{ m} = 1\text{ mm}
  • Poziția maximului de ordin k=1k = 1 situat de o parte a maximului central este:
x1max⁡=+1⋅i=+1 mmx_1^{\max} = +1 \cdot i = +1\text{ mm}
  • Pozițiile minimelor de interferență sunt date de xkmin⁡=±(2k−1)i2x_k^{\min} = \pm (2k - 1) \frac{i}{2}.
  • Pentru cel de-al treilea minim (k=3k = 3) situat de cealaltă parte a maximului central:
x3min⁡=−(2⋅3−1)i2=−52i=−2,5 mmx_3^{\min} = -(2 \cdot 3 - 1) \frac{i}{2} = -\frac{5}{2} i = -2,5\text{ mm}
  • Distanța dintre cele două franje este:
Δx=∣x1max⁡−x3min⁡∣=1 mm−(−2,5 mm)=3,5 mm\Delta x = |x_1^{\max} - x_3^{\min}| = 1\text{ mm} - (-2,5\text{ mm}) = 3,5\text{ mm}

(Barem: determinarea interfranjei i=1 mmi = 1\text{ mm}: 1p; poziția maximului x1max⁡=1 mmx_1^{\max} = 1\text{ mm}: 1p; poziția minimului x3min⁡=−2,5 mmx_3^{\min} = -2,5\text{ mm}: 1p; distanța Δx=3,5 mm\Delta x = 3,5\text{ mm}: 1p)

d. Interfranja în apă (3 puncte)

  • La introducerea dispozitivului în apă, frecvența radiației rămâne neschimbată, dar viteza de propagare scade, lungimea de undă devenind:
λ′=λnapa˘\lambda' = \frac{\lambda}{n_{\text{apă}}}
  • Noua interfranjă la menținerea aceleiași geometrii (D=2 mD = 2\text{ m}, a=1 mma = 1\text{ mm}) este:
i′=λ′Da=inapa˘i' = \frac{\lambda' D}{a} = \frac{i}{n_{\text{apă}}}
  • Înlocuind valoarea i=1 mmi = 1\text{ mm} și napa˘=43n_{\text{apă}} = \frac{4}{3}:
i′=1 mm4/3=34 mm=0,75 mm=7,5⋅10−4 mi' = \frac{1\text{ mm}}{4/3} = \frac{3}{4}\text{ mm} = 0,75\text{ mm} = 7,5 \cdot 10^{-4}\text{ m}

(Barem: modificarea lungimii de undă în mediu λ′=λn\lambda' = \frac{\lambda}{n}: 1p; formula i′=ini' = \frac{i}{n}: 1p; calculul numeric i′=0,75 mmi' = 0,75\text{ mm}: 1p)