BACEduHub
fizicaTeoretică / RealAnul 2024Sesiunea August

Bacalaureat 2024 - Fizică Teoretic (Varianta 8)

Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese de candidat dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.


A. MECANICĂ

Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. O piatră cu dimensiunile neglijabile este aruncată pe direcție orizontală dintr-un turn, în câmpul gravitațional terestru. Se consideră că interacțiunea cu aerul este neglijabilă. Din momentul aruncării până în momentul atingerii solului:

  • a. viteza pietrei are permanent direcția orizontală;
  • b. viteza pietrei are permanent direcția verticală;
  • c. accelerația pietrei are direcția orizontală;
  • d. accelerația pietrei are direcția verticală. (3p)

2. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, deformarea relativă a unui fir elastic alungit sub acțiunea forței deformatoare FF este dată de relația:

  • a. Δℓℓ0=E⋅FS0\frac{\Delta\ell}{\ell_0} = \frac{E \cdot F}{S_0}
  • b. Δℓℓ0=FE⋅S0\frac{\Delta\ell}{\ell_0} = \frac{F}{E \cdot S_0}
  • c. Δℓℓ0=E⋅S0F\frac{\Delta\ell}{\ell_0} = \frac{E \cdot S_0}{F}
  • d. Δℓℓ0=S0E⋅F\frac{\Delta\ell}{\ell_0} = \frac{S_0}{E \cdot F} (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură a mărimii fizice exprimate prin produsul F⋅vF \cdot v este:

  • a. J\text{J}
  • b. W\text{W}
  • c. W⋅s−1\text{W}\cdot\text{s}^{-1}
  • d. J⋅s\text{J}\cdot\text{s} (3p)

4. Un corp cu masa m=300 gm = 300\text{ g}, considerat punctiform, este lăsat să cadă de la înălțimea H=24 mH = 24\text{ m} față de nivelul solului. Se consideră că interacțiunea cu aerul este neglijabilă. Lucrul mecanic efectuat de greutatea corpului din momentul eliberării până în momentul în care corpul atinge solul este:

  • a. 27 J27\text{ J}
  • b. 48 J48\text{ J}
  • c. 72 J72\text{ J}
  • d. 90 J90\text{ J} (3p)

5. O ladă cu masa m=12 kgm = 12\text{ kg} este deplasată pe o suprafață orizontală, sub acțiunea unei forțe orizontale constante. În graficul alăturat este reprezentată dependența de timp a accelerației lăzii. Modulul forței rezultante care acționează asupra lăzii este:

  • a. 24 N24\text{ N}
  • b. 15 N15\text{ N}
  • c. 12 N12\text{ N}
  • d. 2 N2\text{ N} (3p)

Dependența de timp a accelerației lăzii

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul I

Item 1: Răspuns d (3 puncte)

  • În câmp gravitațional, neglijând rezistența aerului, singura forță care acționează asupra pietrei este greutatea sa G⃗=mg⃗\vec{G} = m\vec{g}.
  • Conform principiului al doilea al mecanicii: a⃗=G⃗m=g⃗\vec{a} = \frac{\vec{G}}{m} = \vec{g}
  • Accelerația gravitațională g⃗\vec{g} este permanent orientată vertical în jos.
  • Viteza v⃗=v⃗x+v⃗y\vec{v} = \vec{v}_x + \vec{v}_y are o componentă orizontală constantă și o componentă verticală uniform accelerată, direcția vitezei schimbându-se continuu de-a lungul traiectoriei parabolice.
  • Prin urmare, accelerația pietrei are permanent direcția verticală.
  • Corect: d.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Legea lui Hooke exprimată prin modulul de elasticitate longitudinal (modulul lui Young EE) și efortul unitar σ\sigma este: σ=E⋅ε\sigma = E \cdot \varepsilon
  • Deformarea relativă este ε=Δℓℓ0\varepsilon = \frac{\Delta\ell}{\ell_0}, iar efortul unitar este σ=FS0\sigma = \frac{F}{S_0}.
  • Înlocuind obținem: FS0=E⋅Δℓℓ0  ⟹  Δℓℓ0=FE⋅S0\frac{F}{S_0} = E \cdot \frac{\Delta\ell}{\ell_0} \implies \frac{\Delta\ell}{\ell_0} = \frac{F}{E \cdot S_0}
  • Corect: b.

Item 3: Răspuns b (3 puncte)

  • Produsul F⋅vF \cdot v reprezintă puterea mecanică instantanee dezvoltată de forța FF la viteza vv: P=F⋅vP = F \cdot v
  • În Sistemul Internațional: [F⋅v]=[F]⋅[v]=N⋅ms=N⋅ms=Js=W[F \cdot v] = [F] \cdot [v] = \text{N} \cdot \frac{\text{m}}{\text{s}} = \frac{\text{N}\cdot\text{m}}{\text{s}} = \frac{\text{J}}{\text{s}} = \text{W}
  • Corect: b.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Lucrul mecanic efectuat de greutate la coborârea pe verticală de la înălțimea HH este: LG=m⋅g⋅HL_G = m \cdot g \cdot H
  • Transformăm masa în unități S.I.: m=300 g=0,3 kgm = 300\text{ g} = 0,3\text{ kg}.
  • Calculăm: LG=0,3 kg⋅10 m/s2⋅24 m=72 JL_G = 0,3\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 24\text{ m} = 72\text{ J}
  • Corect: c.

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Din graficul a(t)a(t) citim că accelerația este constantă pe tot parcursul mișcării, având valoarea: a=2 m/s2a = 2\text{ m/s}^2
  • Conform principiului al doilea al dinamicii, modulul forței rezultante este: R=m⋅a=12 kg⋅2 m/s2=24 NR = m \cdot a = 12\text{ kg} \cdot 2\text{ m/s}^2 = 24\text{ N}
  • Corect: a.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

În sistemul din figura alăturată corpurile A și B, de mase mA=300 gm_A = 300\text{ g}, respectiv mB=200 gm_B = 200\text{ g}, sunt menținute inițial în repaus, corpul A aflându-se la înălțimea h=80 cmh = 80\text{ cm} față de suprafața orizontală. Planul înclinat având unghiul α≅53∘\alpha \cong 53^\circ (sin⁡α=0,8\sin\alpha = 0,8, cos⁡α=0,6\cos\alpha = 0,6) este imobil. Firul este inextensibil și de masă neglijabilă, iar scripetele este lipsit de inerție și fără frecări. Coeficientul de frecare la alunecare dintre corpul B și planul înclinat este μ=0,5\mu = 0,5. Se eliberează sistemul de corpuri.

Sistemul de corpuri pe plan înclinat

a. Reprezentați forțele care acționează asupra corpului B în timpul mișcării acestuia pe planul înclinat. (4p)

b. Calculați valoarea forței de frecare la alunecarea corpului B pe planul înclinat. (3p)

c. Calculați valoarea accelerației corpului A. (4p)

d. Calculați valoarea impulsului corpului A în momentul în care acesta atinge suprafața orizontală. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al II-lea

a. Reprezentarea forțelor pe corpul B (4 puncte)

Deoarece mAg=0,3⋅10=3 Nm_A g = 0,3 \cdot 10 = 3\text{ N}, iar componenta tangențială a greutății corpului B plus forța maximă de frecare este mBgsin⁡α+μmBgcos⁡α=1,6 N+0,6 N=2,2 N<3 Nm_B g \sin\alpha + \mu m_B g \cos\alpha = 1,6\text{ N} + 0,6\text{ N} = 2,2\text{ N} < 3\text{ N}, corpul A coboară, iar corpul B urcă accelerat pe planul înclinat.

Asupra corpului B acționează următoarele forțe:

  • Greutatea corpului B: G⃗B=mBg⃗\vec{G}_B = m_B \vec{g}, verticală în jos;
  • Reacțiunea normală a planului înclinat: N⃗\vec{N}, orientată perpendicular pe suprafața planului, în sus;
  • Tensiunea din fir: T⃗\vec{T}, orientată de-a lungul planului înclinat, în sus spre scripete;
  • Forța de frecare la alunecare: F⃗f\vec{F}_f, orientată de-a lungul planului înclinat, în jos (opusă sensului de mișcare).

Reprezentarea forțelor pe corpul B

(Conform barem: 4p pentru reprezentarea corectă a tuturor forțelor).

b. Calculul forței de frecare pe planul înclinat (3 puncte)

  • Pe direcția perpendiculară pe planul înclinat, corpul B se află în echilibru dinamic: N=GBn=mB⋅g⋅cos⁡αN = G_{Bn} = m_B \cdot g \cdot \cos\alpha (1 punct)

  • Forța de frecare la alunecare este dată de relația: Ff=μ⋅N=μ⋅mB⋅g⋅cos⁡αF_f = \mu \cdot N = \mu \cdot m_B \cdot g \cdot \cos\alpha (1 punct)

  • Înlocuind valorile numerice (mB=0,2 kgm_B = 0,2\text{ kg}, g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2, cos⁡α=0,6\cos\alpha = 0,6, μ=0,5\mu = 0,5): Ff=0,5⋅0,2 kg⋅10 m/s2⋅0,6=0,6 NF_f = 0,5 \cdot 0,2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 0,6 = 0,6\text{ N} (1 punct)

c. Calculul accelerației corpului A (4 puncte)

  • Firul fiind inextensibil, corpurile A și B au aceeași accelerație liniară aa, iar tensiunea din fir are aceeași valoare în ambele ramuri (TA=TB=TT_A = T_B = T).

  • Ecuația fundamentală a dinamicii pentru corpul A (care coboară pe verticală): mA⋅g−T=mA⋅am_A \cdot g - T = m_A \cdot a (1 punct)

  • Ecuația fundamentală a dinamicii pentru corpul B (care urcă pe planul înclinat): T−GBt−Ff=mB⋅aT - G_{Bt} - F_f = m_B \cdot a (1 punct)

  • Componenta tangențială a greutății corpului B este: GBt=mB⋅g⋅sin⁡α=0,2 kg⋅10 m/s2⋅0,8=1,6 NG_{Bt} = m_B \cdot g \cdot \sin\alpha = 0,2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 0,8 = 1,6\text{ N} (1 punct)

  • Adunând cele două ecuații de mișcare, tensiunea internă TT se reduce: mA⋅g−mB⋅g⋅sin⁡α−Ff=(mA+mB)⋅am_A \cdot g - m_B \cdot g \cdot \sin\alpha - F_f = (m_A + m_B) \cdot a a=mA⋅g−mB⋅g⋅sin⁡α−FfmA+mBa = \frac{m_A \cdot g - m_B \cdot g \cdot \sin\alpha - F_f}{m_A + m_B}

  • Înlocuind valorile: a=3 N−1,6 N−0,6 N0,3 kg+0,2 kg=0,8 N0,5 kg=1,6 m/s2a = \frac{3\text{ N} - 1,6\text{ N} - 0,6\text{ N}}{0,3\text{ kg} + 0,2\text{ kg}} = \frac{0,8\text{ N}}{0,5\text{ kg}} = 1,6\text{ m/s}^2 (1 punct)

d. Calculul impulsului corpului A la atingerea solului (4 puncte)

  • Corpul A pornește din repaus (v0=0v_0 = 0) și coboară cu accelerația constantă a=1,6 m/s2a = 1,6\text{ m/s}^2 pe distanța h=80 cm=0,8 mh = 80\text{ cm} = 0,8\text{ m}.

  • Folosind formula lui Galilei: vA2=2⋅a⋅h  ⟹  vA=2⋅a⋅hv_A^2 = 2 \cdot a \cdot h \implies v_A = \sqrt{2 \cdot a \cdot h}

  • Sau prin timpul de coborâre h=a⋅(Δt)22  ⟹  Δt=2ha=1,61,6=1 sh = \frac{a \cdot (\Delta t)^2}{2} \implies \Delta t = \sqrt{\frac{2h}{a}} = \sqrt{\frac{1,6}{1,6}} = 1\text{ s}, de unde vA=a⋅Δt=1,6 m/sv_A = a \cdot \Delta t = 1,6\text{ m/s}. (2 puncte)

  • Impulsul corpului A este definit ca produsul dintre masă și viteză: pA=mA⋅vAp_A = m_A \cdot v_A (1 punct)

  • Calcul numeric: pA=0,3 kg⋅1,6 m/s=0,48 kg⋅m/sp_A = 0,3\text{ kg} \cdot 1,6\text{ m/s} = 0,48\text{ kg}\cdot\text{m/s} (1 punct)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Corpul din figura alăturată are masa m=200 gm = 200\text{ g} și se află inițial în repaus în punctul A. Asupra corpului începe să acționeze forța de tracțiune orizontală F=0,8 NF = 0,8\text{ N}, ca în figura alăturată. Corpul se deplasează fără frecare pe distanța d1=dAB=2 md_1 = d_{AB} = 2\text{ m}, iar pe porțiunea de drum d2=dBC=1,5 md_2 = d_{BC} = 1,5\text{ m} coeficientul de frecare la alunecare între corp și suprafața BC este μ=0,2\mu = 0,2. Forța FF acționează asupra corpului pe întregul traseu AC.

Corpul pe suprafața orizontală AC

Calculați:

a. lucrul mecanic efectuat de forța de tracțiune pe distanța AB; (3p)

b. viteza corpului în punctul B; (4p)

c. lucrul mecanic efectuat de forța rezultantă care acționează asupra corpului pe distanța BC; (4p)

d. energia cinetică a corpului în punctul C. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al III-lea

a. Lucrul mecanic al forței de tracțiune pe distanța AB (3 puncte)

  • Forța de tracțiune F⃗\vec{F} este constantă și paralelă cu deplasarea, unghiul dintre forță și vectorul deplasare fiind nul (cos⁡0∘=1\cos 0^\circ = 1): LF,AB=F⋅d1L_{F, AB} = F \cdot d_1 (2 puncte)

  • Calcul numeric: LF,AB=0,8 N⋅2 m=1,6 JL_{F, AB} = 0,8\text{ N} \cdot 2\text{ m} = 1,6\text{ J} (1 punct)

b. Calculul vitezei corpului în punctul B (4 puncte)

  • Aplicăm teorema variației energiei cinetice pentru corpul care se deplasează între stările A și B: ΔEc,AB=Ltotal,AB\Delta E_{c, AB} = L_{\text{total}, AB}

  • Deoarece pe porțiunea AB mișcarea se face fără frecare, forța de greutate și reacțiunea normală sunt perpendiculare pe deplasare (LG=0L_G = 0, LN=0L_N = 0), astfel încât Ltotal,AB=LF,ABL_{\text{total}, AB} = L_{F, AB}: ΔEc,AB=LF,AB\Delta E_{c, AB} = L_{F, AB} (2 puncte)

  • Corpul pornind din repaus în punctul A (vA=0  ⟹  EcA=0v_A = 0 \implies E_{cA} = 0): ΔEc,AB=EcB−EcA=m⋅vB22\Delta E_{c, AB} = E_{cB} - E_{cA} = \frac{m \cdot v_B^2}{2} (1 punct)

  • Egalăm și determinăm viteza vBv_B: m⋅vB22=LF,AB  ⟹  vB=2⋅LF,ABm\frac{m \cdot v_B^2}{2} = L_{F, AB} \implies v_B = \sqrt{\frac{2 \cdot L_{F, AB}}{m}}

  • Înlocuind m=200 g=0,2 kgm = 200\text{ g} = 0,2\text{ kg}: vB=2⋅1,6 J0,2 kg=16=4 m/sv_B = \sqrt{\frac{2 \cdot 1,6\text{ J}}{0,2\text{ kg}}} = \sqrt{16} = 4\text{ m/s} (1 punct)

c. Lucrul mecanic al forței rezultante pe distanța BC (4 puncte)

  • Pe porțiunea BC, asupra corpului acționează pe direcție orizontală forța de tracțiune F⃗\vec{F} (în sensul mișcării) și forța de frecare la alunecare F⃗f\vec{F}_f (în sens opus mișcării).

  • Lucrul mecanic efectuat de forța rezultantă este suma lucrurilor mecanice ale tuturor forțelor aplicate: Ltotal,BC=LF,BC+LFf,BCL_{\text{total}, BC} = L_{F, BC} + L_{Ff, BC} (1 punct)

  • Lucrul mecanic al forței de tracțiune pe distanța d2d_2: LF,BC=F⋅d2=0,8 N⋅1,5 m=1,2 JL_{F, BC} = F \cdot d_2 = 0,8\text{ N} \cdot 1,5\text{ m} = 1,2\text{ J} (1 punct)

  • Forța de frecare pe suprafața orizontală are modulul Ff=μ⋅N=μ⋅m⋅gF_f = \mu \cdot N = \mu \cdot m \cdot g. Lucrul mecanic al acesteia (forță rezistentă) este: LFf,BC=−μ⋅m⋅g⋅d2=−0,2⋅0,2 kg⋅10 m/s2⋅1,5 m=−0,6 JL_{Ff, BC} = -\mu \cdot m \cdot g \cdot d_2 = -0,2 \cdot 0,2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 1,5\text{ m} = -0,6\text{ J} (1 punct)

  • Lucrul mecanic al forței rezultante este: Ltotal,BC=1,2 J+(−0,6 J)=0,6 JL_{\text{total}, BC} = 1,2\text{ J} + (-0,6\text{ J}) = 0,6\text{ J} (1 punct)

d. Energia cinetică a corpului în punctul C (4 puncte)

  • Aplicăm teorema variației energiei cinetice pe porțiunea BC: ΔEc,BC=Ltotal,BC\Delta E_{c, BC} = L_{\text{total}, BC} (1 punct)

  • Variația energiei cinetice este: ΔEc,BC=EcC−EcB=EcC−m⋅vB22\Delta E_{c, BC} = E_{cC} - E_{cB} = E_{cC} - \frac{m \cdot v_B^2}{2} (2 puncte)

  • Deducem energia cinetică în punctul C: EcC=EcB+Ltotal,BCE_{cC} = E_{cB} + L_{\text{total}, BC}

  • Știind că EcB=0,2⋅162=1,6 JE_{cB} = \frac{0,2 \cdot 16}{2} = 1,6\text{ J} (sau direct din LF,AB=1,6 JL_{F, AB} = 1,6\text{ J}): EcC=1,6 J+0,6 J=2,2 JE_{cC} = 1,6\text{ J} + 0,6\text{ J} = 2,2\text{ J} (1 punct)


B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1N_A = 6,02 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1}, constanta gazelor ideale R=8,31 J⋅mol−1⋅K−1R = 8,31\text{ J}\cdot\text{mol}^{-1}\cdot\text{K}^{-1}. Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relația: p⋅V=ν⋅R⋅Tp \cdot V = \nu \cdot R \cdot T.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Unitatea de măsură în S.I. a raportului dintre lucrul mecanic schimbat de un gaz cu mediul exterior și variația volumului gazului este:

  • a. J⋅m2\text{J}\cdot\text{m}^2
  • b. J⋅m\text{J}\cdot\text{m}
  • c. Pa\text{Pa}
  • d. N⋅m\text{N}\cdot\text{m} (3p)

2. Într-o transformare izotermă un mol de gaz ideal trece din starea 1, caracterizată de parametrii p1,V1p_1, V_1, în starea 2, caracterizată de parametrii p2,V2p_2, V_2. Căldura schimbată de gaz cu mediul exterior are expresia:

  • a. Q=−p2V2ln⁡V2V1Q = -p_2 V_2 \ln\frac{V_2}{V_1}
  • b. Q=p2V2ln⁡V2V1Q = p_2 V_2 \ln\frac{V_2}{V_1}
  • c. Q=p1V1ln⁡V2V1Q = p_1 V_1 \ln\frac{V_2}{V_1}
  • d. Q=−p1V1ln⁡V2V1Q = -p_1 V_1 \ln\frac{V_2}{V_1} (3p)

3. O cantitate constantă de gaz ideal este încălzită cu 250 K250\text{ K}, la presiune constantă, până când temperatura gazului devine 227∘C227^\circ\text{C}. Variația relativă a temperaturii absolute a gazului este egală cu:

  • a. 22
  • b. 11
  • c. −1-1
  • d. −2-2 (3p)

4. O cantitate dată de gaz ideal se destinde adiabatic. Pe parcursul acestui proces:

  • a. presiunea crește, temperatura crește
  • b. presiunea scade, temperatura scade
  • c. presiunea crește, temperatura scade
  • d. presiunea scade, temperatura crește (3p)

5. O cantitate constantă de gaz ideal suferă o transformare reprezentată în coordonate V−TV-T în figura alăturată, evoluând din starea A în starea B. Relația dintre presiunile gazului în cele două stări este:

  • a. pB=3pAp_B = 3 p_A
  • b. pB=4pAp_B = 4 p_A
  • c. pB=6pAp_B = 6 p_A
  • d. pB=12pAp_B = 12 p_A (3p)

Transformarea în coordonate V-T

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Pentru o variație infinitezimală sau izobară a volumului, raportul este: LΔV=p⋅ΔVΔV=p\frac{L}{\Delta V} = \frac{p \cdot \Delta V}{\Delta V} = p
  • Unitatea de măsură în Sistemul Internațional este: [LΔV]=Jm3=N⋅mm3=Nm2=Pa\left[\frac{L}{\Delta V}\right] = \frac{\text{J}}{\text{m}^3} = \frac{\text{N}\cdot\text{m}}{\text{m}^3} = \frac{\text{N}}{\text{m}^2} = \text{Pa}
  • Corect: c.

Item 2: Răspuns c (3 puncte)

  • Într-o transformare izotermă (T=constT = \text{const}), energia internă a gazului ideal nu se modifică: ΔU=0\Delta U = 0.
  • Conform primului principiu al termodinamicii: Q=L=ν⋅R⋅T⋅ln⁡V2V1Q = L = \nu \cdot R \cdot T \cdot \ln\frac{V_2}{V_1}
  • Din ecuația de stare termică Clapeyron-Mendeleev, νRT=p1V1=p2V2\nu R T = p_1 V_1 = p_2 V_2.
  • Pentru un mol (ν=1 mol\nu = 1\text{ mol}), expresia căldurii schimbate devine: Q=p1V1ln⁡V2V1Q = p_1 V_1 \ln\frac{V_2}{V_1}
  • Corect: c.

Item 3: Răspuns b (3 puncte)

  • Temperatura absolută finală a gazului este: T2=227+273,15≅500 KT_2 = 227 + 273{,}15 \cong 500\text{ K}
  • Variația de temperatură este ΔT=250 K\Delta T = 250\text{ K}, deci temperatura inițială a fost: T1=T2−ΔT=500 K−250 K=250 KT_1 = T_2 - \Delta T = 500\text{ K} - 250\text{ K} = 250\text{ K}
  • Variația relativă a temperaturii absolute este definită ca raportul: ΔTT1=250 K250 K=1\frac{\Delta T}{T_1} = \frac{250\text{ K}}{250\text{ K}} = 1
  • Corect: b.

Item 4: Răspuns b (3 puncte)

  • În procesul adiabatic nu există schimb de căldură cu mediul exterior (Q=0Q = 0).
  • Conform principiului I: ΔU=−L\Delta U = -L
  • Într-o destindere, gazul se extinde (ΔV>0\Delta V > 0), deci efectuează lucru mecanic pozitiv asupra mediului (L>0L > 0).
  • Rezultă că ΔU<0  ⟹  νCVΔT<0\Delta U < 0 \implies \nu C_V \Delta T < 0, deci temperatura scade.
  • Conform ecuației procesului adiabatic pVγ=constp V^\gamma = \text{const} (cu γ>1\gamma > 1), creșterea volumului determină scăderea presiunii.
  • Astfel, atât presiunea, cât și temperatura scad.
  • Corect: b.

Item 5: Răspuns d (3 puncte)

  • Citim parametrii stărilor din graficul V(T)V(T):
    • Pentru starea A: TA=600 KT_A = 600\text{ K}, VA=4 dm3V_A = 4\text{ dm}^3;
    • Pentru starea B: TB=200 KT_B = 200\text{ K}, VB=1 dm3V_B = 1\text{ dm}^3 (sau proporțiile respective conform caroiajului).
  • Din ecuația Clapeyron-Mendeleev pentru ν=const\nu = \text{const}: pA⋅VATA=pB⋅VBTB  ⟹  pB=pA⋅VAVB⋅TBTA\frac{p_A \cdot V_A}{T_A} = \frac{p_B \cdot V_B}{T_B} \implies p_B = p_A \cdot \frac{V_A}{V_B} \cdot \frac{T_B}{T_A}
  • Înlocuind coordonatele citite din grafic (raportul volumelor și temperaturilor): pB=12⋅pAp_B = 12 \cdot p_A
  • Corect: d.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Un cilindru orizontal, cu pereții rigizi, are lungimea L=120 cmL = 120\text{ cm}. Un piston mobil, fără frecări, de grosime neglijabilă, împarte cilindrul în două compartimente. Un compartiment conține azot (μ1=28 g/mol\mu_1 = 28\text{ g/mol}) la presiunea p1=1,0⋅105 Pap_1 = 1,0 \cdot 10^5\text{ Pa}, iar celălalt conține oxigen (μ2=32 g/mol\mu_2 = 32\text{ g/mol}). Cele două gaze, considerate ideale, sunt menținute la aceeași temperatură T=500 KT = 500\text{ K}. Pistonul se află în echilibru, la distanța L1=45 cmL_1 = 45\text{ cm} de capătul din stânga al cilindrului, ca în figura alăturată.

Cilindru orizontal cu piston

a. Calculați densitatea azotului. (3p)

b. Calculați raportul ν1/ν2\nu_1 / \nu_2 dintre cantitatea de azot și cea de oxigen. (4p)

c. Pistonul este deplasat, spre dreapta, până ajunge la mijlocul cilindrului și este menținut în această poziție. Calculați diferența dintre presiunea oxigenului și presiunea azotului în această stare. (4p)

d. Calculați masa molară a amestecului obținut în urma înlăturării pistonului. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al II-lea

a. Calculul densității azotului (3 puncte)

  • Din ecuația termică de stare p1V1=ν1RT=m1μ1RTp_1 V_1 = \nu_1 R T = \frac{m_1}{\mu_1} R T, deducem densitatea ρ1=m1V1\rho_1 = \frac{m_1}{V_1}: ρ1=p1⋅μ1R⋅T\rho_1 = \frac{p_1 \cdot \mu_1}{R \cdot T} (2 puncte)

  • Masa molară a azotului în S.I. este μ1=28 g/mol=28⋅10−3 kg/mol\mu_1 = 28\text{ g/mol} = 28 \cdot 10^{-3}\text{ kg/mol}.

  • Înlocuind datele numerice (p1=1,0⋅105 Pap_1 = 1,0 \cdot 10^5\text{ Pa}, R=8,31 J/(mol⋅K)R = 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}), T=500 KT = 500\text{ K}): ρ1=1,0⋅105⋅28⋅10−38,31⋅500=28004155≅0,67 kg/m3\rho_1 = \frac{1,0 \cdot 10^5 \cdot 28 \cdot 10^{-3}}{8,31 \cdot 500} = \frac{2800}{4155} \cong 0,67\text{ kg/m}^3 (1 punct)

b. Calculul raportului ν1/ν2\nu_1 / \nu_2 (4 puncte)

  • Notăm cu SS aria secțiunii transversale a cilindrului. Volumul compartimentului cu azot este V1=L1⋅SV_1 = L_1 \cdot S, iar cel cu oxigen este V2=(L−L1)⋅SV_2 = (L - L_1) \cdot S.
  • Ecuațiile de stare pentru cele două gaze: ν1=p1⋅L1⋅SR⋅T\nu_1 = \frac{p_1 \cdot L_1 \cdot S}{R \cdot T} (1 punct)

ν2=p2⋅(L−L1)⋅SR⋅T\nu_2 = \frac{p_2 \cdot (L - L_1) \cdot S}{R \cdot T} (1 punct)

  • La echilibru mecanic, forțele de presiune exercitate pe fețele pistonului sunt egale, deci: p1=p2p_1 = p_2 (1 punct)

  • Împărțind cele două relații: ν1ν2=L1L−L1=45 cm120 cm−45 cm=4575=35=0,6\frac{\nu_1}{\nu_2} = \frac{L_1}{L - L_1} = \frac{45\text{ cm}}{120\text{ cm} - 45\text{ cm}} = \frac{45}{75} = \frac{3}{5} = 0,6 (1 punct)

c. Diferența de presiune la mijlocul cilindrului (4 puncte)

  • Când pistonul este menținut la mijlocul cilindrului, lungimile ambelor compartimente devin egale cu L′=L2=60 cmL' = \frac{L}{2} = 60\text{ cm}.

  • Procesul de deplasare fiind izoterm (T=constT = \text{const}):

    • Pentru azot (compartimentul din stânga se destinde): p1⋅L1⋅S=p1′⋅L2⋅S  ⟹  p1′=p1⋅L1L/2=1,0⋅105⋅4560=0,75⋅105 Pap_1 \cdot L_1 \cdot S = p_1' \cdot \frac{L}{2} \cdot S \implies p_1' = p_1 \cdot \frac{L_1}{L/2} = 1,0 \cdot 10^5 \cdot \frac{45}{60} = 0,75 \cdot 10^5\text{ Pa} (1 punct)

    • Pentru oxigen (compartimentul din dreapta se comprimă): p2⋅(L−L1)⋅S=p2′⋅L2⋅S  ⟹  p2′=p2⋅L−L1L/2=1,0⋅105⋅7560=1,25⋅105 Pap_2 \cdot (L - L_1) \cdot S = p_2' \cdot \frac{L}{2} \cdot S \implies p_2' = p_2 \cdot \frac{L - L_1}{L/2} = 1,0 \cdot 10^5 \cdot \frac{75}{60} = 1,25 \cdot 10^5\text{ Pa} (1 punct)

  • Diferența dintre presiunea oxigenului și cea a azotului: Δp=p2′−p1′\Delta p = p_2' - p_1' (1 punct)

  • Calcul numeric: Δp=1,25⋅105 Pa−0,75⋅105 Pa=0,5⋅105 Pa\Delta p = 1,25 \cdot 10^5\text{ Pa} - 0,75 \cdot 10^5\text{ Pa} = 0,5 \cdot 10^5\text{ Pa} (1 punct)

d. Masa molară a amestecului (4 puncte)

  • Masa molară a amestecului este raportul dintre masa totală și cantitatea totală de substanță: μam=mamνam\mu_{\text{am}} = \frac{m_{\text{am}}}{\nu_{\text{am}}} (1 punct)

  • Masa totală a amestecului este suma maselor celor două componente: mam=m1+m2=ν1⋅μ1+ν2⋅μ2m_{\text{am}} = m_1 + m_2 = \nu_1 \cdot \mu_1 + \nu_2 \cdot \mu_2 (1 punct)

  • Cantitatea totală de substanță: νam=ν1+ν2\nu_{\text{am}} = \nu_1 + \nu_2 (1 punct)

  • Exprimând prin raportul ν1ν2=0,6\frac{\nu_1}{\nu_2} = 0,6: μam=ν1ν2⋅μ1+μ2ν1ν2+1=0,6⋅28 g/mol+32 g/mol0,6+1=16,8+321,6=48,81,6=30,5 g/mol\mu_{\text{am}} = \frac{\frac{\nu_1}{\nu_2} \cdot \mu_1 + \mu_2}{\frac{\nu_1}{\nu_2} + 1} = \frac{0,6 \cdot 28\text{ g/mol} + 32\text{ g/mol}}{0,6 + 1} = \frac{16,8 + 32}{1,6} = \frac{48,8}{1,6} = 30,5\text{ g/mol} (1 punct)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

O cantitate de gaz ideal biatomic (CV=2,5RC_V = 2,5 R) parcurge ciclul termodinamic 1→2→3→4→11 \to 2 \to 3 \to 4 \to 1 reprezentat în coordonate p−Vp-V în figura alăturată. În transformarea 2→32 \to 3 presiunea variază direct proporțional cu volumul, iar temperatura gazului în starea 3 este egală cu temperatura din starea 4. Se cunoaște că energia internă a gazului în starea 1 are valoarea U0=750 JU_0 = 750\text{ J}.

Ciclul termodinamic în coordonate p-V

Calculați:

a. căldura primită de gaz pe transformarea 1→21 \to 2; (4p)

b. variația energiei interne a gazului pe transformarea 2→32 \to 3; (4p)

c. lucrul mecanic efectuat de gaz pe transformarea 3→43 \to 4; (3p)

d. căldura schimbată de gaz cu mediul exterior pe transformarea 4→14 \to 1. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al III-lea

a. Căldura primită pe transformarea 1→21 \to 2 (4 puncte)

  • Din diagrama p−Vp-V, transformarea 1→21 \to 2 este o transformare izocoră (V1=V2=V0V_1 = V_2 = V_0).

  • Energia internă în starea 1 este: U0=ν⋅CV⋅T1=750 JU_0 = \nu \cdot C_V \cdot T_1 = 750\text{ J} (1 punct)

  • Căldura schimbată în transformarea izocoră: Q12=ν⋅CV⋅(T2−T1)Q_{12} = \nu \cdot C_V \cdot (T_2 - T_1) (1 punct)

  • Din grafic, presiunea se dublează la volum constant: p2=2p1  ⟹  T2=2T1p_2 = 2 p_1 \implies T_2 = 2 T_1: T2=2T1T_2 = 2 T_1 (1 punct)

  • Deducem: Q12=ν⋅CV⋅(2T1−T1)=ν⋅CV⋅T1=U0=750 JQ_{12} = \nu \cdot C_V \cdot (2 T_1 - T_1) = \nu \cdot C_V \cdot T_1 = U_0 = 750\text{ J} (1 punct)

b. Variația energiei interne pe transformarea 2→32 \to 3 (4 puncte)

  • Variația energiei interne depinde exclusiv de temperaturile stărilor inițială și finală: ΔU23=ν⋅CV⋅(T3−T2)\Delta U_{23} = \nu \cdot C_V \cdot (T_3 - T_2) (1 punct)

  • În transformarea 2→32 \to 3, presiunea este direct proporțională cu volumul (p=a⋅Vp = a \cdot V). Din grafic, în starea 3 presiunea atinge p3=4p0p_3 = 4 p_0, iar volumul atinge V3=2V0V_3 = 2 V_0: p3=4p0p_3 = 4 p_0 (1 punct)

  • Temperatura în starea 3 raportată la starea 1: p3V3p1V1=4p0⋅2V0p0V0=8  ⟹  T3=8T1\frac{p_3 V_3}{p_1 V_1} = \frac{4 p_0 \cdot 2 V_0}{p_0 V_0} = 8 \implies T_3 = 8 T_1 (1 punct)

  • Calculăm variația energiei interne: ΔU23=ν⋅CV⋅(8T1−2T1)=6⋅(νCVT1)=6⋅U0=6⋅750 J=4500 J=4,5 kJ\Delta U_{23} = \nu \cdot C_V \cdot (8 T_1 - 2 T_1) = 6 \cdot (\nu C_V T_1) = 6 \cdot U_0 = 6 \cdot 750\text{ J} = 4500\text{ J} = 4,5\text{ kJ} (1 punct)

c. Lucrul mecanic efectuat pe transformarea 3→43 \to 4 (3 puncte)

  • Lucrul mecanic în coordonate p−Vp-V pe transformarea liniară 3→43 \to 4 este aria trapezului de sub dreaptă: L34=p3+p42⋅(V4−V3)L_{34} = \frac{p_3 + p_4}{2} \cdot (V_4 - V_3) (1 punct)

  • Deoarece T4=T3=8T1T_4 = T_3 = 8 T_1 și presiunea în starea 4 scade la p4=p0p_4 = p_0, volumul în starea 4 este: V4=νRT4p4=νR(8T1)p0=8⋅νRT1p0=8V0V_4 = \frac{\nu R T_4}{p_4} = \frac{\nu R (8 T_1)}{p_0} = 8 \cdot \frac{\nu R T_1}{p_0} = 8 V_0 (1 punct)

  • Înlocuind în formula lucrului mecanic: L34=4p0+p02⋅(8V0−2V0)=5p02⋅6V0=15⋅p0V0L_{34} = \frac{4 p_0 + p_0}{2} \cdot (8 V_0 - 2 V_0) = \frac{5 p_0}{2} \cdot 6 V_0 = 15 \cdot p_0 V_0

  • Știind că U0=νCVT1=2,5νRT1=2,5p0V0  ⟹  p0V0=750 J2,5=300 JU_0 = \nu C_V T_1 = 2,5 \nu R T_1 = 2,5 p_0 V_0 \implies p_0 V_0 = \frac{750\text{ J}}{2,5} = 300\text{ J}: L34=15⋅300 J=4500 J=4,5 kJL_{34} = 15 \cdot 300\text{ J} = 4500\text{ J} = 4,5\text{ kJ} (1 punct)

d. Căldura schimbată pe transformarea 4→14 \to 1 (4 puncte)

  • Transformarea 4→14 \to 1 se desfășoară la presiune constantă p=p0p = p_0 (transformare izobară).

  • Căldura schimbată într-un proces izobar este: Q41=ν⋅Cp⋅(T1−T4)Q_{41} = \nu \cdot C_p \cdot (T_1 - T_4) (1 punct)

  • Relația lui Robert Mayer pentru căldura molară izobară a gazului biatomic: Cp=CV+R=2,5R+R=3,5RC_p = C_V + R = 2,5 R + R = 3,5 R (2 puncte)

  • Știind că T4=8T1  ⟹  T1−T4=−7T1T_4 = 8 T_1 \implies T_1 - T_4 = -7 T_1: Q41=ν⋅(3,5R)⋅(−7T1)=−7⋅3,52,5⋅(νCVT1)=−7⋅1,4⋅U0Q_{41} = \nu \cdot (3,5 R) \cdot (-7 T_1) = -7 \cdot \frac{3,5}{2,5} \cdot (\nu C_V T_1) = -7 \cdot 1,4 \cdot U_0

  • Calcul numeric: Q41=−9,8⋅750 J=−7350 J=−7,35 kJQ_{41} = -9,8 \cdot 750\text{ J} = -7350\text{ J} = -7,35\text{ kJ} (1 punct)

(Semnul minus indică faptul că gazul cedează căldură mediului exterior).


C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Un circuit simplu este format dintr-o sursă cu tensiunea electromotoare EE și rezistența interioară rr și un consumator de rezistență RR. Puterea debitată pe consumator poate fi exprimată prin relația:

  • a. P=E2R+rP = \frac{E^2}{R + r}
  • b. P=E2R(R+r)2P = \frac{E^2 R}{(R + r)^2}
  • c. P=E2r(R+r)2P = \frac{E^2 r}{(R + r)^2}
  • d. P=E22rP = \frac{E^2}{2r} (3p)

2. Un fir conductor este parcurs de un curent electric cu intensitatea I=5 mAI = 5\text{ mA}. Sarcina electrică ce traversează secțiunea transversală a firului în Δt=1 h\Delta t = 1\text{ h} are valoarea:

  • a. 5 C5\text{ C}
  • b. 3,6 C3,6\text{ C}
  • c. 18 C18\text{ C}
  • d. 5 mC5\text{ mC} (3p)

3. Unitatea de măsură în S.I. a rezistivității electrice este:

  • a. Ω⋅m\Omega\cdot\text{m}
  • b. Ω−1⋅m\Omega^{-1}\cdot\text{m}
  • c. Ω⋅m−1\Omega\cdot\text{m}^{-1}
  • d. Ω−1⋅m−1\Omega^{-1}\cdot\text{m}^{-1} (3p)

4. O baterie este formată din NN surse electrice identice legate în paralel. Fiecare sursă are tensiunea electromotoare EE și rezistența interioară rr. La bornele bateriei este conectat un rezistor cu rezistența electrică R=rR = r. Intensitatea curentului electric prin rezistor are expresia:

  • a. I=ENr(N+1)I = \frac{E}{N r (N + 1)}
  • b. I=E(N+1)N/rI = \frac{E}{(N + 1)N/r}
  • c. I=E(N+1)rI = \frac{E}{(N + 1)r}
  • d. I=NE(N+1)rI = \frac{N E}{(N + 1)r} (3p)

5. Un circuit electric simplu este format dintr-o sursă și un rezistor cu rezistența electrică variabilă. În graficul alăturat este reprezentată dependența tensiunii la bornele rezistorului de rezistența acestuia. Rezistența interioară a sursei are valoarea:

  • a. 1 Ω1\,\Omega
  • b. 2 Ω2\,\Omega
  • c. 3 Ω3\,\Omega
  • d. 4 Ω4\,\Omega (3p)

Dependența tensiunii la borne de rezistență

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul I

Item 1: Răspuns b (3 puncte)

  • Legea lui Ohm pentru întregul circuit este: I=ER+rI = \frac{E}{R + r}
  • Puterea utilă dezvoltată pe consumatorul de rezistență RR este: P=R⋅I2=R⋅(ER+r)2=E2⋅R(R+r)2P = R \cdot I^2 = R \cdot \left(\frac{E}{R + r}\right)^2 = \frac{E^2 \cdot R}{(R + r)^2}
  • Corect: b.

Item 2: Răspuns c (3 puncte)

  • Prin definiția intensității curentului electric continuu: I=ΔqΔt  ⟹  Δq=I⋅ΔtI = \frac{\Delta q}{\Delta t} \implies \Delta q = I \cdot \Delta t
  • Transformăm mărimile în unități S.I.:
    • I=5 mA=5⋅10−3 AI = 5\text{ mA} = 5 \cdot 10^{-3}\text{ A}
    • Δt=1 h=3600 s\Delta t = 1\text{ h} = 3600\text{ s}
  • Calcul numeric: Δq=5⋅10−3 A⋅3600 s=18 C\Delta q = 5 \cdot 10^{-3}\text{ A} \cdot 3600\text{ s} = 18\text{ C}
  • Corect: c.

Item 3: Răspuns a (3 puncte)

  • Rezistența electrică a unui conductor filiform omogen de lungime ℓ\ell și secțiune SS este R=ρ⋅ℓSR = \rho \cdot \frac{\ell}{S}.
  • Rezistivitatea electrică este: ρ=R⋅Sℓ\rho = \frac{R \cdot S}{\ell}
  • Unitatea de măsură în S.I.: [ρ]=[R]⋅[S][ℓ]=Ω⋅m2m=Ω⋅m[\rho] = \frac{[R] \cdot [S]}{[\ell]} = \frac{\Omega \cdot \text{m}^2}{\text{m}} = \Omega \cdot \text{m}
  • Corect: a.

Item 4: Răspuns d (3 puncte)

  • Pentru o grupare în paralel de NN surse identice (E,r)(E, r):
    • Tensiunea electromotoare echivalentă: Ep=EE_p = E;
    • Rezistența interioară echivalentă: rp=rNr_p = \frac{r}{N}.
  • Aplicând legea lui Ohm pentru circuitul închis cu rezistorul exterior R=rR = r: I=EpR+rp=Er+rN=EN⋅r+rN=N⋅E(N+1)⋅rI = \frac{E_p}{R + r_p} = \frac{E}{r + \frac{r}{N}} = \frac{E}{\frac{N \cdot r + r}{N}} = \frac{N \cdot E}{(N + 1) \cdot r}
  • Corect: d.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Tensiunea la bornele rezistorului variabil este: U=I⋅R=E⋅RR+rU = I \cdot R = \frac{E \cdot R}{R + r}
  • Din graficul U(R)U(R) observăm că la R=3 ΩR = 3\,\Omega, tensiunea este U=6 VU = 6\text{ V}, iar asimptotic când R→∞R \to \infty, U→E=12 VU \to E = 12\text{ V}.
  • Înlocuind în relație: 6=12⋅33+r  ⟹  3+r=366=6  ⟹  r=3 Ω6 = \frac{12 \cdot 3}{3 + r} \implies 3 + r = \frac{36}{6} = 6 \implies r = 3\,\Omega
  • Corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

În figura alăturată este reprezentată schema unui circuit electric. Se cunosc: E=9 VE = 9\text{ V}, r=1 Ωr = 1\,\Omega, R1=8 ΩR_1 = 8\,\Omega, R2=4 ΩR_2 = 4\,\Omega și R3=5 ΩR_3 = 5\,\Omega. Între bornele A și B se pot conecta, pe rând, diferite elemente de circuit, fără a modifica restul rețelei electrice.

Schema circuitului electric cu rezistoare

Calculați:

a. rezistența echivalentă a circuitului exterior sursei, dacă între bornele A și B se conectează un rezistor cu valoarea R4=6 ΩR_4 = 6\,\Omega; (4p)

b. intensitatea curentului electric indicată de un ampermetru ideal (RA=0 ΩR_A = 0\,\Omega) conectat între bornele A și B; (3p)

c. tensiunea indicată de un voltmetru ideal (RV→∞R_V \to \infty) conectat între bornele A și B; (4p)

d. tensiunea electromotoare E′E' pe care trebuie să o aibă o sursă ideală (r′=0 Ωr' = 0\,\Omega), conectată între bornele A și B, astfel încât rezistorul R3R_3 să nu fie parcurs de curent electric. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al II-lea

a. Calculul rezistenței echivalente cu R4=6 ΩR_4 = 6\,\Omega (4 puncte)

  • Rezistoarele R1R_1 și R2R_2 sunt montate în serie pe ramura lor: R12=R1+R2=8 Ω+4 Ω=12 ΩR_{12} = R_1 + R_2 = 8\,\Omega + 4\,\Omega = 12\,\Omega (1 punct)

  • Între bornele A și B, rezistorul R4R_4 este conectat în paralel cu gruparea serie R12R_{12}: 1Rp=1R12+1R4=112 Ω+16 Ω=312 Ω=14 Ω  ⟹  Rp=4 Ω\frac{1}{R_p} = \frac{1}{R_{12}} + \frac{1}{R_4} = \frac{1}{12\,\Omega} + \frac{1}{6\,\Omega} = \frac{3}{12\,\Omega} = \frac{1}{4\,\Omega} \implies R_p = 4\,\Omega (1 punct)

  • Rezistența echivalentă totală a circuitului exterior sursei este formată din rezistorul R3R_3 legat în serie cu gruparea paralelă RpR_p: Re=R3+RpR_e = R_3 + R_p (1 punct)

  • Calcul numeric: Re=5 Ω+4 Ω=9 ΩR_e = 5\,\Omega + 4\,\Omega = 9\,\Omega (1 punct)

b. Intensitatea indicată de un ampermetru ideal (3 puncte)

  • Când conectăm un ampermetru ideal (RA=0 ΩR_A = 0\,\Omega) între bornele A și B, acesta scurtcircuitează complet ramura paralelă conținând rezistoarele R1R_1 și R2R_2.

  • Circuitul conține doar sursa (E,r)(E, r), rezistorul R3R_3 și ampermetrul: IA=ER3+rI_A = \frac{E}{R_3 + r} (2 puncte)

  • Calcul numeric: IA=9 V5 Ω+1 Ω=9 V6 Ω=1,5 AI_A = \frac{9\text{ V}}{5\,\Omega + 1\,\Omega} = \frac{9\text{ V}}{6\,\Omega} = 1,5\text{ A} (1 punct)

c. Tensiunea indicată de un voltmetru ideal (4 puncte)

  • Un voltmetru ideal are rezistență infinită (RV→∞R_V \to \infty), astfel încât prin ramura AB nu circulă curent (IAB=0I_{AB} = 0).

  • Întreg curentul debitat de sursă parcurge în serie rezistorul R3R_3 și ramura R12R_{12}: I=ER1+R2+R3+rI = \frac{E}{R_1 + R_2 + R_3 + r} (2 puncte)

  • Calculăm curentul prin circuit: I=9 V8 Ω+4 Ω+5 Ω+1 Ω=9 V18 Ω=0,5 AI = \frac{9\text{ V}}{8\,\Omega + 4\,\Omega + 5\,\Omega + 1\,\Omega} = \frac{9\text{ V}}{18\,\Omega} = 0,5\text{ A}

  • Voltmetrul măsoară tensiunea la bornele A și B, care este egală cu tensiunea la capetele ramurii formate de R1R_1 și R2R_2: UV=I⋅(R1+R2)=0,5 A⋅12 Ω=6 VU_V = I \cdot (R_1 + R_2) = 0,5\text{ A} \cdot 12\,\Omega = 6\text{ V} (2 puncte)

d. Tensiunea electromotoare E′E' pentru I3=0I_3 = 0 (4 puncte)

  • Scriem a doua teoremă a lui Kirchhoff pe ochiul de rețea ce conține sursa principală (E,r)(E, r), rezistorul R3R_3 și noua sursă (E′,r′=0)(E', r'=0): E−E′=I3⋅(R3+r)E - E' = I_3 \cdot (R_3 + r) (2 puncte)

  • Condiția impusă este ca rezistorul R3R_3 să nu fie parcurs de curent: I3=0I_3 = 0 (1 punct)

  • Rezultă direct: E−E′=0  ⟹  E′=E=9 VE - E' = 0 \implies E' = E = 9\text{ V} (1 punct)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

În figura alăturată este reprezentată schema unui circuit electric. Pe soclul becului B1B_1 sunt înscrise valorile „9 V;0,3 A9\text{ V} ; 0,3\text{ A}”. Becul B2B_2 are puterea nominală de 1,8 W1,8\text{ W}, iar becul B3B_3 are tensiunea nominală egală cu 4,5 V4,5\text{ V}. Toate cele trei becuri funcționează la parametrii lor nominali. Sursa are rezistența interioară r=3 Ωr = 3\,\Omega.

Schema circuitului electric cu trei becuri

Calculați:

a. rezistența electrică a becului B1B_1; (3p)

b. puterea nominală a becului B3B_3; (4p)

c. energia consumată în total de cele 3 becuri în timp de 20 minute; (4p)

d. randamentul transferului de energie de la sursă către circuitul exterior sursei. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al III-lea

a. Calculul rezistenței electrice a becului B1B_1 (3 puncte)

  • Din parametrii nominali ai becului B1B_1 (Un1=9 VU_{n1} = 9\text{ V}, In1=0,3 AI_{n1} = 0,3\text{ A}), aplicăm legea lui Ohm: R1=Un1In1R_1 = \frac{U_{n1}}{I_{n1}} (2 puncte)

  • Calcul numeric: R1=9 V0,3 A=30 ΩR_1 = \frac{9\text{ V}}{0,3\text{ A}} = 30\,\Omega (1 punct)

b. Calculul puterii nominale a becului B3B_3 (4 puncte)

  • Puterea nominală a becului B3B_3 este: Pn3=Un3⋅In3P_{n3} = U_{n3} \cdot I_{n3} (1 punct)

  • Becurile B1B_1 și B2B_2 fiind montate în paralel, tensiunea pe becul B2B_2 este identică cu cea de pe B1B_1 (Un2=Un1=9 VU_{n2} = U_{n1} = 9\text{ V}). Intensitatea curentului prin B2B_2 la funcționare nominală: In2=Pn2Un1=1,8 W9 V=0,2 AI_{n2} = \frac{P_{n2}}{U_{n1}} = \frac{1,8\text{ W}}{9\text{ V}} = 0,2\text{ A} (1 punct)

  • Becul B3B_3 se află pe ramura principală, fiind legat în serie cu gruparea paralelă B1∥B2B_1 \parallel B_2. Conform primei teoreme a lui Kirchhoff: In3=In1+In2=0,3 A+0,2 A=0,5 AI_{n3} = I_{n1} + I_{n2} = 0,3\text{ A} + 0,2\text{ A} = 0,5\text{ A} (1 punct)

  • Calculăm puterea nominală a becului B3B_3: Pn3=4,5 V⋅0,5 A=2,25 WP_{n3} = 4,5\text{ V} \cdot 0,5\text{ A} = 2,25\text{ W} (1 punct)

c. Energia totală consumată de cele trei becuri în 20 min20\text{ min} (4 puncte)

  • Puterea electrică consumată de becul B1B_1 la parametrii nominali este: Pn1=Un1⋅In1=9 V⋅0,3 A=2,7 WP_{n1} = U_{n1} \cdot I_{n1} = 9\text{ V} \cdot 0,3\text{ A} = 2,7\text{ W} (1 punct)

  • Puterea totală consumată de cele trei becuri este suma puterilor individuale: Pbecuri=Pn1+Pn2+Pn3=2,7 W+1,8 W+2,25 W=6,75 WP_{\text{becuri}} = P_{n1} + P_{n2} + P_{n3} = 2,7\text{ W} + 1,8\text{ W} + 2,25\text{ W} = 6,75\text{ W}

  • Energia totală consumată în intervalul de timp Δt=20 min=20⋅60 s=1200 s\Delta t = 20\text{ min} = 20 \cdot 60\text{ s} = 1200\text{ s}: W=(Pn1+Pn2+Pn3)⋅ΔtW = (P_{n1} + P_{n2} + P_{n3}) \cdot \Delta t (2 puncte)

  • Calcul numeric: W=6,75 W⋅1200 s=8100 J=8,1 kJW = 6,75\text{ W} \cdot 1200\text{ s} = 8100\text{ J} = 8,1\text{ kJ} (1 punct)

d. Randamentul transferului de energie de la sursă (4 puncte)

  • Randamentul circuitului este raportul dintre puterea utilă (debitată pe circuitul exterior alcătuit din cele trei becuri) și puterea totală generată de sursă: η=Pn1+Pn2+Pn3Ptot\eta = \frac{P_{n1} + P_{n2} + P_{n3}}{P_{\text{tot}}} (2 puncte)

  • Puterea totală debitată de sursă este suma puterii utile și a puterii disipate pe rezistența internă rr: Ptot=Pn1+Pn2+Pn3+r⋅In32P_{\text{tot}} = P_{n1} + P_{n2} + P_{n3} + r \cdot I_{n3}^2 (1 punct)

  • Calculăm puterea internă disipată: Pint=r⋅In32=3 Ω⋅(0,5 A)2=3⋅0,25=0,75 WP_{\text{int}} = r \cdot I_{n3}^2 = 3\,\Omega \cdot (0,5\text{ A})^2 = 3 \cdot 0,25 = 0,75\text{ W} Ptot=6,75 W+0,75 W=7,5 WP_{\text{tot}} = 6,75\text{ W} + 0,75\text{ W} = 7,5\text{ W}

  • Obținem valoarea randamentului: η=6,75 W7,5 W=0,90=90%\eta = \frac{6,75\text{ W}}{7,5\text{ W}} = 0,90 = 90\% (1 punct)


D. OPTICĂ

Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, constanta lui Planck h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Imaginea unui om care se privește într-o oglindă plană este:

  • a. reală și se formează în planul oglinzii;
  • b. reală și se formează în spatele oglinzii;
  • c. virtuală și se formează în planul oglinzii;
  • d. virtuală și se formează în spatele oglinzii. (3p)

2. Un sistem de lentile este format din două lentile subțiri, acolate, cu distanțele focale f1f_1 și f2f_2. Convergența sistemului de lentile este:

  • a. C=f1+f2f1⋅f2C = \frac{f_1 + f_2}{f_1 \cdot f_2}
  • b. C=f1⋅f2f1+f2C = \frac{f_1 \cdot f_2}{f_1 + f_2}
  • c. C=f1−f2f1⋅f2C = \frac{f_1 - f_2}{f_1 \cdot f_2}
  • d. C=f1+f2C = f_1 + f_2 (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură în SI a mărimii fizice exprimate prin produsul h⋅νh \cdot \nu este:

  • a. J⋅s\text{J}\cdot\text{s}
  • b. J⋅s−1\text{J}\cdot\text{s}^{-1}
  • c. J\text{J}
  • d. J⋅m⋅s−1\text{J}\cdot\text{m}\cdot\text{s}^{-1} (3p)

4. O radiație electromagnetică cu frecvența ν=6,2⋅1014 Hz\nu = 6,2 \cdot 10^{14}\text{ Hz} ajunge pe fotocatodul unei celule fotoelectrice care are frecvența de prag ν0=5,7⋅1014 Hz\nu_0 = 5,7 \cdot 10^{14}\text{ Hz}. Energia cinetică maximă a fotoelectronilor emiși este:

  • a. 3,1⋅10−20 J3,1 \cdot 10^{-20}\text{ J}
  • b. 3,3⋅10−20 J3,3 \cdot 10^{-20}\text{ J}
  • c. 6,2⋅10−20 J6,2 \cdot 10^{-20}\text{ J}
  • d. 6,6⋅10−20 J6,6 \cdot 10^{-20}\text{ J} (3p)

5. O rază de lumină care se propagă printr-un mediu transparent cu indicele de refracție absolut n1=1,2n_1 = 1,2 trece într-un alt mediu transparent cu indicele de refracție absolut n2n_2. În graficul din figura alăturată este reprezentată dependența sinusului unghiului de refracție în funcție de sinusul unghiului de incidență la trecerea razei de lumină dintr-un mediu în altul. Indicele de refracție absolut al celui de-al doilea mediu este:

  • a. n2=1,45n_2 = 1,45
  • b. n2=1,55n_2 = 1,55
  • c. n2=1,65n_2 = 1,65
  • d. n2=1,75n_2 = 1,75 (3p)

Dependența sinusului unghiului de refracție

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul I

Item 1: Răspuns d (3 puncte)

  • Oglinda plană formează imagini prin prelungirea razelor reflectate.
  • Imaginea unui obiect real este virtuală, dreaptă, are aceleași dimensiuni cu obiectul și este situată simetric față de planul oglinzii, la aceeași distanță în spatele oglinzii.
  • Corect: d.

Item 2: Răspuns a (3 puncte)

  • Teorema adunării convergențelor pentru un sistem de două lentile subțiri lipite (acolate) stabilește: C=C1+C2C = C_1 + C_2
  • Știind că convergența unei lentile este inversul distanței focale (C1=1f1C_1 = \frac{1}{f_1}, C2=1f2C_2 = \frac{1}{f_2}): C=1f1+1f2=f1+f2f1⋅f2C = \frac{1}{f_1} + \frac{1}{f_2} = \frac{f_1 + f_2}{f_1 \cdot f_2}
  • Corect: a.

Item 3: Răspuns c (3 puncte)

  • Conform ipotezei cuantice a lui Planck, produsul h⋅νh \cdot \nu reprezintă energia unei cuante de lumină (a unui foton): ε=h⋅ν\varepsilon = h \cdot \nu
  • În Sistemul Internațional de unități: [h⋅ν]=[h]⋅[ν]=(J⋅s)⋅s−1=J[h \cdot \nu] = [h] \cdot [\nu] = (\text{J}\cdot\text{s}) \cdot \text{s}^{-1} = \text{J}
  • Corect: c.

Item 4: Răspuns b (3 puncte)

  • Ecuația fotoelectrică a lui Einstein este: h⋅ν=Lext+Ecmax⁡=h⋅ν0+Ecmax⁡h \cdot \nu = L_{\text{ext}} + E_{c\max} = h \cdot \nu_0 + E_{c\max}
  • Energia cinetică maximă a fotoelectronilor este: Ecmax⁡=h⋅(ν−ν0)E_{c\max} = h \cdot (\nu - \nu_0)
  • Calcul numeric: Ecmax⁡=6,6⋅10−34 J⋅s⋅(6,2⋅1014 Hz−5,7⋅1014 Hz)E_{c\max} = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s} \cdot (6,2 \cdot 10^{14}\text{ Hz} - 5,7 \cdot 10^{14}\text{ Hz}) Ecmax⁡=6,6⋅10−34⋅0,5⋅1014=3,3⋅10−20 JE_{c\max} = 6,6 \cdot 10^{-34} \cdot 0,5 \cdot 10^{14} = 3,3 \cdot 10^{-20}\text{ J}
  • Corect: b.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Legea refracției la suprafața de separare a două medii transparente: n1⋅sin⁡i=n2⋅sin⁡r  ⟹  sin⁡r=n1n2⋅sin⁡in_1 \cdot \sin i = n_2 \cdot \sin r \implies \sin r = \frac{n_1}{n_2} \cdot \sin i
  • Raportul sin⁡rsin⁡i=n1n2\frac{\sin r}{\sin i} = \frac{n_1}{n_2} reprezintă panta dreptei din graficul reprezentat.
  • Din coordonatele punctelor de pe dreaptă: n2=n1⋅sin⁡isin⁡r=1,2⋅10,727≅1,65n_2 = n_1 \cdot \frac{\sin i}{\sin r} = 1,2 \cdot \frac{1}{0,727} \cong 1,65
  • Corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Pe un banc optic se montează o lentilă subțire având convergența C=5 m−1C = 5\text{ m}^{-1}. Perpendicular pe axa optică principală, la distanța de 30 cm30\text{ cm} în fața lentilei, este plasat un obiect luminos liniar cu înălțimea de 2 cm2\text{ cm}.

a. Calculați distanța focală a lentilei. (3p)

b. Realizați un desen în care să evidențiați construcția imaginii prin lentilă în situația descrisă. (4p)

c. Calculați înălțimea imaginii formate de lentilă. (4p)

d. Se apropie obiectul de lentilă cu 20 cm20\text{ cm}. Calculați distanța dintre obiect și noua imagine a obiectului prin lentilă. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al II-lea

a. Calculul distanței focale a lentilei (3 puncte)

  • Relația de legătură dintre convergența CC și distanța focală ff a lentilei este: C=1f  ⟹  f=1CC = \frac{1}{f} \implies f = \frac{1}{C} (2 puncte)

  • Calcul numeric: f=15 m−1=0,2 m=20 cmf = \frac{1}{5\text{ m}^{-1}} = 0,2\text{ m} = 20\text{ cm} (1 punct)

b. Construcția imaginii prin lentilă (4 puncte)

  • Lentila este convergentă (f=+20 cmf = +20\text{ cm}). Obiectul se află la distanța ∣x1∣=30 cm|x_1| = 30\text{ cm}, situat între focarul obiect FF (20 cm20\text{ cm}) și dublul distanței focale 2F2F (40 cm40\text{ cm}).
  • Pentru a construi imaginea punctului luminos B (vârful obiectului AB):
    1. O rază incidentă paralelă cu axa optică principală se refractă prin focarul imagine F′F';
    2. O rază incidentă care trece prin centrul optic OO al lentilei trece nedeviată.
  • Punctul de intersecție al celor două raze refractate determină poziția vârfului imaginii B′B'. Imaginea A′B′A'B' este reală, răsturnată și mărită, formându-se dincolo de 2F′2F' la distanța x2=60 cmx_2 = 60\text{ cm}.
                 B |
                   |          Lentilă convergentă
                   |                   |
        ___________|___________________O________F'__________A'___________ Axa optică
                   A          F        |                      |
                                       |                      |
                                       |                   B' |

(Conform barem: 4p pentru construcția corectă a imaginii prin lentilă).

c. Calculul înălțimii imaginii formate de lentilă (4 puncte)

  • Folosim formula fundamentală a lentilelor subțiri (în convenția carteziană de semne: x1=−30 cmx_1 = -30\text{ cm}, f=20 cmf = 20\text{ cm}): 1x2−1x1=1f\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f} (2 puncte)

  • Determinăm poziția imaginii x2x_2: 1x2=1f+1x1=120 cm−130 cm=3−260 cm=160 cm  ⟹  x2=60 cm\frac{1}{x_2} = \frac{1}{f} + \frac{1}{x_1} = \frac{1}{20\text{ cm}} - \frac{1}{30\text{ cm}} = \frac{3 - 2}{60\text{ cm}} = \frac{1}{60\text{ cm}} \implies x_2 = 60\text{ cm}

  • Mărirea liniară transversală β\beta este dată de formula: β=y2y1=x2x1\beta = \frac{y_2}{y_1} = \frac{x_2}{x_1} (1 punct)

  • Calculăm înălțimea imaginii y2y_2 (y1=2 cmy_1 = 2\text{ cm}): y2=y1⋅x2x1=2 cm⋅60 cm−30 cm=−4 cmy_2 = y_1 \cdot \frac{x_2}{x_1} = 2\text{ cm} \cdot \frac{60\text{ cm}}{-30\text{ cm}} = -4\text{ cm}

  • Înălțimea geometrică a imaginii este ∣y2∣=4 cm|y_2| = 4\text{ cm} (semnul minus confirmă că imaginea este răsturnată). (1 punct)

d. Distanța dintre obiect și noua imagine (4 puncte)

  • Obiectul este apropiat de lentilă cu d=20 cmd = 20\text{ cm}. Noua coordonată a obiectului devine: x1′=x1+d=−30 cm+20 cm=−10 cmx_1' = x_1 + d = -30\text{ cm} + 20\text{ cm} = -10\text{ cm} (1 punct)

  • Obiectul se află acum între centrul optic și focarul obiect (∣x1′∣=10 cm<f=20 cm|x_1'| = 10\text{ cm} < f = 20\text{ cm}).

  • Aplicăm formula lentilei pentru noua poziție: 1x2′−1x1′=1f  ⟹  1x2′=1f+1x1′=120 cm+1−10 cm=1−220 cm=−120 cm\frac{1}{x_2'} - \frac{1}{x_1'} = \frac{1}{f} \implies \frac{1}{x_2'} = \frac{1}{f} + \frac{1}{x_1'} = \frac{1}{20\text{ cm}} + \frac{1}{-10\text{ cm}} = \frac{1 - 2}{20\text{ cm}} = -\frac{1}{20\text{ cm}} x2′=−20 cmx_2' = -20\text{ cm} (1 punct)

  • Imaginea formată este virtuală, situată de aceeași parte a lentilei cu obiectul, la 20 cm20\text{ cm} în fața acesteia.

  • Distanța dintre obiect și noua imagine este: dim-ob=∣x2′−x1′∣=∣−20 cm−(−10 cm)∣=∣−10 cm∣=10 cmd_{\text{im-ob}} = |x_2' - x_1'| = |-20\text{ cm} - (-10\text{ cm})| = |-10\text{ cm}| = 10\text{ cm} (1 punct)

  • Rezultat final: dim-ob=10 cmd_{\text{im-ob}} = 10\text{ cm} (1 punct)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Într-un experiment de interferență se utilizează un dispozitiv Young plasat în aer care are distanța dintre fante 2ℓ=1,0 mm2\ell = 1,0\text{ mm} și este iluminat cu radiație monocromatică cu lungimea de undă λ=0,60 μm\lambda = 0,60\,\mu\text{m}. Sursa de lumină monocromatică este situată pe axa de simetrie a dispozitivului. Distanța dintre maximele de ordinul 2 situate de-o parte și de alta a maximului central este Δx=6,0 mm\Delta x = 6,0\text{ mm}.

a. Calculați frecvența radiației luminoase utilizate. (3p)

b. Calculați distanța de la planul fantelor la ecranul pe care se formează figura de interferență. (4p)

c. Calculați diferența de drum între undele care formează pe ecran maximul de ordinul k=3k = 3. (4p)

d. În calea fasciculului provenit de la o fantă se introduce o peliculă transparentă, cu fețe plane și paralele, cu grosimea e=20 μme = 20\,\mu\text{m} și cu indicele de refracție n=1,5n = 1,5. Calculați deplasarea figurii de interferență produsă de introducerea peliculei transparente. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al III-lea

a. Calculul frecvenței radiației luminoase (3 puncte)

  • Relația fundamentală de propagare a undei electromagnetice în vid (sau aer): c=λ⋅ν  ⟹  ν=cλc = \lambda \cdot \nu \implies \nu = \frac{c}{\lambda} (2 puncte)

  • Transformăm lungimea de undă în metri: λ=0,60 μm=0,60⋅10−6 m\lambda = 0,60\,\mu\text{m} = 0,60 \cdot 10^{-6}\text{ m}.

  • Calcul numeric: ν=3⋅108 m/s0,60⋅10−6 m=5⋅1014 Hz\nu = \frac{3 \cdot 10^8\text{ m/s}}{0,60 \cdot 10^{-6}\text{ m}} = 5 \cdot 10^{14}\text{ Hz} (1 punct)

b. Calculul distanței de la fante la ecran (4 puncte)

  • Maximele de interferență de ordinul 2 sunt dispuse simetric față de maximul central la coordonatele x+2=+2ix_{+2} = +2i și x−2=−2ix_{-2} = -2i. Distanța dintre ele este: Δx=x+2−x−2=4i  ⟹  i=Δx4\Delta x = x_{+2} - x_{-2} = 4i \implies i = \frac{\Delta x}{4}

  • Valoarea interfranjei este: i=6,0 mm4=1,5 mm=1,5⋅10−3 mi = \frac{6,0\text{ mm}}{4} = 1,5\text{ mm} = 1,5 \cdot 10^{-3}\text{ m} (1 punct)

  • Expresia teoretică a interfranjei la dispozitivul Young este: i=λ⋅D2ℓi = \frac{\lambda \cdot D}{2\ell} (2 puncte)

  • Deducem distanța DD de la planul fantelor la ecran: D=i⋅2ℓλD = \frac{i \cdot 2\ell}{\lambda}

  • Înlocuind valorile (2ℓ=1,0 mm=10−3 m2\ell = 1,0\text{ mm} = 10^{-3}\text{ m}, λ=0,60⋅10−6 m\lambda = 0,60 \cdot 10^{-6}\text{ m}): D=1,5⋅10−3 m⋅10−3 m0,60⋅10−6 m=1,5⋅10−60,60⋅10−6=2,5 mD = \frac{1,5 \cdot 10^{-3}\text{ m} \cdot 10^{-3}\text{ m}}{0,60 \cdot 10^{-6}\text{ m}} = \frac{1,5 \cdot 10^{-6}}{0,60 \cdot 10^{-6}} = 2,5\text{ m} (1 punct)

c. Diferența de drum pentru maximul de ordinul k=3k = 3 (4 puncte)

  • Condiția de interferență constructivă (maxim de interferență) este ca diferența de drum să fie un multiplu întreg de lungimi de undă: Δr=k⋅λ\Delta r = k \cdot \lambda (2 puncte)

  • Pentru maximul de ordinul 3 (k=3k = 3): k=3k = 3 (1 punct)

  • Calcul numeric: Δr=3⋅0,60 μm=1,8 μm=1,8⋅10−6 m\Delta r = 3 \cdot 0,60\,\mu\text{m} = 1,8\,\mu\text{m} = 1,8 \cdot 10^{-6}\text{ m} (1 punct)

d. Deplasarea figurii de interferență la introducerea peliculei (4 puncte)

  • Introducerea unei lame cu fețe plane și paralele de grosime ee și indice nn în calea uneia dintre unde introduce o diferență suplimentară de drum optic egală cu: δ=e⋅(n−1)\delta = e \cdot (n - 1)

  • Pentru noul maxim central (k=0k = 0), diferența totală de drum optic este nulă: 2ℓ⋅Δx′D−e(n−1)=0\frac{2\ell \cdot \Delta x'}{D} - e(n - 1) = 0

  • Deplasarea întregii figuri de interferență pe ecran este: Δx′=D⋅e⋅(n−1)2ℓ\Delta x' = \frac{D \cdot e \cdot (n - 1)}{2\ell} (3 puncte)

  • Înlocuind datele (D=2,5 mD = 2,5\text{ m}, e=20 μm=20⋅10−6 me = 20\,\mu\text{m} = 20 \cdot 10^{-6}\text{ m}, n=1,5n = 1,5, 2ℓ=10−3 m2\ell = 10^{-3}\text{ m}): Δx′=2,5⋅20⋅10−6⋅(1,5−1)1,0⋅10−3=2,5⋅20⋅10−6⋅0,510−3=25⋅10−610−3=25⋅10−3 m=2,5 cm\Delta x' = \frac{2,5 \cdot 20 \cdot 10^{-6} \cdot (1,5 - 1)}{1,0 \cdot 10^{-3}} = \frac{2,5 \cdot 20 \cdot 10^{-6} \cdot 0,5}{10^{-3}} = \frac{25 \cdot 10^{-6}}{10^{-3}} = 25 \cdot 10^{-3}\text{ m} = 2,5\text{ cm} (1 punct)