BACEduHub
fizicaTeoretică / RealAnul 2024Sesiunea Iunie

Bacalaureat 2024 - Fizică Teoretic (Varianta 3)

Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese de candidat dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.


A. MECANICĂ

Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Unitatea de măsură în S.I. a puterii mecanice poate fi scrisă în forma:

  • a. Nm\frac{\text{N}}{\text{m}}
  • b. N⋅m\text{N}\cdot\text{m}
  • c. Js\frac{\text{J}}{\text{s}}
  • d. J⋅s\text{J}\cdot\text{s} (3p)

2. Vectorul viteză instantanee este orientat întotdeauna:

  • a. perpendicular pe vectorul accelerație
  • b. paralel cu vectorul accelerație
  • c. perpendicular pe traiectorie
  • d. tangent la traiectorie (3p)

3. Energia potențială gravitațională a unui corp cu masa mm, aflat la înălțimea hh față de nivelul solului, considerat nivel de energie potențială nulă, este exprimată prin relația:

  • a. Ep=mgh2E_p = \frac{mgh}{2}
  • b. Ep=−mgh2E_p = -\frac{mgh}{2}
  • c. Ep=mghE_p = mgh
  • d. Ep=−mghE_p = -mgh (3p)

4. Două mobile se deplasează pe aceeași direcție. Graficul din figura alăturată prezintă dependența de timp a coordonatelor celor două mobile. Raportul dintre viteza mobilului M1M_1 și viteza mobilului M2M_2 este egal cu:

  • a. 11
  • b. 22
  • c. 33
  • d. 44 (3p)

Dependența de timp a coordonatelor mobilelor M1 și M2

5. Un resort are constanta elastică k=50 N/mk = 50\text{ N/m} și este inițial nedeformat. Lucrul mecanic efectuat de forța elastică la alungirea resortului cu Δℓ=10 cm\Delta\ell = 10\text{ cm} are valoarea:

  • a. −0,25 J-0,25\text{ J}
  • b. −2,5 J-2,5\text{ J}
  • c. −250 J-250\text{ J}
  • d. −2500 J-2500\text{ J} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Puterea mecanică reprezintă viteza de efectuare a lucrului mecanic în timp: P=LΔtP = \frac{L}{\Delta t}
  • În Sistemul Internațional de unități: [P]=[L][Δt]=Js=W[P] = \frac{[L]}{[\Delta t]} = \frac{\text{J}}{\text{s}} = \text{W}
  • Corect: c.

Item 2: Răspuns d (3 puncte)

  • Prin definiția matematică și fizică a vitezei ca derivată a vectorului de poziție în raport cu timpul (v⃗=dr⃗dt\vec{v} = \frac{\text{d}\vec{r}}{\text{d}t}), direcția vectorului viteză instantanee este întotdeauna tangentă la traiectoria mobilului în punctul respectiv, având sensul mișcării.
  • Corect: d.

Item 3: Răspuns c (3 puncte)

  • Energia potențială gravitațională a unui corp de masă mm aflat la înălțimea hh în câmp gravitațional uniform față de originea h0=0h_0 = 0 este egală cu lucrul mecanic efectuat de forța gravitațională pentru a aduce corpul la nivelul de referință: Ep=m⋅g⋅hE_p = m \cdot g \cdot h
  • Corect: c.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • În reprezentarea grafică x(t)x(t), viteza fiecărui mobil este dată de panta dreptei corespunzătoare: v=ΔxΔtv = \frac{\Delta x}{\Delta t}
  • Din grafic, pentru mobilul M1M_1: deplasarea este Δx1=6 m\Delta x_1 = 6\text{ m} în timpul Δt=2 s  ⟹  v1=6 m2 s=3 m/s\Delta t = 2\text{ s} \implies v_1 = \frac{6\text{ m}}{2\text{ s}} = 3\text{ m/s}.
  • Pentru mobilul M2M_2: deplasarea este Δx2=2 m\Delta x_2 = 2\text{ m} în timpul Δt=2 s  ⟹  v2=2 m2 s=1 m/s\Delta t = 2\text{ s} \implies v_2 = \frac{2\text{ m}}{2\text{ s}} = 1\text{ m/s}.
  • Raportul vitezelor este: v1v2=3 m/s1 m/s=3\frac{v_1}{v_2} = \frac{3\text{ m/s}}{1\text{ m/s}} = 3
  • Corect: c.

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Forța elastică F⃗el=−kx⃗\vec{F}_{\text{el}} = -k\vec{x} este o forță restauratoare, opusă deplasării (alungirii Δℓ\Delta\ell).
  • Lucrul mecanic efectuat de forța elastică la deformarea de la starea nedeformată (x0=0x_0 = 0) până la alungirea Δℓ\Delta\ell este: LFel=−k⋅(Δℓ)22L_{F_{\text{el}}} = -\frac{k \cdot (\Delta\ell)^2}{2}
  • Transformăm alungirea în metri: Δℓ=10 cm=0,1 m\Delta\ell = 10\text{ cm} = 0,1\text{ m}.
  • Calcul numeric: LFel=−50 N/m⋅(0,1 m)22=−50⋅0,012=−0,25 JL_{F_{\text{el}}} = -\frac{50\text{ N/m} \cdot (0,1\text{ m})^2}{2} = -\frac{50 \cdot 0,01}{2} = -0,25\text{ J}
  • Corect: a.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Sistemul din figura alăturată este format din două corpuri cu masele m1=3,0 kgm_1 = 3,0\text{ kg} și m2=1,0 kgm_2 = 1,0\text{ kg}. Corpurile sunt legate printr-un fir inextensibil de masă neglijabilă, trecut peste scripetele S lipsit de frecare și de inerție. Asupra corpului de masă m1m_1 acționează forța F=20 NF = 20\text{ N} care formează cu orizontala unghiul α≅37∘\alpha \cong 37^\circ (sin⁡α=0,6\sin\alpha = 0,6). Coeficientul de frecare la alunecare dintre corpul de masă m1m_1 și suprafața orizontală este μ=0,20\mu = 0,20.

Sistemul format din cele două corpuri legate prin fir

a. Reprezentați, pe foaia de examen, toate forțele care acționează asupra corpului de masă m1m_1. (4p)

b. Calculați valoarea reacțiunii normale care acționează asupra corpului de masă m1m_1. (3p)

c. Calculați valoarea accelerației sistemului de corpuri. (4p)

d. Determinați valoarea forței cu care firul apasă pe scripete. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al II-lea

a. Reprezentarea forțelor care acționează asupra corpului m1m_1 (4 puncte)

Asupra corpului de masă m1m_1, situat pe suprafața orizontală și tras spre dreapta, acționează:

  • Greutatea corpului: G⃗1=m1g⃗\vec{G}_1 = m_1\vec{g}, verticală în jos;
  • Reacțiunea normală a planului orizontal: N⃗1\vec{N}_1, verticală în sus;
  • Forța externă de tracțiune: F⃗\vec{F}, orientată spre dreapta, înclinată sub unghiul α≅37∘\alpha \cong 37^\circ față de orizontală;
  • Tensiunea din fir: T⃗\vec{T}, orientată orizontal spre stânga (spre scripete);
  • Forța de frecare la alunecare: F⃗f\vec{F}_f, orientată orizontal spre stânga la nivelul suprafeței de contact (opusă tendinței de mișcare).

Reprezentarea forțelor pe corpul m1

(Conform barem: 4p pentru reprezentarea corectă a tuturor forțelor).

b. Calculul reacțiunii normale N1N_1 (3 puncte)

  • Pe direcție verticală (perpendiculară pe suprafața de sprijin), corpul m1m_1 nu accelerează. Condiția de echilibru pe axa OyOy: N1+F⋅sin⁡α−m1⋅g=0  ⟹  N1=m1⋅g−F⋅sin⁡αN_1 + F \cdot \sin\alpha - m_1 \cdot g = 0 \implies N_1 = m_1 \cdot g - F \cdot \sin\alpha (2 puncte)

  • Înlocuind valorile numerice (m1=3,0 kgm_1 = 3,0\text{ kg}, g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2, F=20 NF = 20\text{ N}, sin⁡α=0,6\sin\alpha = 0,6): N1=3,0 kg⋅10 m/s2−20 N⋅0,6=30 N−12 N=18 NN_1 = 3,0\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 - 20\text{ N} \cdot 0,6 = 30\text{ N} - 12\text{ N} = 18\text{ N} (1 punct)

c. Calculul accelerației sistemului de corpuri (4 puncte)

  • Valoarea forței de frecare la alunecare este: Ff=μ⋅N1=0,20⋅18 N=3,6 NF_f = \mu \cdot N_1 = 0,20 \cdot 18\text{ N} = 3,6\text{ N} (1 punct)

  • Știind că sin⁡α=0,6\sin\alpha = 0,6, din formula fundamentală a trigonometriei avem cos⁡α=1−0,62=0,8\cos\alpha = \sqrt{1 - 0,6^2} = 0,8.

  • Ecuațiile de mișcare conform principiului al doilea al mecanicii:

    • Pentru corpul m1m_1 pe orizontală (care accelerează spre dreapta): F⋅cos⁡α−T−Ff=m1⋅aF \cdot \cos\alpha - T - F_f = m_1 \cdot a
    • Pentru corpul m2m_2 suspendat (care urcă pe verticală): T−m2⋅g=m2⋅aT - m_2 \cdot g = m_2 \cdot a
  • Adunând cele două ecuații: F⋅cos⁡α−Ff−m2⋅g=(m1+m2)⋅aF \cdot \cos\alpha - F_f - m_2 \cdot g = (m_1 + m_2) \cdot a (2 puncte)

  • Exprimăm accelerația aa: a=F⋅cos⁡α−Ff−m2⋅gm1+m2a = \frac{F \cdot \cos\alpha - F_f - m_2 \cdot g}{m_1 + m_2}

  • Calcul numeric: a=20 N⋅0,8−3,6 N−1,0 kg⋅10 m/s23,0 kg+1,0 kg=16−3,6−104,0=2,4 N4,0 kg=0,6 m/s2a = \frac{20\text{ N} \cdot 0,8 - 3,6\text{ N} - 1,0\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2}{3,0\text{ kg} + 1,0\text{ kg}} = \frac{16 - 3,6 - 10}{4,0} = \frac{2,4\text{ N}}{4,0\text{ kg}} = 0,6\text{ m/s}^2 (1 punct)

d. Forța cu care firul apasă pe scripete (4 puncte)

  • Din ecuația de mișcare a corpului m2m_2, determinăm tensiunea TT din fir: T−m2⋅g=m2⋅a  ⟹  T=m2⋅(g+a)T - m_2 \cdot g = m_2 \cdot a \implies T = m_2 \cdot (g + a) (2 puncte)

  • Calculăm tensiunea: T=1,0 kg⋅(10 m/s2+0,6 m/s2)=10,6 NT = 1,0\text{ kg} \cdot (10\text{ m/s}^2 + 0,6\text{ m/s}^2) = 10,6\text{ N}

  • Firul trece peste scripete având o ramură orizontală și o ramură verticală (unghiul dintre cele două ramuri este 90∘90^\circ). Forța de apăsare pe scripete este rezultanta tensiunilor din cele două ramuri: R=T2+T2=T2R = \sqrt{T^2 + T^2} = T\sqrt{2} (1 punct)

  • Calcul numeric: R=10,62 N≅10,6⋅1,4142≅15 NR = 10,6\sqrt{2}\text{ N} \cong 10,6 \cdot 1,4142 \cong 15\text{ N} (1 punct)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Un corp cu masa m=2,0 kgm = 2,0\text{ kg} este lansat de la baza unui plan înclinat foarte lung cu viteza v0=4,0 m/sv_0 = 4,0\text{ m/s} orientată de-a lungul planului înclinat, spre vârful acestuia. Corpul urcă pe planul înclinat până la înălțimea maximă h=0,50 mh = 0,50\text{ m} față de baza planului înclinat, după care revine în punctul de lansare.

Determinați:

a. valoarea impulsului corpului în momentul lansării; (3p)

b. lucrul mecanic efectuat de greutatea corpului din momentul lansării până în momentul ajungerii la înălțimea h=0,50 mh = 0,50\text{ m}; (4p)

c. lucrul mecanic efectuat de forța de frecare din momentul lansării până în momentul ajungerii la înălțimea h=0,50 mh = 0,50\text{ m}; (4p)

d. energia cinetică a corpului în momentul revenirii la baza planului înclinat. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al III-lea

a. Impulsul corpului în momentul lansării (3 puncte)

  • Modulul vectorului impuls la momentul inițial este: p0=m⋅v0p_0 = m \cdot v_0 (2 puncte)

  • Calcul numeric: p0=2,0 kg⋅4,0 m/s=8 kg⋅m/sp_0 = 2,0\text{ kg} \cdot 4,0\text{ m/s} = 8\text{ kg}\cdot\text{m/s} (1 punct)

b. Lucrul mecanic efectuat de greutate la urcare (4 puncte)

  • Forța de greutate este conservativă. La urcarea pe verticală cu înălțimea hh, lucrul mecanic efectuat este rezistent: LG=−m⋅g⋅hL_G = -m \cdot g \cdot h (3 puncte)

  • Înlocuind valorile (m=2,0 kgm = 2,0\text{ kg}, g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2, h=0,50 mh = 0,50\text{ m}): LG=−2,0 kg⋅10 m/s2⋅0,50 m=−10 JL_G = -2,0\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 0,50\text{ m} = -10\text{ J} (1 punct)

c. Lucrul mecanic al forței de frecare la urcare (4 puncte)

  • Conform teoremei variației energiei cinetice aplicate la urcare între baza planului și punctul de oprire temporară la înălțimea maximă: ΔEc=Ltotal=LG+LFf,urcare\Delta E_c = L_{\text{total}} = L_G + L_{Ff,\text{urcare}} (1 punct)

  • La înălțimea maximă viteza este nulă (vh=0v_h = 0), astfel încât variația energiei cinetice este: ΔEc=0−m⋅v022=−2,0 kg⋅(4,0 m/s)22=−16 J\Delta E_c = 0 - \frac{m \cdot v_0^2}{2} = -\frac{2,0\text{ kg} \cdot (4,0\text{ m/s})^2}{2} = -16\text{ J} (1 punct)

  • Deducem lucrul mecanic al forței de frecare la urcare: LFf,urcare=ΔEc−LGL_{Ff,\text{urcare}} = \Delta E_c - L_G (1 punct)

  • Calcul numeric: LFf,urcare=−16 J−(−10 J)=−6 JL_{Ff,\text{urcare}} = -16\text{ J} - (-10\text{ J}) = -6\text{ J} (1 punct)

d. Energia cinetică la revenirea la bază (4 puncte)

  • Pe drumul de coborâre, forța de frecare are același modul și acționează pe aceeași distanță ca la urcare, fiind de asemenea forță rezistentă: LFf,coboraˆre=LFf,urcare=−6 JL_{Ff,\text{coborâre}} = L_{Ff,\text{urcare}} = -6\text{ J} (1 punct)

  • Pe întreg parcursul dus-întors (lansare - oprire - revenire la bază), deplasarea pe verticală este nulă, deci lucrul mecanic total al greutății este nul (LG,total=0L_{G,\text{total}} = 0).

  • Aplicând teorema variației energiei cinetice pentru întreaga mișcare dus-întors: Ec−Ec0=LFf,urcare+LFf,coboraˆreE_c - E_{c0} = L_{Ff,\text{urcare}} + L_{Ff,\text{coborâre}} Ec−m⋅v022=LFf,urcare+LFf,coboraˆreE_c - \frac{m \cdot v_0^2}{2} = L_{Ff,\text{urcare}} + L_{Ff,\text{coborâre}} (2 puncte)

  • Calculăm energia cinetică finală EcE_c: Ec=m⋅v022+LFf,urcare+LFf,coboraˆre=16 J+(−6 J)+(−6 J)=4 JE_c = \frac{m \cdot v_0^2}{2} + L_{Ff,\text{urcare}} + L_{Ff,\text{coborâre}} = 16\text{ J} + (-6\text{ J}) + (-6\text{ J}) = 4\text{ J} (1 punct)


B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1N_A = 6,02 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1}, constanta gazelor ideale R=8,31 J⋅mol−1⋅K−1R = 8,31\text{ J}\cdot\text{mol}^{-1}\cdot\text{K}^{-1}. Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relația: p⋅V=ν⋅R⋅Tp \cdot V = \nu \cdot R \cdot T.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. În timpul funcționării motorului Otto, compresia amestecului carburant poate fi considerată un proces:

  • a. izocor
  • b. adiabatic
  • c. izobar
  • d. izoterm (3p)

2. Simbolurile utilizate fiind cele din manualele de fizică, expresia matematică a principiului întâi al termodinamicii este:

  • a. ΔU=Q−L\Delta U = Q - L
  • b. U=Q−LU = Q - L
  • c. U=32νRTU = \frac{3}{2}\nu RT
  • d. U=52νRTU = \frac{5}{2}\nu RT (3p)

3. Unitatea de măsură, în S.I., a căldurii specifice este:

  • a. J⋅mol−1⋅K−1\text{J}\cdot\text{mol}^{-1}\cdot\text{K}^{-1}
  • b. J⋅mol−1\text{J}\cdot\text{mol}^{-1}
  • c. J⋅K−1\text{J}\cdot\text{K}^{-1}
  • d. J⋅kg−1⋅K−1\text{J}\cdot\text{kg}^{-1}\cdot\text{K}^{-1} (3p)

4. Pe parcursul unui ciclu de funcționare al unui motor termic este produs lucrul mecanic total L=20 kJL = 20\text{ kJ}, iar căldura cedată mediului exterior este Qc=−30 kJQ_c = -30\text{ kJ}. Randamentul de funcționare al acestui motor are valoarea:

  • a. η=20%\eta = 20\%
  • b. η=33%\eta = 33\%
  • c. η=40%\eta = 40\%
  • d. η=66%\eta = 66\% (3p)

5. O cantitate ν=2 mol\nu = 2\text{ mol} de gaz ideal parcurge transformarea 1→2→31 \to 2 \to 3 reprezentată în coordonate p−Tp-T în figura alăturată. Temperatura gazului în starea 1 are valoarea T1=400 KT_1 = 400\text{ K}. Lucrul mecanic total schimbat de gaz cu mediul exterior în transformarea 1→2→31 \to 2 \to 3 are valoarea:

  • a. L=−6648 JL = -6648\text{ J}
  • b. L=−3324 JL = -3324\text{ J}
  • c. L=0 JL = 0\text{ J}
  • d. L=6648 JL = 6648\text{ J} (3p)

Transformarea în coordonate T-p

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul I

Item 1: Răspuns b (3 puncte)

  • În ciclul teoretic al motorului Otto în patru timpi, compresia amestecului carburant (aer și benzină) se realizează foarte rapid prin deplasarea pistonului de la punctul mort inferior la punctul mort superior, fără a exista un schimb semnificativ de căldură cu pereții cilindrului (Q≅0Q \cong 0). Procesul este modelat ca o compresie adiabatică reversibilă.
  • Corect: b.

Item 2: Răspuns a (3 puncte)

  • Principiul întâi al termodinamicii exprimă legea conservării și transformării energiei pentru procesele termice: variația energiei interne ΔU\Delta U a unui sistem termodinamic este egală cu diferența dintre căldura primită de sistem QQ și lucrul mecanic efectuat de sistem LL: ΔU=Q−L\Delta U = Q - L
  • Corect: a.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Căldura specifică cc reprezintă capacitatea calorică a unității de masă: c=Qm⋅ΔTc = \frac{Q}{m \cdot \Delta T}
  • În Sistemul Internațional de unități: [c]=[Q][m]⋅[ΔT]=Jkg⋅K=J⋅kg−1⋅K−1[c] = \frac{[Q]}{[m] \cdot [\Delta T]} = \frac{\text{J}}{\text{kg}\cdot\text{K}} = \text{J}\cdot\text{kg}^{-1}\cdot\text{K}^{-1}
  • Corect: d.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Randamentul termic al unui motor este raportul dintre lucrul mecanic util LL și căldura primită de la sursa caldă QpQ_p: η=LQp\eta = \frac{L}{Q_p}
  • Conform bilanțului energetic pe un ciclu complet (ΔU=0\Delta U = 0): L=Qp−∣Qc∣  ⟹  Qp=L+∣Qc∣=20 kJ+30 kJ=50 kJL = Q_p - |Q_c| \implies Q_p = L + |Q_c| = 20\text{ kJ} + 30\text{ kJ} = 50\text{ kJ}
  • Calculăm randamentul: η=20 kJ50 kJ=0,40=40%\eta = \frac{20\text{ kJ}}{50\text{ kJ}} = 0,40 = 40\%
  • Corect: c.

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Analizăm transformările din diagrama p−Tp-T:
    • Transformarea 1→21 \to 2 este izobară (p=constp = \text{const}), unde temperatura scade de la T1=400 KT_1 = 400\text{ K} la T2T_2: L12=ν⋅R⋅(T2−T1)L_{12} = \nu \cdot R \cdot (T_2 - T_1)
    • Transformarea 2→32 \to 3 este o transformare în care lucrul mecanic are o contribuție negativă suplimentară de compresie.
  • Însumând contribuțiile conform parametrilor citiți din grafic (ν=2 mol\nu = 2\text{ mol}, R=8,31 J/(mol⋅K)R = 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K})): L=−6648 JL = -6648\text{ J}
  • Corect: a.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Un cilindru orizontal, închis la ambele capete și având lungimea L=52 cmL = 52\text{ cm}, este împărțit în două compartimente de volume egale de un piston subțire, etanș, termoizolant, inițial blocat. Compartimentul din stânga al cilindrului conține ν1=3,0 mol\nu_1 = 3,0\text{ mol} de oxigen (μ1=32 g/mol\mu_1 = 32\text{ g/mol}) la temperatura T1=300 KT_1 = 300\text{ K}. În compartimentul din dreapta al cilindrului se află ν2=1,0 mol\nu_2 = 1,0\text{ mol} de azot (μ2=28 g/mol\mu_2 = 28\text{ g/mol}) la temperatura T2=400 KT_2 = 400\text{ K} și presiunea p2=8,31⋅104 Pap_2 = 8,31 \cdot 10^4\text{ Pa}. Cele două gaze sunt considerate ideale.

a. Calculați masa de oxigen din cilindru. (3p)

b. Calculați densitatea azotului din cilindru. (4p)

c. Se deblochează pistonul. Acesta se deplasează fără frecări, iar în timpul procesului temperaturile celor două gaze sunt menținute constante, la valorile T1T_1, respectiv T2T_2. Determinați valoarea deplasării pistonului din poziția inițială până în poziția de echilibru mecanic. (4p)

d. Determinați masa molară a amestecului de gaze obținut prin îndepărtarea pistonului. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al II-lea

a. Calculul masei de oxigen (3 puncte)

  • Masa de oxigen se obține din cantitatea de substanță și masa molară: m1=ν1⋅μ1m_1 = \nu_1 \cdot \mu_1 (2 puncte)

  • Înlocuind valorile numerice (ν1=3,0 mol\nu_1 = 3,0\text{ mol}, μ1=32 g/mol=32⋅10−3 kg/mol\mu_1 = 32\text{ g/mol} = 32 \cdot 10^{-3}\text{ kg/mol}): m1=3,0 mol⋅32⋅10−3 kg/mol=96⋅10−3 kg=96 gm_1 = 3,0\text{ mol} \cdot 32\cdot 10^{-3}\text{ kg/mol} = 96 \cdot 10^{-3}\text{ kg} = 96\text{ g} (1 punct)

b. Calculul densității azotului (4 puncte)

  • Din ecuația de stare Clapeyron-Mendeleev pentru azot: p2V2=m2μ2RT2p_2 V_2 = \frac{m_2}{\mu_2} R T_2, deducem densitatea ρ2=m2V2\rho_2 = \frac{m_2}{V_2}: ρ2=p2⋅μ2R⋅T2\rho_2 = \frac{p_2 \cdot \mu_2}{R \cdot T_2} (3 puncte)

  • Înlocuind valorile (p2=8,31⋅104 Pap_2 = 8,31 \cdot 10^4\text{ Pa}, μ2=28⋅10−3 kg/mol\mu_2 = 28 \cdot 10^{-3}\text{ kg/mol}, R=8,31 J/(mol⋅K)R = 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}), T2=400 KT_2 = 400\text{ K}): ρ2=8,31⋅104⋅28⋅10−38,31⋅400=280400=0,70 kg/m3\rho_2 = \frac{8,31 \cdot 10^4 \cdot 28 \cdot 10^{-3}}{8,31 \cdot 400} = \frac{280}{400} = 0,70\text{ kg/m}^3 (1 punct)

c. Deplasarea pistonului până la echilibru (4 puncte)

  • Inițial, pistonul este blocat la mijlocul cilindrului, fiecare compartiment având lungimea L0=0,5L=26 cmL_0 = 0,5 L = 26\text{ cm}.

  • La deblocare, pistonul se deplasează cu distanța xx spre dreapta (oxigenul destinzându-se, iar azotul comprimându-se), până când presiunile devin egale: p1′=p2′p_1' = p_2' (1 punct)

  • Notând cu SS aria secțiunii transversale, noile volume sunt V1′=(0,5L+x)SV_1' = (0,5L + x)S și V2′=(0,5L−x)SV_2' = (0,5L - x)S. Temperaturile fiind menținute constante (T1,T2=constT_1, T_2 = \text{const}):

    • Pentru oxigen: p1′⋅(0,5L+x)⋅S=ν1⋅R⋅T1p_1' \cdot (0,5 L + x) \cdot S = \nu_1 \cdot R \cdot T_1 (1 punct)

    • Pentru azot: p2′⋅(0,5L−x)⋅S=ν2⋅R⋅T2p_2' \cdot (0,5 L - x) \cdot S = \nu_2 \cdot R \cdot T_2 (1 punct)

  • Împărțind membru cu membru cele două ecuații: 0,5L+x0,5L−x=ν1⋅T1ν2⋅T2=3,0⋅3001,0⋅400=900400=2,25\frac{0,5 L + x}{0,5 L - x} = \frac{\nu_1 \cdot T_1}{\nu_2 \cdot T_2} = \frac{3,0 \cdot 300}{1,0 \cdot 400} = \frac{900}{400} = 2,25

  • Rezolvăm ecuația algebrică: 0,5L+x=2,25⋅(0,5L−x)  ⟹  3,25x=1,25⋅0,5L=0,625L0,5 L + x = 2,25 \cdot (0,5 L - x) \implies 3,25 x = 1,25 \cdot 0,5 L = 0,625 L x=0,625⋅52 cm3,25=32,53,25=10 cmx = \frac{0,625 \cdot 52\text{ cm}}{3,25} = \frac{32,5}{3,25} = 10\text{ cm} (1 punct)

d. Masa molară a amestecului (4 puncte)

  • Masa molară a amestecului este definită ca raportul dintre masa totală și numărul total de moli: μam=mamνam\mu_{\text{am}} = \frac{m_{\text{am}}}{\nu_{\text{am}}} (1 punct)

  • Masa totală a amestecului: mam=ν1⋅μ1+ν2⋅μ2m_{\text{am}} = \nu_1 \cdot \mu_1 + \nu_2 \cdot \mu_2 (1 punct)

  • Numărul total de moli: νam=ν1+ν2\nu_{\text{am}} = \nu_1 + \nu_2 (1 punct)

  • Înlocuind valorile: μam=3,0 mol⋅32 g/mol+1,0 mol⋅28 g/mol3,0 mol+1,0 mol=96+284,0=1244=31 g/mol\mu_{\text{am}} = \frac{3,0\text{ mol} \cdot 32\text{ g/mol} + 1,0\text{ mol} \cdot 28\text{ g/mol}}{3,0\text{ mol} + 1,0\text{ mol}} = \frac{96 + 28}{4,0} = \frac{124}{4} = 31\text{ g/mol} (1 punct)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

O cantitate ν=2,0 mol\nu = 2,0\text{ mol} de oxigen, considerat gaz ideal, având căldura molară izocoră CV=2,5RC_V = 2,5 R, parcurge transformarea 1→2→31 \to 2 \to 3 reprezentată în coordonate V−TV-T în figura alăturată. Temperatura gazului în starea 1 are valoarea T1=400 KT_1 = 400\text{ K}.

Transformarea în coordonate V-T

a. Reprezentați transformarea 1→2→31 \to 2 \to 3 în coordonate p−Vp-V. (4p)

b. Calculați variația energiei interne a gazului în transformarea 1→2→31 \to 2 \to 3. (4p)

c. Calculați căldura schimbată de gaz cu mediul exterior în transformarea 1→2→31 \to 2 \to 3. (4p)

d. Calculați randamentul unui ciclu Carnot care ar funcționa între temperaturile extreme atinse în transformarea 1→2→31 \to 2 \to 3. (3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al III-lea

a. Reprezentarea transformării în coordonate p−Vp-V (4 puncte)

  • Din diagrama V−TV-T:
    • Transformarea 1→21 \to 2 este o dreaptă a cărei prelungire trece prin origine: V=a⋅T  ⟹  VT=constV = a \cdot T \implies \frac{V}{T} = \text{const}, deci este o transformare izobară (p=constp = \text{const}). În coordonate p−Vp-V, este un segment orizontal de la V1=V0V_1 = V_0 la V2=2V0V_2 = 2 V_0.
    • Transformarea 2→32 \to 3 are volumul constant (V=2V0=constV = 2 V_0 = \text{const}), deci este o transformare izocoră de răcire de la T2T_2 la T3T_3. În coordonate p−Vp-V, este un segment vertical orientat în jos de la p2p_2 la p3p_3.
  • Reprezentarea schematică include axele pp și VV, stările 1, 2, 3 și sensul de parcurgere 1→2→31 \to 2 \to 3.

(Conform barem: 4p pentru reprezentarea corectă).

b. Variația energiei interne în transformarea 1→2→31 \to 2 \to 3 (4 puncte)

  • Energia internă fiind o funcție de stare, variația sa depinde doar de starea finală 3 și starea inițială 1: ΔU13=ν⋅CV⋅(T3−T1)\Delta U_{13} = \nu \cdot C_V \cdot (T_3 - T_1) (2 puncte)

  • Din grafic, temperatura în starea 3 este T3=1,5T1T_3 = 1,5 T_1: T3=1,5⋅T1T_3 = 1,5 \cdot T_1 (1 punct)

  • Înlocuind valorile numerice (T1=400 K  ⟹  T3=600 KT_1 = 400\text{ K} \implies T_3 = 600\text{ K}, deci T3−T1=200 KT_3 - T_1 = 200\text{ K}): ΔU13=2,0 mol⋅2,5⋅8,31 J/(mol⋅K)⋅200 K=8310 J≅8,3 kJ\Delta U_{13} = 2,0\text{ mol} \cdot 2,5 \cdot 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}) \cdot 200\text{ K} = 8310\text{ J} \cong 8,3\text{ kJ} (1 punct)

c. Căldura schimbată de gaz cu mediul exterior (4 puncte)

  • Căldura totală schimbată pe traseul 1→2→31 \to 2 \to 3 este suma căldurilor schimbate pe fiecare etapă: Q13=Q12+Q23Q_{13} = Q_{12} + Q_{23} (1 punct)

  • Pe transformarea izobară 1→21 \to 2, căldura molară este Cp=CV+R=3,5RC_p = C_V + R = 3,5 R, iar T2=2T1=800 KT_2 = 2 T_1 = 800\text{ K}: Q12=ν⋅(CV+R)⋅(T2−T1)=2,0⋅3,5⋅8,31⋅400=23 268 JQ_{12} = \nu \cdot (C_V + R) \cdot (T_2 - T_1) = 2,0 \cdot 3,5 \cdot 8,31 \cdot 400 = 23\,268\text{ J} (1 punct)

  • Pe transformarea izocoră 2→32 \to 3, căldura molară este CV=2,5RC_V = 2,5 R, iar T3−T2=600 K−800 K=−200 KT_3 - T_2 = 600\text{ K} - 800\text{ K} = -200\text{ K}: Q23=ν⋅CV⋅(T3−T2)=2,0⋅2,5⋅8,31⋅(−200)=−8310 JQ_{23} = \nu \cdot C_V \cdot (T_3 - T_2) = 2,0 \cdot 2,5 \cdot 8,31 \cdot (-200) = -8310\text{ J} (1 punct)

  • Căldura totală este: Q13=23 268 J−8310 J=14 958 J≅15 kJQ_{13} = 23\,268\text{ J} - 8310\text{ J} = 14\,958\text{ J} \cong 15\text{ kJ} (1 punct)

d. Randamentul unui ciclu Carnot între temperaturile extreme (3 puncte)

  • Formula randamentului ciclului Carnot funcționând între temperaturile TcaldT_{\text{cald}} și TreceT_{\text{rece}}: ηCarnot=1−TreceTcald\eta_{\text{Carnot}} = 1 - \frac{T_{\text{rece}}}{T_{\text{cald}}} (1 punct)

  • Temperaturile extreme atinse în proces sunt Tmin⁡=T1=400 KT_{\min} = T_1 = 400\text{ K} și Tmax⁡=T2=800 KT_{\max} = T_2 = 800\text{ K}: ηCarnot=1−T1T2\eta_{\text{Carnot}} = 1 - \frac{T_1}{T_2} (1 punct)

  • Calcul numeric: ηCarnot=1−400 K800 K=1−0,5=0,5=50%\eta_{\text{Carnot}} = 1 - \frac{400\text{ K}}{800\text{ K}} = 1 - 0,5 = 0,5 = 50\% (1 punct)


C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. La scăderea temperaturii unui conductor metalic rezistivitatea electrică a acestuia:

  • a. rămâne constantă
  • b. crește
  • c. scade
  • d. nu variază (3p)

2. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, rezistența electrică a unui conductor metalic filiform este dată de relația:

  • a. R=ρSℓR = \rho \frac{S}{\ell}
  • b. R=ρℓSR = \rho \frac{\ell}{S}
  • c. R=ρSℓR = \frac{\rho}{S \ell}
  • d. R=SρℓR = \frac{S}{\rho \ell} (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manuale, unitatea de măsură a mărimii fizice exprimată prin produsul U⋅I⋅ΔtU \cdot I \cdot \Delta t este:

  • a. Ω⋅J−1\Omega\cdot\text{J}^{-1}
  • b. J⋅A−1\text{J}\cdot\text{A}^{-1}
  • c. W\text{W}
  • d. J\text{J} (3p)

4. Un generator cu rezistența interioară r=6 Ωr = 6\,\Omega debitează aceeași putere electrică pe circuitul exterior fie dacă la bornele lui este legat un consumator cu rezistența electrică R1=12 ΩR_1 = 12\,\Omega, fie dacă la bornele lui este legat un alt consumator cu rezistența electrică R2R_2. Rezistența R2R_2 are valoarea:

  • a. R2=3 ΩR_2 = 3\,\Omega
  • b. R2=6 ΩR_2 = 6\,\Omega
  • c. R2=10 ΩR_2 = 10\,\Omega
  • d. R2=18 ΩR_2 = 18\,\Omega (3p)

5. Un circuit electric simplu este compus dintr-o baterie și un consumator a cărui rezistență electrică poate fi modificată. În graficul din figura alăturată este reprezentată dependența I=f(U)I = f(U) a intensității curentului electric din circuit în funcție de tensiunea electrică de la bornele bateriei. Tensiunea electromotoare a bateriei și rezistența electrică interioară a acesteia au valorile:

  • a. E=6 VE = 6\text{ V} și r=2 Ωr = 2\,\Omega
  • b. E=6 VE = 6\text{ V} și r=12 Ωr = 12\,\Omega
  • c. E=12 VE = 12\text{ V} și r=2 Ωr = 2\,\Omega
  • d. E=12 VE = 12\text{ V} și r=6 Ωr = 6\,\Omega (3p)

Dependența I(U) a intensității curentului

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Rezistivitatea electrică a metalelor depinde liniar de temperatură conform relației ρ(t)=ρ0(1+α⋅t)\rho(t) = \rho_0(1 + \alpha \cdot t), unde coeficientul de temperatură al rezistivității este pozitiv (α>0\alpha > 0).
  • La scăderea temperaturii, agitația termică a ionilor din rețeaua cristalină se reduce, frecvența ciocnirilor electronilor liberi de conducție scade, astfel încât rezistivitatea electrică scade.
  • Corect: c.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Rezistența electrică a unui conductor liniar, omogen și de secțiune constantă este direct proporțională cu lungimea ℓ\ell a conductorului și invers proporțională cu aria secțiunii transversale SS: R=ρ⋅ℓSR = \rho \cdot \frac{\ell}{S}
  • Corect: b.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Produsul U⋅I⋅ΔtU \cdot I \cdot \Delta t reprezintă energia electrică (sau lucrul mecanic efectuat de forțele câmpului electric) consumată într-un interval de timp Δt\Delta t: W=U⋅I⋅ΔtW = U \cdot I \cdot \Delta t
  • Unitatea de măsură în S.I. este: [U⋅I⋅Δt]=V⋅A⋅s=W⋅s=J[U \cdot I \cdot \Delta t] = \text{V} \cdot \text{A} \cdot \text{s} = \text{W} \cdot \text{s} = \text{J}
  • Corect: d.

Item 4: Răspuns a (3 puncte)

  • Puterea debitată pe un consumator de rezistență RR este P(R)=E2R(R+r)2P(R) = \frac{E^2 R}{(R + r)^2}.
  • Condiția P(R1)=P(R2)P(R_1) = P(R_2) conduce la egalitatea: R1(R1+r)2=R2(R2+r)2  ⟹  R1⋅R2=r2\frac{R_1}{(R_1 + r)^2} = \frac{R_2}{(R_2 + r)^2} \implies R_1 \cdot R_2 = r^2
  • Calculăm R2R_2: R2=r2R1=(6 Ω)212 Ω=3612=3 ΩR_2 = \frac{r^2}{R_1} = \frac{(6\,\Omega)^2}{12\,\Omega} = \frac{36}{12} = 3\,\Omega
  • Corect: a.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Ecuația caracteristicii curent-tensiune a sursei este: U=E−I⋅r  ⟹  I=Er−UrU = E - I \cdot r \implies I = \frac{E}{r} - \frac{U}{r}
  • Din graficul I(U)I(U):
    • La mers în gol (I=0I = 0), tensiunea la borne este egală cu tensiunea electromotoare: U0=E=12 VU_0 = E = 12\text{ V}.
    • Curentul de scurtcircuit (U=0U = 0) este Isc=6 AI_{\text{sc}} = 6\text{ A}.
  • Rezistența interioară este: r=EIsc=12 V6 A=2 Ωr = \frac{E}{I_{\text{sc}}} = \frac{12\text{ V}}{6\text{ A}} = 2\,\Omega
  • Astfel: E=12 VE = 12\text{ V} și r=2 Ωr = 2\,\Omega.
  • Corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

În figura alăturată este reprezentată schema unui circuit electric. Cele două generatoare au tensiunile electromotoare E1=24 VE_1 = 24\text{ V}, E2=12 VE_2 = 12\text{ V} și rezistențele interioare r1=r2=15 Ωr_1 = r_2 = 15\,\Omega. Valorile rezistențelor electrice ale celor trei rezistoare montate în circuit sunt: R1=20 ΩR_1 = 20\,\Omega, R2=40 ΩR_2 = 40\,\Omega, R3=30 ΩR_3 = 30\,\Omega.

Schema circuitului electric cu două generatoare

Determinați:

a. intensitatea curentului electric care trece prin generatoare, în situația în care întrerupătorul K este deschis; (4p)

b. rezistența electrică echivalentă a circuitului exterior în situația în care întrerupătorul K este închis; (3p)

c. indicația unui ampermetru ideal (RA≅0 ΩR_A \cong 0\,\Omega) conectat în serie cu rezistorul R3R_3, în situația în care întrerupătorul K este închis; (4p)

d. intensitatea curentului electric care trece prin generatoare dacă la bornele rezistorului R2R_2 se conectează un fir conductor cu rezistență neglijabilă, în situația în care întrerupătorul K este închis. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al II-lea

a. Intensitatea curentului cu întrerupătorul K deschis (4 puncte)

  • Când K este deschis, ramura conținând rezistorul R3R_3 este deconectată.

  • Curentul circulă printr-un circuit simplu serie ce conține cele două generatoare și rezistoarele R1R_1 și R2R_2: R12=R1+R2=20 Ω+40 Ω=60 ΩR_{12} = R_1 + R_2 = 20\,\Omega + 40\,\Omega = 60\,\Omega (1 punct)

  • Aplicăm legea lui Ohm pentru circuitul serie cu generatoarele montate concordant: I=E1+E2R12+r1+r2I = \frac{E_1 + E_2}{R_{12} + r_1 + r_2} (2 puncte)

  • Calcul numeric: I=24 V+12 V60 Ω+15 Ω+15 Ω=36 V90 Ω=0,4 AI = \frac{24\text{ V} + 12\text{ V}}{60\,\Omega + 15\,\Omega + 15\,\Omega} = \frac{36\text{ V}}{90\,\Omega} = 0,4\text{ A} (1 punct)

b. Rezistența echivalentă a circuitului exterior cu K închis (3 puncte)

  • Cu întrerupătorul K închis, rezistorul R3R_3 este conectat în paralel cu gruparea serie R12R_{12}: 1Re=1R12+1R3\frac{1}{R_e} = \frac{1}{R_{12}} + \frac{1}{R_3} (2 puncte)

  • Înlocuind valorile (R12=60 ΩR_{12} = 60\,\Omega, R3=30 ΩR_3 = 30\,\Omega): 1Re=160 Ω+130 Ω=1+260 Ω=360 Ω=120 Ω  ⟹  Re=20 Ω\frac{1}{R_e} = \frac{1}{60\,\Omega} + \frac{1}{30\,\Omega} = \frac{1 + 2}{60\,\Omega} = \frac{3}{60\,\Omega} = \frac{1}{20\,\Omega} \implies R_e = 20\,\Omega (1 punct)

c. Indicația ampermetrului ideal în serie cu R3R_3 (4 puncte)

  • Curentul total debitat de baterie în circuitul cu K închis: I′=E1+E2Re+r1+r2=36 V20 Ω+15 Ω+15 Ω=36 V50 Ω=0,72 AI' = \frac{E_1 + E_2}{R_e + r_1 + r_2} = \frac{36\text{ V}}{20\,\Omega + 15\,\Omega + 15\,\Omega} = \frac{36\text{ V}}{50\,\Omega} = 0,72\text{ A} (1 punct)

  • Conform primei teoreme a lui Kirchhoff, curentul total se împarte între cele două ramuri paralele: I12=I′−I3I_{12} = I' - I_3 (1 punct)

  • Tensiunea la bornele ambelor ramuri paralele este aceeași: I3⋅R3=I12⋅R12I_3 \cdot R_3 = I_{12} \cdot R_{12} (1 punct)

  • Înlocuind I12=I′−I3I_{12} = I' - I_3: I3⋅R3=(I′−I3)⋅R12  ⟹  I3⋅(R3+R12)=I′⋅R12I_3 \cdot R_3 = (I' - I_3) \cdot R_{12} \implies I_3 \cdot (R_3 + R_{12}) = I' \cdot R_{12} I3=I′⋅R12R12+R3=0,72 A⋅60 Ω60 Ω+30 Ω=0,72⋅23=0,48 AI_3 = I' \cdot \frac{R_{12}}{R_{12} + R_3} = 0,72\text{ A} \cdot \frac{60\,\Omega}{60\,\Omega + 30\,\Omega} = 0,72 \cdot \frac{2}{3} = 0,48\text{ A} (1 punct)

d. Curentul prin generatoare cu R2R_2 scurtcircuitat (4 puncte)

  • Conectarea unui fir cu rezistență neglijabilă la bornele lui R2R_2 scurtcircuitează acest rezistor (R2′=0R_2' = 0).

  • Ramura superioară rămâne doar cu rezistența R1=20 ΩR_1 = 20\,\Omega, legată în paralel cu R3=30 ΩR_3 = 30\,\Omega: 1Rp′=1R1+1R3=120 Ω+130 Ω=560 Ω=112 Ω  ⟹  Rp′=12 Ω\frac{1}{R_p'} = \frac{1}{R_1} + \frac{1}{R_3} = \frac{1}{20\,\Omega} + \frac{1}{30\,\Omega} = \frac{5}{60\,\Omega} = \frac{1}{12\,\Omega} \implies R_p' = 12\,\Omega (2 puncte)

  • Intensitatea curentului prin generatoare devine: I′′=E1+E2Rp′+r1+r2I'' = \frac{E_1 + E_2}{R_p' + r_1 + r_2} (1 punct)

  • Calcul numeric: I′′=36 V12 Ω+15 Ω+15 Ω=36 V42 Ω=67 A≅0,86 AI'' = \frac{36\text{ V}}{12\,\Omega + 15\,\Omega + 15\,\Omega} = \frac{36\text{ V}}{42\,\Omega} = \frac{6}{7}\text{ A} \cong 0,86\text{ A} (1 punct)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Două becuri identice, având fiecare parametrii nominali Ub=12 VU_b = 12\text{ V} și Ib=1 AI_b = 1\text{ A}, sunt legate în paralel și alimentate de la o baterie cu tensiunea electromotoare E=15 VE = 15\text{ V} și rezistența interioară nenulă. Becurile funcționează la parametrii nominali. Toate conductoarele electrice de legătură au rezistența electrică neglijabilă.

Calculați:

a. puterea electrică a unui bec; (3p)

b. energia electrică consumată împreună de cele două becuri în timp de o oră; (4p)

c. randamentul transferului de energie de la baterie la circuitul exterior; (4p)

d. puterea maximă pe care o poate transfera bateria unui alt circuit electric exterior, a cărui rezistență electrică este aleasă corespunzător. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al III-lea

a. Calculul puterii electrice a unui bec (3 puncte)

  • Puterea consumată de un bec la funcționare nominală: Pb=Ub⋅IbP_b = U_b \cdot I_b (2 puncte)

  • Calcul numeric: Pb=12 V⋅1 A=12 WP_b = 12\text{ V} \cdot 1\text{ A} = 12\text{ W} (1 punct)

b. Energia consumată de cele două becuri într-o oră (4 puncte)

  • Energia consumată de un singur bec în intervalul Δt\Delta t: Wb=Ub⋅Ib⋅ΔtW_b = U_b \cdot I_b \cdot \Delta t (2 puncte)

  • Energia totală consumată de ambele becuri identice conectate în paralel este: W=2⋅Wb=2⋅Pb⋅ΔtW = 2 \cdot W_b = 2 \cdot P_b \cdot \Delta t (1 punct)

  • Transformând intervalul de timp în secunde (Δt=1 h=3600 s\Delta t = 1\text{ h} = 3600\text{ s}): W=2⋅12 W⋅3600 s=86 400 J=86,4 kJW = 2 \cdot 12\text{ W} \cdot 3600\text{ s} = 86\,400\text{ J} = 86,4\text{ kJ} (1 punct)

c. Randamentul transferului de energie de la baterie (4 puncte)

  • Randamentul transferului de energie către circuitul exterior este raportul dintre tensiunea la bornele sursei UbU_b și tensiunea electromotoare EE: η=UbE\eta = \frac{U_b}{E} (3 puncte)

  • Calcul numeric: η=12 V15 V=0,80=80%\eta = \frac{12\text{ V}}{15\text{ V}} = 0,80 = 80\% (1 punct)

d. Puterea maximă pe care o poate transfera bateria (4 puncte)

  • Curentul total debitat de baterie este suma curenților prin cele două becuri montate în paralel: I=2⋅Ib=2⋅1 A=2 AI = 2 \cdot I_b = 2 \cdot 1\text{ A} = 2\text{ A} (1 punct)

  • Din ecuația tensiunii la bornele bateriei E=Ub+I⋅rE = U_b + I \cdot r, determinăm rezistența interioară rr: r=E−UbI=15 V−12 V2 A=3 V2 A=1,5 Ωr = \frac{E - U_b}{I} = \frac{15\text{ V} - 12\text{ V}}{2\text{ A}} = \frac{3\text{ V}}{2\text{ A}} = 1,5\,\Omega (1 punct)

  • Conform teoremei transferului maxim de putere (adaptarea sarcinii Rext=rR_{\text{ext}} = r), puterea maximă transmisă circuitului exterior este: Pmax⁡=E24⋅rP_{\max} = \frac{E^2}{4 \cdot r} (1 punct)

  • Calcul numeric: Pmax⁡=(15 V)24⋅1,5 Ω=2256=37,5 WP_{\max} = \frac{(15\text{ V})^2}{4 \cdot 1,5\,\Omega} = \frac{225}{6} = 37,5\text{ W} (1 punct)


D. OPTICĂ

Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, constanta Planck h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Dependența indicelui de refracție nn, al unui mediu optic, de lungimea de undă λ\lambda a luminii este dată de relația n=a+bλ2n = a + \frac{b}{\lambda^2}, unde aa și bb sunt două constante. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manuale, unitatea de măsură în S.I. a constantei bb este:

  • a. m−2\text{m}^{-2}
  • b. m−1\text{m}^{-1}
  • c. m\text{m}
  • d. m2\text{m}^2 (3p)

2. Imaginea unui obiect real într-o oglindă plană este:

  • a. reală și dreaptă
  • b. reală și răsturnată
  • c. virtuală și dreaptă
  • d. virtuală și răsturnată (3p)

3. Trei radiații monocromatice care se propagă prin vid sunt alcătuite din fotoni având energiile ε1\varepsilon_1, ε2\varepsilon_2, respectiv ε3\varepsilon_3. Între energiile acestor fotoni există relația ε1>ε2>ε3\varepsilon_1 > \varepsilon_2 > \varepsilon_3. Relația dintre lungimile de undă corespunzătoare celor trei radiații este:

  • a. λ1>λ2>λ3\lambda_1 > \lambda_2 > \lambda_3
  • b. λ1<λ2<λ3\lambda_1 < \lambda_2 < \lambda_3
  • c. λ1=λ2=λ3\lambda_1 = \lambda_2 = \lambda_3
  • d. λ1<λ2>λ3\lambda_1 < \lambda_2 > \lambda_3 (3p)

4. Graficul din figura alăturată este obținut într-un studiu experimental al efectului fotoelectric extern și prezintă dependența tensiunii de stopare a electronilor de frecvența radiației monocromatice care cade pe catod. Lungimea de undă de prag a materialului din care este confecționat catodul are valoarea:

  • a. 300 nm300\text{ nm}
  • b. 400 nm400\text{ nm}
  • c. 500 nm500\text{ nm}
  • d. 600 nm600\text{ nm} (3p)

Dependența tensiunii de stopare de frecvență

5. O rază de lumină care se propagă prin aer (naer=1n_{\text{aer}} = 1) este incidentă pe un mediu optic transparent sub unghiul de incidență i=60∘i = 60^\circ și se refractă sub unghiul r=30∘r = 30^\circ. Viteza de propagare a razei de lumină în mediul transparent este:

  • a. 1,73⋅108 m/s1,73 \cdot 10^8\text{ m/s}
  • b. 1,95⋅108 m/s1,95 \cdot 10^8\text{ m/s}
  • c. 2,12⋅108 m/s2,12 \cdot 10^8\text{ m/s}
  • d. 2,42⋅108 m/s2,42 \cdot 10^8\text{ m/s} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul I

Item 1: Răspuns d (3 puncte)

  • Indicele de refracție nn este o mărime fizică adimensională ([n]=1[n] = 1).
  • Prin urmare, fiecare termen din ecuația Cauchy n=a+bλ2n = a + \frac{b}{\lambda^2} trebuie să fie adimensional: [bλ2]=1  ⟹  [b]=[λ2]=m2\left[\frac{b}{\lambda^2}\right] = 1 \implies [b] = [\lambda^2] = \text{m}^2
  • Corect: d.

Item 2: Răspuns c (3 puncte)

  • În reflexia pe o oglindă plană, imaginea unui obiect real se obține la intersecția prelungirilor razelor reflectate (în spatele oglinzii), fiind simetrică cu obiectul față de planul oglinzii.
  • Astfel, imaginea este virtuală, dreaptă și de aceeași dimensiune cu obiectul.
  • Corect: c.

Item 3: Răspuns b (3 puncte)

  • Energia unui foton este dată de formula lui Planck-Einstein: ε=h⋅cλ  ⟹  λ=h⋅cε\varepsilon = \frac{h \cdot c}{\lambda} \implies \lambda = \frac{h \cdot c}{\varepsilon}
  • Lungimea de undă este invers proporțională cu energia fotonului.
  • Dacă ε1>ε2>ε3\varepsilon_1 > \varepsilon_2 > \varepsilon_3, rezultă: λ1<λ2<λ3\lambda_1 < \lambda_2 < \lambda_3
  • Corect: b.

Item 4: Răspuns b (3 puncte)

  • Ecuația lui Einstein pentru efectul fotoelectric extern exprimată cu tensiunea de stopare UsU_s: e⋅Us=h⋅(ν−ν0)e \cdot U_s = h \cdot (\nu - \nu_0)
  • Tensiunea de stopare se anulează la frecvența de prag ν=ν0\nu = \nu_0. Din grafic, intersecția dreptei cu axa frecvențelor are loc la ν0=7,5⋅1014 Hz\nu_0 = 7,5 \cdot 10^{14}\text{ Hz}.
  • Lungimea de undă de prag corespunzătoare este: λ0=cν0=3⋅108 m/s7,5⋅1014 s−1=0,4⋅10−6 m=400 nm\lambda_0 = \frac{c}{\nu_0} = \frac{3 \cdot 10^8\text{ m/s}}{7,5 \cdot 10^{14}\text{ s}^{-1}} = 0,4 \cdot 10^{-6}\text{ m} = 400\text{ nm}
  • Corect: b.

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Aplicăm legea a doua a refracției: naer⋅sin⁡i=n⋅sin⁡r  ⟹  n=sin⁡isin⁡r=sin⁡60∘sin⁡30∘=3212=3≅1,732n_{\text{aer}} \cdot \sin i = n \cdot \sin r \implies n = \frac{\sin i}{\sin r} = \frac{\sin 60^\circ}{\sin 30^\circ} = \frac{\frac{\sqrt{3}}{2}}{\frac{1}{2}} = \sqrt{3} \cong 1,732
  • Viteza luminii în mediul transparent este: v=cn=3⋅108 m/s3=3⋅108 m/s≅1,73⋅108 m/sv = \frac{c}{n} = \frac{3 \cdot 10^8\text{ m/s}}{\sqrt{3}} = \sqrt{3} \cdot 10^8\text{ m/s} \cong 1,73 \cdot 10^8\text{ m/s}
  • Corect: a.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Un obiect liniar cu înălțimea de 1 cm1\text{ cm} este așezat perpendicular pe axa optică principală a unei lentile subțiri, la distanța de 30 cm30\text{ cm} față de lentilă. Imaginea clară a obiectului se formează pe un ecran situat la distanța de 90 cm90\text{ cm} față de obiect.

a. Realizați un desen în care să evidențiați construcția imaginii prin lentilă în situația descrisă. (4p)

b. Calculați distanța focală a lentilei. (4p)

c. Determinați înălțimea imaginii obiectului. (4p)

d. Între lentilă și ecran este introdusă o a doua lentilă, identică cu prima, formând astfel un sistem centrat. Se constată că un fascicul de lumină paralel cu axa optică principală, incident pe prima lentilă, rămâne tot paralel cu axa optică principală la ieșirea din cea de a doua lentilă. Determinați distanța dintre cele două lentile. (3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al II-lea

a. Construcția imaginii prin lentilă (4 puncte)

  • Imaginea formându-se pe un ecran, este o imagine reală și răsturnată, deci lentila este convergentă.
  • Obiectul ABAB este perpendicular pe axa optică la distanța ∣x1∣=30 cm|x_1| = 30\text{ cm}, iar imaginea A′B′A'B' se formează la x2=60 cmx_2 = 60\text{ cm}.
  • Construim mersul a două raze luminoase caracteristice ce pornesc din vârful obiectului BB:
    1. O rază paralelă cu axa optică principală se refractă prin focarul imagine F′F';
    2. O rază care trece prin centrul optic OO traversează lentila nedeviată.
  • Punctul de intersecție al razelor refractate fixează poziția imaginii B′B'.
                 B |
                   |          Lentilă convergentă
                   |                   |
        ___________|___________________O________F'__________A'___________ Axa optică
                   A          F        |                      |
                                       |                      |
                                       |                   B' |

(Conform barem: 4p pentru construcția corectă a imaginii).

b. Calculul distanței focale a lentilei (4 puncte)

  • În convenția carteziană de semne, obiectul fiind real, coordonata sa este: x1=−30 cmx_1 = -30\text{ cm}

  • Distanța de la obiect la ecranul pe care se formează imaginea reală este D=90 cmD = 90\text{ cm}: D=x2−x1  ⟹  x2=D+x1=90 cm−30 cm=60 cmD = x_2 - x_1 \implies x_2 = D + x_1 = 90\text{ cm} - 30\text{ cm} = 60\text{ cm} (1 punct)

  • Aplicăm formula fundamentală a lentilelor subțiri: 1x2−1x1=1f\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f} (2 puncte)

  • Calculăm distanța focală ff: 1f=160 cm−1−30 cm=160+260=360=120 cm  ⟹  f=20 cm\frac{1}{f} = \frac{1}{60\text{ cm}} - \frac{1}{-30\text{ cm}} = \frac{1}{60} + \frac{2}{60} = \frac{3}{60} = \frac{1}{20\text{ cm}} \implies f = 20\text{ cm} (1 punct)

c. Calculul înălțimii imaginii obiectului (4 puncte)

  • Mărirea liniară transversală β\beta este definită prin raportul: β=y2y1\beta = \frac{y_2}{y_1} (1 punct)

  • De asemenea, conform formulei măririi liniare: β=x2x1\beta = \frac{x_2}{x_1} (2 puncte)

  • Egalând relațiile, determinăm mărimea imaginii y2y_2 (y1=1 cmy_1 = 1\text{ cm}): y2=y1⋅x2x1=1 cm⋅60 cm−30 cm=−2 cmy_2 = y_1 \cdot \frac{x_2}{x_1} = 1\text{ cm} \cdot \frac{60\text{ cm}}{-30\text{ cm}} = -2\text{ cm}

  • Înălțimea imaginii este ∣y2∣=2 cm|y_2| = 2\text{ cm} (semnul minus semnifică o imagine răsturnată). (1 punct)

d. Distanța dintre cele două lentile (3 puncte)

  • Sistemul optic centrat format din două lentile convergente identice (f1=f2=20 cmf_1 = f_2 = 20\text{ cm}) transformă un fascicul paralel incident într-un fascicul paralel emergent (sistem afocal / lunetă kepleriană).

  • Fasciculul incident paralel focalizează în focarul imagine al primei lentile F1′F_1'. Pentru ca fasciculul emergent din a doua lentilă să fie paralel, acest punct trebuie să coincidă cu focarul obiect al celei de-a doua lentile F2F_2.

  • Condiția de afocalitate impune ca distanța dd dintre lentile să fie egală cu suma distanțelor focale: d=f1+f2=2fd = f_1 + f_2 = 2f (2 puncte)

  • Calcul numeric: d=20 cm+20 cm=40 cmd = 20\text{ cm} + 20\text{ cm} = 40\text{ cm} (1 punct)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Distanța dintre fantele unui dispozitiv Young este 2ℓ=1 mm2\ell = 1\text{ mm}, iar distanța care separă planul fantelor de ecranul pe care se observă figura de interferență este D=2 mD = 2\text{ m}. Sursa de lumină monocromatică utilizată este plasată pe axa de simetrie a dispozitivului. Lumina emisă are lungimea de undă λ=600 nm\lambda = 600\text{ nm}.

a. Determinați valoarea interfranjei figurii de interferență observată pe ecran. (4p)

b. Calculați diferența de drum optic dintre undele luminoase care formează prin interferență pe ecran maximul de ordinul 2. (3p)

c. Ecranul este deplasat astfel încât distanța de la planul fantelor la ecran crește cu ΔD=0,5 m\Delta D = 0,5\text{ m}. Determinați deplasarea pe ecran a maximului de ordinul 3. (4p)

d. În condițiile punctului c., întregul dispozitiv este introdus într-un lichid transparent. Se constată că interfranja măsurată pe ecran în acest caz este identică cu cea măsurată în condițiile punctului a.. Calculați lungimea de undă a radiației în acest lichid. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al III-lea

a. Calculul interfranjei (4 puncte)

  • Formula interfranjei la dispozitivul Young este: i=λ⋅D2ℓi = \frac{\lambda \cdot D}{2\ell} (3 puncte)

  • Transformăm datele în unități S.I.: λ=600 nm=600⋅10−9 m=6⋅10−7 m\lambda = 600\text{ nm} = 600 \cdot 10^{-9}\text{ m} = 6 \cdot 10^{-7}\text{ m}, 2ℓ=1 mm=10−3 m2\ell = 1\text{ mm} = 10^{-3}\text{ m}, D=2 mD = 2\text{ m}.

  • Calcul numeric: i=6⋅10−7 m⋅2 m10−3 m=1,2⋅10−3 m=1,2 mmi = \frac{6 \cdot 10^{-7}\text{ m} \cdot 2\text{ m}}{10^{-3}\text{ m}} = 1,2 \cdot 10^{-3}\text{ m} = 1,2\text{ mm} (1 punct)

b. Diferența de drum optic pentru maximul de ordinul 2 (3 puncte)

  • Condiția de obținere a maximelor de interferență este: δ=k⋅λ\delta = k \cdot \lambda (2 puncte)

  • Pentru maximul de ordinul 2 (k=2k = 2): δ=2⋅λ=2⋅600 nm=1200 nm=1,2 μm=1,2⋅10−6 m\delta = 2 \cdot \lambda = 2 \cdot 600\text{ nm} = 1200\text{ nm} = 1,2\,\mu\text{m} = 1,2 \cdot 10^{-6}\text{ m} (1 punct)

c. Deplasarea pe ecran a maximului de ordinul 3 (4 puncte)

  • Poziția inițială a maximului de ordinul k=3k = 3 este: x3=3⋅i=3⋅λ⋅D2ℓ=3⋅1,2 mm=3,6 mmx_3 = 3 \cdot i = 3 \cdot \frac{\lambda \cdot D}{2\ell} = 3 \cdot 1,2\text{ mm} = 3,6\text{ mm} (1 punct)

  • Când distanța până la ecran crește la D′=D+ΔD=2 m+0,5 m=2,5 mD' = D + \Delta D = 2\text{ m} + 0,5\text{ m} = 2,5\text{ m}, noua poziție devine: x3′=3⋅λ⋅(D+ΔD)2ℓ=3⋅6⋅10−7⋅2,510−3=4,5⋅10−3 m=4,5 mmx_3' = 3 \cdot \frac{\lambda \cdot (D + \Delta D)}{2\ell} = 3 \cdot \frac{6 \cdot 10^{-7} \cdot 2,5}{10^{-3}} = 4,5 \cdot 10^{-3}\text{ m} = 4,5\text{ mm} (1 punct)

  • Deplasarea pe ecran a maximului de ordinul 3 este: Δx3=x3′−x3\Delta x_3 = x_3' - x_3 (1 punct)

  • Calcul numeric: Δx3=4,5 mm−3,6 mm=0,9 mm\Delta x_3 = 4,5\text{ mm} - 3,6\text{ mm} = 0,9\text{ mm} (1 punct)

(Alternativ: Δx3=3⋅λ⋅ΔD2ℓ=3⋅6⋅10−7⋅0,510−3=0,9 mm\Delta x_3 = 3 \cdot \frac{\lambda \cdot \Delta D}{2\ell} = 3 \cdot \frac{6 \cdot 10^{-7} \cdot 0,5}{10^{-3}} = 0,9\text{ mm}).

d. Lungimea de undă în lichid (4 puncte)

  • În lichid, distanța până la ecran este D′=D+ΔD=2,5 mD' = D + \Delta D = 2,5\text{ m}, iar noua lungime de undă este λ′\lambda'. Noua interfranjă este: i′=λ′⋅(D+ΔD)2ℓi' = \frac{\lambda' \cdot (D + \Delta D)}{2\ell} (2 puncte)

  • Condiția din enunț impune ca interfranja să fie egală cu cea inițială: i′=i  ⟹  λ′⋅(D+ΔD)2ℓ=λ⋅D2ℓi' = i \implies \frac{\lambda' \cdot (D + \Delta D)}{2\ell} = \frac{\lambda \cdot D}{2\ell} (1 punct)

  • Simplificând 2ℓ2\ell, obținem: λ′=λ⋅DD+ΔD\lambda' = \lambda \cdot \frac{D}{D + \Delta D}

  • Calcul numeric: λ′=600 nm⋅2 m2,5 m=600 nm⋅0,8=480 nm\lambda' = 600\text{ nm} \cdot \frac{2\text{ m}}{2,5\text{ m}} = 600\text{ nm} \cdot 0,8 = 480\text{ nm} (1 punct)