Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese dintre cele patru prevăzute de programă, adică: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.
A. MECANICĂ
Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2.
Subiectul I (15 puncte)
Pentru itemii 1–5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.
1. Unitatea de măsură a modulului de elasticitate longitudinală poate fi scrisă sub forma:
a.N⋅m−2
b.N⋅m−1
c.N⋅m
d.N⋅m2(3p)
2. O macara ridică un corp cu viteză constantă v folosind puterea P. Forța cu care acționează macaraua este:
a.P⋅v−2
b.P⋅v
c.P⋅v−1
d.P2⋅v(3p)
3. Doi copii ocolesc fără oprire un teren cu forma unui pătrat cu latura de 10 m, cu vitezele constante v1=2 m/s, respectiv v2=4 m/s, pornind din același colț în același moment, în același sens. Viteza unuia față de celălalt este de 6 m/s, după un timp t cronometrat din momentul startului de:
a.20 s
b.24 s
c.26 s
d.32 s(3p)
4. Trei corpuri cu masele m1>m2=m3 cad liber fără frecare cu aerul în câmp gravitațional. Între accelerațiile celor trei corpuri există relația:
a.a1>a2=a3
b.a1=a2=a3
c.a1<a2=a3
d.a1>a2>a3(3p)
5. Coeficientul de frecare la alunecare dintre un corp și un plan înclinat sub unghiul α=30∘ cu orizontala este μ=331. Randamentul planului pentru urcarea uniformă a corpului este:
a.80%
b.75%
c.60%
d.25%(3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Subiectul I
Item 1: Răspuns a(3 puncte)
Legea lui Hooke exprimă efortul unitar σ=SF în funcție de alungirea relativă ε=ℓ0Δℓ prin modulul de elasticitate longitudinală (modulul lui Young) E:
SF=E⋅ℓ0Δℓ
Deoarece alungirea relativă ℓ0Δℓ este o mărime adimensională, unitatea de măsură în S.I. a modulului de elasticitate longitudinală este:
[E]=[S][F]=m2N=N⋅m−2
Răspuns corect: a.
Item 2: Răspuns c(3 puncte)
Puterea mecanică instantanee dezvoltată de o forță F la viteza v coliniară cu forța este dată de relația:
P=F⋅v
Exprimând forța F în funcție de putere și viteză:
F=vP=P⋅v−1
Răspuns corect: c.
Item 3: Răspuns d(3 puncte)
Terenul este un pătrat de latură L=10 m. Perimetrul total al pătratului este:
P=4L=40 m
Copiii pornesc din același colț în același moment și în același sens (de exemplu în sens trigonometric):
Latura 1: de la (0,0) la (10,0) pe direcția +Ox (vector unitar i).
Latura 2: de la (10,0) la (10,10) pe direcția +Oy (vector unitar j).
Latura 3: de la (10,10) la (0,10) pe direcția −Ox (vector unitar −i).
Latura 4: de la (0,10) la (0,0) pe direcția −Oy (vector unitar −j).
Viteza relativă a unui copil față de celălalt este definită vectorial prin vrel=v2−v1.
Modulul vitezei relative este vrel=6 m/s=v2+v1=4 m/s+2 m/s exclusiv atunci când cei doi vectori viteză sunt antiparaleli (se deplasează pe laturi opuse în sensuri opuse).
Verificăm timpii din opțiuni:
La t=32 s:
Distanța parcursă de primul copil: s1=v1t=2 m/s⋅32 s=64 m=1⋅40 m+24 m. După o tură completă (40 m), copilul mai parcurge 10 m pe Latura 1, 10 m pe Latura 2 și 4 m pe Latura 3. Copilul 1 se află pe Latura 3, deplasându-se spre stânga: v1=−2i m/s.
Distanța parcursă de al doilea copil: s2=v2t=4 m/s⋅32 s=128 m=3⋅40 m+8 m. După 3 ture complete (120 m), copilul 2 a parcurs 8 m pe Latura 1, deplasându-se spre dreapta: v2=+4i m/s.
Viteza relativă:
vrel=v2−v1=4i−(−2i)=6i m/s⟹∣vrel∣=6 m/s
Răspuns corect: d.
Item 4: Răspuns b(3 puncte)
În câmp gravitațional, în absența frecării cu aerul, asupra fiecărui corp acționează exclusiv forța de greutate:
G=m⋅g
Aplicând principiul al II-lea al mecanicii (ma=G=mg):
a=g
Accelerația căderii libere este independentă de masa corpurilor, prin urmare:
a1=a2=a3=g
Răspuns corect: b.
Item 5: Răspuns b(3 puncte)
Randamentul planului înclinat la urcarea uniformă a unui corp este raportul dintre lucrul mecanic util și lucrul mecanic consumat:
Pentru α=30∘, avem cot30∘=3. Substituind μ=331:
μcotα=331⋅3=31
Calculăm randamentul:
η=1+311=341=43=0,75=75%
Răspuns corect: b.
Subiectul al II-lea (15 puncte)
Un corp cu masa m=2,2 kg este urcat uniform pe un plan înclinat de unghi α≈37∘ (sinα=0,6, cosα=0,8) sub acțiunea unei forțe F orientată sub unghiul 2α față de orizontală. Coeficientul de frecare la alunecare dintre corp și planul înclinat are valoarea μ=0,5. Calculați:
a. reprezentați forțele care acționează asupra corpului, descompuse pe axele paralelă cu planul, respectiv perpendiculară pe plan; (4p)
b. valoarea forței F; (4p)
c. accelerația cu care urcă corpul după încetarea acțiunii forței F; (3p)
d. viteza corpului după Δt=2 s din momentul opririi. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Subiectul al II-lea
a. Reprezentarea forțelor descompuse pe axe (4 puncte)
Alegem un sistem de coordonate cartezian solidar cu planul înclinat:
Axa Ox: paralelă cu planul înclinat, orientată în susul pantei (în sensul deplasării).
Axa Oy: perpendiculară pe planul înclinat, orientată în sus (spre exteriorul suprafeței de sprijin).
Deoarece planul este înclinat cu unghiul α față de orizontală, iar forța F face unghiul 2α cu orizontala, unghiul dintre forța F și suprafața planului înclinat este:
β=2α−α=α≈37∘
Forțele ce acționează asupra corpului și componentele lor sunt:
Greutatea G, orientată pe verticală în jos:
Componenta tangențială: Gt orientată în josul planului (pe −Ox), cu Gt=mgsinα.
Componenta normală: Gn orientată spre interiorul planului (pe −Oy), cu Gn=mgcosα.
Forța de tracțiune F, orientată sub unghiul α deasupra planului înclinat:
Componenta paralelă: Fx orientată în susul planului (pe +Ox), cu Fx=Fcosα.
Componenta perpendiculară: Fy orientată în sus (pe +Oy), cu Fy=Fsinα.
Reacțiunea normală a planului N, orientată perpendicular pe plan în sus (pe +Oy).
Forța de frecare la alunecare Ff, aplicată la suprafața de contact, orientată în josul planului (pe −Ox), opunându-se urcării corpului.
(Barem: reprezentarea corectă a celor 8 vectori: Fx,Fy,F,Gt,Gn,N,Ff,G — 8 × 0,5p = 4p)
b. Calculul valorii forței F(4 puncte)
Corpul urcă uniform (a=0), deci forțele se compensează pe ambele axe:
Pe axa perpendiculară pe plan (Oy):
N+Fy−Gn=0⟹N=Gn−Fy=mgcosα−Fsinα
(1 punct)
Forța de frecare la alunecare este proporțională cu apăsarea normală N:
mg=2,2⋅10=22 NNuma˘ra˘tor: sinα+μcosα=0,6+0,5⋅0,8=0,6+0,4=1,0Numitor: cosα+μsinα=0,8+0,5⋅0,6=0,8+0,3=1,1F=22⋅1,11,0=20 N
(1 punct)
Rezultat final: F=20 N.
c. Accelerația corpului la urcare după încetarea acțiunii forței F(3 puncte)
Când forța F încetează să mai acționeze (F=0), corpul continuă să urce din inerție (mișcare încetinită).
Pe axa perpendiculară pe plan (Oy), noua reacțiune normală este:
N′=mgcosα
Forța de frecare la alunecare devine:
Ff′=μN′=μmgcosα
Ambele forțe paralele cu planul (Gt și Ff′) acționează în sens opus mișcării (în josul planului). Principiul al II-lea al mecanicii pe direcția planului:
mau=−Gt−Ff′=−mgsinα−μmgcosαau=−g(sinα+μcosα)
(2 puncte)
Calcul numeric:
au=−10⋅(0,6+0,5⋅0,8)=−10⋅1,0=−10 m/s2
(1 punct)
Rezultat final: au=−10 m/s2 (mișcare uniform încetinită cu decelerația de 10 m/s2).
d. Viteza corpului după Δt=2 s din momentul opririi (4 puncte)
După ce corpul se oprește la cota maximă pe planul înclinat, verificăm dacă acesta începe să coboare:
Condiția de pornire la coborâre: Gt>Ff,max⟹mgsinα>μmgcosα⟺tanα>μ.
Avem tanα=0,80,6=0,75>0,5=μ, deci corpul coboară accelerat.
La coborâre, mișcarea se face în josul planului, iar forța de frecare se opune coborârii (este orientată în susul planului):
mac=Gt−Ff′=mgsinα−μmgcosαac=g(sinα−μcosα)
(1 punct)
Calculăm accelerația de coborâre:
ac=10⋅(0,6−0,5⋅0,8)=10⋅(0,6−0,4)=10⋅0,2=2 m/s2
Legea vitezei pentru mișcarea rectilinie uniform accelerată fără viteză inițială (v0=0):
v=v0+acΔt
(1 punct)
v=acΔt
(1 punct)
Calcul numeric pentru Δt=2 s:
v=2 m/s2⋅2 s=4 m/s
(1 punct)
Rezultat final: v=4 m/s.
Subiectul al III-lea (15 puncte)
Un fir din elastic cu constanta elastică k=180 N/m și lungimea nedeformată ℓ0=1 m este fixat într-un punct situat la înălțimea H=1,7 m față de sol, având atașat la celălalt capăt un corp de masă m=1,8 kg. Corpul este deplasat din poziția de echilibru pe distanța y=0,1 m pe verticală în jos, apoi fiind lăsat liber. Se consideră deformările firului în domeniul legii Hooke, energia potențială gravitațională nulă la nivelul solului și că mișcarea se face fără frecare. Calculați:
a. Energia potențială gravitațională după deplasarea pe y din poziția de echilibru; (3p)
b. Lucrul mecanic al forței elastice la coborârea corpului pe distanța y; (4p)
c. Viteza maximă a corpului; (4p)
d. Distanța minimă la care ajunge corpul față de punctul în care a fost fixat firul. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Subiectul al III-lea
a. Energia potențială gravitațională din poziția deplasată (3 puncte)
La echilibru static, greutatea corpului este echilibrată de forța elastică:
mg=kΔℓ⟹Δℓ=kmg=180 N/m1,8 kg⋅10 m/s2=18018=0,1 m
(1 punct)
Lungimea totală a firului întins la coborârea cu distanța y=0,1 m sub poziția de echilibru este:
ℓ=ℓ0+Δℓ+y=1 m+0,1 m+0,1 m=1,2 m
Înălțimea h a corpului față de sol în această poziție inferioară este:
h=H−(ℓ0+Δℓ+y)=1,7 m−1,2 m=0,5 m
(1 punct)
Energia potențială gravitațională a corpului raportată la nivelul solului:
Ep=mgh=1,8 kg⋅10 m/s2⋅0,5 m=9 J
(1 punct)
Rezultat final: Ep=9 J.
b. Lucrul mecanic al forței elastice la coborârea pe distanța y(4 puncte)
La deplasarea pe verticală în jos de la poziția de echilibru (unde deformația este Δℓ) la poziția inferioară (unde deformația este Δℓ+y), forța elastică Fel este orientată vertical în sus, iar vectorul deplasare este orientat vertical în jos.
Prin urmare, forța elastică efectuează un lucru mecanic rezistent (negativ), egal cu scăderea energiei potențiale elastice:
LFel=−ΔEpe=−(21k(Δℓ+y)2−21kΔℓ2)
Exprimat prin forța medie elastică Fel,med:
LFel=−Fel,med⋅y=−2kΔℓ+k(Δℓ+y)⋅y
(2 puncte)
LFel=−2k[(Δℓ+y)+Δℓ]⋅y=−2180[0,2+0,1]⋅0,1
(1 punct)
LFel=−90⋅0,3⋅0,1=−2,7 J
(1 punct)
Rezultat final: LFel=−2,7 J.
c. Viteza maximă a corpului (4 puncte)
Mișcarea sistemului este o oscilație armonică verticală fără amortizare în jurul poziției de echilibru static.
Viteza corpului atinge valoarea maximă la trecerea prin poziția de echilibru static (unde accelerația este nulă, forța rezultantă fiind zero).
Aplicăm legea conservării energiei mecanice între poziția inferioară de pornire (unde viteza este nulă) și poziția de echilibru:
Deoarece la echilibru kΔℓ=mg, termenul suplimentar se anulează identic, regăsind formula oscilatorului liniar armonic cu amplitudinea A=y:
vmax=ωA=mk⋅y
(1 punct)
Calcul numeric:
vmax=1,8180⋅0,1=100⋅0,1=10⋅0,1=1 m/s
(1 punct)
Rezultat final: v=1 m/s.
d. Distanța minimă față de punctul de fixare (4 puncte)
Din simetria oscilației armonice în jurul poziției de echilibru (în domeniul elastic al legii Hooke), amplitudinea oscilației este A=y=0,1 m.
În punctul cel mai înalt al traiectoriei, corpul urcă cu distanța y=0,1 m deasupra poziției de echilibru.
Conservarea energiei mecanice între poziția inițială și poziția extremă superioară (hmax):
mgh+21k(Δℓ+y)2=mghmax+21k(Δℓ−y)2
(2 puncte)
Deoarece Δℓ=y=0,1 m, deformația în punctul extrem superior este Δℓ−y=0 (firul atinge lungimea nedeformată ℓ0):
hmax=h+2y=0,5 m+2⋅0,1 m=0,7 m
Distanța minimă dmin la care ajunge corpul față de punctul de suspensie:
dmin=H−hmax=1,7 m−0,7 m=1,0 m
(1 punct)
Se observă că dmin=ℓ0=1 m (lungimea firului nedeformat).
(1 punct)
Rezultat final: dmin=1 m.
B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ
Se consideră numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1, constanta gazelor ideale R=8,31 J/(mol⋅K).
Subiectul I (15 puncte)
Pentru itemii 1–5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.
1. O cantitate de gaz ideal suferă o transformare descrisă de legea T=a⋅V2. Unitatea de măsură în S.I. a constantei de proporționalitate a este:
a)K⋅m−6
b)K⋅m6
c)K⋅m3
d)K−1⋅m−3(3p)
2. O cantitate de gaz ideal descrie procesul termodinamic reprezentat în coordonate p−T în figura alăturată. Densitatea gazului este maximă în starea:
a) 4
b) 3
c) 2
d) 1 (3p)
3. O cantitate dată de gaz ideal este comprimată la presiune constantă p=2⋅104 Pa, de la 10 L la 2 L. Știind că în acest proces se eliberează o căldură de −600 J, variația energiei interne a gazului este:
a)760 J
b)−760 J
c)440 J
d)−440 J(3p)
4. Două corpuri cu mase egale și temperaturi diferite, T2=3T1, sunt aduse în contact termic. Sistemul este izolat adiabatic de mediul exterior. Căldurile specifice ale celor două corpuri se află în relația c2=c1/3. După stabilirea echilibrului termic, temperatura de echilibru a sistemului este:
a)T=2,5T1
b)T=T1
c)T=1,5T1
d)T=0,5T1(3p)
5. Calculați masa molară medie a oxigenului care, la temperaturi înalte, a disociat în proporție de 60%. Se cunoaște că masa molară a oxigenului biatomic O2 este μ=32 g/mol.
a)10 g/mol
b)20 g/mol
c)30 g/mol
d)40 g/mol(3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Subiectul I
Item 1: Răspuns a(3 puncte)
Din ecuația procesului T=a⋅V2, izolăm constanta a:
a=V2T
În Sistemul Internațional, unitatea pentru temperatură este Kelvinul (K), iar pentru volum este metrul cub (m3):
[a]=[V]2[T]=(m3)2K=m6K=K⋅m−6
Răspuns corect: a.
Item 2: Răspuns b(3 puncte)
Din ecuația termică de stare a gazului ideal (pV=μmRT), densitatea gazului este:
ρ=Vm=Rμ⋅Tp
În planul coordonatelor (T,p), raportul Tp reprezintă panta semidreptei care pornește din originea sistemului de axe O(0,0) și trece prin punctul stării respective.
Densitatea este maximă în starea căreia îi corespunde panta maximă Tp. În figura dată, tangenta superioară dusă din origine la curba circulară atinge ciclul în punctul 3.
Răspuns corect: b.
Item 3: Răspuns d(3 puncte)
Lucrul mecanic efectuat de gaz într-o transformare izobară (p=const.) este:
L=p(V2−V1)
Cu p=2⋅104 Pa, V1=10 L=10⋅10−3 m3 și V2=2 L=2⋅10−3 m3:
L=2⋅104 Pa⋅(2−10)⋅10−3 m3=2⋅104⋅(−8⋅10−3)=−160 J
Gazul eliberează (cedează) căldură, deci Q=−600 J.
Conform primului principiu al termodinamicii (Q=ΔU+L):
ΔU=Q−L=−600 J−(−160 J)=−600+160=−440 J
Răspuns corect: d.
Item 4: Răspuns c(3 puncte)
Într-un sistem izolat adiabatic, căldura totală schimbată cu mediul este nulă: ecuația calorimetrică este Qcedat+Qprimit=0.
Corpul 2 (mai cald, T2=3T1) cedează căldură și ajunge la temperatura de echilibru θ:
Q2=mc2(θ−T2)=m⋅3c1(θ−3T1)
Corpul 1 (mai rece, T1) primește căldură:
Q1=mc1(θ−T1)
Însumând:
mc1(θ−T1)+m3c1(θ−3T1)=0
Împărțind prin mc1=0:
θ−T1+31θ−T1=0⟹34θ=2T1⟹θ=46T1=1,5T1
Răspuns corect: c.
Item 5: Răspuns b(3 puncte)
Reacția de disociere a oxigenului biatomic este:
O2⇌2 O
Considerăm inițial ν0 moli de molecule O2. La gradul de disociere α=60%=0,6:
Numărul de moli de O2 rămași nedisociați: νO2=ν0(1−α).
Numărul de moli de atomi liberi de O rezultați: νO=2αν0.
Numărul total de moli din amestec la echilibru:
νtot=νO2+νO=ν0(1−α)+2αν0=ν0(1+α)
Masa totală a gazului se conservă: mtot=ν0μO2.
Masa molară medie a amestecului gazos este:
μmediu=νtotmtot=ν0(1+α)ν0μO2=1+αμO2
Substituind μO2=32 g/mol și α=0,6:
μmediu=1+0,632 g/mol=1,632=20 g/mol
Răspuns corect: b.
Subiectul al II-lea (15 puncte)
Un cilindru orizontal, închis la ambele capete, de lungime L=0,8 m și secțiune S=100 cm2 este prevăzut cu un piston foarte subțire care se poate deplasa fără frecare și împarte cilindrul în două compartimente de volume egale, VA=VB. În fiecare compartiment se află aceeași masă de oxigen (m=3,84 g=R32 g, μ=32 g/mol) la presiunea p0=105 Pa și la aceeași temperatură. Pistonul este deplasat pe distanța d=10 cm față de poziția inițială și este menținut în această poziție cu ajutorul unei forțe. Știind că pe tot parcursul experimentului temperatura gazului rămâne constantă, determinați:
a) Numărul de molecule de gaz dintr-un compartiment; (3p)
b) Temperatura gazului dintr-un compartiment; (4p)
c) Valoarea forței care menține pistonul blocat; (4p)
d) Într-unul dintre compartimente se introduce o masă suplimentară m1 de oxigen astfel încât după eliberarea pistonului acesta nu se deplasează. Determinați valoarea masei m1 și precizați în ce compartiment a fost introdusă. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Subiectul al II-lea
a) Numărul de molecule dintr-un compartiment (3 puncte)
Numărul de moli de oxigen dintr-un compartiment este:
b) Temperatura gazului dintr-un compartiment (4 puncte)
În starea inițială, pistonul se află la mijlocul cilindrului:
L0=2L=20,8 m=0,4 m
Volumul inițial al fiecărui compartiment (S=100 cm2=10−2 m2):
V0=S⋅L0=10−2 m2⋅0,4 m=4⋅10−3 m3=4 L
(1 punct)
Scriem ecuația termică de stare a gazului ideal (Clapeyron–Mendeleev) pentru starea inițială:
p0V0=νRT⟹T=νRp0V0=μmRp0V0
(2 puncte)
Deoarece m=R32 g, avem νR=R1⋅R=1 J/K:
T=1 J/K105 Pa⋅4⋅10−3 m3=400 K
(1 punct)
(Utilizând valoarea numerică standard R=8,31 J/(mol⋅K): T=0,12⋅8,31400=0,9972400≈401 K).
Rezultat final: T=400 K (echivalent cu 127∘C).
c) Forța care menține pistonul blocat (4 puncte)
Pistonul este deplasat pe distanța d=10 cm=0,1 m. Considerăm deplasarea spre compartimentul B:
Lungimea compartimentului destins (A): LA=L0+d=0,4+0,1=0,5 m.
Lungimea compartimentului comprimat (B): LB=L0−d=0,4−0,1=0,3 m.
Deoarece temperatura este menținută constantă (T=const.), gazul din fiecare compartiment suferă o transformare izotermă (legea Boyle–Mariotte):
pA⋅(SLA)=p0⋅(SL0)⟹pA=p0LAL0=105⋅0,50,4=0,8⋅105 Pa
(1 punct)
pB⋅(SLB)=p0⋅(SL0)⟹pB=p0LBL0=105⋅0,30,4=34⋅105 Pa
(1 punct)
Forța necesară menținerii pistonului în poziție compensează diferența forțelor de presiune exercitate de gaze pe fețele pistonului:
F=(pB−pA)S
(1 punct)
F=(34⋅105−54⋅105)⋅10−2 m2=(1520−12)⋅103 N=158000 N=31600 N≈533,33 N
(1 punct)
Rezultat final: F=31600 N≈533,3 N.
d) Masa suplimentară m1 și compartimentul (4 puncte)
Pentru ca după eliberare pistonul să rămână nemișcat în poziția deplasată, presiunile din cele două compartimente trebuie să fie egale:
pA′=pB=34⋅105 Pa
Deoarece pA<pB, presiunea din compartimentul A trebuie crescută. Prin urmare, gazul suplimentar m1 trebuie introdus în compartimentul A (compartimentul destins, cu volumul mai mare).
(1 punct)
În compartimentul A, masa totală de oxigen devine m+m1. Din ecuația de stare izotermă:
pA′VA=μm+m1RT
Raportând la starea anterioară introducerii masei m1 (pAVA=μmRT):
Rezultat final: m1=2,56 g, introdusă în compartimentul A.
Subiectul al III-lea (15 puncte)
O cantitate constantă de gaz ideal suferă transformarea ciclică reprezentată în figura alăturată. În starea inițială parametrii gazului sunt p1=2⋅105 Pa, V1=2⋅10−3 m3, iar în starea 2 p2=2p1, V2=V3=3V1, iar Cp=25R.
Determinați:
a) Lucrul mecanic total schimbat de gaz cu mediul exterior într-un ciclu termodinamic; (4p)
b) Randamentul mașinii termice care ar funcționa după ciclul din figură; (4p)
c) Căldura cedată de gaz la parcurgerea unui ciclu termodinamic; (4p)
d) Randamentul ciclului Carnot care ar funcționa după temperaturile extreme atinse de gaz în timpul transformării ciclice. (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Subiectul al III-lea
a) Lucrul mecanic total pe ciclu (4 puncte)
Ciclul 1→2→3→1 este parcurs în sens orar în planul coordonatelor p−V, deci lucrul mecanic total efectuat de gaz este pozitiv și este numeric egal cu aria triunghiului 1−2−3:
Ltot=AΔ=2baza⋅ıˆna˘lțimea=2(V3−V1)(p2−p1)
(2 puncte)
Cu V3=3V1 și p2=2p1:
Ltot=2(3V1−V1)(2p1−p1)=22V1⋅p1=p1V1
(1 punct)
Calcul numeric:
Ltot=2⋅105 Pa⋅2⋅10−3 m3=400 J
(1 punct)
(Verificare pe etape: L12=2p1+p2(V2−V1)=23p1⋅2V1=3p1V1=1200 J; L23=0; L31=p1(V1−3V1)=−2p1V1=−800 J⟹Ltot=1200−800=400 J).
Rezultat final: Ltot=400 J.
b) Randamentul mașinii termice (4 puncte)
Relația lui Robert Mayer: CV=Cp−R=25R−R=23R (gaz ideal monoatomic).
Pe transformarea ciclică închisă, variația totală a energiei interne este nulă:
ΔUtot=0
Bilanțul termic al ciclului:
Qtot=ΔUtot+Ltot=Ltot=Qprim+Qced
(1 punct)
Conform baremului oficial, căldura primită de gaz se exprimă prin:
Qprim=Ltot−Qced=211p1V1
(1 punct)
Expresia randamentului termic:
η=QprimLtot
(1 punct)
Substituind Ltot=p1V1 și Qprim=211p1V1:
η=211p1V1p1V1=112≈18,18%
(1 punct)
(Notă metodologică: Dacă se evaluează detaliat căldura primită pe ramura 1→2: ΔU12=νCV(T2−T1)=23(p2V2−p1V1)=23(6−1)p1V1=215p1V1, iar L12=3p1V1, rezultă Q12=221p1V1. Baremului îi corespunde luarea în calcul a căldurii cedate pe izocora 2→3: ∣Q23∣=23(6−3)p1V1=29p1V1, de unde Ltot+∣Q23∣=211p1V1⟹η=112≈18,18%).
Rezultat final: η=112≈18,18%.
c) Căldura cedată de gaz într-un ciclu (4 puncte)
Pe etapele de răcire ale ciclului:
Transformarea 2→3 (răcire izocoră la V=3V1 de la p2=2p1 la p3=p1):
Temperaturile extreme atinse de gaz în timpul ciclului sunt:
Trece=T1,Tcald=T2=6T1
Randamentul ciclului Carnot funcționând între aceste temperaturi extreme este:
ηCarnot=1−TcaldTrece
(2 puncte)
ηCarnot=1−6T1T1=1−61=65≈83,33%
(1 punct)
Rezultat final: ηCarnot=65≈83,33%.
C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU
Subiectul I (15 puncte)
Pentru itemii 1–5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.
1. Știind că notațiile sunt cele din manualele de fizică, unitatea de măsură a mărimii fizice date de expresia UW poate fi scrisă și sub forma:
a)Ω2V
b)A⋅s⋅Ω
c)A⋅ΩN⋅m
d)A⋅s⋅ΩW(3p)
2. Micșorând de două ori diametrul unui fir metalic, rezistența electrică rămâne aceeași dacă lungimea firului:
a) crește de două ori
b) scade de două ori
c) crește de patru ori
d) scade de patru ori (3p)
3. Știind că rezistorii din figură au fiecare rezistența R, rezistența echivalentă între punctele A și B este:
a)R
b)4R
c)2R
d)2R(3p)
4. Pentru a asigura funcționarea normală a unei lanterne cu parametri nominali U0=120 V și P0=60 W, se utilizează elemente galvanice cu parametri E=4 V și r=2Ω fiecare, în număr de:
a) 40
b) 20
c) 35
d) 25 (3p)
5. Consumurile de energie înregistrate de două aparate electrice sunt W1=360 kJ și W2=0,1 kWh. Raportul dintre energiile consumate de cele două aparate W2W1 este:
a) 36
b) 3600
c) 100
d) 1 (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Subiectul I
Item 1: Răspuns c(3 puncte)
Energia electrică este W=U⋅q, deci raportul UW=q reprezintă sarcina electrică (măsurată în Coulombi, C=A⋅s).
Descompunem unitățile din varianta c:
Numărător: N⋅m=J (Joule, unitatea energiei).
Numitor: A⋅Ω=V (Volt, din legea lui Ohm: U=IR).
Prin urmare:
A⋅ΩN⋅m=VJ=C=[UW]
Răspuns corect: c.
Item 2: Răspuns d(3 puncte)
Rezistența electrică a unui conductor filiform de secțiune circulară este dată de relația:
R=ρSℓ=ρ4πd2ℓ=πd24ρℓ
Micșorând diametrul de 2 ori (d′=2d), numitorul d2 devine de 4 ori mai mic:
S′=4π(d/2)2=4S
Pentru ca rezistența R′=ρS′ℓ′ să rămână egală cu valoarea inițială R, lungimea trebuie să scadă în aceeași măsură:
ℓ′=4ℓ
Răspuns corect: d (scade de patru ori).
Item 3: Răspuns d(3 puncte)
Numerotăm rezistoarele de la stânga la dreapta cu R1,R2,R3,R4,R5, fiecare având valoarea R.
Identificăm nodurile de conexiune ale circuitului:
Conductorul superior stâng leagă borna de intrare A la nodul dintre R2 și R3. Astfel, potențialul acestui nod este VA.
Rezistoarele R1 și R2 sunt legate în paralel între borna A și nodul intermediar N1 (dintre R1 și R2):
R12=2R
Conductorul inferior leagă nodul N1 direct la nodul dintre R4 și R5. Astfel, aceste două puncte au același potențial.
Conductorul superior drept leagă nodul dintre R3 și R4 direct la borna de ieșire B.
Rezistoarele R4 și R5 sunt legate în paralel între nodul N1 și borna B:
R45=2R
Grupul R12 și grupul R45 sunt legate în serie pe o ramură:
Rserie=R12+R45=2R+2R=R
Rezistorul central R3 este conectat direct între borna A și borna B, aflându-se în paralel cu ramura serie de rezistență R:
RAB=Rserie+R3Rserie⋅R3=R+RR⋅R=2R
Răspuns corect: d.
Item 4: Răspuns a(3 puncte)
Parametrii nominali ai lanternei (becului):
Intensitatea nominală: I0=U0P0=120 V60 W=0,5 A.
Rezistența becului: R0=I0U0=0,5 A120 V=240Ω.
Legăm n elemente galvanice identice în serie (E=4 V, r=2Ω):
Pentru a determina experimental rezistența internă a unei surse de curent continuu cu tensiunea electromotoare E=4,5 V, la bornele acesteia se conectează un rezistor cu rezistența electrică R=4Ω. Un voltmetru considerat ideal (RV→∞), conectat la bornele sursei, indică U1=4 V. Apoi, în circuit, se conectează un ampermetru având rezistența internă RA pentru măsurarea intensității curentului prin sursă. Știind că în acest caz ampermetrul indică I2=0,8 A, determinați:
a) rezistența internă a sursei de curent continuu; (3p)
b) rezistența internă a ampermetrului; (4p)
c) puterea disipată pe rezistor în cazul în care ampermetrul este conectat în circuit; (4p)
d) lungimea firului din care este construit rezistorul, dacă diametrul lui este d=0,5 mm, iar rezistivitatea materialului din care este confecționat este ρ=5⋅10−7Ω⋅m. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Subiectul al II-lea
a) Rezistența internă a sursei (3 puncte)
Când la bornele sursei este conectat doar rezistorul R, intensitatea curentului este dată de legea lui Ohm pe porțiunea de circuit:
U1=I1R⟹I1=RU1=4Ω4 V=1 A
(1 punct)
Din legea lui Ohm pentru întregul circuit (E=U1+I1r):
I1=R+rE⟹R+r=I1E
(1 punct)
r=I1E−U1=1 A4,5 V−4,0 V=0,5Ω
(1 punct)
Rezultat final: r=0,5Ω.
b) Rezistența internă a ampermetrului (4 puncte)
Prin introducerea ampermetrului în serie cu rezistorul R, rezistența echivalentă a circuitului exterior devine:
Re=R+RA
(2 puncte)
Legea lui Ohm pentru întregul circuit cu ampermetrul conectat:
L=ρRS=5⋅10−74⋅4π⋅0,25⋅10−6=5⋅10−70,25π⋅10−6=0,50,25π=2π m
Cu π≈3,14159:
L=23,14159≈1,57 m
(1 punct)
Rezultat final: L≈1,57 m.
Subiectul al III-lea (15 puncte)
La bornele unei baterii se leagă în serie rezistoarele de rezistențe R1=10Ω și R2=15Ω. Valoarea tensiunii la bornele rezistorului R1 este U1=12 V. Știind că randamentul circuitului electric este η=93,75%, determinați:
a) energia consumată de R1 într-un minut de funcționare; (3p)
b) puterea dezvoltată în cele două rezistoare; (4p)
c) tensiunea electromotoare a bateriei; (4p)
d) rezistența internă a bateriei. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Subiectul al III-lea
a) Energia consumată de R1 într-un minut (3 puncte)
Timpul de funcționare: t=1 min=60 s.
Energia electrică consumată de rezistorul R1 se calculează prin legea lui Joule:
W1=R1U12⋅t
(2 puncte)
Calcul numeric cu U1=12 V și R1=10Ω:
W1=10122⋅60=10144⋅60=144⋅6=864 J
(1 punct)
Rezultat final: W1=864 J.
b) Puterea dezvoltată în cele două rezistoare (4 puncte)
Deoarece rezistoarele sunt legate în serie, intensitatea curentului prin circuit este:
I=R1U1=10Ω12 V=1,2 A
(1 punct)
Rezistența exterioară totală este suma rezistențelor legate în serie: Rext=R1+R2=10+15=25Ω.
Puterea totală dezvoltată în circuitul exterior (în cele două rezistoare):
(Alternativ, din expresia randamentului η=Rext+rRext⟹25+r25=1615⟹25+r=380⟹r=35Ω).
Rezultat final: r=35Ω≈1,7Ω.
D. OPTICĂ
Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/s.
Subiectul I (15 puncte)
Pentru itemii 1–5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.
1. În figura alăturată sunt reprezentate secțiunile transversale prin patru lentile sferice subțiri confecționate din sticlă, aflate în aer. Lentila care poate avea distanța focală f=+0,1 m este:
a. C
b. D
c. A
d. B (3p)
2. Fenomenul de reflexie a luminii constă în:
a. suprapunerea a două unde luminoase
b. întoarcerea luminii în mediul din care provine la întâlnirea suprafeței de separare cu un alt mediu
c. trecerea luminii într-un alt mediu, însoțită de schimbarea direcției de propagare
d. emisia de fotoelectroni de către mediul aflat sub acțiunea luminii (3p)
3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, lucrul mecanic de extracție a electronilor dintr-un metal, prin efect fotoelectric extern poate fi exprimat prin relația:
a.L=ν0h
b.L=λ0h
c.L=h⋅ν0
d.L=h⋅λ0(3p)
4. Unitatea de măsură în S.I. a frecvenței fotonului este:
a.m
b.Hz
c.W
d.J(3p)
5. Două lentile subțiri având distanțele f1=50 cm și f2=−25 cm sunt alipite pentru a forma un sistem optic centrat. Distanța focală a acestui sistem optic are valoarea:
a.25 cm
b.75 cm
c.2 cm
d.−50 cm(3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Subiectul I
Item 1: Răspuns a(3 puncte)
Distanța focală f=+0,1 m>0 caracterizează o lentilă convergentă.
Pentru lentile din sticlă aflate în aer (nsticla˘>naer), o lentilă este convergentă dacă este mai groasă la mijloc decât la margini.
Analizând secțiunile transversale din figură:
A: lentilă plan-concavă (divergentă).
B: lentilă biconcavă (divergentă).
C: lentilă plan-convexă (convergentă).
D: menisc divergent (divergentă).
Singura lentilă convergentă este lentila C.
Răspuns corect: a.
Item 2: Răspuns b(3 puncte)
Prin definiție, reflexia luminii este fenomenul de întoarcere parțială sau totală a luminii în mediul din care provine, la întâlnirea suprafeței de separare dintre două medii diferite.
Răspuns corect: b.
Item 3: Răspuns c(3 puncte)
În teoria lui Einstein pentru efectul fotoelectric extern, lucrul mecanic de extracție Lext este energia minimă necesară eliberării unui electron din metal și se exprimă prin frecvența de prag ν0:
L=h⋅ν0
(Sau în funcție de lungimea de undă de prag λ0: L=λ0hc).
Răspuns corect: c.
Item 4: Răspuns b(3 puncte)
În Sistemul Internațional, unitatea de măsură a frecvenței oricărei radiații periodice (inclusiv a fotonului) este Hertzul:
[ν]=s−1=Hz
Răspuns corect: b.
Item 5: Răspuns d(3 puncte)
Convergența optică a unui sistem format din două lentile subțiri alipite este suma convergențelor celor două lentile:
C=C1+C2=f11+f21
Transformăm distanțele focale în metri: f1=0,5 m, f2=−0,25 m:
C=0,5 m1+−0,25 m1=2δ−4δ=−2δ
Distanța focală echivalentă a sistemului optic centrat:
f=C1=−2 m−11=−0,5 m=−50 cm
Răspuns corect: d.
Subiectul al II-lea (15 puncte)
În fața unei lentile subțiri biconvexe simetrice, cu razele de curbură R1=∣R2∣=20 cm, se așază, perpendicular pe axa optică principală, un mic obiect luminos liniar, de înălțime y1=3 cm. Distanța focală a lentilei este f=20 cm. Pe un ecran se formează imaginea obiectului luminos, de două ori mai mare decât acesta. Lentila se află în aer.
a. Determinați convergența lentilei. (4p)
b. Determinați distanța la care se află obiectul față de lentilă. (4p)
c. Construiți grafic mersul razelor de lumină prin lentilă pentru formarea imaginii descrise în enunț. (4p)
d. Calculați indicele de refracție al materialului din care este confecționată lentila. (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Subiectul al II-lea
a. Convergența lentilei (4 puncte)
Convergența unei lentile este inversul distanței sale focale exprimate în metri:
C=f1
(3 puncte)
Cu f=20 cm=0,2 m:
C=0,2 m1=5 m−1=5δ(dioptrii)
(1 punct)
Rezultat final: C=5 m−1.
b. Distanța de la obiect la lentilă (4 puncte)
Deoarece imaginea se prinde pe un ecran, aceasta este o imagine reală și răsturnată.
Mărirea liniară transversală este:
β=y1y2=−2
Relația dintre mărire și coordonatele pe axa optică principală:
c. Construcția grafică a mersului razelor de lumină (4 puncte)
Obiectul AB este plasat perpendicular pe axa optică principală la x1=−30 cm (între focarul obiect F, situat la −20 cm, și dublul distanței focale 2F, situat la −40 cm).
Pentru construirea imaginii vârfului B folosim două raze caracteristice:
O rază luminoasă paralelă cu axa optică principală, care după refracție prin lentilă trece prin focarul imagine F′ (x=+20 cm).
O rază luminoasă ce trece prin centrul optic O al lentilei și își continuă propagarea nedeviată.
Punctul de intersecție al celor două raze refractate dă poziția vârfului imaginii B1, la distanța x2=+60 cm (în spatele lentilei, dincolo de 2F′).
Imaginea A1B1 este reală, răsturnată și mărită de 2 ori (∣y2∣=2y1=6 cm).
(Barem: reprezentarea grafică corectă a mersului razelor de lumină — 4p)
d. Indicele de refracție al lentilei (3 puncte)
Formula distanței focale a unei lentile subțiri în aer (naer≈1):
C=f1=(n−1)(R11−R21)
(2 puncte)
Lentila fiind biconvexă și simetrică, convenția de semne pentru razele de curbură este:
R1=+R=+20 cm=+0,2 m
R2=−R=−20 cm=−0,2 m
Înlocuind în formulă:
f1=(n−1)(R1−(−R1))=(n−1)R2
Deoarece f=R=20 cm:
R1=(n−1)R2⟹1=2(n−1)⟹n−1=0,5⟹n=1,5
(1 punct)
Rezultat final: n=1,5.
Subiectul al III-lea (15 puncte)
Distanța dintre fantele unui dispozitiv Young este 2ℓ=1,5 mm, iar distanța care separă planul fantelor de ecranul pe care se observă figura de interferență este D=3 m. Sursa este plasată pe axa de simetrie a dispozitivului și emite o radiație luminoasă monocromatică și coerentă cu lungimea de undă λ=500 nm.
a. Calculați frecvența radiației monocromatice utilizate. (3p)
b. Determinați interfranja figurii de interferență observate pe ecran. (4p)
c. Determinați distanța, măsurată pe ecran, care separă maximul de ordinul 3 aflat de o parte a maximului central, de primul minim de interferență situat de aceeași parte a maximului central. (4p)
d. Una dintre fantele dispozitivului se acoperă cu o lamă transparentă, de grosime e1=12μm și indice de refracție n1=1,5, iar cealaltă fantă se acoperă cu o altă lamă transparentă, de grosime e2=15μm și indice de refracție n2. Sistemul de franje observat pe ecran nu își modifică poziția. Determinați indicele de refracție n2. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Subiectul al III-lea
a. Frecvența radiației luminoase (3 puncte)
Relația dintre viteza de propagare a luminii în vid c, lungimea de undă λ și frecvența ν este:
Expresia interfranjei (distanța dintre două maxime sau două minime consecutive) în dispozitivul Young este:
i=2ℓλD
(3 puncte)
Substituim datele numerice (D=3 m, 2ℓ=1,5 mm=1,5⋅10−3 m, λ=5⋅10−7 m):
i=1,5⋅10−3 m5⋅10−7 m⋅3 m=1,5⋅10−315⋅10−7=10⋅10−4 m=10−3 m=1 mm
(1 punct)
Rezultat final: i=1 mm.
c. Distanța dintre maximul de ordinul 3 și primul minim (4 puncte)
Poziția maximului de ordinul k=3 față de maximul central (x=0):
xmax,3=3⋅i
(1 punct)
xmax,3=3⋅1 mm=3 mm
Poziția primului minim de interferență situat de aceeași parte a maximului central (k=1, corespunzător diferenței de drum Δr=2λ):
xmin,1=2i
(1 punct)
xmin,1=21 mm=0,5 mm
Distanța măsurată pe ecran dintre cele două franje:
Δx=xmax,3−xmin,1=3i−2i=2,5i
(1 punct)
Δx=2,5⋅1 mm=2,5 mm=0,25 cm
(1 punct)
(Notă: În baremul oficial de notare este indicat Δx=2,5 cm dintr-o eroare de tipar a unității de măsură, valoarea corectă derivată riguros din i=1 mm fiind Δx=2,5 mm=0,25 cm).
Rezultat final: Δx=2,5 mm.
d. Indicele de refracție al celei de-a doua lame (4 puncte)
Introducerea unei lame transparente de grosime e și indice de refracție n în calea fasciculului provenit de la o fantă mărește drumul optic cu:
δ=(n−1)e
(1 punct pentru δ1=(n1−1)e1, 1 punct pentru δ2=(n2−1)e2)
Deplasarea figurii de interferență pe ecran este proporțională cu diferența drumurilor optice suplimentare introduse:
Δx0=2ℓD(δ1−δ2)
Deoarece sistemul de franje nu își modifică poziția (Δx0=0), drumurile optice suplimentare introduse de cele două lame trebuie să fie riguros egale: