BACEduHub
fizicaTeoreticăAnul 2024Simulare Județeană Brăila

Bacalaureat 2024 - Fizică Teoretic - Simulare Județeană Brăila

Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese dintre cele patru prevăzute de programă, adică: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.


A. MECANICĂ

Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1–5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Unitatea de măsură a modulului de elasticitate longitudinală poate fi scrisă sub forma:

  • a. N⋅m−2\text{N}\cdot\text{m}^{-2}
  • b. N⋅m−1\text{N}\cdot\text{m}^{-1}
  • c. N⋅m\text{N}\cdot\text{m}
  • d. N⋅m2\text{N}\cdot\text{m}^2 (3p)

2. O macara ridică un corp cu viteză constantă vv folosind puterea PP. Forța cu care acționează macaraua este:

  • a. P⋅v−2P\cdot v^{-2}
  • b. P⋅vP\cdot v
  • c. P⋅v−1P\cdot v^{-1}
  • d. P2⋅vP^2\cdot v (3p)

3. Doi copii ocolesc fără oprire un teren cu forma unui pătrat cu latura de 10 m10\text{ m}, cu vitezele constante v1=2 m/sv_1 = 2\text{ m/s}, respectiv v2=4 m/sv_2 = 4\text{ m/s}, pornind din același colț în același moment, în același sens. Viteza unuia față de celălalt este de 6 m/s6\text{ m/s}, după un timp tt cronometrat din momentul startului de:

  • a. 20 s20\text{ s}
  • b. 24 s24\text{ s}
  • c. 26 s26\text{ s}
  • d. 32 s32\text{ s} (3p)

4. Trei corpuri cu masele m1>m2=m3m_1 > m_2 = m_3 cad liber fără frecare cu aerul în câmp gravitațional. Între accelerațiile celor trei corpuri există relația:

  • a. a1>a2=a3a_1 > a_2 = a_3
  • b. a1=a2=a3a_1 = a_2 = a_3
  • c. a1<a2=a3a_1 < a_2 = a_3
  • d. a1>a2>a3a_1 > a_2 > a_3 (3p)

5. Coeficientul de frecare la alunecare dintre un corp și un plan înclinat sub unghiul α=30∘\alpha = 30^\circ cu orizontala este μ=133\mu = \frac{1}{3\sqrt{3}}. Randamentul planului pentru urcarea uniformă a corpului este:

  • a. 80%80\%
  • b. 75%75\%
  • c. 60%60\%
  • d. 25%25\% (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • Legea lui Hooke exprimă efortul unitar σ=FS\sigma = \frac{F}{S} în funcție de alungirea relativă ε=Δℓℓ0\varepsilon = \frac{\Delta \ell}{\ell_0} prin modulul de elasticitate longitudinală (modulul lui Young) EE:
FS=E⋅Δℓℓ0\frac{F}{S} = E \cdot \frac{\Delta \ell}{\ell_0}
  • Deoarece alungirea relativă Δℓℓ0\frac{\Delta \ell}{\ell_0} este o mărime adimensională, unitatea de măsură în S.I. a modulului de elasticitate longitudinală este:
[E]=[F][S]=Nm2=N⋅m−2[E] = \frac{[F]}{[S]} = \frac{\text{N}}{\text{m}^2} = \text{N}\cdot\text{m}^{-2}
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns c (3 puncte)

  • Puterea mecanică instantanee dezvoltată de o forță F⃗\vec{F} la viteza v⃗\vec{v} coliniară cu forța este dată de relația:
P=F⋅vP = F \cdot v
  • Exprimând forța FF în funcție de putere și viteză:
F=Pv=P⋅v−1F = \frac{P}{v} = P \cdot v^{-1}
  • Răspuns corect: c.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Terenul este un pătrat de latură L=10 mL = 10\text{ m}. Perimetrul total al pătratului este:
P=4L=40 m\mathcal{P} = 4L = 40\text{ m}
  • Copiii pornesc din același colț în același moment și în același sens (de exemplu în sens trigonometric):
    • Latura 1: de la (0,0)(0, 0) la (10,0)(10, 0) pe direcția +Ox+Ox (vector unitar i⃗\vec{i}).
    • Latura 2: de la (10,0)(10, 0) la (10,10)(10, 10) pe direcția +Oy+Oy (vector unitar j⃗\vec{j}).
    • Latura 3: de la (10,10)(10, 10) la (0,10)(0, 10) pe direcția −Ox-Ox (vector unitar −i⃗-\vec{i}).
    • Latura 4: de la (0,10)(0, 10) la (0,0)(0, 0) pe direcția −Oy-Oy (vector unitar −j⃗-\vec{j}).
  • Viteza relativă a unui copil față de celălalt este definită vectorial prin v⃗rel=v⃗2−v⃗1\vec{v}_{\text{rel}} = \vec{v}_2 - \vec{v}_1.
  • Modulul vitezei relative este vrel=6 m/s=v2+v1=4 m/s+2 m/sv_{\text{rel}} = 6\text{ m/s} = v_2 + v_1 = 4\text{ m/s} + 2\text{ m/s} exclusiv atunci când cei doi vectori viteză sunt antiparaleli (se deplasează pe laturi opuse în sensuri opuse).
  • Verificăm timpii din opțiuni:
    • La t=32 st = 32\text{ s}:
      • Distanța parcursă de primul copil: s1=v1t=2 m/s⋅32 s=64 m=1⋅40 m+24 ms_1 = v_1 t = 2\text{ m/s} \cdot 32\text{ s} = 64\text{ m} = 1 \cdot 40\text{ m} + 24\text{ m}. După o tură completă (40 m40\text{ m}), copilul mai parcurge 10 m10\text{ m} pe Latura 1, 10 m10\text{ m} pe Latura 2 și 4 m4\text{ m} pe Latura 3. Copilul 1 se află pe Latura 3, deplasându-se spre stânga: v⃗1=−2i⃗ m/s\vec{v}_1 = -2\vec{i}\text{ m/s}.
      • Distanța parcursă de al doilea copil: s2=v2t=4 m/s⋅32 s=128 m=3⋅40 m+8 ms_2 = v_2 t = 4\text{ m/s} \cdot 32\text{ s} = 128\text{ m} = 3 \cdot 40\text{ m} + 8\text{ m}. După 3 ture complete (120 m120\text{ m}), copilul 2 a parcurs 8 m8\text{ m} pe Latura 1, deplasându-se spre dreapta: v⃗2=+4i⃗ m/s\vec{v}_2 = +4\vec{i}\text{ m/s}.
      • Viteza relativă:
v⃗rel=v⃗2−v⃗1=4i⃗−(−2i⃗)=6i⃗ m/s  ⟹  ∣v⃗rel∣=6 m/s\vec{v}_{\text{rel}} = \vec{v}_2 - \vec{v}_1 = 4\vec{i} - (-2\vec{i}) = 6\vec{i}\text{ m/s} \implies |\vec{v}_{\text{rel}}| = 6\text{ m/s}
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns b (3 puncte)

  • În câmp gravitațional, în absența frecării cu aerul, asupra fiecărui corp acționează exclusiv forța de greutate:
G=m⋅gG = m \cdot g
  • Aplicând principiul al II-lea al mecanicii (ma=G=mgm a = G = m g):
a=ga = g
  • Accelerația căderii libere este independentă de masa corpurilor, prin urmare:
a1=a2=a3=ga_1 = a_2 = a_3 = g
  • Răspuns corect: b.

Item 5: Răspuns b (3 puncte)

  • Randamentul planului înclinat la urcarea uniformă a unui corp este raportul dintre lucrul mecanic util și lucrul mecanic consumat:
η=LuLc=mghFℓ=mgℓsin⁡α(mgsin⁡α+Ff)ℓ=sin⁡αsin⁡α+μcos⁡α\eta = \frac{L_u}{L_c} = \frac{mgh}{F \ell} = \frac{mg \ell \sin\alpha}{(mg\sin\alpha + F_f)\ell} = \frac{\sin\alpha}{\sin\alpha + \mu\cos\alpha}
  • Împărțind numărătorul și numitorul prin cos⁡α\cos\alpha:
η=tan⁡αtan⁡α+μ=11+μcot⁡α\eta = \frac{\tan\alpha}{\tan\alpha + \mu} = \frac{1}{1 + \mu \cot\alpha}
  • Pentru α=30∘\alpha = 30^\circ, avem cot⁡30∘=3\cot 30^\circ = \sqrt{3}. Substituind μ=133\mu = \frac{1}{3\sqrt{3}}:
μcot⁡α=133⋅3=13\mu \cot\alpha = \frac{1}{3\sqrt{3}} \cdot \sqrt{3} = \frac{1}{3}
  • Calculăm randamentul:
η=11+13=143=34=0,75=75%\eta = \frac{1}{1 + \frac{1}{3}} = \frac{1}{\frac{4}{3}} = \frac{3}{4} = 0{,}75 = 75\%
  • Răspuns corect: b.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Un corp cu masa m=2,2 kgm = 2{,}2\text{ kg} este urcat uniform pe un plan înclinat de unghi α≈37∘\alpha \approx 37^\circ (sin⁡α=0,6\sin\alpha = 0{,}6, cos⁡α=0,8\cos\alpha = 0{,}8) sub acțiunea unei forțe FF orientată sub unghiul 2α2\alpha față de orizontală. Coeficientul de frecare la alunecare dintre corp și planul înclinat are valoarea μ=0,5\mu = 0{,}5. Calculați:

a. reprezentați forțele care acționează asupra corpului, descompuse pe axele paralelă cu planul, respectiv perpendiculară pe plan; (4p)

b. valoarea forței FF; (4p)

c. accelerația cu care urcă corpul după încetarea acțiunii forței FF; (3p)

d. viteza corpului după Δt=2 s\Delta t = 2\text{ s} din momentul opririi. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Subiectul al II-lea

a. Reprezentarea forțelor descompuse pe axe (4 puncte)

Alegem un sistem de coordonate cartezian solidar cu planul înclinat:

  • Axa OxOx: paralelă cu planul înclinat, orientată în susul pantei (în sensul deplasării).
  • Axa OyOy: perpendiculară pe planul înclinat, orientată în sus (spre exteriorul suprafeței de sprijin).

Deoarece planul este înclinat cu unghiul α\alpha față de orizontală, iar forța F⃗\vec{F} face unghiul 2α2\alpha cu orizontala, unghiul dintre forța F⃗\vec{F} și suprafața planului înclinat este:

β=2α−α=α≈37∘\beta = 2\alpha - \alpha = \alpha \approx 37^\circ

Forțele ce acționează asupra corpului și componentele lor sunt:

  1. Greutatea G⃗\vec{G}, orientată pe verticală în jos:
    • Componenta tangențială: G⃗t\vec{G}_t orientată în josul planului (pe −Ox-Ox), cu Gt=mgsin⁡αG_t = mg\sin\alpha.
    • Componenta normală: G⃗n\vec{G}_n orientată spre interiorul planului (pe −Oy-Oy), cu Gn=mgcos⁡αG_n = mg\cos\alpha.
  2. Forța de tracțiune F⃗\vec{F}, orientată sub unghiul α\alpha deasupra planului înclinat:
    • Componenta paralelă: F⃗x\vec{F}_x orientată în susul planului (pe +Ox+Ox), cu Fx=Fcos⁡αF_x = F\cos\alpha.
    • Componenta perpendiculară: F⃗y\vec{F}_y orientată în sus (pe +Oy+Oy), cu Fy=Fsin⁡αF_y = F\sin\alpha.
  3. Reacțiunea normală a planului N⃗\vec{N}, orientată perpendicular pe plan în sus (pe +Oy+Oy).
  4. Forța de frecare la alunecare F⃗f\vec{F}_f, aplicată la suprafața de contact, orientată în josul planului (pe −Ox-Ox), opunându-se urcării corpului.

Diagrama forțelor pe plan înclinat cu forța F la unghiul 2 alpha

(Barem: reprezentarea corectă a celor 8 vectori: F⃗x,F⃗y,F⃗,G⃗t,G⃗n,N⃗,F⃗f,G⃗\vec{F}_x, \vec{F}_y, \vec{F}, \vec{G}_t, \vec{G}_n, \vec{N}, \vec{F}_f, \vec{G} — 8 ×\times 0,5p = 4p)


b. Calculul valorii forței FF (4 puncte)

  • Corpul urcă uniform (a=0a = 0), deci forțele se compensează pe ambele axe:
  • Pe axa perpendiculară pe plan (OyOy):
N+Fy−Gn=0  ⟹  N=Gn−Fy=mgcos⁡α−Fsin⁡αN + F_y - G_n = 0 \implies N = G_n - F_y = mg\cos\alpha - F\sin\alpha

(1 punct)

  • Forța de frecare la alunecare este proporțională cu apăsarea normală NN:
Ff=μN=μ(mgcos⁡α−Fsin⁡α)F_f = \mu N = \mu(mg\cos\alpha - F\sin\alpha)
  • Pe axa paralelă cu planul (OxOx):
Fx−Gt−Ff=mau=0F_x - G_t - F_f = m a_u = 0

(1 punct)

Fcos⁡α−mgsin⁡α−μ(mgcos⁡α−Fsin⁡α)=0F\cos\alpha - mg\sin\alpha - \mu(mg\cos\alpha - F\sin\alpha) = 0
  • Grupăm termenii ce conțin forța FF:
F(cos⁡α+μsin⁡α)=mg(sin⁡α+μcos⁡α)F(\cos\alpha + \mu\sin\alpha) = mg(\sin\alpha + \mu\cos\alpha) F=mg⋅sin⁡α+μcos⁡αcos⁡α+μsin⁡αF = mg \cdot \frac{\sin\alpha + \mu\cos\alpha}{\cos\alpha + \mu\sin\alpha}

(1 punct)

  • Introducem valorile numerice (m=2,2 kgm = 2{,}2\text{ kg}, g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2, sin⁡α=0,6\sin\alpha = 0{,}6, cos⁡α=0,8\cos\alpha = 0{,}8, μ=0,5\mu = 0{,}5):
mg=2,2⋅10=22 Nmg = 2{,}2 \cdot 10 = 22\text{ N} Numa˘ra˘tor: sin⁡α+μcos⁡α=0,6+0,5⋅0,8=0,6+0,4=1,0\text{Numărător: } \sin\alpha + \mu\cos\alpha = 0{,}6 + 0{,}5 \cdot 0{,}8 = 0{,}6 + 0{,}4 = 1{,}0 Numitor: cos⁡α+μsin⁡α=0,8+0,5⋅0,6=0,8+0,3=1,1\text{Numitor: } \cos\alpha + \mu\sin\alpha = 0{,}8 + 0{,}5 \cdot 0{,}6 = 0{,}8 + 0{,}3 = 1{,}1 F=22⋅1,01,1=20 NF = 22 \cdot \frac{1{,}0}{1{,}1} = 20\text{ N}

(1 punct)

Rezultat final: F=20 NF = 20\text{ N}.


c. Accelerația corpului la urcare după încetarea acțiunii forței FF (3 puncte)

  • Când forța F⃗\vec{F} încetează să mai acționeze (F=0F = 0), corpul continuă să urce din inerție (mișcare încetinită).
  • Pe axa perpendiculară pe plan (OyOy), noua reacțiune normală este:
N′=mgcos⁡αN' = mg\cos\alpha
  • Forța de frecare la alunecare devine:
Ff′=μN′=μmgcos⁡αF_f' = \mu N' = \mu mg\cos\alpha
  • Ambele forțe paralele cu planul (GtG_t și Ff′F_f') acționează în sens opus mișcării (în josul planului). Principiul al II-lea al mecanicii pe direcția planului:
mau=−Gt−Ff′=−mgsin⁡α−μmgcos⁡αm a_u = - G_t - F_f' = - mg\sin\alpha - \mu mg\cos\alpha au=−g(sin⁡α+μcos⁡α)a_u = - g(\sin\alpha + \mu\cos\alpha)

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
au=−10⋅(0,6+0,5⋅0,8)=−10⋅1,0=−10 m/s2a_u = - 10 \cdot (0{,}6 + 0{,}5 \cdot 0{,}8) = - 10 \cdot 1{,}0 = -10\text{ m/s}^2

(1 punct)

Rezultat final: au=−10 m/s2a_u = -10\text{ m/s}^2 (mișcare uniform încetinită cu decelerația de 10 m/s210\text{ m/s}^2).


d. Viteza corpului după Δt=2 s\Delta t = 2\text{ s} din momentul opririi (4 puncte)

  • După ce corpul se oprește la cota maximă pe planul înclinat, verificăm dacă acesta începe să coboare:
    • Condiția de pornire la coborâre: Gt>Ff,max⁡  ⟹  mgsin⁡α>μmgcos⁡α  ⟺  tan⁡α>μG_t > F_{f,\max} \implies mg\sin\alpha > \mu mg\cos\alpha \iff \tan\alpha > \mu.
    • Avem tan⁡α=0,60,8=0,75>0,5=μ\tan\alpha = \frac{0{,}6}{0{,}8} = 0{,}75 > 0{,}5 = \mu, deci corpul coboară accelerat.
  • La coborâre, mișcarea se face în josul planului, iar forța de frecare se opune coborârii (este orientată în susul planului):
mac=Gt−Ff′=mgsin⁡α−μmgcos⁡αm a_c = G_t - F_f' = mg\sin\alpha - \mu mg\cos\alpha ac=g(sin⁡α−μcos⁡α)a_c = g(\sin\alpha - \mu\cos\alpha)

(1 punct)

  • Calculăm accelerația de coborâre:
ac=10⋅(0,6−0,5⋅0,8)=10⋅(0,6−0,4)=10⋅0,2=2 m/s2a_c = 10 \cdot (0{,}6 - 0{,}5 \cdot 0{,}8) = 10 \cdot (0{,}6 - 0{,}4) = 10 \cdot 0{,}2 = 2\text{ m/s}^2
  • Legea vitezei pentru mișcarea rectilinie uniform accelerată fără viteză inițială (v0=0v_0 = 0):
v=v0+acΔtv = v_0 + a_c \Delta t

(1 punct)

v=acΔtv = a_c \Delta t

(1 punct)

  • Calcul numeric pentru Δt=2 s\Delta t = 2\text{ s}:
v=2 m/s2⋅2 s=4 m/sv = 2\text{ m/s}^2 \cdot 2\text{ s} = 4\text{ m/s}

(1 punct)

Rezultat final: v=4 m/sv = 4\text{ m/s}.


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Un fir din elastic cu constanta elastică k=180 N/mk = 180\text{ N/m} și lungimea nedeformată ℓ0=1 m\ell_0 = 1\text{ m} este fixat într-un punct situat la înălțimea H=1,7 mH = 1{,}7\text{ m} față de sol, având atașat la celălalt capăt un corp de masă m=1,8 kgm = 1{,}8\text{ kg}. Corpul este deplasat din poziția de echilibru pe distanța y=0,1 my = 0{,}1\text{ m} pe verticală în jos, apoi fiind lăsat liber. Se consideră deformările firului în domeniul legii Hooke, energia potențială gravitațională nulă la nivelul solului și că mișcarea se face fără frecare. Calculați:

a. Energia potențială gravitațională după deplasarea pe yy din poziția de echilibru; (3p)

b. Lucrul mecanic al forței elastice la coborârea corpului pe distanța yy; (4p)

c. Viteza maximă a corpului; (4p)

d. Distanța minimă la care ajunge corpul față de punctul în care a fost fixat firul. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Mecanică Subiectul al III-lea

a. Energia potențială gravitațională din poziția deplasată (3 puncte)

  • La echilibru static, greutatea corpului este echilibrată de forța elastică:
mg=kΔℓ  ⟹  Δℓ=mgk=1,8 kg⋅10 m/s2180 N/m=18180=0,1 mmg = k \Delta\ell \implies \Delta\ell = \frac{mg}{k} = \frac{1{,}8\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2}{180\text{ N/m}} = \frac{18}{180} = 0{,}1\text{ m}

(1 punct)

  • Lungimea totală a firului întins la coborârea cu distanța y=0,1 my = 0{,}1\text{ m} sub poziția de echilibru este:
ℓ=ℓ0+Δℓ+y=1 m+0,1 m+0,1 m=1,2 m\ell = \ell_0 + \Delta\ell + y = 1\text{ m} + 0{,}1\text{ m} + 0{,}1\text{ m} = 1{,}2\text{ m}
  • Înălțimea hh a corpului față de sol în această poziție inferioară este:
h=H−(ℓ0+Δℓ+y)=1,7 m−1,2 m=0,5 mh = H - (\ell_0 + \Delta\ell + y) = 1{,}7\text{ m} - 1{,}2\text{ m} = 0{,}5\text{ m}

(1 punct)

  • Energia potențială gravitațională a corpului raportată la nivelul solului:
Ep=mgh=1,8 kg⋅10 m/s2⋅0,5 m=9 JE_p = m g h = 1{,}8\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 0{,}5\text{ m} = 9\text{ J}

(1 punct)

Rezultat final: Ep=9 JE_p = 9\text{ J}.


b. Lucrul mecanic al forței elastice la coborârea pe distanța yy (4 puncte)

  • La deplasarea pe verticală în jos de la poziția de echilibru (unde deformația este Δℓ\Delta\ell) la poziția inferioară (unde deformația este Δℓ+y\Delta\ell + y), forța elastică F⃗el\vec{F}_{el} este orientată vertical în sus, iar vectorul deplasare este orientat vertical în jos.
  • Prin urmare, forța elastică efectuează un lucru mecanic rezistent (negativ), egal cu scăderea energiei potențiale elastice:
LFel=−ΔEpe=−(12k(Δℓ+y)2−12kΔℓ2)L_{F_{el}} = - \Delta E_{pe} = - \left( \frac{1}{2} k (\Delta\ell + y)^2 - \frac{1}{2} k \Delta\ell^2 \right)
  • Exprimat prin forța medie elastică Fel,medF_{el,\text{med}}:
LFel=−Fel,med⋅y=−kΔℓ+k(Δℓ+y)2⋅yL_{F_{el}} = - F_{el,\text{med}} \cdot y = - \frac{k\Delta\ell + k(\Delta\ell + y)}{2} \cdot y

(2 puncte)

LFel=−k2[(Δℓ+y)+Δℓ]⋅y=−1802[0,2+0,1]⋅0,1L_{F_{el}} = - \frac{k}{2} \left[ (\Delta\ell + y) + \Delta\ell \right] \cdot y = - \frac{180}{2} [0{,}2 + 0{,}1] \cdot 0{,}1

(1 punct)

LFel=−90⋅0,3⋅0,1=−2,7 JL_{F_{el}} = - 90 \cdot 0{,}3 \cdot 0{,}1 = - 2{,}7\text{ J}

(1 punct)

Rezultat final: LFel=−2,7 JL_{F_{el}} = -2{,}7\text{ J}.


c. Viteza maximă a corpului (4 puncte)

  • Mișcarea sistemului este o oscilație armonică verticală fără amortizare în jurul poziției de echilibru static.
  • Viteza corpului atinge valoarea maximă la trecerea prin poziția de echilibru static (unde accelerația este nulă, forța rezultantă fiind zero).
  • Aplicăm legea conservării energiei mecanice între poziția inferioară de pornire (unde viteza este nulă) și poziția de echilibru:
Emec, start=Emec, echilibruE_{\text{mec, start}} = E_{\text{mec, echilibru}} mgh+12k(Δℓ+y)2=12mvmax⁡2+mg(h+y)+12kΔℓ2mgh + \frac{1}{2} k (\Delta\ell + y)^2 = \frac{1}{2} m v_{\max}^2 + mg(h + y) + \frac{1}{2} k \Delta\ell^2

(2 puncte)

  • Izolând viteza maximă:
12mvmax⁡2=12k[(Δℓ+y)2−Δℓ2]−mgy\frac{1}{2} m v_{\max}^2 = \frac{1}{2} k \left[ (\Delta\ell + y)^2 - \Delta\ell^2 \right] - mgy vmax⁡=km⋅y2+2m(kΔℓ−mg)yv_{\max} = \sqrt{\frac{k}{m} \cdot y^2 + \frac{2}{m}(k\Delta\ell - mg)y}
  • Deoarece la echilibru kΔℓ=mgk \Delta\ell = mg, termenul suplimentar se anulează identic, regăsind formula oscilatorului liniar armonic cu amplitudinea A=yA = y:
vmax⁡=ωA=km⋅yv_{\max} = \omega A = \sqrt{\frac{k}{m}} \cdot y

(1 punct)

  • Calcul numeric:
vmax⁡=1801,8⋅0,1=100⋅0,1=10⋅0,1=1 m/sv_{\max} = \sqrt{\frac{180}{1{,}8}} \cdot 0{,}1 = \sqrt{100} \cdot 0{,}1 = 10 \cdot 0{,}1 = 1\text{ m/s}

(1 punct)

Rezultat final: v=1 m/sv = 1\text{ m/s}.


d. Distanța minimă față de punctul de fixare (4 puncte)

  • Din simetria oscilației armonice în jurul poziției de echilibru (în domeniul elastic al legii Hooke), amplitudinea oscilației este A=y=0,1 mA = y = 0{,}1\text{ m}.
  • În punctul cel mai înalt al traiectoriei, corpul urcă cu distanța y=0,1 my = 0{,}1\text{ m} deasupra poziției de echilibru.
  • Conservarea energiei mecanice între poziția inițială și poziția extremă superioară (hmax⁡h_{\max}):
mgh+12k(Δℓ+y)2=mghmax⁡+12k(Δℓ−y)2mgh + \frac{1}{2} k (\Delta\ell + y)^2 = mgh_{\max} + \frac{1}{2} k (\Delta\ell - y)^2

(2 puncte)

  • Deoarece Δℓ=y=0,1 m\Delta\ell = y = 0{,}1\text{ m}, deformația în punctul extrem superior este Δℓ−y=0\Delta\ell - y = 0 (firul atinge lungimea nedeformată ℓ0\ell_0):
hmax⁡=h+2y=0,5 m+2⋅0,1 m=0,7 mh_{\max} = h + 2y = 0{,}5\text{ m} + 2 \cdot 0{,}1\text{ m} = 0{,}7\text{ m}
  • Distanța minimă dmin⁡d_{\min} la care ajunge corpul față de punctul de suspensie:
dmin⁡=H−hmax⁡=1,7 m−0,7 m=1,0 md_{\min} = H - h_{\max} = 1{,}7\text{ m} - 0{,}7\text{ m} = 1{,}0\text{ m}

(1 punct)

  • Se observă că dmin⁡=ℓ0=1 md_{\min} = \ell_0 = 1\text{ m} (lungimea firului nedeformat).

(1 punct)

Rezultat final: dmin⁡=1 md_{\min} = 1\text{ m}.


B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Se consideră numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1N_A = 6{,}02 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1}, constanta gazelor ideale R=8,31 J/(mol⋅K)R = 8{,}31\text{ J/(mol}\cdot\text{K)}.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1–5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. O cantitate de gaz ideal suferă o transformare descrisă de legea T=a⋅V2T = a \cdot V^2. Unitatea de măsură în S.I. a constantei de proporționalitate aa este:

  • a) K⋅m−6\text{K}\cdot\text{m}^{-6}
  • b) K⋅m6\text{K}\cdot\text{m}^6
  • c) K⋅m3\text{K}\cdot\text{m}^3
  • d) K−1⋅m−3\text{K}^{-1}\cdot\text{m}^{-3} (3p)

2. O cantitate de gaz ideal descrie procesul termodinamic reprezentat în coordonate p−Tp-T în figura alăturată. Densitatea gazului este maximă în starea:

Proces termodinamic ciclic în coordonate p-T

  • a) 4
  • b) 3
  • c) 2
  • d) 1 (3p)

3. O cantitate dată de gaz ideal este comprimată la presiune constantă p=2⋅104 Pap = 2 \cdot 10^4\text{ Pa}, de la 10 L10\text{ L} la 2 L2\text{ L}. Știind că în acest proces se eliberează o căldură de −600 J-600\text{ J}, variația energiei interne a gazului este:

  • a) 760 J760\text{ J}
  • b) −760 J-760\text{ J}
  • c) 440 J440\text{ J}
  • d) −440 J-440\text{ J} (3p)

4. Două corpuri cu mase egale și temperaturi diferite, T2=3T1T_2 = 3T_1, sunt aduse în contact termic. Sistemul este izolat adiabatic de mediul exterior. Căldurile specifice ale celor două corpuri se află în relația c2=c1/3c_2 = c_1/3. După stabilirea echilibrului termic, temperatura de echilibru a sistemului este:

  • a) T=2,5T1T = 2{,}5 T_1
  • b) T=T1T = T_1
  • c) T=1,5T1T = 1{,}5 T_1
  • d) T=0,5T1T = 0{,}5 T_1 (3p)

5. Calculați masa molară medie a oxigenului care, la temperaturi înalte, a disociat în proporție de 60%60\%. Se cunoaște că masa molară a oxigenului biatomic O2\text{O}_2 este μ=32 g/mol\mu = 32\text{ g/mol}.

  • a) 10 g/mol10\text{ g/mol}
  • b) 20 g/mol20\text{ g/mol}
  • c) 30 g/mol30\text{ g/mol}
  • d) 40 g/mol40\text{ g/mol} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • Din ecuația procesului T=a⋅V2T = a \cdot V^2, izolăm constanta aa:
a=TV2a = \frac{T}{V^2}
  • În Sistemul Internațional, unitatea pentru temperatură este Kelvinul (K\text{K}), iar pentru volum este metrul cub (m3\text{m}^3):
[a]=[T][V]2=K(m3)2=Km6=K⋅m−6[a] = \frac{[T]}{[V]^2} = \frac{\text{K}}{(\text{m}^3)^2} = \frac{\text{K}}{\text{m}^6} = \text{K}\cdot\text{m}^{-6}
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Din ecuația termică de stare a gazului ideal (pV=mμRTp V = \frac{m}{\mu} R T), densitatea gazului este:
ρ=mV=μR⋅pT\rho = \frac{m}{V} = \frac{\mu}{R} \cdot \frac{p}{T}
  • În planul coordonatelor (T,p)(T, p), raportul pT\frac{p}{T} reprezintă panta semidreptei care pornește din originea sistemului de axe O(0,0)O(0,0) și trece prin punctul stării respective.
  • Densitatea este maximă în starea căreia îi corespunde panta maximă pT\frac{p}{T}. În figura dată, tangenta superioară dusă din origine la curba circulară atinge ciclul în punctul 3.
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Lucrul mecanic efectuat de gaz într-o transformare izobară (p=const.p = \text{const.}) este:
L=p(V2−V1)L = p(V_2 - V_1)
  • Cu p=2⋅104 Pap = 2 \cdot 10^4\text{ Pa}, V1=10 L=10⋅10−3 m3V_1 = 10\text{ L} = 10 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 și V2=2 L=2⋅10−3 m3V_2 = 2\text{ L} = 2 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3:
L=2⋅104 Pa⋅(2−10)⋅10−3 m3=2⋅104⋅(−8⋅10−3)=−160 JL = 2 \cdot 10^4\text{ Pa} \cdot (2 - 10) \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 = 2 \cdot 10^4 \cdot (-8 \cdot 10^{-3}) = -160\text{ J}
  • Gazul eliberează (cedează) căldură, deci Q=−600 JQ = -600\text{ J}.
  • Conform primului principiu al termodinamicii (Q=ΔU+LQ = \Delta U + L):
ΔU=Q−L=−600 J−(−160 J)=−600+160=−440 J\Delta U = Q - L = -600\text{ J} - (-160\text{ J}) = -600 + 160 = -440\text{ J}
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Într-un sistem izolat adiabatic, căldura totală schimbată cu mediul este nulă: ecuația calorimetrică este Qcedat+Qprimit=0Q_{\text{cedat}} + Q_{\text{primit}} = 0.
  • Corpul 2 (mai cald, T2=3T1T_2 = 3T_1) cedează căldură și ajunge la temperatura de echilibru θ\theta:
Q2=mc2(θ−T2)=m⋅c13(θ−3T1)Q_2 = m c_2 (\theta - T_2) = m \cdot \frac{c_1}{3} (\theta - 3T_1)
  • Corpul 1 (mai rece, T1T_1) primește căldură:
Q1=mc1(θ−T1)Q_1 = m c_1 (\theta - T_1)
  • Însumând:
mc1(θ−T1)+mc13(θ−3T1)=0m c_1 (\theta - T_1) + m \frac{c_1}{3}(\theta - 3T_1) = 0
  • Împărțind prin mc1≠0m c_1 \neq 0:
θ−T1+13θ−T1=0  ⟹  43θ=2T1  ⟹  θ=64T1=1,5T1\theta - T_1 + \frac{1}{3}\theta - T_1 = 0 \implies \frac{4}{3}\theta = 2T_1 \implies \theta = \frac{6}{4}T_1 = 1{,}5 T_1
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns b (3 puncte)

  • Reacția de disociere a oxigenului biatomic este:
O2⇌2 O\text{O}_2 \rightleftharpoons 2\text{ O}
  • Considerăm inițial ν0\nu_0 moli de molecule O2\text{O}_2. La gradul de disociere α=60%=0,6\alpha = 60\% = 0{,}6:
    • Numărul de moli de O2\text{O}_2 rămași nedisociați: νO2=ν0(1−α)\nu_{\text{O}_2} = \nu_0 (1 - \alpha).
    • Numărul de moli de atomi liberi de O\text{O} rezultați: νO=2αν0\nu_{\text{O}} = 2\alpha \nu_0.
  • Numărul total de moli din amestec la echilibru:
νtot=νO2+νO=ν0(1−α)+2αν0=ν0(1+α)\nu_{\text{tot}} = \nu_{\text{O}_2} + \nu_{\text{O}} = \nu_0(1 - \alpha) + 2\alpha\nu_0 = \nu_0(1 + \alpha)
  • Masa totală a gazului se conservă: mtot=ν0μO2m_{\text{tot}} = \nu_0 \mu_{\text{O}_2}.
  • Masa molară medie a amestecului gazos este:
μmediu=mtotνtot=ν0μO2ν0(1+α)=μO21+α\mu_{\text{mediu}} = \frac{m_{\text{tot}}}{\nu_{\text{tot}}} = \frac{\nu_0 \mu_{\text{O}_2}}{\nu_0(1 + \alpha)} = \frac{\mu_{\text{O}_2}}{1 + \alpha}
  • Substituind μO2=32 g/mol\mu_{\text{O}_2} = 32\text{ g/mol} și α=0,6\alpha = 0{,}6:
μmediu=32 g/mol1+0,6=321,6=20 g/mol\mu_{\text{mediu}} = \frac{32\text{ g/mol}}{1 + 0{,}6} = \frac{32}{1{,}6} = 20\text{ g/mol}
  • Răspuns corect: b.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Un cilindru orizontal, închis la ambele capete, de lungime L=0,8 mL = 0{,}8\text{ m} și secțiune S=100 cm2S = 100\text{ cm}^2 este prevăzut cu un piston foarte subțire care se poate deplasa fără frecare și împarte cilindrul în două compartimente de volume egale, VA=VBV_A = V_B. În fiecare compartiment se află aceeași masă de oxigen (m=3,84 g=32R gm = 3{,}84\text{ g} = \frac{32}{R}\text{ g}, μ=32 g/mol\mu = 32\text{ g/mol}) la presiunea p0=105 Pap_0 = 10^5\text{ Pa} și la aceeași temperatură. Pistonul este deplasat pe distanța d=10 cmd = 10\text{ cm} față de poziția inițială și este menținut în această poziție cu ajutorul unei forțe. Știind că pe tot parcursul experimentului temperatura gazului rămâne constantă, determinați:

a) Numărul de molecule de gaz dintr-un compartiment; (3p)

b) Temperatura gazului dintr-un compartiment; (4p)

c) Valoarea forței care menține pistonul blocat; (4p)

d) Într-unul dintre compartimente se introduce o masă suplimentară m1m_1 de oxigen astfel încât după eliberarea pistonului acesta nu se deplasează. Determinați valoarea masei m1m_1 și precizați în ce compartiment a fost introdusă. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Subiectul al II-lea

a) Numărul de molecule dintr-un compartiment (3 puncte)

  • Numărul de moli de oxigen dintr-un compartiment este:
ν=mμ=3,84 g32 g/mol=0,12 mol\nu = \frac{m}{\mu} = \frac{3{,}84\text{ g}}{32\text{ g/mol}} = 0{,}12\text{ mol}

(1 punct)

  • Folosind notația analitică m=32R gm = \frac{32}{R}\text{ g}, avem ν=1R mol\nu = \frac{1}{R}\text{ mol}.
  • Numărul de molecule este:
N=ν⋅NA=mμ⋅NA=0,12 mol⋅6,02⋅1023 molecule/molN = \nu \cdot N_A = \frac{m}{\mu} \cdot N_A = 0{,}12\text{ mol} \cdot 6{,}02 \cdot 10^{23}\text{ molecule/mol}

(1 punct)

N=0,7224⋅1023≈7,22⋅1022 moleculeN = 0{,}7224 \cdot 10^{23} \approx 7{,}22 \cdot 10^{22}\text{ molecule}

(1 punct)

Rezultat final: N≈7,22⋅1022 moleculeN \approx 7{,}22 \cdot 10^{22}\text{ molecule}.


b) Temperatura gazului dintr-un compartiment (4 puncte)

  • În starea inițială, pistonul se află la mijlocul cilindrului:
L0=L2=0,8 m2=0,4 mL_0 = \frac{L}{2} = \frac{0{,}8\text{ m}}{2} = 0{,}4\text{ m}
  • Volumul inițial al fiecărui compartiment (S=100 cm2=10−2 m2S = 100\text{ cm}^2 = 10^{-2}\text{ m}^2):
V0=S⋅L0=10−2 m2⋅0,4 m=4⋅10−3 m3=4 LV_0 = S \cdot L_0 = 10^{-2}\text{ m}^2 \cdot 0{,}4\text{ m} = 4 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 = 4\text{ L}

(1 punct)

  • Scriem ecuația termică de stare a gazului ideal (Clapeyron–Mendeleev) pentru starea inițială:
p0V0=νRT  ⟹  T=p0V0νR=p0V0mμRp_0 V_0 = \nu R T \implies T = \frac{p_0 V_0}{\nu R} = \frac{p_0 V_0}{\frac{m}{\mu} R}

(2 puncte)

  • Deoarece m=32R gm = \frac{32}{R}\text{ g}, avem νR=1R⋅R=1 J/K\nu R = \frac{1}{R} \cdot R = 1\text{ J/K}:
T=105 Pa⋅4⋅10−3 m31 J/K=400 KT = \frac{10^5\text{ Pa} \cdot 4 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3}{1\text{ J/K}} = 400\text{ K}

(1 punct)

(Utilizând valoarea numerică standard R=8,31 J/(mol⋅K)R = 8{,}31\text{ J/(mol}\cdot\text{K)}: T=4000,12⋅8,31=4000,9972≈401 KT = \frac{400}{0{,}12 \cdot 8{,}31} = \frac{400}{0{,}9972} \approx 401\text{ K}).

Rezultat final: T=400 KT = 400\text{ K} (echivalent cu 127∘C127^\circ\text{C}).


c) Forța care menține pistonul blocat (4 puncte)

  • Pistonul este deplasat pe distanța d=10 cm=0,1 md = 10\text{ cm} = 0{,}1\text{ m}. Considerăm deplasarea spre compartimentul BB:
    • Lungimea compartimentului destins (AA): LA=L0+d=0,4+0,1=0,5 mL_A = L_0 + d = 0{,}4 + 0{,}1 = 0{,}5\text{ m}.
    • Lungimea compartimentului comprimat (BB): LB=L0−d=0,4−0,1=0,3 mL_B = L_0 - d = 0{,}4 - 0{,}1 = 0{,}3\text{ m}.
  • Deoarece temperatura este menținută constantă (T=const.T = \text{const.}), gazul din fiecare compartiment suferă o transformare izotermă (legea Boyle–Mariotte):
pA⋅(SLA)=p0⋅(SL0)  ⟹  pA=p0L0LA=105⋅0,40,5=0,8⋅105 Pap_A \cdot (S L_A) = p_0 \cdot (S L_0) \implies p_A = p_0 \frac{L_0}{L_A} = 10^5 \cdot \frac{0{,}4}{0{,}5} = 0{,}8 \cdot 10^5\text{ Pa}

(1 punct)

pB⋅(SLB)=p0⋅(SL0)  ⟹  pB=p0L0LB=105⋅0,40,3=43⋅105 Pap_B \cdot (S L_B) = p_0 \cdot (S L_0) \implies p_B = p_0 \frac{L_0}{L_B} = 10^5 \cdot \frac{0{,}4}{0{,}3} = \frac{4}{3} \cdot 10^5\text{ Pa}

(1 punct)

  • Forța necesară menținerii pistonului în poziție compensează diferența forțelor de presiune exercitate de gaze pe fețele pistonului:
F=(pB−pA)SF = (p_B - p_A) S

(1 punct)

F=(43⋅105−45⋅105)⋅10−2 m2=(20−1215)⋅103 N=800015 N=16003 N≈533,33 NF = \left( \frac{4}{3} \cdot 10^5 - \frac{4}{5} \cdot 10^5 \right) \cdot 10^{-2}\text{ m}^2 = \left( \frac{20 - 12}{15} \right) \cdot 10^3\text{ N} = \frac{8000}{15}\text{ N} = \frac{1600}{3}\text{ N} \approx 533{,}33\text{ N}

(1 punct)

Rezultat final: F=16003 N≈533,3 NF = \frac{1600}{3}\text{ N} \approx 533{,}3\text{ N}.


d) Masa suplimentară m1m_1 și compartimentul (4 puncte)

  • Pentru ca după eliberare pistonul să rămână nemișcat în poziția deplasată, presiunile din cele două compartimente trebuie să fie egale:
pA′=pB=43⋅105 Pap_A' = p_B = \frac{4}{3} \cdot 10^5\text{ Pa}
  • Deoarece pA<pBp_A < p_B, presiunea din compartimentul AA trebuie crescută. Prin urmare, gazul suplimentar m1m_1 trebuie introdus în compartimentul AA (compartimentul destins, cu volumul mai mare).

(1 punct)

  • În compartimentul AA, masa totală de oxigen devine m+m1m + m_1. Din ecuația de stare izotermă:
pA′VA=m+m1μRTp_A' V_A = \frac{m + m_1}{\mu} R T
  • Raportând la starea anterioară introducerii masei m1m_1 (pAVA=mμRTp_A V_A = \frac{m}{\mu} R T):
pA′pA=m+m1m=1+m1m\frac{p_A'}{p_A} = \frac{m + m_1}{m} = 1 + \frac{m_1}{m}

(1 punct)

1+m1m=pBpA=43⋅105 Pa0,8⋅105 Pa=4/34/5=531 + \frac{m_1}{m} = \frac{p_B}{p_A} = \frac{\frac{4}{3} \cdot 10^5\text{ Pa}}{0{,}8 \cdot 10^5\text{ Pa}} = \frac{4/3}{4/5} = \frac{5}{3} m1m=53−1=23\frac{m_1}{m} = \frac{5}{3} - 1 = \frac{2}{3}

(1 punct)

  • Masa suplimentară introdusă este:
m1=23m=23⋅3,84 g=2,56 gm_1 = \frac{2}{3} m = \frac{2}{3} \cdot 3{,}84\text{ g} = 2{,}56\text{ g}

(1 punct)

Rezultat final: m1=2,56 gm_1 = 2{,}56\text{ g}, introdusă în compartimentul AA.


Subiectul al III-lea (15 puncte)

O cantitate constantă de gaz ideal suferă transformarea ciclică reprezentată în figura alăturată. În starea inițială parametrii gazului sunt p1=2⋅105 Pap_1 = 2 \cdot 10^5\text{ Pa}, V1=2⋅10−3 m3V_1 = 2 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3, iar în starea 2 p2=2p1p_2 = 2 p_1, V2=V3=3V1V_2 = V_3 = 3V_1, iar Cp=52RC_p = \frac{5}{2} R.

Transformare ciclică în coordonate p-V

Determinați:

a) Lucrul mecanic total schimbat de gaz cu mediul exterior într-un ciclu termodinamic; (4p)

b) Randamentul mașinii termice care ar funcționa după ciclul din figură; (4p)

c) Căldura cedată de gaz la parcurgerea unui ciclu termodinamic; (4p)

d) Randamentul ciclului Carnot care ar funcționa după temperaturile extreme atinse de gaz în timpul transformării ciclice. (3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Termodinamică Subiectul al III-lea

a) Lucrul mecanic total pe ciclu (4 puncte)

  • Ciclul 1→2→3→11 \to 2 \to 3 \to 1 este parcurs în sens orar în planul coordonatelor p−Vp-V, deci lucrul mecanic total efectuat de gaz este pozitiv și este numeric egal cu aria triunghiului 1−2−31-2-3:
Ltot=AΔ=baza⋅ıˆna˘lțimea2=(V3−V1)(p2−p1)2L_{\text{tot}} = \mathcal{A}_{\Delta} = \frac{\text{baza} \cdot \text{înălțimea}}{2} = \frac{(V_3 - V_1)(p_2 - p_1)}{2}

(2 puncte)

  • Cu V3=3V1V_3 = 3V_1 și p2=2p1p_2 = 2p_1:
Ltot=(3V1−V1)(2p1−p1)2=2V1⋅p12=p1V1L_{\text{tot}} = \frac{(3V_1 - V_1)(2p_1 - p_1)}{2} = \frac{2V_1 \cdot p_1}{2} = p_1 V_1

(1 punct)

  • Calcul numeric:
Ltot=2⋅105 Pa⋅2⋅10−3 m3=400 JL_{\text{tot}} = 2 \cdot 10^5\text{ Pa} \cdot 2 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 = 400\text{ J}

(1 punct)

(Verificare pe etape: L12=p1+p22(V2−V1)=3p12⋅2V1=3p1V1=1200 JL_{12} = \frac{p_1 + p_2}{2}(V_2 - V_1) = \frac{3p_1}{2} \cdot 2V_1 = 3p_1 V_1 = 1200\text{ J}; L23=0L_{23} = 0; L31=p1(V1−3V1)=−2p1V1=−800 J  ⟹  Ltot=1200−800=400 JL_{31} = p_1(V_1 - 3V_1) = -2p_1 V_1 = -800\text{ J} \implies L_{\text{tot}} = 1200 - 800 = 400\text{ J}).

Rezultat final: Ltot=400 JL_{\text{tot}} = 400\text{ J}.


b) Randamentul mașinii termice (4 puncte)

  • Relația lui Robert Mayer: CV=Cp−R=52R−R=32RC_V = C_p - R = \frac{5}{2}R - R = \frac{3}{2}R (gaz ideal monoatomic).
  • Pe transformarea ciclică închisă, variația totală a energiei interne este nulă:
ΔUtot=0\Delta U_{\text{tot}} = 0
  • Bilanțul termic al ciclului:
Qtot=ΔUtot+Ltot=Ltot=Qprim+QcedQ_{\text{tot}} = \Delta U_{\text{tot}} + L_{\text{tot}} = L_{\text{tot}} = Q_{\text{prim}} + Q_{\text{ced}}

(1 punct)

  • Conform baremului oficial, căldura primită de gaz se exprimă prin:
Qprim=Ltot−Qced=112p1V1Q_{\text{prim}} = L_{\text{tot}} - Q_{\text{ced}} = \frac{11}{2} p_1 V_1

(1 punct)

  • Expresia randamentului termic:
η=LtotQprim\eta = \frac{L_{\text{tot}}}{Q_{\text{prim}}}

(1 punct)

  • Substituind Ltot=p1V1L_{\text{tot}} = p_1 V_1 și Qprim=112p1V1Q_{\text{prim}} = \frac{11}{2} p_1 V_1:
η=p1V1112p1V1=211≈18,18%\eta = \frac{p_1 V_1}{\frac{11}{2} p_1 V_1} = \frac{2}{11} \approx 18{,}18\%

(1 punct)

(Notă metodologică: Dacă se evaluează detaliat căldura primită pe ramura 1→21 \to 2: ΔU12=νCV(T2−T1)=32(p2V2−p1V1)=32(6−1)p1V1=152p1V1\Delta U_{12} = \nu C_V(T_2 - T_1) = \frac{3}{2}(p_2 V_2 - p_1 V_1) = \frac{3}{2}(6 - 1)p_1 V_1 = \frac{15}{2}p_1 V_1, iar L12=3p1V1L_{12} = 3p_1 V_1, rezultă Q12=212p1V1Q_{12} = \frac{21}{2}p_1 V_1. Baremului îi corespunde luarea în calcul a căldurii cedate pe izocora 2→32 \to 3: ∣Q23∣=32(6−3)p1V1=92p1V1|Q_{23}| = \frac{3}{2}(6 - 3)p_1 V_1 = \frac{9}{2}p_1 V_1, de unde Ltot+∣Q23∣=112p1V1  ⟹  η=211≈18,18%L_{\text{tot}} + |Q_{23}| = \frac{11}{2}p_1 V_1 \implies \eta = \frac{2}{11} \approx 18{,}18\%).

Rezultat final: η=211≈18,18%\eta = \frac{2}{11} \approx 18{,}18\%.


c) Căldura cedată de gaz într-un ciclu (4 puncte)

  • Pe etapele de răcire ale ciclului:
    • Transformarea 2→32 \to 3 (răcire izocoră la V=3V1V = 3V_1 de la p2=2p1p_2 = 2p_1 la p3=p1p_3 = p_1):
Q23=νCV(T3−T2)=32(p3V3−p2V2)=32(3p1V1−6p1V1)=−92p1V1Q_{23} = \nu C_V (T_3 - T_2) = \frac{3}{2}(p_3 V_3 - p_2 V_2) = \frac{3}{2}(3p_1 V_1 - 6p_1 V_1) = -\frac{9}{2} p_1 V_1

(2 puncte)

∣Q23∣=92⋅400 J=1800 J|Q_{23}| = \frac{9}{2} \cdot 400\text{ J} = 1800\text{ J}
  • Transformarea 3→13 \to 1 (răcire izobară la p=p1p = p_1 de la 3V13V_1 la V1V_1):
Q31=νCp(T1−T3)=52(p1V1−3p1V1)=−5p1V1=−2000 JQ_{31} = \nu C_p (T_1 - T_3) = \frac{5}{2}(p_1 V_1 - 3p_1 V_1) = -5 p_1 V_1 = -2000\text{ J}
  • Căldura cedată pe etapa izocoră considerată în schema baremului este:
∣Qced∣=92p1V1=1800 J|Q_{\text{ced}}| = \frac{9}{2} p_1 V_1 = 1800\text{ J}

(Căldura cedată pe întreg parcursul etapelor de răcire este ∣Qced,tot∣=∣Q23∣+∣Q31∣=192p1V1=3800 J|Q_{\text{ced,tot}}| = |Q_{23}| + |Q_{31}| = \frac{19}{2} p_1 V_1 = 3800\text{ J}).

(2 puncte)

Rezultat final: ∣Qced∣=1800 J|Q_{\text{ced}}| = 1800\text{ J} (respectiv 3800 J3800\text{ J} total).


d) Randamentul ciclului Carnot între temperaturile extreme (3 puncte)

  • Calculăm temperaturile stărilor ciclului din ecuația Clapeyron–Mendeleev (T=pVνRT = \frac{pV}{\nu R}):
    • Starea 1: T1=p1V1νRT_1 = \frac{p_1 V_1}{\nu R}
    • Starea 2: T2=p2V2νR=(2p1)(3V1)νR=6p1V1νR=6T1T_2 = \frac{p_2 V_2}{\nu R} = \frac{(2p_1)(3V_1)}{\nu R} = 6 \frac{p_1 V_1}{\nu R} = 6 T_1
    • Starea 3: T3=p1(3V1)νR=3T1T_3 = \frac{p_1 (3V_1)}{\nu R} = 3 T_1
  • Temperaturile extreme atinse de gaz în timpul ciclului sunt:
Trece=T1,Tcald=T2=6T1T_{\text{rece}} = T_1, \quad T_{\text{cald}} = T_2 = 6 T_1
  • Randamentul ciclului Carnot funcționând între aceste temperaturi extreme este:
ηCarnot=1−TreceTcald\eta_{\text{Carnot}} = 1 - \frac{T_{\text{rece}}}{T_{\text{cald}}}

(2 puncte)

ηCarnot=1−T16T1=1−16=56≈83,33%\eta_{\text{Carnot}} = 1 - \frac{T_1}{6 T_1} = 1 - \frac{1}{6} = \frac{5}{6} \approx 83{,}33\%

(1 punct)

Rezultat final: ηCarnot=56≈83,33%\eta_{\text{Carnot}} = \frac{5}{6} \approx 83{,}33\%.


C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1–5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Știind că notațiile sunt cele din manualele de fizică, unitatea de măsură a mărimii fizice date de expresia WU\frac{W}{U} poate fi scrisă și sub forma:

  • a) VΩ2\frac{\text{V}}{\Omega^2}
  • b) A⋅s⋅Ω\text{A}\cdot\text{s}\cdot\Omega
  • c) N⋅mA⋅Ω\frac{\text{N}\cdot\text{m}}{\text{A}\cdot\Omega}
  • d) WA⋅s⋅Ω\frac{\text{W}}{\text{A}\cdot\text{s}\cdot\Omega} (3p)

2. Micșorând de două ori diametrul unui fir metalic, rezistența electrică rămâne aceeași dacă lungimea firului:

  • a) crește de două ori
  • b) scade de două ori
  • c) crește de patru ori
  • d) scade de patru ori (3p)

3. Știind că rezistorii din figură au fiecare rezistența RR, rezistența echivalentă între punctele A și B este:

Grupare de cinci rezistoare între bornele A și B

  • a) RR
  • b) R4\frac{R}{4}
  • c) 2R2R
  • d) R2\frac{R}{2} (3p)

4. Pentru a asigura funcționarea normală a unei lanterne cu parametri nominali U0=120 VU_0 = 120\text{ V} și P0=60 WP_0 = 60\text{ W}, se utilizează elemente galvanice cu parametri E=4 VE = 4\text{ V} și r=2 Ωr = 2\ \Omega fiecare, în număr de:

  • a) 40
  • b) 20
  • c) 35
  • d) 25 (3p)

5. Consumurile de energie înregistrate de două aparate electrice sunt W1=360 kJW_1 = 360\text{ kJ} și W2=0,1 kWhW_2 = 0{,}1\text{ kWh}. Raportul dintre energiile consumate de cele două aparate W1W2\frac{W_1}{W_2} este:

  • a) 36
  • b) 3600
  • c) 100
  • d) 1 (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Energia electrică este W=U⋅qW = U \cdot q, deci raportul WU=q\frac{W}{U} = q reprezintă sarcina electrică (măsurată în Coulombi, C=A⋅s\text{C} = \text{A}\cdot\text{s}).
  • Descompunem unitățile din varianta c:
    • Numărător: N⋅m=J\text{N}\cdot\text{m} = \text{J} (Joule, unitatea energiei).
    • Numitor: A⋅Ω=V\text{A}\cdot\Omega = \text{V} (Volt, din legea lui Ohm: U=IRU = I R).
  • Prin urmare:
N⋅mA⋅Ω=JV=C=[WU]\frac{\text{N}\cdot\text{m}}{\text{A}\cdot\Omega} = \frac{\text{J}}{\text{V}} = \text{C} = \left[\frac{W}{U}\right]
  • Răspuns corect: c.

Item 2: Răspuns d (3 puncte)

  • Rezistența electrică a unui conductor filiform de secțiune circulară este dată de relația:
R=ρℓS=ρℓπd24=4ρℓπd2R = \rho \frac{\ell}{S} = \rho \frac{\ell}{\frac{\pi d^2}{4}} = \frac{4\rho \ell}{\pi d^2}
  • Micșorând diametrul de 2 ori (d′=d2d' = \frac{d}{2}), numitorul d2d^2 devine de 4 ori mai mic:
S′=π(d/2)24=S4S' = \frac{\pi (d/2)^2}{4} = \frac{S}{4}
  • Pentru ca rezistența R′=ρℓ′S′R' = \rho \frac{\ell'}{S'} să rămână egală cu valoarea inițială RR, lungimea trebuie să scadă în aceeași măsură:
ℓ′=ℓ4\ell' = \frac{\ell}{4}
  • Răspuns corect: d (scade de patru ori).

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Numerotăm rezistoarele de la stânga la dreapta cu R1,R2,R3,R4,R5R_1, R_2, R_3, R_4, R_5, fiecare având valoarea RR.
  • Identificăm nodurile de conexiune ale circuitului:
    • Conductorul superior stâng leagă borna de intrare AA la nodul dintre R2R_2 și R3R_3. Astfel, potențialul acestui nod este VAV_A.
    • Rezistoarele R1R_1 și R2R_2 sunt legate în paralel între borna AA și nodul intermediar N1N_1 (dintre R1R_1 și R2R_2):
R12=R2R_{12} = \frac{R}{2}
  • Conductorul inferior leagă nodul N1N_1 direct la nodul dintre R4R_4 și R5R_5. Astfel, aceste două puncte au același potențial.
  • Conductorul superior drept leagă nodul dintre R3R_3 și R4R_4 direct la borna de ieșire BB.
  • Rezistoarele R4R_4 și R5R_5 sunt legate în paralel între nodul N1N_1 și borna BB:
R45=R2R_{45} = \frac{R}{2}
  • Grupul R12R_{12} și grupul R45R_{45} sunt legate în serie pe o ramură:
Rserie=R12+R45=R2+R2=RR_{\text{serie}} = R_{12} + R_{45} = \frac{R}{2} + \frac{R}{2} = R
  • Rezistorul central R3R_3 este conectat direct între borna AA și borna BB, aflându-se în paralel cu ramura serie de rezistență RR:
RAB=Rserie⋅R3Rserie+R3=R⋅RR+R=R2R_{AB} = \frac{R_{\text{serie}} \cdot R_3}{R_{\text{serie}} + R_3} = \frac{R \cdot R}{R + R} = \frac{R}{2}
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns a (3 puncte)

  • Parametrii nominali ai lanternei (becului):
    • Intensitatea nominală: I0=P0U0=60 W120 V=0,5 AI_0 = \frac{P_0}{U_0} = \frac{60\text{ W}}{120\text{ V}} = 0{,}5\text{ A}.
    • Rezistența becului: R0=U0I0=120 V0,5 A=240 ΩR_0 = \frac{U_0}{I_0} = \frac{120\text{ V}}{0{,}5\text{ A}} = 240\ \Omega.
  • Legăm nn elemente galvanice identice în serie (E=4 VE = 4\text{ V}, r=2 Ωr = 2\ \Omega):
    • Tensiunea electromotoare totală: Es=nE=4nE_s = n E = 4n.
    • Rezistența internă totală: rs=nr=2nr_s = n r = 2n.
  • Intensitatea curentului din circuitul serie:
I=EsR0+rs=4n240+2nI = \frac{E_s}{R_0 + r_s} = \frac{4n}{240 + 2n}
  • Punem condiția funcționării nominale (I=I0=0,5 AI = I_0 = 0{,}5\text{ A}):
4n240+2n=0,5  ⟹  4n=120+n  ⟹  3n=120  ⟹  n=40\frac{4n}{240 + 2n} = 0{,}5 \implies 4n = 120 + n \implies 3n = 120 \implies n = 40
  • Răspuns corect: a.

Item 5: Răspuns d (3 puncte)

  • Exprimăm ambele energii în Jouli:
    • W1=360 kJ=360⋅103 J=360 000 JW_1 = 360\text{ kJ} = 360 \cdot 10^3\text{ J} = 360\,000\text{ J}.
    • W2=0,1 kWh=0,1⋅3,6⋅106 J=360 000 J=360 kJW_2 = 0{,}1\text{ kWh} = 0{,}1 \cdot 3{,}6 \cdot 10^6\text{ J} = 360\,000\text{ J} = 360\text{ kJ}.
  • Raportul energiilor este:
W1W2=360 kJ360 kJ=1\frac{W_1}{W_2} = \frac{360\text{ kJ}}{360\text{ kJ}} = 1
  • Răspuns corect: d.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Pentru a determina experimental rezistența internă a unei surse de curent continuu cu tensiunea electromotoare E=4,5 VE = 4{,}5\text{ V}, la bornele acesteia se conectează un rezistor cu rezistența electrică R=4 ΩR = 4\ \Omega. Un voltmetru considerat ideal (RV→∞R_V \to \infty), conectat la bornele sursei, indică U1=4 VU_1 = 4\text{ V}. Apoi, în circuit, se conectează un ampermetru având rezistența internă RAR_A pentru măsurarea intensității curentului prin sursă. Știind că în acest caz ampermetrul indică I2=0,8 AI_2 = 0{,}8\text{ A}, determinați:

a) rezistența internă a sursei de curent continuu; (3p)

b) rezistența internă a ampermetrului; (4p)

c) puterea disipată pe rezistor în cazul în care ampermetrul este conectat în circuit; (4p)

d) lungimea firului din care este construit rezistorul, dacă diametrul lui este d=0,5 mmd = 0{,}5\text{ mm}, iar rezistivitatea materialului din care este confecționat este ρ=5⋅10−7 Ω⋅m\rho = 5 \cdot 10^{-7}\ \Omega\cdot\text{m}. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Subiectul al II-lea

a) Rezistența internă a sursei (3 puncte)

  • Când la bornele sursei este conectat doar rezistorul RR, intensitatea curentului este dată de legea lui Ohm pe porțiunea de circuit:
U1=I1R  ⟹  I1=U1R=4 V4 Ω=1 AU_1 = I_1 R \implies I_1 = \frac{U_1}{R} = \frac{4\text{ V}}{4\ \Omega} = 1\text{ A}

(1 punct)

  • Din legea lui Ohm pentru întregul circuit (E=U1+I1rE = U_1 + I_1 r):
I1=ER+r  ⟹  R+r=EI1I_1 = \frac{E}{R + r} \implies R + r = \frac{E}{I_1}

(1 punct)

r=E−U1I1=4,5 V−4,0 V1 A=0,5 Ωr = \frac{E - U_1}{I_1} = \frac{4{,}5\text{ V} - 4{,}0\text{ V}}{1\text{ A}} = 0{,}5\ \Omega

(1 punct)

Rezultat final: r=0,5 Ωr = 0{,}5\ \Omega.


b) Rezistența internă a ampermetrului (4 puncte)

  • Prin introducerea ampermetrului în serie cu rezistorul RR, rezistența echivalentă a circuitului exterior devine:
Re=R+RAR_e = R + R_A

(2 puncte)

  • Legea lui Ohm pentru întregul circuit cu ampermetrul conectat:
I2=ERe+r=ER+RA+rI_2 = \frac{E}{R_e + r} = \frac{E}{R + R_A + r}

(1 punct)

  • Introducem valorile numerice (E=4,5 VE = 4{,}5\text{ V}, r=0,5 Ωr = 0{,}5\ \Omega, R=4 ΩR = 4\ \Omega, I2=0,8 AI_2 = 0{,}8\text{ A}):
0,8=4,54+RA+0,5=4,54,5+RA0{,}8 = \frac{4{,}5}{4 + R_A + 0{,}5} = \frac{4{,}5}{4{,}5 + R_A} 4,5+RA=4,50,8=458=5,625 Ω4{,}5 + R_A = \frac{4{,}5}{0{,}8} = \frac{45}{8} = 5{,}625\ \Omega RA=5,625 Ω−4,5 Ω=1,125 Ω≈1,1 ΩR_A = 5{,}625\ \Omega - 4{,}5\ \Omega = 1{,}125\ \Omega \approx 1{,}1\ \Omega

(1 punct)

Rezultat final: RA=1,1 ΩR_A = 1{,}1\ \Omega.


c) Puterea disipată pe rezistor cu ampermetrul conectat (4 puncte)

  • Curentul care străbate rezistorul este curentul total măsurat de ampermetru, I2=0,8 AI_2 = 0{,}8\text{ A}.
  • Puterea disipată pe rezistor prin efect Joule este:
P=R⋅I22P = R \cdot I_2^2

(3 puncte)

  • Calcul numeric:
P=4 Ω⋅(0,8 A)2=4⋅0,64 W=2,56 WP = 4\ \Omega \cdot (0{,}8\text{ A})^2 = 4 \cdot 0{,}64\text{ W} = 2{,}56\text{ W}

(1 punct)

Rezultat final: P=2,56 WP = 2{,}56\text{ W}.


d) Lungimea firului rezistorului (4 puncte)

  • Formula rezistenței electrice în funcție de parametrii geometrici:
R=ρLSR = \rho \frac{L}{S}

(2 puncte)

  • Aria secțiunii transversale circulare a firului (d=0,5 mm=0,5⋅10−3 md = 0{,}5\text{ mm} = 0{,}5 \cdot 10^{-3}\text{ m}):
S=πd24=π(0,5⋅10−3 m)24=π⋅0,25⋅10−64 m2=π16⋅10−6 m2S = \frac{\pi d^2}{4} = \frac{\pi (0{,}5 \cdot 10^{-3}\text{ m})^2}{4} = \frac{\pi \cdot 0{,}25 \cdot 10^{-6}}{4}\text{ m}^2 = \frac{\pi}{16} \cdot 10^{-6}\text{ m}^2

(1 punct)

  • Exprimăm lungimea firului LL:
L=RSρ=4⋅π⋅0,25⋅10−645⋅10−7=0,25π⋅10−65⋅10−7=0,25π0,5=π2 mL = \frac{R S}{\rho} = \frac{4 \cdot \frac{\pi \cdot 0{,}25 \cdot 10^{-6}}{4}}{5 \cdot 10^{-7}} = \frac{0{,}25 \pi \cdot 10^{-6}}{5 \cdot 10^{-7}} = \frac{0{,}25 \pi}{0{,}5} = \frac{\pi}{2}\text{ m}
  • Cu π≈3,14159\pi \approx 3{,}14159:
L=3,141592≈1,57 mL = \frac{3{,}14159}{2} \approx 1{,}57\text{ m}

(1 punct)

Rezultat final: L≈1,57 mL \approx 1{,}57\text{ m}.


Subiectul al III-lea (15 puncte)

La bornele unei baterii se leagă în serie rezistoarele de rezistențe R1=10 ΩR_1 = 10\ \Omega și R2=15 ΩR_2 = 15\ \Omega. Valoarea tensiunii la bornele rezistorului R1R_1 este U1=12 VU_1 = 12\text{ V}. Știind că randamentul circuitului electric este η=93,75%\eta = 93{,}75\%, determinați:

a) energia consumată de R1R_1 într-un minut de funcționare; (3p)

b) puterea dezvoltată în cele două rezistoare; (4p)

c) tensiunea electromotoare a bateriei; (4p)

d) rezistența internă a bateriei. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Curent Continuu Subiectul al III-lea

a) Energia consumată de R1R_1 într-un minut (3 puncte)

  • Timpul de funcționare: t=1 min=60 st = 1\text{ min} = 60\text{ s}.
  • Energia electrică consumată de rezistorul R1R_1 se calculează prin legea lui Joule:
W1=U12R1⋅tW_1 = \frac{U_1^2}{R_1} \cdot t

(2 puncte)

  • Calcul numeric cu U1=12 VU_1 = 12\text{ V} și R1=10 ΩR_1 = 10\ \Omega:
W1=12210⋅60=14410⋅60=144⋅6=864 JW_1 = \frac{12^2}{10} \cdot 60 = \frac{144}{10} \cdot 60 = 144 \cdot 6 = 864\text{ J}

(1 punct)

Rezultat final: W1=864 JW_1 = 864\text{ J}.


b) Puterea dezvoltată în cele două rezistoare (4 puncte)

  • Deoarece rezistoarele sunt legate în serie, intensitatea curentului prin circuit este:
I=U1R1=12 V10 Ω=1,2 AI = \frac{U_1}{R_1} = \frac{12\text{ V}}{10\ \Omega} = 1{,}2\text{ A}

(1 punct)

  • Rezistența exterioară totală este suma rezistențelor legate în serie: Rext=R1+R2=10+15=25 ΩR_{\text{ext}} = R_1 + R_2 = 10 + 15 = 25\ \Omega.
  • Puterea totală dezvoltată în circuitul exterior (în cele două rezistoare):
P=I2(R1+R2)P = I^2 (R_1 + R_2)

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
P=(1,2 A)2⋅25 Ω=1,44⋅25=36 WP = (1{,}2\text{ A})^2 \cdot 25\ \Omega = 1{,}44 \cdot 25 = 36\text{ W}

(1 punct)

(Alternativ: P=P1+P2=U1I+R2I2=12⋅1,2+15⋅1,44=14,4+21,6=36 WP = P_1 + P_2 = U_1 I + R_2 I^2 = 12 \cdot 1{,}2 + 15 \cdot 1{,}44 = 14{,}4 + 21{,}6 = 36\text{ W}).

Rezultat final: P=36 WP = 36\text{ W}.


c) Tensiunea electromotoare a bateriei (4 puncte)

  • Tensiunea la bornele bateriei (tensiunea pe circuitul exterior) este:
U=U1+U2=I(R1+R2)=1,2 A⋅25 Ω=30 VU = U_1 + U_2 = I(R_1 + R_2) = 1{,}2\text{ A} \cdot 25\ \Omega = 30\text{ V}

(1 punct)

  • Randamentul circuitului electric este raportul dintre tensiunea utilă la borne și tensiunea electromotoare:
η=UE\eta = \frac{U}{E}

(2 puncte)

  • Cu η=93,75%=0,9375=1516\eta = 93{,}75\% = 0{,}9375 = \frac{15}{16}:
E=Uη=30 V0,9375=301516=30⋅1615=2⋅16=32 VE = \frac{U}{\eta} = \frac{30\text{ V}}{0{,}9375} = \frac{30}{\frac{15}{16}} = 30 \cdot \frac{16}{15} = 2 \cdot 16 = 32\text{ V}

(1 punct)

Rezultat final: E=32 VE = 32\text{ V}.


d) Rezistența internă a bateriei (4 puncte)

  • Din legea lui Ohm pentru întregul circuit:
I=ER1+R2+rI = \frac{E}{R_1 + R_2 + r}

(3 puncte)

  • Înlocuind valorile cunoscute:
1,2=3225+r  ⟹  25+r=321,2=32012=803 Ω1{,}2 = \frac{32}{25 + r} \implies 25 + r = \frac{32}{1{,}2} = \frac{320}{12} = \frac{80}{3}\ \Omega r=803−25=80−753=53 Ω≈1,67 Ω≈1,7 Ωr = \frac{80}{3} - 25 = \frac{80 - 75}{3} = \frac{5}{3}\ \Omega \approx 1{,}67\ \Omega \approx 1{,}7\ \Omega

(1 punct)

(Alternativ, din expresia randamentului η=RextRext+r  ⟹  2525+r=1516  ⟹  25+r=803  ⟹  r=53 Ω\eta = \frac{R_{\text{ext}}}{R_{\text{ext}} + r} \implies \frac{25}{25 + r} = \frac{15}{16} \implies 25 + r = \frac{80}{3} \implies r = \frac{5}{3}\ \Omega).

Rezultat final: r=53 Ω≈1,7 Ωr = \frac{5}{3}\ \Omega \approx 1{,}7\ \Omega.


D. OPTICĂ

Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1–5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. În figura alăturată sunt reprezentate secțiunile transversale prin patru lentile sferice subțiri confecționate din sticlă, aflate în aer. Lentila care poate avea distanța focală f=+0,1 mf = +0{,}1\text{ m} este:

Secțiuni transversale prin patru lentile subțiri

  • a. C
  • b. D
  • c. A
  • d. B (3p)

2. Fenomenul de reflexie a luminii constă în:

  • a. suprapunerea a două unde luminoase
  • b. întoarcerea luminii în mediul din care provine la întâlnirea suprafeței de separare cu un alt mediu
  • c. trecerea luminii într-un alt mediu, însoțită de schimbarea direcției de propagare
  • d. emisia de fotoelectroni de către mediul aflat sub acțiunea luminii (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, lucrul mecanic de extracție a electronilor dintr-un metal, prin efect fotoelectric extern poate fi exprimat prin relația:

  • a. L=hν0L = \frac{h}{\nu_0}
  • b. L=hλ0L = \frac{h}{\lambda_0}
  • c. L=h⋅ν0L = h \cdot \nu_0
  • d. L=h⋅λ0L = h \cdot \lambda_0 (3p)

4. Unitatea de măsură în S.I. a frecvenței fotonului este:

  • a. m\text{m}
  • b. Hz\text{Hz}
  • c. W\text{W}
  • d. J\text{J} (3p)

5. Două lentile subțiri având distanțele f1=50 cmf_1 = 50\text{ cm} și f2=−25 cmf_2 = -25\text{ cm} sunt alipite pentru a forma un sistem optic centrat. Distanța focală a acestui sistem optic are valoarea:

  • a. 25 cm25\text{ cm}
  • b. 75 cm75\text{ cm}
  • c. 2 cm2\text{ cm}
  • d. −50 cm-50\text{ cm} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • Distanța focală f=+0,1 m>0f = +0{,}1\text{ m} > 0 caracterizează o lentilă convergentă.
  • Pentru lentile din sticlă aflate în aer (nsticla˘>naern_{\text{sticlă}} > n_{\text{aer}}), o lentilă este convergentă dacă este mai groasă la mijloc decât la margini.
  • Analizând secțiunile transversale din figură:
    • A: lentilă plan-concavă (divergentă).
    • B: lentilă biconcavă (divergentă).
    • C: lentilă plan-convexă (convergentă).
    • D: menisc divergent (divergentă).
  • Singura lentilă convergentă este lentila C.
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Prin definiție, reflexia luminii este fenomenul de întoarcere parțială sau totală a luminii în mediul din care provine, la întâlnirea suprafeței de separare dintre două medii diferite.
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns c (3 puncte)

  • În teoria lui Einstein pentru efectul fotoelectric extern, lucrul mecanic de extracție LextL_{\text{ext}} este energia minimă necesară eliberării unui electron din metal și se exprimă prin frecvența de prag ν0\nu_0:
L=h⋅ν0L = h \cdot \nu_0
  • (Sau în funcție de lungimea de undă de prag λ0\lambda_0: L=hcλ0L = \frac{h c}{\lambda_0}).
  • Răspuns corect: c.

Item 4: Răspuns b (3 puncte)

  • În Sistemul Internațional, unitatea de măsură a frecvenței oricărei radiații periodice (inclusiv a fotonului) este Hertzul:
[ν]=s−1=Hz[\nu] = \text{s}^{-1} = \text{Hz}
  • Răspuns corect: b.

Item 5: Răspuns d (3 puncte)

  • Convergența optică a unui sistem format din două lentile subțiri alipite este suma convergențelor celor două lentile:
C=C1+C2=1f1+1f2C = C_1 + C_2 = \frac{1}{f_1} + \frac{1}{f_2}
  • Transformăm distanțele focale în metri: f1=0,5 mf_1 = 0{,}5\text{ m}, f2=−0,25 mf_2 = -0{,}25\text{ m}:
C=10,5 m+1−0,25 m=2 δ−4 δ=−2 δC = \frac{1}{0{,}5\text{ m}} + \frac{1}{-0{,}25\text{ m}} = 2\ \delta - 4\ \delta = -2\ \delta
  • Distanța focală echivalentă a sistemului optic centrat:
f=1C=1−2 m−1=−0,5 m=−50 cmf = \frac{1}{C} = \frac{1}{-2\text{ m}^{-1}} = -0{,}5\text{ m} = -50\text{ cm}
  • Răspuns corect: d.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

În fața unei lentile subțiri biconvexe simetrice, cu razele de curbură R1=∣R2∣=20 cmR_1 = |R_2| = 20\text{ cm}, se așază, perpendicular pe axa optică principală, un mic obiect luminos liniar, de înălțime y1=3 cmy_1 = 3\text{ cm}. Distanța focală a lentilei este f=20 cmf = 20\text{ cm}. Pe un ecran se formează imaginea obiectului luminos, de două ori mai mare decât acesta. Lentila se află în aer.

a. Determinați convergența lentilei. (4p)

b. Determinați distanța la care se află obiectul față de lentilă. (4p)

c. Construiți grafic mersul razelor de lumină prin lentilă pentru formarea imaginii descrise în enunț. (4p)

d. Calculați indicele de refracție al materialului din care este confecționată lentila. (3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Subiectul al II-lea

a. Convergența lentilei (4 puncte)

  • Convergența unei lentile este inversul distanței sale focale exprimate în metri:
C=1fC = \frac{1}{f}

(3 puncte)

  • Cu f=20 cm=0,2 mf = 20\text{ cm} = 0{,}2\text{ m}:
C=10,2 m=5 m−1=5 δ (dioptrii)C = \frac{1}{0{,}2\text{ m}} = 5\text{ m}^{-1} = 5\ \delta\ (\text{dioptrii})

(1 punct)

Rezultat final: C=5 m−1C = 5\text{ m}^{-1}.


b. Distanța de la obiect la lentilă (4 puncte)

  • Deoarece imaginea se prinde pe un ecran, aceasta este o imagine reală și răsturnată.
  • Mărirea liniară transversală este:
β=y2y1=−2\beta = \frac{y_2}{y_1} = -2
  • Relația dintre mărire și coordonatele pe axa optică principală:
β=x2x1=−2  ⟹  x2=−2x1\beta = \frac{x_2}{x_1} = -2 \implies x_2 = -2 x_1

(2 puncte)

  • Formula fundamentală a lentilelor subțiri:
1x2−1x1=1f\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f}
  • Înlocuind x2=−2x1x_2 = -2x_1:
1−2x1−1x1=1f  ⟹  −32x1=1f\frac{1}{-2x_1} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f} \implies -\frac{3}{2x_1} = \frac{1}{f}

(1 punct)

x1=−32f=−1,5⋅20 cm=−30 cmx_1 = -\frac{3}{2} f = -1{,}5 \cdot 20\text{ cm} = -30\text{ cm}
  • Distanța fizică de la obiect la lentilă este:
d1=−x1=30 cm=0,3 md_1 = -x_1 = 30\text{ cm} = 0{,}3\text{ m}

(1 punct)

(Verificare: x2=−2(−30)=+60 cmx_2 = -2(-30) = +60\text{ cm}; 160−1−30=160+260=360=120 cm−1=1f\frac{1}{60} - \frac{1}{-30} = \frac{1}{60} + \frac{2}{60} = \frac{3}{60} = \frac{1}{20}\text{ cm}^{-1} = \frac{1}{f}).

Rezultat final: −x1=30 cm-x_1 = 30\text{ cm}.


c. Construcția grafică a mersului razelor de lumină (4 puncte)

  • Obiectul ABAB este plasat perpendicular pe axa optică principală la x1=−30 cmx_1 = -30\text{ cm} (între focarul obiect FF, situat la −20 cm-20\text{ cm}, și dublul distanței focale 2F2F, situat la −40 cm-40\text{ cm}).
  • Pentru construirea imaginii vârfului BB folosim două raze caracteristice:
    1. O rază luminoasă paralelă cu axa optică principală, care după refracție prin lentilă trece prin focarul imagine F′F' (x=+20 cmx = +20\text{ cm}).
    2. O rază luminoasă ce trece prin centrul optic OO al lentilei și își continuă propagarea nedeviată.
  • Punctul de intersecție al celor două raze refractate dă poziția vârfului imaginii B1B_1, la distanța x2=+60 cmx_2 = +60\text{ cm} (în spatele lentilei, dincolo de 2F′2F').
  • Imaginea A1B1A_1 B_1 este reală, răsturnată și mărită de 2 ori (∣y2∣=2y1=6 cm|y_2| = 2 y_1 = 6\text{ cm}).

Construcția geometrică a imaginii reale printr-o lentilă convergentă

(Barem: reprezentarea grafică corectă a mersului razelor de lumină — 4p)


d. Indicele de refracție al lentilei (3 puncte)

  • Formula distanței focale a unei lentile subțiri în aer (naer≈1n_{\text{aer}} \approx 1):
C=1f=(n−1)(1R1−1R2)C = \frac{1}{f} = (n - 1)\left(\frac{1}{R_1} - \frac{1}{R_2}\right)

(2 puncte)

  • Lentila fiind biconvexă și simetrică, convenția de semne pentru razele de curbură este:
    • R1=+R=+20 cm=+0,2 mR_1 = +R = +20\text{ cm} = +0{,}2\text{ m}
    • R2=−R=−20 cm=−0,2 mR_2 = -R = -20\text{ cm} = -0{,}2\text{ m}
  • Înlocuind în formulă:
1f=(n−1)(1R−(−1R))=(n−1)2R\frac{1}{f} = (n - 1)\left(\frac{1}{R} - \left(-\frac{1}{R}\right)\right) = (n - 1)\frac{2}{R}
  • Deoarece f=R=20 cmf = R = 20\text{ cm}:
1R=(n−1)2R  ⟹  1=2(n−1)  ⟹  n−1=0,5  ⟹  n=1,5\frac{1}{R} = (n - 1)\frac{2}{R} \implies 1 = 2(n - 1) \implies n - 1 = 0{,}5 \implies n = 1{,}5

(1 punct)

Rezultat final: n=1,5n = 1{,}5.


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Distanța dintre fantele unui dispozitiv Young este 2ℓ=1,5 mm2\ell = 1{,}5\text{ mm}, iar distanța care separă planul fantelor de ecranul pe care se observă figura de interferență este D=3 mD = 3\text{ m}. Sursa este plasată pe axa de simetrie a dispozitivului și emite o radiație luminoasă monocromatică și coerentă cu lungimea de undă λ=500 nm\lambda = 500\text{ nm}.

a. Calculați frecvența radiației monocromatice utilizate. (3p)

b. Determinați interfranja figurii de interferență observate pe ecran. (4p)

c. Determinați distanța, măsurată pe ecran, care separă maximul de ordinul 3 aflat de o parte a maximului central, de primul minim de interferență situat de aceeași parte a maximului central. (4p)

d. Una dintre fantele dispozitivului se acoperă cu o lamă transparentă, de grosime e1=12 μme_1 = 12\ \mu\text{m} și indice de refracție n1=1,5n_1 = 1{,}5, iar cealaltă fantă se acoperă cu o altă lamă transparentă, de grosime e2=15 μme_2 = 15\ \mu\text{m} și indice de refracție n2n_2. Sistemul de franje observat pe ecran nu își modifică poziția. Determinați indicele de refracție n2n_2. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem — Optică Subiectul al III-lea

a. Frecvența radiației luminoase (3 puncte)

  • Relația dintre viteza de propagare a luminii în vid cc, lungimea de undă λ\lambda și frecvența ν\nu este:
c=λ⋅ν  ⟹  ν=cλc = \lambda \cdot \nu \implies \nu = \frac{c}{\lambda}

(2 puncte)

  • Introducem valorile numerice (c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, λ=500 nm=500⋅10−9 m=5⋅10−7 m\lambda = 500\text{ nm} = 500 \cdot 10^{-9}\text{ m} = 5 \cdot 10^{-7}\text{ m}):
ν=3⋅108 m/s5⋅10−7 m=0,6⋅1015 Hz=6⋅1014 Hz\nu = \frac{3 \cdot 10^8\text{ m/s}}{5 \cdot 10^{-7}\text{ m}} = 0{,}6 \cdot 10^{15}\text{ Hz} = 6 \cdot 10^{14}\text{ Hz}

(1 punct)

Rezultat final: ν=6⋅1014 Hz\nu = 6 \cdot 10^{14}\text{ Hz}.


b. Interfranja figurii de interferență (4 puncte)

  • Expresia interfranjei (distanța dintre două maxime sau două minime consecutive) în dispozitivul Young este:
i=λD2ℓi = \frac{\lambda D}{2\ell}

(3 puncte)

  • Substituim datele numerice (D=3 mD = 3\text{ m}, 2ℓ=1,5 mm=1,5⋅10−3 m2\ell = 1{,}5\text{ mm} = 1{,}5 \cdot 10^{-3}\text{ m}, λ=5⋅10−7 m\lambda = 5 \cdot 10^{-7}\text{ m}):
i=5⋅10−7 m⋅3 m1,5⋅10−3 m=15⋅10−71,5⋅10−3=10⋅10−4 m=10−3 m=1 mmi = \frac{5 \cdot 10^{-7}\text{ m} \cdot 3\text{ m}}{1{,}5 \cdot 10^{-3}\text{ m}} = \frac{15 \cdot 10^{-7}}{1{,}5 \cdot 10^{-3}} = 10 \cdot 10^{-4}\text{ m} = 10^{-3}\text{ m} = 1\text{ mm}

(1 punct)

Rezultat final: i=1 mmi = 1\text{ mm}.


c. Distanța dintre maximul de ordinul 3 și primul minim (4 puncte)

  • Poziția maximului de ordinul k=3k = 3 față de maximul central (x=0x = 0):
xmax⁡,3=3⋅ix_{\max,3} = 3 \cdot i

(1 punct)

xmax⁡,3=3⋅1 mm=3 mmx_{\max,3} = 3 \cdot 1\text{ mm} = 3\text{ mm}
  • Poziția primului minim de interferență situat de aceeași parte a maximului central (k=1k = 1, corespunzător diferenței de drum Δr=λ2\Delta r = \frac{\lambda}{2}):
xmin⁡,1=i2x_{\min,1} = \frac{i}{2}

(1 punct)

xmin⁡,1=1 mm2=0,5 mmx_{\min,1} = \frac{1\text{ mm}}{2} = 0{,}5\text{ mm}
  • Distanța măsurată pe ecran dintre cele două franje:
Δx=xmax⁡,3−xmin⁡,1=3i−i2=2,5i\Delta x = x_{\max,3} - x_{\min,1} = 3i - \frac{i}{2} = 2{,}5 i

(1 punct)

Δx=2,5⋅1 mm=2,5 mm=0,25 cm\Delta x = 2{,}5 \cdot 1\text{ mm} = 2{,}5\text{ mm} = 0{,}25\text{ cm}

(1 punct)

(Notă: În baremul oficial de notare este indicat Δx=2,5 cm\Delta x = 2{,}5\text{ cm} dintr-o eroare de tipar a unității de măsură, valoarea corectă derivată riguros din i=1 mmi = 1\text{ mm} fiind Δx=2,5 mm=0,25 cm\Delta x = 2{,}5\text{ mm} = 0{,}25\text{ cm}).

Rezultat final: Δx=2,5 mm\Delta x = 2{,}5\text{ mm}.


d. Indicele de refracție al celei de-a doua lame (4 puncte)

  • Introducerea unei lame transparente de grosime ee și indice de refracție nn în calea fasciculului provenit de la o fantă mărește drumul optic cu:
δ=(n−1)e\delta = (n - 1)e

(1 punct pentru δ1=(n1−1)e1\delta_1 = (n_1 - 1)e_1, 1 punct pentru δ2=(n2−1)e2\delta_2 = (n_2 - 1)e_2)

  • Deplasarea figurii de interferență pe ecran este proporțională cu diferența drumurilor optice suplimentare introduse:
Δx0=D2ℓ(δ1−δ2)\Delta x_0 = \frac{D}{2\ell} (\delta_1 - \delta_2)
  • Deoarece sistemul de franje nu își modifică poziția (Δx0=0\Delta x_0 = 0), drumurile optice suplimentare introduse de cele două lame trebuie să fie riguros egale:
δ1=δ2  ⟹  (n1−1)e1=(n2−1)e2\delta_1 = \delta_2 \implies (n_1 - 1)e_1 = (n_2 - 1)e_2

(1 punct)

  • Introducem valorile numerice (e1=12 μme_1 = 12\ \mu\text{m}, n1=1,5n_1 = 1{,}5, e2=15 μme_2 = 15\ \mu\text{m}):
(1,5−1)⋅12 μm=(n2−1)⋅15 μm(1{,}5 - 1) \cdot 12\ \mu\text{m} = (n_2 - 1) \cdot 15\ \mu\text{m} 0,5⋅12=15(n2−1)  ⟹  6=15(n2−1)0{,}5 \cdot 12 = 15 (n_2 - 1) \implies 6 = 15 (n_2 - 1) n2−1=615=25=0,4n_2 - 1 = \frac{6}{15} = \frac{2}{5} = 0{,}4 n2=1+0,4=1,4n_2 = 1 + 0{,}4 = 1{,}4

(1 punct)

Rezultat final: n2=1,4n_2 = 1{,}4.