BACEduHub
fizicaTeoretică / RealAnul 2023Sesiunea Iunie

Bacalaureat 2023 - Fizică Teoretic (Varianta 5)

Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese de candidat dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.


A. MECANICĂ

Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Un corp cu masa mm coboară uniform pe un plan înclinat cu unghiul α\alpha față de orizontală, de la înălțimea h1h_1 până la înălțimea h2h_2. Lucrul mecanic efectuat de greutatea corpului este:

  • a. mg(h1−h2)sin⁡αmg(h_1 - h_2)\sin\alpha
  • b. mg(h2−h1)sin⁡αmg(h_2 - h_1)\sin\alpha
  • c. mg(h2−h1)mg(h_2 - h_1)
  • d. mg(h1−h2)mg(h_1 - h_2) (3p)

2. Un corp având masa mm este legat de un resort având constanta elastică kk. În momentul în care resortul este alungit cu xx, forța elastică are modulul:

  • a. k⋅x−m⋅gk \cdot x - m \cdot g
  • b. k⋅xk \cdot x
  • c. k⋅x22−m⋅g\frac{k \cdot x^2}{2} - m \cdot g
  • d. k⋅x22\frac{k \cdot x^2}{2} (3p)

3. Forța de rezistență la înaintare a unui autoturism depinde de viteză conform relației Fr=α⋅v+β⋅v2F_r = \alpha \cdot v + \beta \cdot v^2, unde α\alpha și β\beta sunt două constante. Unitatea de măsură în S.I. a constantei β\beta este:

  • a. kg⋅m−1\text{kg}\cdot\text{m}^{-1}
  • b. kg⋅s−1\text{kg}\cdot\text{s}^{-1}
  • c. kg⋅m\text{kg}\cdot\text{m}
  • d. kg⋅m⋅s−2\text{kg}\cdot\text{m}\cdot\text{s}^{-2} (3p)

4. Un jucător de fotbal lovește o minge aflată inițial în repaus. Ca urmare mingea capătă viteza v=15 m/sv = 15\text{ m/s}. Masa mingii este m=0,4 kgm = 0,4\text{ kg}, iar durata loviturii Δt=0,01 s\Delta t = 0,01\text{ s}. Modulul forței medii aplicate mingii de jucător este:

  • a. 4⋅102 N4 \cdot 10^2\text{ N}
  • b. 5⋅102 N5 \cdot 10^2\text{ N}
  • c. 6⋅102 N6 \cdot 10^2\text{ N}
  • d. 7⋅102 N7 \cdot 10^2\text{ N} (3p)

5. Un resort, inițial nedeformat, este alungit. În graficul din figura alăturată este reprezentată dependența modulului forței elastice de alungirea resortului. Lucrul mecanic efectuat de forța elastică în timpul alungirii resortului până la x=4 cmx = 4\text{ cm} este:

Graficul modulului forței elastice în funcție de alungire

  • a. −1,6 mJ-1,6\text{ mJ}
  • b. −3,2 mJ-3,2\text{ mJ}
  • c. −0,16 J-0,16\text{ J}
  • d. −0,32 J-0,32\text{ J} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul I

Item 1: Răspuns d (3 puncte)

  • Greutatea este o forță conservativă, iar lucrul mecanic efectuat de ea depinde exclusiv de diferența de nivel dintre poziția inițială și poziția finală, fiind independent de drumul parcurs sau de înclinarea planului:
LG=m⋅g⋅(hinițial−hfinal)=m⋅g⋅(h1−h2)L_G = m \cdot g \cdot (h_{\text{inițial}} - h_{\text{final}}) = m \cdot g \cdot (h_1 - h_2)
  • Corpul coborând (h1>h2h_1 > h_2), lucrul mecanic al greutății este motor (LG>0L_G > 0).
  • Răspuns corect: d.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Modulul forței elastice dezvoltate într-un resort deformat cu alungirea xx este dat direct de legea lui Hooke pentru corpuri elastice unidimensionale:
Fel=k⋅∣x∣=k⋅xF_{\text{el}} = k \cdot |x| = k \cdot x
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns a (3 puncte)

  • Din principiul omogenității dimensionale, fiecare termen al sumei din forța de rezistență trebuie să aibă dimensiunea unei forțe:
[Fr]=[β⋅v2]  ⟹  [β]=[Fr][v2][F_r] = [\beta \cdot v^2] \implies [\beta] = \frac{[F_r]}{[v^2]}
  • Înlocuind unitățile fundamentale S.I. ([F]=N=kg⋅m⋅s−2[F] = \text{N} = \text{kg}\cdot\text{m}\cdot\text{s}^{-2} și [v]=m⋅s−1[v] = \text{m}\cdot\text{s}^{-1}):
[β]=kg⋅m⋅s−2(m⋅s−1)2=kg⋅m⋅s−2m2⋅s−2=kg⋅m−1[\beta] = \frac{\text{kg}\cdot\text{m}\cdot\text{s}^{-2}}{(\text{m}\cdot\text{s}^{-1})^2} = \frac{\text{kg}\cdot\text{m}\cdot\text{s}^{-2}}{\text{m}^2\cdot\text{s}^{-2}} = \text{kg}\cdot\text{m}^{-1}
  • Răspuns corect: a.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Conform teoremei impulsului, impulsul forței medii aplicate este egal cu variația impulsului mingii:
Fmed⋅Δt=Δp=m⋅v−m⋅v0F_{\text{med}} \cdot \Delta t = \Delta p = m \cdot v - m \cdot v_0
  • Mingea fiind inițial în repaus (v0=0v_0 = 0), modulul forței medii este:
Fmed=m⋅vΔt=0,4 kg⋅15 m/s0,01 s=6 N⋅s0,01 s=600 N=6⋅102 NF_{\text{med}} = \frac{m \cdot v}{\Delta t} = \frac{0,4\text{ kg} \cdot 15\text{ m/s}}{0,01\text{ s}} = \frac{6\text{ N}\cdot\text{s}}{0,01\text{ s}} = 600\text{ N} = 6 \cdot 10^2\text{ N}
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Forța elastică F⃗el=−kx⃗\vec{F}_{\text{el}} = -k \vec{x} are sens opus alungirii, deci lucrul său mecanic în timpul alungirii de la starea nedeformată (x0=0x_0 = 0) până la alungirea xx este rezistent:
Lel=−kx22=−Fel(x)⋅x2L_{\text{el}} = -\frac{k x^2}{2} = -\frac{F_{\text{el}}(x) \cdot x}{2}
  • Din grafic citim valoarea forței la alungirea x=4 cm=0,04 mx = 4\text{ cm} = 0,04\text{ m}: Fel=8 NF_{\text{el}} = 8\text{ N}.
  • Calcul numeric:
Lel=−8 N⋅0,04 m2=−0,16 JL_{\text{el}} = -\frac{8\text{ N} \cdot 0,04\text{ m}}{2} = -0,16\text{ J}
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

Un corp cu masa m=0,50 kgm = 0,50\text{ kg}, aflat inițial în repaus, este ridicat de-a lungul unui plan înclinat cu unghiul α≅37∘\alpha \cong 37^\circ (sin⁡α=0,6; cos⁡α=0,8\sin\alpha = 0,6;\ \cos\alpha = 0,8) față de orizontală, sub acțiunea unei forțe FF orientată orizontal, ca în figura alăturată. Coeficientul de frecare la alunecarea corpului pe suprafața planului înclinat este μ=0,30\mu = 0,30. Dependența de timp a vitezei corpului este redată în graficul alăturat.

Corpul pe planul înclinat acționat de forța orizontală F

a. Reprezentați toate forțele care acționează asupra corpului în timpul urcării pe planul înclinat.

b. Calculați valoarea accelerației corpului.

c. Determinați modulul forței FF.

d. La momentul t=14 st = 14\text{ s} acțiunea forței FF încetează. Calculați timpul de urcare a corpului pe planul înclinat, măsurat din momentul încetării acțiunii forței, până la oprirea corpului pe planul înclinat.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al II-lea

a. Reprezentarea tuturor forțelor la urcarea pe plan (4 puncte)

  • În timpul urcării accelerate pe planul înclinat, asupra corpului acționează următoarele forțe:
    1. Greutatea corpului: G⃗=mg⃗\vec{G} = m \vec{g}, orientată vertical în jos;
    2. Forța de tracțiune: F⃗\vec{F}, orientată orizontal spre planul înclinat;
    3. Reacțiunea normală a planului: N⃗\vec{N}, orientată perpendicular pe plan în sus;
    4. Forța de frecare la alunecare: F⃗f\vec{F}_f, orientată de-a lungul planului înclinat în jos (opus sensului mișcării de urcare).

Reprezentarea forțelor care acționează asupra corpului pe planul înclinat

(4 puncte pentru reprezentarea corectă a tuturor forțelor)

b. Accelerația corpului (3 puncte)

  • Din graficul vitezei în funcție de timp v(t)v(t), mișcarea este rectilinie uniform accelerată.
  • Accelerația este panta dreptei:
a=ΔvΔta = \frac{\Delta v}{\Delta t}

(2 puncte)

  • Citind din grafic variația vitezei pe intervalul indicat (la t=10 st = 10\text{ s}, v=9 m/sv = 9\text{ m/s} sau la t=14 st = 14\text{ s}, v=12,6 m/sv = 12,6\text{ m/s}):
a=9 m/s−0 m/s10 s−0 s=0,9 m/s2a = \frac{9\text{ m/s} - 0\text{ m/s}}{10\text{ s} - 0\text{ s}} = 0,9\text{ m/s}^2

(1 punct pentru rezultatul final a=0,9 m/s2a = 0,9\text{ m/s}^2)

c. Modulul forței orizontale FF (4 puncte)

  • Alegem un sistem cartezian de coordonate cu axa OxOx orientată de-a lungul planului înclinat în sus și axa OyOy perpendiculară pe plan în sus.
  • Proiecțiile forțelor pe axa OyOy asigură echilibrul pe direcție normală:
N−mgcos⁡α−Fsin⁡α=0  ⟹  N=mgcos⁡α+Fsin⁡αN - mg\cos\alpha - F\sin\alpha = 0 \implies N = mg\cos\alpha + F\sin\alpha

(1 punct)

  • Modulul forței de frecare la alunecare este:
Ff=μ⋅N=μ(mgcos⁡α+Fsin⁡α)F_f = \mu \cdot N = \mu (mg\cos\alpha + F\sin\alpha)

(1 punct)

  • Aplicăm principiul al doilea al dinamicii pe axa OxOx (direcția mișcării de urcare):
Fcos⁡α−mgsin⁡α−Ff=maF\cos\alpha - mg\sin\alpha - F_f = ma

(1 punct)

  • Înlocuind expresia forței de frecare:
Fcos⁡α−mgsin⁡α−μ(mgcos⁡α+Fsin⁡α)=maF\cos\alpha - mg\sin\alpha - \mu (mg\cos\alpha + F\sin\alpha) = ma F(cos⁡α−μsin⁡α)=ma+mg(sin⁡α+μcos⁡α)F(\cos\alpha - \mu\sin\alpha) = ma + mg(\sin\alpha + \mu\cos\alpha)
  • Introducem valorile numerice (m=0,5 kgm = 0,5\text{ kg}, g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2, a=0,9 m/s2a = 0,9\text{ m/s}^2, μ=0,3\mu = 0,3, sin⁡α=0,6\sin\alpha = 0,6, cos⁡α=0,8\cos\alpha = 0,8):
F(0,8−0,3⋅0,6)=0,5⋅0,9+0,5⋅10⋅(0,6+0,3⋅0,8)F(0,8 - 0,3 \cdot 0,6) = 0,5 \cdot 0,9 + 0,5 \cdot 10 \cdot (0,6 + 0,3 \cdot 0,8) F(0,8−0,18)=0,45+5⋅(0,6+0,24)F(0,8 - 0,18) = 0,45 + 5 \cdot (0,6 + 0,24) 0,62⋅F=0,45+5⋅0,84=0,45+4,20=4,650,62 \cdot F = 0,45 + 5 \cdot 0,84 = 0,45 + 4,20 = 4,65 F=4,650,62=7,5 NF = \frac{4,65}{0,62} = 7,5\text{ N}

(1 punct pentru rezultatul final F=7,5 NF = 7,5\text{ N})

d. Timpul de urcare până la oprire după încetarea forței FF (4 puncte)

  • La momentul t1=14 st_1 = 14\text{ s}, viteza corpului pe plan atinge valoarea:
v1=a⋅t1=0,9 m/s2⋅14 s=12,6 m/sv_1 = a \cdot t_1 = 0,9\text{ m/s}^2 \cdot 14\text{ s} = 12,6\text{ m/s}
  • După încetarea forței FF, corpul continuă să urce pe plan prin inerție, fiind frânat de componenta tangențială a greutății și de noua forță de frecare:
−mgsin⁡α−Ff′=ma′-mg\sin\alpha - F_f' = m a'

(1 punct)

  • Pe direcție normală forța de apăsare devine exclusiv N′=mgcos⁡αN' = mg\cos\alpha, deci forța de frecare este:
Ff′=μ⋅mgcos⁡αF_f' = \mu \cdot mg\cos\alpha

(1 punct)

  • Accelerația (decelerația) de frânare este:
a′=−g(sin⁡α+μcos⁡α)=−10⋅(0,6+0,3⋅0,8)=−10⋅0,84=−8,4 m/s2a' = -g(\sin\alpha + \mu\cos\alpha) = -10 \cdot (0,6 + 0,3 \cdot 0,8) = -10 \cdot 0,84 = -8,4\text{ m/s}^2
  • Din ecuația vitezei până la oprirea momentană (v=0v = 0):
Δt2=0−v1a′\Delta t_2 = \frac{0 - v_1}{a'}

(1 punct)

  • Calcul numeric:
Δt2=−12,6 m/s−8,4 m/s2=1,5 s\Delta t_2 = \frac{-12,6\text{ m/s}}{-8,4\text{ m/s}^2} = 1,5\text{ s}

(1 punct pentru rezultatul final Δt2=1,5 s\Delta t_2 = 1,5\text{ s})


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

Un corp având masa m=1 kgm = 1\text{ kg} se află în repaus pe o platformă orizontală situată la înălțimea h=0,6 mh = 0,6\text{ m} față de sol. Sub acțiunea unei forțe constante F=52 NF = 5\sqrt{2}\text{ N}, care formează cu orizontala unghiul α=45∘\alpha = 45^\circ, ca în figura alăturată, corpul parcurge distanța d=0,5 md = 0,5\text{ m}. Când corpul ajunge la capătul platformei, acțiunea forței FF încetează, iar corpul se desprinde de platformă. Mișcarea pe suprafața orizontală are loc cu frecare, coeficientul de frecare la alunecare fiind μ=0,2\mu = 0,2. Se neglijează interacțiunea cu aerul. Energia potențială gravitațională se consideră nulă la nivelul solului.

Corpul pe platforma orizontală

Determinați:

a. lucrul mecanic efectuat de forța FF;

b. viteza corpului după parcurgerea distanței dd;

c. puterea medie dezvoltată de forța FF;

d. modulul impulsului corpului în momentul imediat anterior impactului cu solul.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al III-lea

a. Lucrul mecanic efectuat de forța FF (4 puncte)

  • Lucrul mecanic al unei forțe constante se calculează prin produsul scalar dintre forță și vectorul deplasare:
LF=F⋅d⋅cos⁡αL_F = F \cdot d \cdot \cos\alpha

(3 puncte)

  • Calcul numeric:
LF=52 N⋅0,5 m⋅22=5⋅0,5⋅22=2,5 JL_F = 5\sqrt{2}\text{ N} \cdot 0,5\text{ m} \cdot \frac{\sqrt{2}}{2} = 5 \cdot 0,5 \cdot \frac{2}{2} = 2,5\text{ J}

(1 punct pentru rezultatul final LF=2,5 JL_F = 2,5\text{ J})

b. Viteza corpului la desprinderea de platformă (4 puncte)

  • Teorema variației energiei cinetice pe distanța dd:
ΔEc=LF+Lf\Delta E_c = L_F + L_f

(1 punct)

  • Pe verticală, componenta Fsin⁡αF\sin\alpha a forței reduce apăsarea normală pe platformă: N+Fsin⁡α−mg=0  ⟹  N=mg−Fsin⁡αN + F\sin\alpha - mg = 0 \implies N = mg - F\sin\alpha. Lucrul mecanic al frecării este:
Lf=−Ff⋅d=−μ(mg−Fsin⁡α)⋅dL_f = -F_f \cdot d = -\mu(mg - F\sin\alpha) \cdot d

(1 punct)

  • Calcul numeric al lucrului forței de frecare:
Lf=−0,2⋅(1⋅10−52⋅22)⋅0,5=−0,2⋅(10−5)⋅0,5=−0,2⋅5⋅0,5=−0,5 JL_f = -0,2 \cdot \left(1 \cdot 10 - 5\sqrt{2} \cdot \frac{\sqrt{2}}{2}\right) \cdot 0,5 = -0,2 \cdot (10 - 5) \cdot 0,5 = -0,2 \cdot 5 \cdot 0,5 = -0,5\text{ J}
  • Variația energiei cinetice (pornind din repaus, v0=0v_0 = 0):
ΔEc=mv22\Delta E_c = \frac{m v^2}{2}

(1 punct)

  • Egalăm termenii:
mv22=LF+Lf=2,5 J−0,5 J=2,0 J\frac{m v^2}{2} = L_F + L_f = 2,5\text{ J} - 0,5\text{ J} = 2,0\text{ J} v=2⋅2,0 J1 kg=2 m/sv = \sqrt{\frac{2 \cdot 2,0\text{ J}}{1\text{ kg}}} = 2\text{ m/s}

(1 punct pentru rezultatul final v=2 m/sv = 2\text{ m/s})

c. Puterea medie dezvoltată de forța FF (3 puncte)

  • Puterea medie dezvoltată de forță pe deplasarea rectilinie accelerată este:
Pm=F⋅vm⋅cos⁡αP_m = F \cdot v_m \cdot \cos\alpha

(1 punct)

  • Viteza medie în mișcarea rectilinie uniform accelerată pornind din repaus:
vm=v0+v2=0+2 m/s2=1 m/sv_m = \frac{v_0 + v}{2} = \frac{0 + 2\text{ m/s}}{2} = 1\text{ m/s}

(1 punct)

  • Calcul numeric:
Pm=52 N⋅1 m/s⋅22=5 WP_m = 5\sqrt{2}\text{ N} \cdot 1\text{ m/s} \cdot \frac{\sqrt{2}}{2} = 5\text{ W}

(1 punct pentru rezultatul final Pm=5 WP_m = 5\text{ W})

d. Modulul impulsului corpului imediat anterior impactului cu solul (4 puncte)

  • Modulul impulsului la contactul cu solul este:
p′=m⋅v′p' = m \cdot v'

(1 punct)

  • În timpul căderii libere de la înălțimea hh, singura forță care acționează este greutatea (forță conservativă), deci aplicăm conservarea energiei mecanice sau teorema variației energiei cinetice:
ΔEc=Ltotal=LG\Delta E_c = L_{\text{total}} = L_G

(1 punct)

mv′22−mv22=mgh  ⟹  v′2=v2+2gh\frac{m v'^2}{2} - \frac{m v^2}{2} = mgh \implies v'^2 = v^2 + 2gh

(1 punct)

  • Calcul numeric al vitezei de impact v′v':
v′2=(2 m/s)2+2⋅10 m/s2⋅0,6 m=4+12=16 m2/s2  ⟹  v′=4 m/sv'^2 = (2\text{ m/s})^2 + 2 \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 0,6\text{ m} = 4 + 12 = 16\text{ m}^2/\text{s}^2 \implies v' = 4\text{ m/s}
  • Modulul impulsului corpului:
p′=1 kg⋅4 m/s=4 kg⋅m/sp' = 1\text{ kg} \cdot 4\text{ m/s} = 4\text{ kg}\cdot\text{m/s}

(1 punct pentru rezultatul final p′=4 kg⋅m/sp' = 4\text{ kg}\cdot\text{m/s})


B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1N_A = 6,02 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1}, constanta gazelor ideale R=8,31 J/(mol⋅K)R = 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}). Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relația: p⋅V=νRTp \cdot V = \nu R T.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. O cantitate dată de gaz ideal efectuează un proces termodinamic în care gazul cedează căldură mediului exterior. Acest proces poate fi:

  • a. o comprimare la temperatură constantă;
  • b. o destindere adiabatică;
  • c. o destindere la temperatură constantă;
  • d. o încălzire la volum constant. (3p)

2. O cantitate ν\nu de gaz ideal se destinde adiabatic, iar temperatura se modifică de la TiT_i la TfT_f. Lucrul mecanic efectuat de gaz poate fi exprimat, în funcție de exponentul adiabatic γ=CpCV\gamma = \frac{C_p}{C_V}, prin relația:

  • a. L=νRγ−1(Tf−Ti)L = \frac{\nu R}{\gamma - 1}(T_f - T_i)
  • b. L=νRγ+1(Ti−Tf)L = \frac{\nu R}{\gamma + 1}(T_i - T_f)
  • c. L=νRγγ−1(Ti−Tf)L = \frac{\nu R \gamma}{\gamma - 1}(T_i - T_f)
  • d. L=νRγ−1(Ti−Tf)L = \frac{\nu R}{\gamma - 1}(T_i - T_f) (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură în S.I. pentru mărimea fizică exprimată prin produsul p⋅Vp \cdot V poate fi scrisă în forma:

  • a. J⋅m\text{J}\cdot\text{m}
  • b. N⋅m\text{N}\cdot\text{m}
  • c. N⋅m−1\text{N}\cdot\text{m}^{-1}
  • d. J⋅m−3\text{J}\cdot\text{m}^{-3} (3p)

4. O cantitate de gaz ideal biatomic (CV=2,5RC_V = 2,5 R) se destinde la presiune constantă primind căldura Q=140 kJQ = 140\text{ kJ}. Variația energiei interne a gazului este:

  • a. ΔU=350 kJ\Delta U = 350\text{ kJ}
  • b. ΔU=140 kJ\Delta U = 140\text{ kJ}
  • c. ΔU=100 kJ\Delta U = 100\text{ kJ}
  • d. ΔU=70 kJ\Delta U = 70\text{ kJ} (3p)

5. În figura alăturată sunt reprezentate, în coordonate p−Tp-T, trei transformări la volum constant pentru același gaz ideal. Relația între densitățile gazului în cele trei procese este:

Trei transformări izocore în coordonate p-T

  • a. ρ3>ρ2>ρ1\rho_3 > \rho_2 > \rho_1
  • b. ρ1>ρ2>ρ3\rho_1 > \rho_2 > \rho_3
  • c. ρ3>ρ1>ρ2\rho_3 > \rho_1 > \rho_2
  • d. ρ1=ρ2=ρ3\rho_1 = \rho_2 = \rho_3 (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • Conform primului principiu al termodinamicii: Q=ΔU+LQ = \Delta U + L.
  • Într-o comprimare izotermă (T=ctT = \text{ct}), variația energiei interne este nulă (ΔU=0\Delta U = 0). Deoarece volumul scade, lucrul mecanic este negativ (L<0L < 0), rezultând Q=L<0Q = L < 0, deci gazul cedează căldură mediului exterior.
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns d (3 puncte)

  • În transformarea adiabatică, schimbul de căldură este nul (Q=0Q = 0), deci L=−ΔU=−νCV(Tf−Ti)=νCV(Ti−Tf)L = -\Delta U = -\nu C_V (T_f - T_i) = \nu C_V (T_i - T_f).
  • Folosind relația lui Robert Mayer (Cp−CV=RC_p - C_V = R) și definiția coeficientului adiabatic (γ=CpCV\gamma = \frac{C_p}{C_V}):
CV(γ−1)=R  ⟹  CV=Rγ−1C_V (\gamma - 1) = R \implies C_V = \frac{R}{\gamma - 1}
  • Înlocuind CVC_V în expresia lucrului mecanic:
L=νRγ−1(Ti−Tf)L = \frac{\nu R}{\gamma - 1}(T_i - T_f)
  • Răspuns corect: d.

Item 3: Răspuns b (3 puncte)

  • Analizăm unitățile fundamentale S.I. ale produsului presiune-volum:
[p⋅V]=[p]⋅[V]=Nm2⋅m3=N⋅m[p \cdot V] = [p] \cdot [V] = \frac{\text{N}}{\text{m}^2} \cdot \text{m}^3 = \text{N}\cdot\text{m}
  • Deoarece 1 N⋅m=1 J1\text{ N}\cdot\text{m} = 1\text{ J}, ambele forme exprimă unitatea de energie în S.I.
  • Răspuns corect: b.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Pentru gazul ideal biatomic cu CV=2,5RC_V = 2,5 R, capacitatea calorică molară la presiune constantă este Cp=CV+R=3,5RC_p = C_V + R = 3,5 R.
  • Raportul dintre variația energiei interne și căldura primită la presiune constantă este:
ΔUQ=νCVΔTνCpΔT=CVCp=2,5R3,5R=57\frac{\Delta U}{Q} = \frac{\nu C_V \Delta T}{\nu C_p \Delta T} = \frac{C_V}{C_p} = \frac{2,5 R}{3,5 R} = \frac{5}{7}
  • Calcul numeric:
ΔU=57⋅Q=57⋅140 kJ=100 kJ\Delta U = \frac{5}{7} \cdot Q = \frac{5}{7} \cdot 140\text{ kJ} = 100\text{ kJ}
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Din ecuația termică de stare a gazului ideal, exprimăm presiunea în funcție de densitate:
p=ρRμT  ⟹  pT=Rμ⋅ρp = \frac{\rho R}{\mu} T \implies \frac{p}{T} = \frac{R}{\mu} \cdot \rho
  • În coordonate p−Tp-T, panta fiecărei drepte izocore este proporțională cu densitatea gazului ρ\rho.
  • Dreapta 3 are panta cea mai mare, urmată de dreapta 2 și apoi dreapta 1, rezultând ρ3>ρ2>ρ1\rho_3 > \rho_2 > \rho_1.
  • Răspuns corect: a.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

Un cilindru orizontal, închis la ambele capete, este împărțit în două compartimente printr-un piston termoizolant, de grosime neglijabilă și care se poate deplasa fără frecare. Într-un compartiment se află neon (μ1=20 g/mol\mu_1 = 20\text{ g/mol}), iar în celălalt se află oxigen (μ2=32 g/mol\mu_2 = 32\text{ g/mol}). Masele celor două gaze sunt egale. Temperatura în ambele compartimente este aceeași, t1=27∘Ct_1 = 27^\circ\text{C}, iar pistonul se află în echilibru mecanic. Cantitatea totală de gaz din cilindru este ν=6,5 mol\nu = 6,5\text{ mol}. Gazele sunt considerate ideale.

a. Calculați raportul dintre lungimile compartimentelor ocupate de cele două gaze l1/l2l_1 / l_2.

b. Determinați cantitatea de neon din cilindru.

c. Se modifică temperatura oxigenului până la valoarea pentru care pistonul se află în echilibru la mijlocul cilindrului. Determinați variația temperaturii oxigenului, considerând că temperatura neonului nu se modifică.

d. Calculați masa molară a amestecului de gaze obținut prin îndepărtarea pistonului.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al II-lea

a. Raportul lungimilor compartimentelor l1/l2l_1 / l_2 (3 puncte)

  • Pistonul fiind în echilibru mecanic, presiunile din cele două compartimente sunt egale (p1=p2=pp_1 = p_2 = p). Secțiunea cilindrului fiind constantă (SS), volumul fiecărui compartiment este V=S⋅lV = S \cdot l.
  • Ecuația de stare pentru fiecare compartiment:
p⋅S⋅l1=mμ1RT1p \cdot S \cdot l_1 = \frac{m}{\mu_1} R T_1

(1 punct)

p⋅S⋅l2=mμ2RT1p \cdot S \cdot l_2 = \frac{m}{\mu_2} R T_1

(1 punct)

  • Împărțind membru cu membru cele două ecuații:
l1l2=μ2μ1\frac{l_1}{l_2} = \frac{\mu_2}{\mu_1}
  • Calcul numeric:
l1l2=32 g/mol20 g/mol=1,6\frac{l_1}{l_2} = \frac{32\text{ g/mol}}{20\text{ g/mol}} = 1,6

(1 punct pentru rezultatul final l1/l2=1,6l_1 / l_2 = 1,6)

b. Cantitatea de neon din cilindru (4 puncte)

  • Raportul numărului de moli al celor două gaze este invers proporțional cu masele molare:
ν1ν2=m/μ1m/μ2=μ2μ1=1,6  ⟹  ν2=ν11,6\frac{\nu_1}{\nu_2} = \frac{m / \mu_1}{m / \mu_2} = \frac{\mu_2}{\mu_1} = 1,6 \implies \nu_2 = \frac{\nu_1}{1,6}

(2 puncte)

  • Cantitatea totală de substanță din cilindru este:
ν1+ν2=ν\nu_1 + \nu_2 = \nu

(1 punct)

  • Înlocuind:
ν1+ν11,6=6,5 mol  ⟹  ν1(1+11,6)=6,5  ⟹  1,625⋅ν1=6,5\nu_1 + \frac{\nu_1}{1,6} = 6,5\text{ mol} \implies \nu_1 \left(1 + \frac{1}{1,6}\right) = 6,5 \implies 1,625 \cdot \nu_1 = 6,5 ν1=6,51,625=4 mol\nu_1 = \frac{6,5}{1,625} = 4\text{ mol}

(1 punct pentru rezultatul final ν1=4 mol\nu_1 = 4\text{ mol})

c. Variația temperaturii oxigenului (4 puncte)

  • Variația căutată este diferența dintre temperatura finală a oxigenului T2′T_2' și cea inițială T1T_1:
ΔT=T2′−T1\Delta T = T_2' - T_1

(1 punct)

  • Când pistonul se află la mijlocul cilindrului, cele două compartimente au volume egale (V1′=V2′=S⋅l2V_1' = V_2' = S \cdot \frac{l}{2}).
  • Din echilibrul mecanic al pistonului, presiunile finale sunt egale (p1′=p2′=p′p_1' = p_2' = p'):
p′⋅S⋅l2=mμ1RT1=ν1RT1p' \cdot S \cdot \frac{l}{2} = \frac{m}{\mu_1} R T_1 = \nu_1 R T_1

(1 punct)

p′⋅S⋅l2=mμ2RT2′=ν2RT2′p' \cdot S \cdot \frac{l}{2} = \frac{m}{\mu_2} R T_2' = \nu_2 R T_2'

(1 punct)

  • Egalând cele două expresii:
ν1RT1=ν2RT2′  ⟹  T2′=ν1ν2T1=1,6⋅T1\nu_1 R T_1 = \nu_2 R T_2' \implies T_2' = \frac{\nu_1}{\nu_2} T_1 = 1,6 \cdot T_1
  • Temperatura inițială în kelvini: T1=27+273=300 KT_1 = 27 + 273 = 300\text{ K}.
  • Calcul numeric:
T2′=1,6⋅300 K=480 KT_2' = 1,6 \cdot 300\text{ K} = 480\text{ K} ΔT=480 K−300 K=180 K\Delta T = 480\text{ K} - 300\text{ K} = 180\text{ K}

(1 punct pentru rezultatul final ΔT=180 K\Delta T = 180\text{ K})

d. Masa molară a amestecului de gaze (4 puncte)

  • Masa molară a amestecului este definită prin raportul dintre masa totală și cantitatea totală de substanță:
μ=mtotalνtotal=2mν1+ν2\mu = \frac{m_{\text{total}}}{\nu_{\text{total}}} = \frac{2m}{\nu_1 + \nu_2}

(1 punct)

  • Masele gazelor se exprimă prin cantitatea de substanță și masa molară:
m=ν1⋅μ1=4 mol⋅20 g/mol=80 gm = \nu_1 \cdot \mu_1 = 4\text{ mol} \cdot 20\text{ g/mol} = 80\text{ g}

(1 punct)

m=ν2⋅μ2=2,5 mol⋅32 g/mol=80 gm = \nu_2 \cdot \mu_2 = 2,5\text{ mol} \cdot 32\text{ g/mol} = 80\text{ g}

(1 punct)

  • Masa totală este mtotal=80 g+80 g=160 gm_{\text{total}} = 80\text{ g} + 80\text{ g} = 160\text{ g}.
  • Calculul masei molare a amestecului:
μ=160 g6,5 mol≅24,6 g/mol\mu = \frac{160\text{ g}}{6,5\text{ mol}} \cong 24,6\text{ g/mol}

(1 punct pentru rezultatul final μ≅24,6 g/mol\mu \cong 24,6\text{ g/mol})


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

O cantitate de gaz ideal poliatomic (CV=3RC_V = 3 R) parcurge ciclul termodinamic 1→2→3→4→11 \to 2 \to 3 \to 4 \to 1 reprezentat în coordonate V−TV-T în figura alăturată. Parametrii gazului în starea inițială sunt p1=2,0⋅105 Pap_1 = 2,0 \cdot 10^5\text{ Pa} și V1=1,0 dm3V_1 = 1,0\text{ dm}^3.

Ciclul termodinamic în coordonate V-T

a. Reprezentați ciclul termodinamic în coordonate p−Vp-V.

b. Calculați variația energiei interne a gazului între starea 1 și starea 3.

c. Determinați căldura primită de gaz în cursul unui ciclu.

d. Determinați randamentul unui motor termic care ar funcționa după un ciclu Carnot între temperaturile extreme atinse de gaz în decursul ciclului termodinamic dat.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al III-lea

a. Reprezentarea ciclului în coordonate p−Vp-V (4 puncte)

  • Analizând diagrama din coordonate V−TV-T:
    • 1→21 \to 2: încălzire izocoră la V1=1,0 dm3V_1 = 1,0\text{ dm}^3, de la T1T_1 la T2=2T1T_2 = 2 T_1, presiunea crescând de la p1=2,0⋅105 Pap_1 = 2,0 \cdot 10^5\text{ Pa} la p2=2p1=4,0⋅105 Pap_2 = 2 p_1 = 4,0 \cdot 10^5\text{ Pa};
    • 2→32 \to 3: destindere izobară la p2=4,0⋅105 Pap_2 = 4,0 \cdot 10^5\text{ Pa}, de la V1V_1 la V3=2V1=2,0 dm3V_3 = 2 V_1 = 2,0\text{ dm}^3 (T3=4T1T_3 = 4 T_1);
    • 3→43 \to 4: răcire izocoră la V3=2,0 dm3V_3 = 2,0\text{ dm}^3, de la p2p_2 la p4=p1=2,0⋅105 Pap_4 = p_1 = 2,0 \cdot 10^5\text{ Pa} (T4=2T1T_4 = 2 T_1);
    • 4→14 \to 1: comprimare izobară la p1=2,0⋅105 Pap_1 = 2,0 \cdot 10^5\text{ Pa}, revenind de la V3=2V1V_3 = 2 V_1 la V1V_1.
  • În planul p−Vp-V, ciclul este un dreptunghi parcurs în sens orar.

Ciclul termodinamic în coordonate p-V

(4 puncte pentru reprezentarea corectă a procesului ciclic în coordonate p-V)

b. Variația energiei interne între stările 1 și 3 (4 puncte)

  • Variația energiei interne pentru un gaz ideal depinde exclusiv de temperaturile stărilor extreme:
ΔU13=νCV(T3−T1)\Delta U_{13} = \nu C_V (T_3 - T_1)

(1 punct)

  • Din ecuația termică de stare în starea 1:
p1V1=νRT1p_1 V_1 = \nu R T_1

(1 punct)

  • Deoarece p3=2p1p_3 = 2 p_1 și V3=2V1V_3 = 2 V_1, temperatura în starea 3 este:
T3=p3V3νR=2p1⋅2V1νR=4T1T_3 = \frac{p_3 V_3}{\nu R} = \frac{2 p_1 \cdot 2 V_1}{\nu R} = 4 T_1

(1 punct)

  • Calcul numeric (CV=3RC_V = 3 R):
ΔU13=ν⋅(3R)⋅(4T1−T1)=9⋅(νRT1)=9⋅p1V1\Delta U_{13} = \nu \cdot (3 R) \cdot (4 T_1 - T_1) = 9 \cdot (\nu R T_1) = 9 \cdot p_1 V_1 ΔU13=9⋅(2,0⋅105 Pa⋅1,0⋅10−3 m3)=9⋅200 J=1800 J=1,8 kJ\Delta U_{13} = 9 \cdot (2,0 \cdot 10^5\text{ Pa} \cdot 1,0 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3) = 9 \cdot 200\text{ J} = 1800\text{ J} = 1,8\text{ kJ}

(1 punct pentru rezultatul final ΔU13=1,8 kJ\Delta U_{13} = 1,8\text{ kJ})

c. Căldura primită de gaz în cursul unui ciclu (4 puncte)

  • Gazul primește căldură pe porțiunile în care temperatura crește (1→21 \to 2 și 2→32 \to 3):
Qp=Q12+Q23=νCV(T2−T1)+νCp(T3−T2)Q_p = Q_{12} + Q_{23} = \nu C_V (T_2 - T_1) + \nu C_p (T_3 - T_2)

(1 punct)

  • Temperatura în starea 2 este:
T2=2T1T_2 = 2 T_1

(1 punct)

  • Capacitatea calorică molară la presiune constantă este dată de relația lui Robert Mayer:
Cp=CV+R=3R+R=4RC_p = C_V + R = 3 R + R = 4 R

(1 punct)

  • Calculăm termenii căldurii primite:
    • Q12=ν⋅3R⋅(2T1−T1)=3νRT1=3⋅200 J=600 J=0,6 kJQ_{12} = \nu \cdot 3 R \cdot (2 T_1 - T_1) = 3 \nu R T_1 = 3 \cdot 200\text{ J} = 600\text{ J} = 0,6\text{ kJ};
    • Q23=ν⋅4R⋅(4T1−2T1)=8νRT1=8⋅200 J=1600 J=1,6 kJQ_{23} = \nu \cdot 4 R \cdot (4 T_1 - 2 T_1) = 8 \nu R T_1 = 8 \cdot 200\text{ J} = 1600\text{ J} = 1,6\text{ kJ}.
  • Căldura totală primită:
Qp=0,6 kJ+1,6 kJ=2,2 kJQ_p = 0,6\text{ kJ} + 1,6\text{ kJ} = 2,2\text{ kJ}

(1 punct pentru rezultatul final Qp=2,2 kJQ_p = 2,2\text{ kJ})

d. Randamentul ciclului Carnot între temperaturile extreme (3 puncte)

  • Temperatura minimă a ciclului este Tmin⁡=T1T_{\min} = T_1, iar temperatura maximă este Tmax⁡=T3=4T1T_{\max} = T_3 = 4 T_1.
  • Randamentul motorului Carnot ideal ce ar funcționa între aceste temperaturi este:
ηC=1−T1T3\eta_C = 1 - \frac{T_1}{T_3}

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
ηC=1−T14T1=1−0,25=0,75=75%\eta_C = 1 - \frac{T_1}{4 T_1} = 1 - 0,25 = 0,75 = 75\%

(1 punct pentru rezultatul final ηC=75%\eta_C = 75\%)


C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. La bornele unei baterii care funcționează în gol (circuit deschis) se conectează un voltmetru ideal (RV→∞R_V \to \infty). Tensiunea electrică indicată de voltmetru este:

  • a. nenulă și mai mică decât tensiunea electromotoare a bateriei
  • b. mai mare decât tensiunea electromotoare a bateriei
  • c. nulă
  • d. egală cu tensiunea electromotoare a bateriei. (3p)

2. La bornele unui generator având t.e.m. EE și rezistența interioară rr se conectează un consumator a cărui rezistență electrică RR poate fi modificată. Puterea maximă pe care generatorul o poate furniza consumatorului are expresia:

  • a. Pmax⁡=E24rP_{\max} = \frac{E^2}{4 r}
  • b. Pmax⁡=E2R+rP_{\max} = \frac{E^2}{R + r}
  • c. Pmax⁡=E22rP_{\max} = \frac{E^2}{2 r}
  • d. Pmax⁡=E2rP_{\max} = \frac{E^2}{r} (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură în S.I. a mărimii exprimate prin produsul U2⋅P−1U^2 \cdot P^{-1} este:

  • a. J\text{J}
  • b. Ω\Omega
  • c. W\text{W}
  • d. A\text{A} (3p)

4. În graficul din figura alăturată este reprezentată variația în timp a intensității curentului electric printr-un conductor metalic. În intervalul de timp [3 s;5 s][3\text{ s}; 5\text{ s}], prin secțiunea transversală a conductorului este transportată sarcina electrică:

Variația în timp a intensității curentului electric

  • a. 5 mC5\text{ mC}
  • b. 10 mC10\text{ mC}
  • c. 24 mC24\text{ mC}
  • d. 40 mC40\text{ mC} (3p)

5. Un acumulator alimentează un consumator a cărui rezistență este R1=2 ΩR_1 = 2\ \Omega. Randamentul de transfer al energiei de la acumulator la consumator este η=75%\eta = 75\%. Dacă înlocuim consumatorul cu un alt consumator, a cărui rezistență electrică este de R2=1 ΩR_2 = 1\ \Omega, randamentul de transfer al energiei de la acumulator la noul consumator devine:

  • a. 25%25\%
  • b. 60%60\%
  • c. 75%75\%
  • d. 80%80\% (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul I

Item 1: Răspuns d (3 puncte)

  • La funcționarea în gol a bateriei (fără sarcină externă, R→∞R \to \infty), curentul debitat este nul (I=0I = 0).
  • Tensiunea la bornele sursei este U=E−I⋅r=E−0=EU = E - I \cdot r = E - 0 = E, deci voltmetrul ideal măsoară exact tensiunea electromotoare a bateriei.
  • Răspuns corect: d.

Item 2: Răspuns a (3 puncte)

  • Puterea debitată pe consumatorul extern este P(R)=I2R=E2R(R+r)2P(R) = I^2 R = \frac{E^2 R}{(R + r)^2}.
  • Condiția de transfer maxim de putere (adaptarea de sarcină) impune R=rR = r.
  • Înlocuind R=rR = r în expresia puterii obținem:
Pmax⁡=E2⋅r(2r)2=E24rP_{\max} = \frac{E^2 \cdot r}{(2r)^2} = \frac{E^2}{4r}
  • Răspuns corect: a.

Item 3: Răspuns b (3 puncte)

  • Folosind formula puterii electrice P=U2RP = \frac{U^2}{R}, raportul devine:
U2P=R\frac{U^2}{P} = R
  • În Sistemul Internațional, unitatea de măsură a rezistenței electrice este ohmul (Ω\Omega).
  • Răspuns corect: b.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Sarcina electrică transportată reprezintă integrala curentului în raport cu timpul, egală numeric cu aria de sub graficul I(t)I(t) pe intervalul [3 s;5 s][3\text{ s}; 5\text{ s}]:
    • Pentru trapezul format între t=3 st = 3\text{ s} și t=5 st = 5\text{ s}, aria geometrică corespunde valorii:
q=∫35I(t) dt=24 mCq = \int_3^5 I(t)\ dt = 24\text{ mC}
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns b (3 puncte)

  • Randamentul transferului de energie către consumatorul RR este:
η=RR+r\eta = \frac{R}{R + r}
  • Pentru primul consumator (R1=2 ΩR_1 = 2\ \Omega, η1=0,75\eta_1 = 0,75):
0,75=22+r  ⟹  1,5+0,75r=2  ⟹  0,75r=0,5  ⟹  r=23 Ω0,75 = \frac{2}{2 + r} \implies 1,5 + 0,75 r = 2 \implies 0,75 r = 0,5 \implies r = \frac{2}{3}\ \Omega
  • Calculăm noul randament pentru R2=1 ΩR_2 = 1\ \Omega:
η2=R2R2+r=11+23=153=35=0,60=60%\eta_2 = \frac{R_2}{R_2 + r} = \frac{1}{1 + \frac{2}{3}} = \frac{1}{\frac{5}{3}} = \frac{3}{5} = 0,60 = 60\%
  • Răspuns corect: b.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

Două generatoare identice montate în serie, având fiecare t.e.m. E=9 VE = 9\text{ V} și rezistența interioară r=2 Ωr = 2\ \Omega, alimentează un circuit electric conform schemei din figura alăturată. Valorile rezistențelor electrice din circuit sunt: R1=10 ΩR_1 = 10\ \Omega, R2=20 ΩR_2 = 20\ \Omega, R3=40 ΩR_3 = 40\ \Omega și R4=20 ΩR_4 = 20\ \Omega.

Schema circuitului electric cu generatoare în serie și punte de rezistoare

Determinați:

a. rezistența echivalentă a grupării celor patru rezistoare;

b. intensitatea curentului electric prin generatoare;

c. tensiunea electrică la bornele rezistorului R2R_2;

d. valoarea pe care ar trebui să o aibă rezistența electrică a unui alt rezistor montat în locul rezistorului R4R_4, astfel încât un ampermetru ideal (RA≅0 ΩR_A \cong 0\ \Omega) montat între punctele A și B să indice un curent electric cu intensitatea nulă.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al II-lea

a. Rezistența echivalentă a celor patru rezistoare (4 puncte)

  • Rezistoarele R1R_1 și R2R_2 sunt legate în serie pe ramura superioară:
R12=R1+R2=10 Ω+20 Ω=30 ΩR_{12} = R_1 + R_2 = 10\ \Omega + 20\ \Omega = 30\ \Omega

(1 punct)

  • Rezistoarele R3R_3 și R4R_4 sunt legate în serie pe ramura inferioară:
R34=R3+R4=40 Ω+20 Ω=60 ΩR_{34} = R_3 + R_4 = 40\ \Omega + 20\ \Omega = 60\ \Omega

(1 punct)

  • Cele două ramuri sunt conectate în paralel, rezistența echivalentă ReR_e fiind dată de:
1Re=1R12+1R34\frac{1}{R_e} = \frac{1}{R_{12}} + \frac{1}{R_{34}}

(1 punct)

  • Calcul numeric:
1Re=130+160=2+160=360=120 Ω−1  ⟹  Re=20 Ω\frac{1}{R_e} = \frac{1}{30} + \frac{1}{60} = \frac{2 + 1}{60} = \frac{3}{60} = \frac{1}{20}\ \Omega^{-1} \implies R_e = 20\ \Omega

(1 punct pentru rezultatul final Re=20 ΩR_e = 20\ \Omega)

b. Intensitatea curentului prin generatoare (4 puncte)

  • Generatoarele fiind identice și legate în serie:
Ee=2E=2⋅9 V=18 VE_e = 2 E = 2 \cdot 9\text{ V} = 18\text{ V}

(1 punct)

re=2r=2⋅2 Ω=4 Ωr_e = 2 r = 2 \cdot 2\ \Omega = 4\ \Omega

(1 punct)

  • Aplicând legea lui Ohm pentru întregul circuit:
I=EeRe+reI = \frac{E_e}{R_e + r_e}

(1 punct)

  • Calcul numeric:
I=18 V20 Ω+4 Ω=1824 A=0,75 AI = \frac{18\text{ V}}{20\ \Omega + 4\ \Omega} = \frac{18}{24}\text{ A} = 0,75\text{ A}

(1 punct pentru rezultatul final I=0,75 AI = 0,75\text{ A})

c. Tensiunea la bornele rezistorului R2R_2 (4 puncte)

  • Curentul debitat de sursă se divide între cele două ramuri paralele (I=I1+I2I = I_1 + I_2):
I=I1+I2I = I_1 + I_2

(1 punct)

  • Diferența de potențial pe cele două ramuri fiind aceeași, scriem egalitatea căderilor de tensiune:
I1(R1+R2)−I2(R3+R4)=0I_1 (R_1 + R_2) - I_2 (R_3 + R_4) = 0

(1 punct)

  • Tensiunea la bornele circuitului exterior este U=I⋅Re=0,75 A⋅20 Ω=15 VU = I \cdot R_e = 0,75\text{ A} \cdot 20\ \Omega = 15\text{ V}.
  • Curentul prin ramura superioară:
I1=UR12=15 V30 Ω=0,5 AI_1 = \frac{U}{R_{12}} = \frac{15\text{ V}}{30\ \Omega} = 0,5\text{ A}
  • Tensiunea la bornele rezistorului R2R_2:
U2=I1⋅R2U_2 = I_1 \cdot R_2

(1 punct)

  • Calcul numeric:
U2=0,5 A⋅20 Ω=10 VU_2 = 0,5\text{ A} \cdot 20\ \Omega = 10\text{ V}

(1 punct pentru rezultatul final U2=10 VU_2 = 10\text{ V})

d. Condiția de echilibru a punții pentru curent nul (3 puncte)

  • Ampermetrul ideal montat între nodurile A și B indică un curent nul dacă și numai dacă puntea de rezistoare este în echilibru, adică potențialele electrice ale punctelor A și B sunt egale (VA=VBV_A = V_B).
  • Condiția de echilibru a punții Wheatstone impune egalitatea produselor rezistențelor din brațele opuse:
R1⋅R4′=R2⋅R3R_1 \cdot R_4' = R_2 \cdot R_3

(2 puncte)

  • Exprimăm valoarea noii rezistențe R4′R_4':
R4′=R2⋅R3R1=20 Ω⋅40 Ω10 Ω=80 ΩR_4' = \frac{R_2 \cdot R_3}{R_1} = \frac{20\ \Omega \cdot 40\ \Omega}{10\ \Omega} = 80\ \Omega

(1 punct pentru rezultatul final R4′=80 ΩR_4' = 80\ \Omega)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

Două becuri sunt legate în serie și conectate la bornele unui generator cu t.e.m. E=120 VE = 120\text{ V} și rezistența interioară r=16 Ωr = 16\ \Omega. Primul bec este caracterizat de valorile nominale P1=100 WP_1 = 100\text{ W} și U1=80 VU_1 = 80\text{ V}. Cele două becuri funcționează la valori nominale. Determinați:

a. rezistența electrică a primului bec;

b. rezistența electrică a celui de-al doilea bec;

c. energia electrică consumată de cel de-al doilea bec în intervalul de timp Δt=2 min\Delta t = 2\text{ min};

d. raportul dintre puterea consumată de circuitul exterior generatorului și puterea totală dezvoltată de generator.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al III-lea

a. Rezistența electrică a primului bec (3 puncte)

  • Rezistența electrică nominală a primului bec se exprimă din tensiunea și puterea sa nominală:
R1=U12P1R_1 = \frac{U_1^2}{P_1}

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
R1=(80 V)2100 W=6400100 Ω=64 ΩR_1 = \frac{(80\text{ V})^2}{100\text{ W}} = \frac{6400}{100}\ \Omega = 64\ \Omega

(1 punct pentru rezultatul final R1=64 ΩR_1 = 64\ \Omega)

b. Rezistența electrică a celui de-al doilea bec (4 puncte)

  • Becurile fiind montate în serie și funcționând la parametri nominali, curentul prin circuit este curentul nominal al primului bec:
P1=U1⋅I  ⟹  I=P1U1=100 W80 V=1,25 AP_1 = U_1 \cdot I \implies I = \frac{P_1}{U_1} = \frac{100\text{ W}}{80\text{ V}} = 1,25\text{ A}

(1 punct)

  • Aplicând legea lui Ohm pe întreg circuitul:
I=ERe+r  ⟹  Re+r=EII = \frac{E}{R_e + r} \implies R_e + r = \frac{E}{I}

(1 punct)

  • Rezistența totală a circuitului exterior serie (Re=R1+R2R_e = R_1 + R_2):
Re=R1+R2R_e = R_1 + R_2

(1 punct)

  • Calculăm rezistența circuitului exterior:
Re=120 V1,25 A−16 Ω=96 Ω−16 Ω=80 ΩR_e = \frac{120\text{ V}}{1,25\text{ A}} - 16\ \Omega = 96\ \Omega - 16\ \Omega = 80\ \Omega
  • Valoarea rezistenței celui de-al doilea bec:
R2=Re−R1=80 Ω−64 Ω=16 ΩR_2 = R_e - R_1 = 80\ \Omega - 64\ \Omega = 16\ \Omega

(1 punct pentru rezultatul final R2=16 ΩR_2 = 16\ \Omega)

c. Energia consumată de al doilea bec în Δt=2 min\Delta t = 2\text{ min} (4 puncte)

  • Puterea dezvoltată de cel de-al doilea bec la parametrii nominali este:
P2=I2⋅R2P_2 = I^2 \cdot R_2

(2 puncte)

P2=(1,25 A)2⋅16 Ω=1,5625⋅16=25 WP_2 = (1,25\text{ A})^2 \cdot 16\ \Omega = 1,5625 \cdot 16 = 25\text{ W}
  • Energia electrică consumată în intervalul Δt=2 min=120 s\Delta t = 2\text{ min} = 120\text{ s}:
W2=P2⋅ΔtW_2 = P_2 \cdot \Delta t

(1 punct)

  • Calcul numeric:
W2=25 W⋅120 s=3000 J=3 kJW_2 = 25\text{ W} \cdot 120\text{ s} = 3000\text{ J} = 3\text{ kJ}

(1 punct pentru rezultatul final W2=3 kJW_2 = 3\text{ kJ})

d. Raportul dintre puterea exterioară și puterea totală (4 puncte)

  • Puterea totală consumată de circuitul exterior este suma puterilor celor două becuri:
Pext=P1+P2P_{\text{ext}} = P_1 + P_2

(1 punct)

Pext=100 W+25 W=125 WP_{\text{ext}} = 100\text{ W} + 25\text{ W} = 125\text{ W}
  • Puterea totală debitată de generator este:
Ptotal=E⋅IP_{\text{total}} = E \cdot I

(2 puncte)

Ptotal=120 V⋅1,25 A=150 WP_{\text{total}} = 120\text{ V} \cdot 1,25\text{ A} = 150\text{ W}
  • Raportul căutat:
PextPtotal=125 W150 W=56≅0,83 (83,3%)\frac{P_{\text{ext}}}{P_{\text{total}}} = \frac{125\text{ W}}{150\text{ W}} = \frac{5}{6} \cong 0,83\ (83,3\%)

(1 punct pentru rezultatul final PextPtotal=56≅0,83\frac{P_{\text{ext}}}{P_{\text{total}}} = \frac{5}{6} \cong 0,83)


D. OPTICĂ

Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, constanta Planck h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. O rază de lumină vine din aer și este incidentă pe suprafața plană a unui mediu optic transparent, pe direcția normalei la suprafață. În punctul de incidență, raza de lumină suferă atât fenomenul de reflexie cât și fenomenul de refracție. Unghiul format de raza reflectată cu raza refractată este:

  • a. 30∘30^\circ
  • b. 45∘45^\circ
  • c. 90∘90^\circ
  • d. 180∘180^\circ (3p)

2. Un sistem acolat este format din două lentile subțiri cu distanțele focale f1f_1 și f2f_2. Distanța focală FF a sistemului este dată de relația:

  • a. F=f1f2f1+f2F = \frac{f_1 f_2}{f_1 + f_2}
  • b. F=f1f2F = \frac{f_1}{f_2}
  • c. F=f1+f2F = f_1 + f_2
  • d. F=f1−f2F = f_1 - f_2 (3p)

3. Unitatea de măsură a frecvenței radiației luminoase, exprimată în funcție de unități de măsură fundamentale din SI, este:

  • a. s−1\text{s}^{-1}
  • b. m−1\text{m}^{-1}
  • c. s2\text{s}^2
  • d. m⋅s\text{m}\cdot\text{s} (3p)

4. Într-o zi însorită, lungimea umbrei unui stâlp vertical este de 12 m12\text{ m}. În același timp și în același loc, o tijă verticală cu înălțimea de 25 cm25\text{ cm} are lungimea umbrei de 30 cm30\text{ cm}. Înălțimea stâlpului este:

  • a. 8 m8\text{ m}
  • b. 10 m10\text{ m}
  • c. 12 m12\text{ m}
  • d. 14 m14\text{ m} (3p)

5. Graficul din figura alăturată a fost obținut într-un studiu experimental al efectului fotoelectric extern și prezintă dependența energiei cinetice maxime a fotoelectronilor emiși de lungimea de undă a radiației monocromatice incidente pe fotocatod. Lucrul mecanic de extracție al materialului din care este confecționat fotocatodul are valoarea de aproximativ:

Graficul dependenței energiei cinetice maxime de lungimea de undă

  • a. 1⋅10−19 J1 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • b. 2⋅10−19 J2 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • c. 3⋅10−19 J3 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • d. 4⋅10−19 J4 \cdot 10^{-19}\text{ J} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul I

Item 1: Răspuns d (3 puncte)

  • La incidență normală, unghiul de incidență este i=0∘i = 0^\circ.
  • Conform legilor reflexiei și refracției:
    • Unghiul de reflexie este r′=0∘r' = 0^\circ, raza reflectată propagându-se înapoi în aer, exact pe direcția normalei;
    • Unghiul de refracție este r=0∘r = 0^\circ, raza refractată continuându-și propagarea în al doilea mediu fără deviație, înainte pe direcția normalei.
  • Cele două raze sunt coliniare și au sensuri opuse, unghiul format între ele fiind de 180∘180^\circ.
  • Răspuns corect: d.

Item 2: Răspuns a (3 puncte)

  • Convergența sistemului de două lentile alipite (acolate) este suma convergențelor lentilelor componente:
C=C1+C2  ⟹  1F=1f1+1f2=f1+f2f1⋅f2C = C_1 + C_2 \implies \frac{1}{F} = \frac{1}{f_1} + \frac{1}{f_2} = \frac{f_1 + f_2}{f_1 \cdot f_2}
  • Inversând relația obținem:
F=f1⋅f2f1+f2F = \frac{f_1 \cdot f_2}{f_1 + f_2}
  • Răspuns corect: a.

Item 3: Răspuns a (3 puncte)

  • Frecvența ν\nu este inversul perioadei undei luminoase (ν=1T\nu = \frac{1}{T}).
  • În unități fundamentale ale Sistemului Internațional:
[ν]=1[T]=s−1=Hz (hertz)[\nu] = \frac{1}{[T]} = \text{s}^{-1} = \text{Hz}\ (\text{hertz})
  • Răspuns corect: a.

Item 4: Răspuns b (3 puncte)

  • Razele solare fiind paralele în același moment și loc, triunghiurile formate de obiectele verticale și umbrele lor sunt asemenea:
HLstaˆlp=htija˘ℓtija˘\frac{H}{L_{\text{stâlp}}} = \frac{h_{\text{tijă}}}{\ell_{\text{tijă}}}
  • Înlocuind valorile numerice (L=12 mL = 12\text{ m}, h=0,25 mh = 0,25\text{ m}, ℓ=0,30 m\ell = 0,30\text{ m}):
H12 m=0,25 m0,30 m=56  ⟹  H=12⋅56=10 m\frac{H}{12\text{ m}} = \frac{0,25\text{ m}}{0,30\text{ m}} = \frac{5}{6} \implies H = 12 \cdot \frac{5}{6} = 10\text{ m}
  • Răspuns corect: b.

Item 5: Răspuns d (3 puncte)

  • Ecuația fotoelectrică a lui Einstein este:
Ecmax⁡=hcλ−LextE_{c\max} = \frac{hc}{\lambda} - L_{\text{ext}}
  • Pragul fotoelectric corespunde energiei cinetice maxime nule (Ecmax⁡=0E_{c\max} = 0), unde lungimea de undă de prag este λ0\lambda_0:
Lext=hcλ0L_{\text{ext}} = \frac{hc}{\lambda_0}
  • Din grafic, lungimea de undă de prag la care emisia încetează este de aproximativ λ0≅500 nm=5⋅10−7 m\lambda_0 \cong 500\text{ nm} = 5 \cdot 10^{-7}\text{ m}.
  • Calcul numeric:
Lext≅6,6⋅10−34 J⋅s⋅3⋅108 m/s5⋅10−7 m≅19,8⋅10−265⋅10−7 J≅4⋅10−19 JL_{\text{ext}} \cong \frac{6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s} \cdot 3 \cdot 10^8\text{ m/s}}{5 \cdot 10^{-7}\text{ m}} \cong \frac{19,8 \cdot 10^{-26}}{5 \cdot 10^{-7}}\text{ J} \cong 4 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • Răspuns corect: d.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

Un obiect liniar cu înălțimea de 5 mm5\text{ mm} este așezat perpendicular pe axa optică principală a unei lentile subțiri. Imaginea clară a obiectului se formează pe un ecran situat la distanța d=100 cmd = 100\text{ cm} de obiect și are înălțimea de 20 mm20\text{ mm}.

a. Calculați mărirea liniară transversală dată de lentilă.

b. Determinați distanța focală a lentilei.

c. Realizați un desen în care să evidențiați construcția imaginii prin lentilă în situația descrisă.

d. Stabiliți care este distanța minimă dintre obiect și ecran pentru care lentila, așezată la o distanță convenabilă, poate forma pe ecran o imagine clară a obiectului.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al II-lea

a. Mărirea liniară transversală (4 puncte)

  • Imaginea formându-se pe un ecran, aceasta este o imagine reală și răsturnată (y2=−20 mmy_2 = -20\text{ mm}).
  • Mărirea liniară transversală este definită prin raportul dimensiunilor transversale:
β=y2y1\beta = \frac{y_2}{y_1}

(3 puncte)

  • Calcul numeric:
β=−20 mm5 mm=−4\beta = \frac{-20\text{ mm}}{5\text{ mm}} = -4

(1 punct pentru rezultatul final β=−4\beta = -4)

b. Distanța focală a lentilei (4 puncte)

  • Relația de legătură dintre mărirea liniară transversală și coordonatele pozițiilor este:
β=x2x1\beta = \frac{x_2}{x_1}

(1 punct)

  • Distanța fizică dd dintre obiect și ecran (imagine reală) este:
d=x2−x1d = x_2 - x_1

(1 punct)

  • Din β=−4  ⟹  x2=−4x1\beta = -4 \implies x_2 = -4 x_1, înlocuind în distanța d=100 cmd = 100\text{ cm}:
−4x1−x1=100 cm  ⟹  −5x1=100 cm  ⟹  x1=−20 cm-4 x_1 - x_1 = 100\text{ cm} \implies -5 x_1 = 100\text{ cm} \implies x_1 = -20\text{ cm} x2=−4⋅(−20 cm)=80 cmx_2 = -4 \cdot (-20\text{ cm}) = 80\text{ cm}
  • Formula fundamentală a lentilelor subțiri:
1x2−1x1=1f\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f}

(1 punct)

  • Calcul numeric al distanței focale:
1f=180 cm−(−120 cm)=180+480=580=116 cm−1\frac{1}{f} = \frac{1}{80\text{ cm}} - \left(-\frac{1}{20\text{ cm}}\right) = \frac{1}{80} + \frac{4}{80} = \frac{5}{80} = \frac{1}{16}\text{ cm}^{-1} f=16 cmf = 16\text{ cm}

(1 punct pentru rezultatul final f=16 cmf = 16\text{ cm})

c. Construcția imaginii prin lentilă (3 puncte)

  • Se trasează axa optică principală, lentila convergentă cu focarele FF și F′F' la distanța f=16 cmf = 16\text{ cm} de centrul optic OO, obiectul ABAB la x1=−20 cmx_1 = -20\text{ cm} și ecranul la x2=80 cmx_2 = 80\text{ cm}.
  • Se duc cele două raze principale: raza paralelă cu axa optică care se refractă prin focarul imagine F′F' și raza care trece nedeviată prin centrul optic OO, intersecția lor definind vârful B′B' al imaginii reale și răsturnate A′B′A'B'.

Construcția imaginii reale prin lentilă convergentă

(3 puncte pentru construcția corectă a imaginii)

d. Distanța minimă dintre obiect și ecran (4 puncte)

  • Relația dintre pozițiile x1x_1 și x2x_2 la distanța dd fixată este x2=d+x1x_2 = d + x_1.
  • Înlocuind în formula lentilei:
1d+x1−1x1=1f  ⟹  −dx1(d+x1)=1f  ⟹  x12+d⋅x1+d⋅f=0\frac{1}{d + x_1} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f} \implies \frac{-d}{x_1(d + x_1)} = \frac{1}{f} \implies x_1^2 + d \cdot x_1 + d \cdot f = 0

(1 punct)

  • Pentru ca ecuația de gradul al doilea să aibă soluții reale pentru poziția lentilei, discriminantul trebuie să fie nenegativ:
Δ=d2−4df≥0\Delta = d^2 - 4 d f \ge 0

(1 punct)

  • Împărțind prin d>0d > 0:
dmin⁡=4fd_{\min} = 4 f

(1 punct)

  • Calcul numeric:
dmin⁡=4⋅16 cm=64 cmd_{\min} = 4 \cdot 16\text{ cm} = 64\text{ cm}

(1 punct pentru rezultatul final dmin⁡=64 cmd_{\min} = 64\text{ cm})


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

Într-un dispozitiv Young este utilizată o sursă de lumină plasată pe axa de simetrie a dispozitivului. Sursa emite simultan două radiații luminoase monocromatice cu lungimile de undă λ1=400 nm\lambda_1 = 400\text{ nm} și λ2=600 nm\lambda_2 = 600\text{ nm}. Pentru radiația cu lungimea de undă λ1\lambda_1, interfranja observată pe ecranul dispozitivului are valoarea i1=1,0 mmi_1 = 1,0\text{ mm}.

a. Calculați distanța dintre maximul central și al doilea minim de interferență pentru radiația cu lungimea de undă λ1\lambda_1.

b. Calculați interfranja figurii de interferență formată pe ecranul dispozitivului de radiația cu lungimea de undă λ2\lambda_2.

c. Determinați distanța care separă maximul de ordinul 1 al primei radiații (λ1\lambda_1), de maximul de ordinul 4 al celei de-a doua radiații (λ2\lambda_2), situate de aceeași parte a maximului central.

d. Stabiliți distanța minimă, față de franja centrală, la care se suprapun maximele celor două radiații.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al III-lea

a. Distanța de la maximul central la al doilea minim de interferență (λ1\lambda_1) (4 puncte)

  • În dispozitivul Young, pozițiile minimelor de interferență față de maximul central sunt date de formula:
xmin⁡=(2k+1)i12x_{\min} = (2k + 1) \frac{i_1}{2}
  • Pentru primul minim k=0k = 0 (x1=0,5i1x_1 = 0,5 i_1), iar pentru al doilea minim de interferență k=1k = 1:
d=1,5⋅i1d = 1,5 \cdot i_1

(3 puncte)

  • Calcul numeric:
d=1,5⋅1,0 mm=1,5 mmd = 1,5 \cdot 1,0\text{ mm} = 1,5\text{ mm}

(1 punct pentru rezultatul final d=1,5 mmd = 1,5\text{ mm})

b. Interfranja pentru radiația cu lungimea de undă λ2\lambda_2 (3 puncte)

  • Expresia generală a interfranjei în funcție de lungimea de undă λ\lambda, distanța surse-ecran DD și distanța dintre fante 2ℓ2\ell este:
i1=λ1D2ℓi_1 = \frac{\lambda_1 D}{2\ell}

(1 punct)

i2=λ2D2ℓi_2 = \frac{\lambda_2 D}{2\ell}

(1 punct)

  • Făcând raportul celor două relații:
i2i1=λ2λ1  ⟹  i2=i1⋅λ2λ1\frac{i_2}{i_1} = \frac{\lambda_2}{\lambda_1} \implies i_2 = i_1 \cdot \frac{\lambda_2}{\lambda_1}
  • Calcul numeric:
i2=1,0 mm⋅600 nm400 nm=1,5 mmi_2 = 1,0\text{ mm} \cdot \frac{600\text{ nm}}{400\text{ nm}} = 1,5\text{ mm}

(1 punct pentru rezultatul final i2=1,5 mmi_2 = 1,5\text{ mm})

c. Distanța dintre maximul de ordin 1 (λ1\lambda_1) și maximul de ordin 4 (λ2\lambda_2) (4 puncte)

  • Distanța căutată este diferența dintre pozițiile celor două maxime situate de aceeași parte a axei:
Δx=x2−x1\Delta x = x_2 - x_1

(1 punct)

  • Poziția maximului de ordinul 4 pentru radiația λ2\lambda_2:
x2=4⋅i2x_2 = 4 \cdot i_2

(1 punct)

x2=4⋅1,5 mm=6,0 mmx_2 = 4 \cdot 1,5\text{ mm} = 6,0\text{ mm}
  • Poziția maximului de ordinul 1 pentru radiația λ1\lambda_1:
x1=1⋅i1=1,0 mmx_1 = 1 \cdot i_1 = 1,0\text{ mm}

(1 punct)

  • Calculul distanței:
Δx=6,0 mm−1,0 mm=5 mm\Delta x = 6,0\text{ mm} - 1,0\text{ mm} = 5\text{ mm}

(1 punct pentru rezultatul final Δx=5 mm\Delta x = 5\text{ mm})

d. Distanța minimă de suprapunere a maximelor celor două radiații (4 puncte)

  • Condiția de suprapunere a maximelor celor două lungimi de undă pe ecran:
xM=k1⋅i1x_M = k_1 \cdot i_1

(1 punct)

xM=k2⋅i2x_M = k_2 \cdot i_2

(1 punct)

  • Egalând cele două expresii:
k1⋅i1=k2⋅i2  ⟹  k1k2=i2i1=1,5 mm1,0 mm=32k_1 \cdot i_1 = k_2 \cdot i_2 \implies \frac{k_1}{k_2} = \frac{i_2}{i_1} = \frac{1,5\text{ mm}}{1,0\text{ mm}} = \frac{3}{2}
  • Cele mai mici numere întregi strict pozitive nenule care satisfac această proporție sunt:
k1=3;k2=2k_1 = 3;\quad k_2 = 2

(1 punct)

  • Distanța minimă față de franja centrală la care se produce prima coincidență a maximelor:
xM=3⋅1,0 mm=2⋅1,5 mm=3 mmx_M = 3 \cdot 1,0\text{ mm} = 2 \cdot 1,5\text{ mm} = 3\text{ mm}

(1 punct pentru rezultatul final xM=3 mmx_M = 3\text{ mm})