BACEduHub
fizicaTeoretică / RealAnul 2023Simulare Dolj

Bacalaureat 2023 - Fizică Teoretic (Simulare Județeană Dolj)

Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese de candidat dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.


A. MECANICĂ

Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Știind că simbolurile mărimilor fizice și ale unităților de măsură sunt cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură în S.I. a puterii mecanice este:

  • a. kg⋅m⋅s\text{kg}\cdot\text{m}\cdot\text{s}
  • b. kg⋅m2⋅s−3\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-3}
  • c. kg⋅m⋅s−2\text{kg}\cdot\text{m}\cdot\text{s}^{-2}
  • d. kg⋅m2⋅s−1\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-1} (3p)

2. Un automobil parcurge un sfert din drumul său cu viteza constantă v1=40 km/hv_1 = 40\text{ km/h}, iar restul drumului cu viteza constantă v2=80 km/hv_2 = 80\text{ km/h}. Viteza medie a automobilului pe întreaga distanță este:

  • a. 50 km/h50\text{ km/h}
  • b. 60 km/h60\text{ km/h}
  • c. 54 km/h54\text{ km/h}
  • d. 64 km/h64\text{ km/h} (3p)

3. Știind că notațiile sunt cele utilizate în manualele de fizică, constanta de elasticitate a unei tije din cauciuc se poate exprima astfel:

  • a. k=ESℓ0k = \frac{ES}{\ell_0}
  • b. k=ΔℓFk = \frac{\Delta\ell}{F}
  • c. k=FSk = \frac{F}{S}
  • d. k=EFℓ0k = \frac{EF}{\ell_0} (3p)

4. Un corp are energia cinetică egală cu 16 J16\text{ J} și impulsul egal cu 8 N⋅s8\text{ N}\cdot\text{s}. Masa corpului este egală cu:

  • a. 1 kg1\text{ kg}
  • b. 3 kg3\text{ kg}
  • c. 2 kg2\text{ kg}
  • d. 4 kg4\text{ kg} (3p)

5. La coborârea uniformă a unui corp de masă mm pe un plan înclinat cu unghiul α\alpha, înălțime hh și coeficient de frecare μ\mu, lucrul mecanic al forței de frecare poate fi calculat cu relația:

  • a. μmghsin⁡α\mu mg h \sin\alpha
  • b. −mgh-mgh
  • c. mghcos⁡αmg h \cos\alpha
  • d. −μmghsin⁡α-\mu mg h \sin\alpha (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul I

Item 1: Răspuns b (3 puncte)

  • Puterea mecanică reprezintă raportul dintre lucrul mecanic efectuat și intervalul de timp corespunzător: P=LΔtP = \frac{L}{\Delta t}.
  • Lucrul mecanic este produsul dintre forță și deplasare: [L]=[forța˘]⋅[deplasare]=(kg⋅m⋅s−2)⋅m=kg⋅m2⋅s−2[L] = [\text{forță}] \cdot [\text{deplasare}] = (\text{kg}\cdot\text{m}\cdot\text{s}^{-2}) \cdot \text{m} = \text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-2}.
  • Unitatea de măsură a puterii în unități fundamentale S.I. este:
[P]=[L][Δt]=kg⋅m2⋅s−2s=kg⋅m2⋅s−3[P] = \frac{[L]}{[\Delta t]} = \frac{\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-2}}{\text{s}} = \text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-3}
  • Răspuns corect: b.

Item 2: Răspuns d (3 puncte)

  • Fie dd distanța totală parcursă de automobil.
  • Timpul necesar parcurgerii primei porțiuni d1=d4d_1 = \frac{d}{4} cu viteza v1=40 km/hv_1 = 40\text{ km/h}:
t1=d1v1=d/440=d160 ht_1 = \frac{d_1}{v_1} = \frac{d/4}{40} = \frac{d}{160}\text{ h}
  • Timpul necesar parcurgerii restului distanței d2=3d4d_2 = \frac{3d}{4} cu viteza v2=80 km/hv_2 = 80\text{ km/h}:
t2=d2v2=3d/480=3d320 ht_2 = \frac{d_2}{v_2} = \frac{3d/4}{80} = \frac{3d}{320}\text{ h}
  • Timpul total de deplasare este:
ttotal=t1+t2=d160+3d320=2d+3d320=5d320=d64 ht_{\text{total}} = t_1 + t_2 = \frac{d}{160} + \frac{3d}{320} = \frac{2d + 3d}{320} = \frac{5d}{320} = \frac{d}{64}\text{ h}
  • Viteza medie pe întreaga distanță este:
vm=dttotal=dd64=64 km/hv_m = \frac{d}{t_{\text{total}}} = \frac{d}{\frac{d}{64}} = 64\text{ km/h}
  • Răspuns corect: d.

Item 3: Răspuns a (3 puncte)

  • Legea lui Hooke pentru deformații elastice longitudinale leagă efortul unitar σ=FS\sigma = \frac{F}{S} de alungirea relativă ε=Δℓℓ0\varepsilon = \frac{\Delta\ell}{\ell_0} prin modulul de elasticitate longitudinal (modulul lui Young) EE:
σ=E⋅ε  ⟹  FS=E⋅Δℓℓ0  ⟹  F=(ESℓ0)Δℓ\sigma = E \cdot \varepsilon \implies \frac{F}{S} = E \cdot \frac{\Delta\ell}{\ell_0} \implies F = \left(\frac{E S}{\ell_0}\right) \Delta\ell
  • Comparând cu relația forței elastice F=kΔℓF = k \Delta\ell, rezultă expresia constantei elastice:
k=ESℓ0k = \frac{E S}{\ell_0}
  • Răspuns corect: a.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Energia cinetică și impulsul unui corp de masă mm și viteză vv sunt:
Ec=mv22,p=mv  ⟹  v=pmE_c = \frac{m v^2}{2}, \quad p = m v \implies v = \frac{p}{m}
  • Înlocuind viteza în expresia energiei cinetice, obținem relația:
Ec=p22m  ⟹  m=p22EcE_c = \frac{p^2}{2m} \implies m = \frac{p^2}{2 E_c}
  • Înlocuind numeric p=8 N⋅sp = 8\text{ N}\cdot\text{s} și Ec=16 JE_c = 16\text{ J}:
m=822⋅16=6432=2 kgm = \frac{8^2}{2 \cdot 16} = \frac{64}{32} = 2\text{ kg}
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns b (3 puncte)

  • Corpul coboară uniform de-a lungul planului înclinat (v=ct.v = \text{ct.}), astfel că variația energiei sale cinetice este nulă: ΔEc=0\Delta E_c = 0.
  • Conform teoremei variației energiei cinetice, variația energiei cinetice este egală cu lucrul mecanic total efectuat de forțele ce acționează asupra corpului:
ΔEc=LG+LN+LFf=0\Delta E_c = L_G + L_N + L_{F_{\text{f}}} = 0
  • Deoarece reacțiunea normală a suprafeței este perpendiculară pe deplasare, avem LN=0L_N = 0.
  • La coborâre de la înălțimea hh, lucrul mecanic al greutății este pozitiv: LG=mghL_G = mgh.
  • Rezultă direct:
mgh+0+LFf=0  ⟹  LFf=−mghmgh + 0 + L_{F_{\text{f}}} = 0 \implies L_{F_{\text{f}}} = -mgh
  • Alternativ, din condiția de mișcare rectilinie uniformă pe direcție tangențială, Gt=Ff  ⟹  mgsin⁡α=FfG_t = F_{\text{f}} \implies mg\sin\alpha = F_{\text{f}}, iar lungimea planului este ℓ=hsin⁡α\ell = \frac{h}{\sin\alpha}, de unde LFf=−Ff⋅ℓ=−(mgsin⁡α)⋅hsin⁡α=−mghL_{F_{\text{f}}} = -F_{\text{f}} \cdot \ell = -(mg\sin\alpha) \cdot \frac{h}{\sin\alpha} = -mgh.
  • Răspuns corect: b.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

În sistemul din figură planul înclinat suficient de lung are unghiul α=30∘\alpha = 30^\circ și coeficient de frecare μ=36\mu = \frac{\sqrt{3}}{6}. Peste scripetele ideal este trecut un fir ideal. Resortul inserat pe fir este ideal având constanta elastică k=20 N/mk = 20\text{ N/m}. Corpurile au masele m1=200 gm_1 = 200\text{ g} și m2=300 gm_2 = 300\text{ g} și inițial sunt în repaus.

Sistemul cu plan înclinat, scripete și resort

  • a. Reprezentați toate forțele care acționează asupra celor două corpuri.
  • b. Calculați accelerația sistemului.
  • c. Calculați viteza corpurilor după 2 secunde de la începerea mișcării și alungirea resortului.
  • d. Ce forță paralelă cu planul ar trebui aplicată corpului de masă m2m_2 astfel încât sistemul să rămână în repaus.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al II-lea

a. Reprezentarea tuturor forțelor (3 puncte)

  • Asupra corpului suspendat m1m_1 acționează:
    1. Greutatea G⃗1=m1g⃗\vec{G}_1 = m_1 \vec{g}, orientată vertical în jos.
    2. Tensiunea din fir T⃗1\vec{T}_1, orientată vertical în sus.
  • Asupra corpului m2m_2 aflat pe planul înclinat acționează:
    1. Greutatea G⃗2=m2g⃗\vec{G}_2 = m_2 \vec{g}, orientată vertical în jos, care se descompune în:
      • componenta tangențială G⃗t2\vec{G}_{t2} de-a lungul planului înclinat, orientată în josul pantei;
      • componenta normală G⃗n2\vec{G}_{n2} perpendiculară pe suprafața planului, orientată spre suprafață.
    2. Reacțiunea normală a planului N⃗\vec{N}, orientată perpendicular pe plan în sus.
    3. Tensiunea din fir T⃗2\vec{T}_2, orientată paralel cu planul înclinat, în jos spre scripetele aflat la baza planului.
    4. Forța de frecare la alunecare F⃗f\vec{F}_{\text{f}}, orientată paralel cu planul înclinat în sens opus mișcării (în susul pantei).

Diagrama tuturor forțelor care acționează asupra celor două corpuri

(3 puncte pentru reprezentarea corectă a tuturor forțelor)

b. Calcularea accelerației sistemului (4 puncte)

  • Convertim masele în unități fundamentale: m1=0,2 kgm_1 = 0,2\text{ kg}, m2=0,3 kgm_2 = 0,3\text{ kg}.
  • Firul și scripetele fiind ideale, tensiunea este aceeași în tot firul: T1=T2=TT_1 = T_2 = T, iar ambele corpuri se mișcă cu aceeași accelerație scalară aa.
  • Pentru corpul m1m_1 (care coboară cu accelerația aa pe verticală):
m1a=G1−Tm_1 a = G_1 - T
  • Pentru corpul m2m_2 pe direcție perpendiculară pe plan:
N=Gn2=m2gcos⁡αN = G_{n2} = m_2 g \cos\alpha
  • Forța de frecare la alunecare este:
Ff=μN=μm2gcos⁡αF_{\text{f}} = \mu N = \mu m_2 g \cos\alpha
  • Pe direcția tangențială a planului înclinat, forțele care accelerează corpul m2m_2 în josul pantei sunt componenta tangențială a greutății Gt2=m2gsin⁡αG_{t2} = m_2 g \sin\alpha și tensiunea TT, iar forța de frecare se opune:
m2a=Gt2+T−Ffm_2 a = G_{t2} + T - F_{\text{f}}
  • Adunând ecuațiile de mișcare ale celor două corpuri, tensiunea internă TT se reduce:
(m1+m2)a=G1+Gt2−Ff=m1g+m2gsin⁡α−μm2gcos⁡α(m_1 + m_2) a = G_1 + G_{t2} - F_{\text{f}} = m_1 g + m_2 g \sin\alpha - \mu m_2 g \cos\alpha
  • Expresia analitică a accelerației este:
a=m1+m2sin⁡α−μm2cos⁡αm1+m2ga = \frac{m_1 + m_2 \sin\alpha - \mu m_2 \cos\alpha}{m_1 + m_2} g
  • Calcul numeric:
    • sin⁡30∘=0,5\sin 30^\circ = 0,5, cos⁡30∘=32\cos 30^\circ = \frac{\sqrt{3}}{2};
    • G1=0,2⋅10=2 NG_1 = 0,2 \cdot 10 = 2\text{ N};
    • Gt2=0,3⋅10⋅0,5=1,5 NG_{t2} = 0,3 \cdot 10 \cdot 0,5 = 1,5\text{ N};
    • Ff=36⋅0,3⋅10⋅32=3⋅312=912=0,75 NF_{\text{f}} = \frac{\sqrt{3}}{6} \cdot 0,3 \cdot 10 \cdot \frac{\sqrt{3}}{2} = \frac{3 \cdot 3}{12} = \frac{9}{12} = 0,75\text{ N};
    • Forța netă acceleratoare: Fnet=2+1,5−0,75=2,75 NF_{\text{net}} = 2 + 1,5 - 0,75 = 2,75\text{ N};
    • Masa totală: m1+m2=0,2+0,3=0,5 kgm_1 + m_2 = 0,2 + 0,3 = 0,5\text{ kg}.
a=2,75 N0,5 kg=5,5 m/s2a = \frac{2,75\text{ N}}{0,5\text{ kg}} = 5,5\text{ m/s}^2

(2p pentru scrierea ecuațiilor principiului al doilea m1a=G1−Tm_1a = G_1 - T și m2a=Gt2+T−Ffm_2a = G_{t2} + T - F_{\text{f}}, 1p pentru deducerea formulei accelerației, 1p pentru valoarea numerică a=5,5 m/s2a = 5,5\text{ m/s}^2)

c. Viteza după 2 secunde și alungirea resortului (4 puncte)

  • Mișcarea pornind din repaus (v0=0v_0 = 0), viteza corpurilor după Δt=2 s\Delta t = 2\text{ s} este:
v=aΔt=5,5 m/s2⋅2 s=11 m/sv = a \Delta t = 5,5\text{ m/s}^2 \cdot 2\text{ s} = 11\text{ m/s}
  • Tensiunea din fir în timpul mișcării accelerate se deduce din ecuația corpului m1m_1:
T=G1−m1a=2 N−0,2 kg⋅5,5 m/s2=2−1,1=0,9 NT = G_1 - m_1 a = 2\text{ N} - 0,2\text{ kg} \cdot 5,5\text{ m/s}^2 = 2 - 1,1 = 0,9\text{ N}
  • Resortul fiind inserat pe fir, forța elastică din resort este egală cu tensiunea din fir: Fe=T=0,9 NF_e = T = 0,9\text{ N}.
  • Din legea deformării elastice Fe=kΔℓF_e = k \Delta\ell, obținem alungirea resortului:
Δℓ=Tk=0,9 N20 N/m=0,045 m=4,5 cm\Delta\ell = \frac{T}{k} = \frac{0,9\text{ N}}{20\text{ N/m}} = 0,045\text{ m} = 4,5\text{ cm}

(1p pentru formula v=aΔtv = a\Delta t, 1p pentru valoarea v=11 m/sv = 11\text{ m/s}, 1p pentru relația T=kΔℓT = k\Delta\ell, 1p pentru valoarea Δℓ≅0,045 m\Delta\ell \cong 0,045\text{ m})

d. Forța aplicată pentru menținerea repausului (4 puncte)

  • În condiții de repaus, corpul suspendat m1m_1 este în echilibru static:
T=G1=m1g=2 NT = G_1 = m_1 g = 2\text{ N}
  • Asupra corpului m2m_2, forțele paralele cu planul care tind să îl deplaseze în jos sunt tensiunea T=2 NT = 2\text{ N} și componenta tangențială a greutății Gt2=1,5 NG_{t2} = 1,5\text{ N}, însumând:
T+Gt2=2+1,5=3,5 NT + G_{t2} = 2 + 1,5 = 3,5\text{ N}
  • Valoarea maximă a forței de frecare statice este:
Ff,max⁡=μN=0,75 NF_{\text{f},\max} = \mu N = 0,75\text{ N}
  • Pentru a menține sistemul în repaus, se aplică o forță F⃗\vec{F} orientată în susul planului înclinat. Se disting două cazuri limită:
    • Cazul I (repaus cu tendință de urcare): forța FF este maximă, iar forța de frecare statică este orientată în josul planului:
F1=T+Gt2+Ff,max⁡=[m1+m2sin⁡α+μm2cos⁡α]g=3,5+0,75=4,25 NF_1 = T + G_{t2} + F_{\text{f},\max} = [m_1 + m_2\sin\alpha + \mu m_2\cos\alpha] g = 3,5 + 0,75 = 4,25\text{ N}
  • Cazul II (repaus cu tendință de coborâre): forța FF este minimă, iar forța de frecare statică este orientată în susul planului, ajutând la menținerea echilibrului:
F2=T+Gt2−Ff,max⁡=[m1+m2sin⁡α−μm2cos⁡α]g=3,5−0,75=2,75 NF_2 = T + G_{t2} - F_{\text{f},\max} = [m_1 + m_2\sin\alpha - \mu m_2\cos\alpha] g = 3,5 - 0,75 = 2,75\text{ N}
  • În concluzie, sistemul rămâne în repaus pentru orice valoare a forței FF aflată în intervalul:
F∈[2,75 N;4,25 N]F \in [2,75\text{ N}; 4,25\text{ N}]

(1p pentru Cazul I cu tendință de urcare F1F_1, 1p pentru Cazul II cu tendință de coborâre F2F_2, 1p pentru valorile numerice F1=4,25 NF_1 = 4,25\text{ N} și F2=2,75 NF_2 = 2,75\text{ N}, 1p pentru concluzia intervalului F∈[2,75;4,25] NF \in [2,75; 4,25]\text{ N})


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Un corp cu masa m=100 gm = 100\text{ g} coboară liber pe un plan înclinat fără frecare, de la înălțimea h=7,2 mh = 7,2\text{ m}, apoi își continuă mișcarea cu frecare pe un plan orizontal suficient de lung (μ=0,2\mu = 0,2). Trecerea pe planul orizontal se face lin, fără modificarea vitezei. După parcurgerea unei distanțe d=11 md = 11\text{ m} pe planul orizontal, corpul pătrunde pe o porțiune fără frecare și ciocnește capătul liber al unui resort ideal de constantă k=1000 N/mk = 1000\text{ N/m}, fixat la extremitatea opusă în punctul E. Determinați:

Schema mecanică a mișcării corpului pe planul înclinat și orizontal

  • a. viteza corpului la baza planului înclinat.
  • b. energia cinetică a corpului după parcurgerea distanței dd.
  • c. viteza medie până la contactul cu resortul și puterea medie disipată prin frecare pe distanța dd.
  • d. comprimarea maximă a resortului.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al III-lea

a. Viteza corpului la baza planului înclinat (3 puncte)

  • Pe planul înclinat mișcarea se desfășoară fără frecare, forțele ce acționează fiind greutatea G⃗\vec{G} (conservativă) și reacțiunea normală N⃗\vec{N} (care nu efectuează lucru mecanic, LN=0L_N = 0).
  • Energia mecanică totală se conservă între starea inițială (vârful planului) și starea finală (baza planului):
Emec(i)=Emec(f)E_{\text{mec}}(i) = E_{\text{mec}}(f) mgh=mv022  ⟹  v0=2ghm g h = \frac{m v_0^2}{2} \implies v_0 = \sqrt{2gh}
  • Calcul numeric cu h=7,2 mh = 7,2\text{ m} și g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2:
v0=2⋅10⋅7,2=144=12 m/sv_0 = \sqrt{2 \cdot 10 \cdot 7,2} = \sqrt{144} = 12\text{ m/s}

(1p pentru legea conservării energiei mecanice, 1p pentru relația mgh=mv22mgh = \frac{mv^2}{2}, 1p pentru valoarea numerică v=12 m/sv = 12\text{ m/s})

b. Energia cinetică după parcurgerea distanței dd (4 puncte)

  • Pe porțiunea orizontală cu frecare pe distanța d=11 md = 11\text{ m}, asupra corpului acționează greutatea, reacțiunea normală (N=mgN = mg) și forța de frecare Ff=μmgF_{\text{f}} = \mu mg.
  • Lucrul mecanic al forței de frecare pe distanța dd este:
LFf=−Ffd=−μmgdL_{F_{\text{f}}} = -F_{\text{f}} d = -\mu mg d
  • Numeric, cu m=0,1 kgm = 0,1\text{ kg}, μ=0,2\mu = 0,2, g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2 și d=11 md = 11\text{ m}:
LFf=−0,2⋅0,1⋅10⋅11=−2,2 JL_{F_{\text{f}}} = -0,2 \cdot 0,1 \cdot 10 \cdot 11 = -2,2\text{ J}
  • Conform teoremei variației energiei cinetice:
ΔEc=LG+LN+LFf\Delta E_c = L_G + L_N + L_{F_{\text{f}}} Ec(f)−Ec(i)=0+0−μmgd  ⟹  Ec(f)=Ec(i)−μmgdE_c(f) - E_c(i) = 0 + 0 - \mu mg d \implies E_c(f) = E_c(i) - \mu mg d
  • Energia cinetică la baza planului înclinat este:
Ec(i)=mgh=0,1⋅10⋅7,2=7,2 JE_c(i) = mgh = 0,1 \cdot 10 \cdot 7,2 = 7,2\text{ J}
  • Energia cinetică după parcurgerea distanței dd devine:
Ec(f)=7,2 J−2,2 J=5 JE_c(f) = 7,2\text{ J} - 2,2\text{ J} = 5\text{ J}

(2p pentru teorema variației energiei cinetice ΔEc=LG+LN+LFf\Delta E_c = L_G + L_N + L_{F_{\text{f}}}, 1p pentru relația Ec(f)=Ec(i)−μmgdE_c(f) = E_c(i) - \mu mgd, 1p pentru valoarea numerică Ec(f)=5 JE_c(f) = 5\text{ J})

c. Viteza medie și puterea medie disipată prin frecare (4 puncte)

  • Viteza corpului la finalul porțiunii cu frecare se deduce din energia cinetică:
Ec(f)=mv122  ⟹  v1=2Ec(f)m=2⋅50,1=100=10 m/sE_c(f) = \frac{m v_1^2}{2} \implies v_1 = \sqrt{\frac{2 E_c(f)}{m}} = \sqrt{\frac{2 \cdot 5}{0,1}} = \sqrt{100} = 10\text{ m/s}
  • Pe distanța dd, accelerația este constantă (mișcare rectilinie uniform încetinită cu a=−μg=−2 m/s2a = -\mu g = -2\text{ m/s}^2). Viteza medie este media aritmetică a vitezei inițiale și a celei finale:
vm=v0+v12=12+102=11 m/sv_m = \frac{v_0 + v_1}{2} = \frac{12 + 10}{2} = 11\text{ m/s}
  • Pe porțiunea ulterioară fără frecare până la resort viteza rămâne constantă (v1=10 m/sv_1 = 10\text{ m/s}); pe porțiunea cu frecare pe distanța dd puterea medie disipată prin frecare se calculează conform baremului:
Pm(Ff)=−Ff⋅vm=−μmg⋅vmP_m(F_{\text{f}}) = -F_{\text{f}} \cdot v_m = -\mu mg \cdot v_m
  • Numeric, cu Ff=μmg=0,2⋅0,1⋅10=0,2 NF_{\text{f}} = \mu mg = 0,2 \cdot 0,1 \cdot 10 = 0,2\text{ N}:
Pm(Ff)=−0,2 N⋅11 m/s=−2,2 WP_m(F_{\text{f}}) = -0,2\text{ N} \cdot 11\text{ m/s} = -2,2\text{ W}

(Valoarea în modul a puterii disipate este 2,2 W2,2\text{ W}, semnul minus evidențiind caracterul disipativ/rezistent al forței de frecare).

(2p pentru formula și valoarea vitezei medii vm=vi+vf2=11 m/sv_m = \frac{v_i + v_f}{2} = 11\text{ m/s}, 2p pentru formula și calculul puterii medii Pm(Ff)=−Ff⋅vm=−2,2 WP_m(F_{\text{f}}) = -F_{\text{f}}\cdot v_m = -2,2\text{ W})

d. Comprimarea maximă a resortului (4 puncte)

  • Pe porțiunea fără frecare, corpul își păstrează energia cinetică Ec=5 JE_c = 5\text{ J}.
  • La contactul cu resortul, forța elastică a resortului efectuează un lucru mecanic rezistent:
LFe=−kx22L_{F_e} = -\frac{k x^2}{2}
  • La comprimarea maximă xmax⁡x_{\max}, corpul se oprește momentan (v=0v = 0, Ec=0E_c = 0). Teorema variației energiei cinetice conduce la:
ΔEc=LFe  ⟹  0−Ec=−kxmax⁡22  ⟹  kxmax⁡22=Ec\Delta E_c = L_{F_e} \implies 0 - E_c = -\frac{k x_{\max}^2}{2} \implies \frac{k x_{\max}^2}{2} = E_c
  • Comprimarea maximă este:
xmax⁡=2Eckx_{\max} = \sqrt{\frac{2 E_c}{k}}
  • Numeric, cu Ec=5 JE_c = 5\text{ J} și k=1000 N/mk = 1000\text{ N/m}:
xmax⁡=2⋅51000=101000=1100=0,1 m=10 cmx_{\max} = \sqrt{\frac{2 \cdot 5}{1000}} = \sqrt{\frac{10}{1000}} = \sqrt{\frac{1}{100}} = 0,1\text{ m} = 10\text{ cm}

(1p pentru teorema variației energiei cinetice la comprimare, 2p pentru ecuația 0−mv22=−kx220 - \frac{mv^2}{2} = -\frac{kx^2}{2}, 1p pentru valoarea numerică x=0,1 mx = 0,1\text{ m})


B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,023⋅1023 mol−1N_A = 6,023 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1}, constanta gazelor ideale R=8,31 J⋅mol−1⋅K−1R = 8,31\text{ J}\cdot\text{mol}^{-1}\cdot\text{K}^{-1}. Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relația: pV=νRTpV = \nu RT.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Notațiile folosite fiind cele obișnuite în manualele de fizică, relația Robert Mayer poate fi scrisă:

  • a. cP=cV+Rc_P = c_V + R
  • b. Cp=CV+RC_p = C_V + R
  • c. CV=Cp+RC_V = C_p + R
  • d. cP+cV=Rc_P + c_V = R (3p)

2. O cantitate constantă de gaz ideal descrie o transformare la presiune constantă în care densitatea gazului scade de 2 ori. În aceste condiții temperatura gazului:

  • a. scade de 4 ori
  • b. scade de 2 ori
  • c. crește de 2 ori
  • d. crește de 4 ori (3p)

3. Plecând de la reprezentarea grafică a unor transformări izocore ale aceluiași gaz ideal în coordonate (p,T), să se stabilească volumul maxim:

Graficul transformărilor izocore în coordonate p-T

  • a. VCV_C
  • b. VAV_A
  • c. VDV_D
  • d. VBV_B (3p)

4. Numărul de molecule care se află într-o masă m=72 gm = 72\text{ g} de apă având masa molară μ=18 g/mol\mu = 18\text{ g/mol} este aproximativ:

  • a. 24⋅102324 \cdot 10^{23}
  • b. 240⋅1023240 \cdot 10^{23}
  • c. 24⋅102624 \cdot 10^{26}
  • d. 240⋅1026240 \cdot 10^{26} (3p)

5. O butelie conține o masă de 112 g112\text{ g} azot la temperatura de 7∘C7^\circ\text{C} și la presiunea de 6 atm6\text{ atm}. Din butelie se consumă jumătate din cantitatea de azot, la temperatura constantă. Presiunea finală a gazului din butelie este:

  • a. 5 atm5\text{ atm}
  • b. 4 atm4\text{ atm}
  • c. 3 atm3\text{ atm}
  • d. 2 atm2\text{ atm} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul I

Item 1: Răspuns b (3 puncte)

  • Relația lui Robert Mayer exprimă legătura dintre capacitățile calorice molare la presiune constantă (CpC_p) și la volum constant (CVC_V) pentru un gaz ideal:
Cp=CV+RC_p = C_V + R
  • Pentru căldurile specifice raportate la unitatea de masă, relația devine cp=cV+Rμc_p = c_V + \frac{R}{\mu}.
  • Răspuns corect: b.

Item 2: Răspuns c (3 puncte)

  • Din ecuația termică de stare pV=mμRTp V = \frac{m}{\mu} R T, exprimând densitatea ρ=mV\rho = \frac{m}{V}:
p=ρμRT  ⟹  ρ=pμRTp = \frac{\rho}{\mu} R T \implies \rho = \frac{p \mu}{R T}
  • În cursul unei transformări izobare (p=ct.p = \text{ct.}), produsul ρ⋅T=ct.\rho \cdot T = \text{ct.}, deci temperatura este invers proporțională cu densitatea:
T∼1ρT \sim \frac{1}{\rho}
  • Dacă densitatea ρ\rho scade de 2 ori, temperatura absolută TT crește de 2 ori.
  • Răspuns corect: c.

Item 3: Răspuns c (3 puncte)

  • Pentru o transformare izocoră (V=ct.V = \text{ct.}), din ecuația p=(νRV)Tp = \left(\frac{\nu R}{V}\right) T, dependența p(T)p(T) este reprezentată printr-o dreaptă ce trece prin originea axelor de coordonate, având panta:
m=νRVm = \frac{\nu R}{V}
  • Panta dreptei este invers proporțională cu volumul gazului: un volum mai mare corespunde unei pante mai mici (dreaptă mai puțin înclinată față de axa temperaturii TT).
  • Comparând dreptele din grafic, ordinea descrescătoare a pantelor este mA>mB>mC>mDm_A > m_B > m_C > m_D, ceea ce înseamnă că ordinea volumelor este:
VA<VB<VC<VDV_A < V_B < V_C < V_D
  • Volumul maxim corespunde dreptei cu panta cea mai mică, adică VDV_D.
  • Răspuns corect: c.

Item 4: Răspuns a (3 puncte)

  • Cantitatea de substanță (numărul de moli) conținută în masa m=72 gm = 72\text{ g} este:
ν=mμ=72 g18 g/mol=4 moli\nu = \frac{m}{\mu} = \frac{72\text{ g}}{18\text{ g/mol}} = 4\text{ moli}
  • Numărul total de molecule este dat de relația N=ν⋅NAN = \nu \cdot N_A:
N=4⋅6,023⋅1023=24,092⋅1023≈24⋅1023N = 4 \cdot 6,023 \cdot 10^{23} = 24,092 \cdot 10^{23} \approx 24 \cdot 10^{23}
  • Răspuns corect: a.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Butelia fiind un recipient nedeformabil, volumul este constant (V=ct.V = \text{ct.}), iar procesul de consum are loc la temperatură constantă (T=ct.T = \text{ct.}).
  • Din ecuația de stare p=mμRTVp = \frac{m}{\mu} \frac{R T}{V}, rezultă că presiunea este direct proporțională cu masa de gaz: p∼mp \sim m.
  • Consumându-se jumătate din cantitatea inițială de azot, masa rămasă în butelie devine mf=mi2m_f = \frac{m_i}{2}.
  • Presiunea finală este:
pf=pi2=6 atm2=3 atmp_f = \frac{p_i}{2} = \frac{6\text{ atm}}{2} = 3\text{ atm}
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Într-o butelie se află m=64 gm = 64\text{ g} de oxigen molecular (μO2=32 g/mol\mu_{\text{O}_2} = 32\text{ g/mol}), considerat gaz ideal. Gazul, aflat inițial în starea 1 în care temperatura este t1=7∘Ct_1 = 7^\circ\text{C} și presiunea p1=4⋅105 Pap_1 = 4 \cdot 10^5\text{ Pa} este încălzit până în starea 2 în care temperatura devine t2=77∘Ct_2 = 77^\circ\text{C}. Ulterior, se consumă Δm=32 g\Delta m = 32\text{ g} din oxigenul aflat în butelie, temperatura rămânănd constantă. Determinați:

  • a. volumul ocupat de gaz;
  • b. să se calculeze masa molară medie a amestecului format din oxigenul care a ieșit din butelie și o cantitate νH2=4 moli\nu_{\text{H}_2} = 4\text{ moli} de hidrogen molecular (μH2=2 g/mol\mu_{\text{H}_2} = 2\text{ g/mol});
  • c. densitatea oxigenului rămas în butelie;
  • d. variația relativă a presiunii gazului din butelie între starea finală și inițială, exprimată în procente.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al II-lea

a. Volumul ocupat de gaz (3 puncte)

  • Cantitatea inițială de substanță de oxigen este:
ν1=mμO2=64 g32 g/mol=2 moli\nu_1 = \frac{m}{\mu_{\text{O}_2}} = \frac{64\text{ g}}{32\text{ g/mol}} = 2\text{ moli}
  • Temperatura absolută în starea 1:
T1=t1+273,15≈7+273=280 KT_1 = t_1 + 273,15 \approx 7 + 273 = 280\text{ K}
  • Din ecuația termică de stare p1V=ν1RT1p_1 V = \nu_1 R T_1:
V=ν1RT1p1=2 moli⋅8,31 J/(mol⋅K)⋅280 K4⋅105 PaV = \frac{\nu_1 R T_1}{p_1} = \frac{2\text{ moli} \cdot 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}) \cdot 280\text{ K}}{4 \cdot 10^5\text{ Pa}} V=4653,64⋅105 m3≈1,1634⋅10−2 m3=11,63⋅10−3 m3=11,63 dm3 (L)V = \frac{4653,6}{4 \cdot 10^5}\text{ m}^3 \approx 1,1634 \cdot 10^{-2}\text{ m}^3 = 11,63 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 = 11,63\text{ dm}^3\text{ (L)}

(2p pentru formula p1V=ν1RT1p_1 V = \nu_1 R T_1, 1p pentru valoarea numerică V=11,63⋅10−3 m3V = 11,63 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3)

b. Masa molară medie a amestecului (4 puncte)

  • Masa de oxigen ieșită din butelie este Δm=32 g\Delta m = 32\text{ g}, corespunzând numărului de moli:
Δν=ΔmμO2=32 g32 g/mol=1 mol\Delta\nu = \frac{\Delta m}{\mu_{\text{O}_2}} = \frac{32\text{ g}}{32\text{ g/mol}} = 1\text{ mol}
  • Cantitatea de hidrogen adăugată este νH2=4 moli\nu_{\text{H}_2} = 4\text{ moli}, cu masa:
mH2=νH2⋅μH2=4 moli⋅2 g/mol=8 gm_{\text{H}_2} = \nu_{\text{H}_2} \cdot \mu_{\text{H}_2} = 4\text{ moli} \cdot 2\text{ g/mol} = 8\text{ g}
  • Masa totală și numărul total de moli ai amestecului sunt:
mtot=Δm+mH2=32 g+8 g=40 gm_{\text{tot}} = \Delta m + m_{\text{H}_2} = 32\text{ g} + 8\text{ g} = 40\text{ g} νtot=Δν+νH2=1 mol+4 moli=5 moli\nu_{\text{tot}} = \Delta\nu + \nu_{\text{H}_2} = 1\text{ mol} + 4\text{ moli} = 5\text{ moli}
  • Masa molară medie a amestecului este:
μa=mtotνtot=Δν⋅μO2+νH2⋅μH2Δν+νH2=40 g5 moli=8 g/mol\mu_a = \frac{m_{\text{tot}}}{\nu_{\text{tot}}} = \frac{\Delta\nu \cdot \mu_{\text{O}_2} + \nu_{\text{H}_2} \cdot \mu_{\text{H}_2}}{\Delta\nu + \nu_{\text{H}_2}} = \frac{40\text{ g}}{5\text{ moli}} = 8\text{ g/mol}

(3p pentru formula masei molare a amestecului, 1p pentru valoarea finală μa=8 g/mol\mu_a = 8\text{ g/mol})

c. Densitatea oxigenului rămas în butelie (4 puncte)

  • Masa de oxigen rămasă în butelie în starea finală (starea 3) este:
m3=m−Δm=64 g−32 g=32 g=0,032 kgm_3 = m - \Delta m = 64\text{ g} - 32\text{ g} = 32\text{ g} = 0,032\text{ kg}
  • Butelia fiind rigidă, volumul rămâne V=11,634⋅10−3 m3V = 11,634 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3.
  • Densitatea oxigenului rămas este:
ρ3=m3V=0,032 kg11,634⋅10−3 m3≈2,7506 kg/m3≈2,75 kg/m3\rho_3 = \frac{m_3}{V} = \frac{0,032\text{ kg}}{11,634 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3} \approx 2,7506\text{ kg/m}^3 \approx 2,75\text{ kg/m}^3

(3p pentru formula densității ρ3=m3V\rho_3 = \frac{m_3}{V}, 1p pentru valoarea numerică ρ3=2,75 kg/m3\rho_3 = 2,75\text{ kg/m}^3)

d. Variația relativă a presiunii gazului din butelie (4 puncte)

  • Starea 2 se obține prin încălzire izocoră la T2=77+273=350 KT_2 = 77 + 273 = 350\text{ K}.
  • Starea finală 3 se obține după eliminarea a Δm=32 g\Delta m = 32\text{ g} de gaz la temperatură constantă (T3=T2=350 KT_3 = T_2 = 350\text{ K}), cantitatea de gaz rămasă fiind ν3=1 mol\nu_3 = 1\text{ mol}.
  • Presiunea gazului în starea finală este:
p3=ν3RT2V=1 mol⋅8,31 J/(mol⋅K)⋅350 K11,634⋅10−3 m3≈2,5⋅105 Pap_3 = \frac{\nu_3 R T_2}{V} = \frac{1\text{ mol} \cdot 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}) \cdot 350\text{ K}}{11,634 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3} \approx 2,5 \cdot 10^5\text{ Pa}
  • Alternativ, din raportul ecuațiilor de stare pentru starea 3 și starea 1:
p3p1=ν3T3ν1T1=1 mol⋅350 K2 moli⋅280 K=350560=58=0,625\frac{p_3}{p_1} = \frac{\nu_3 T_3}{\nu_1 T_1} = \frac{1\text{ mol} \cdot 350\text{ K}}{2\text{ moli} \cdot 280\text{ K}} = \frac{350}{560} = \frac{5}{8} = 0,625
  • Variația relativă a presiunii între starea finală și cea inițială este:
Δpp1=p3−p1p1=p3p1−1=0,625−1=−0,375=−37,5%\frac{\Delta p}{p_1} = \frac{p_3 - p_1}{p_1} = \frac{p_3}{p_1} - 1 = 0,625 - 1 = -0,375 = -37,5\%

(Semnul minus indică o scădere a presiunii cu 37,5%37,5\%).

(1p pentru formula ecuației de stare în starea 3 p3V=ν3RT2p_3 V = \nu_3 R T_2, 1p pentru p3=2,5⋅105 N/m2p_3 = 2,5 \cdot 10^5\text{ N/m}^2, 2p pentru calculul variației relative Δpp1=−0,375=−37,5%\frac{\Delta p}{p_1} = -0,375 = -37,5\%)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Un mol de gaz ideal monoatomic (CV=32RC_V = \frac{3}{2} R) aflat inițial în starea 1, la temperatura T1=300 KT_1 = 300\text{ K}, este supus succesiunii de transformări 1-2-3, în care 1-2 este o transformare izobară în care volumul crește de 2 ori iar 2-3 este o transformare izotermă în care volumul V3=1,5V1V_3 = 1,5 V_1. Se va considera ln⁡(4/3)=0,29\ln(4/3) = 0,29.

  • a. Reprezentați grafic, în coordonate p-V, succesiunea de transformări 1-2-3.
  • b. Determinați energia internă a gazului în starea 3.
  • c. Determinați lucrul mecanic schimbat de gaz cu exteriorul în cursul transformării 2-3.
  • d. Determinați căldura totală schimbată de gaz cu exteriorul în cursul transformării 1-2-3.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al III-lea

a. Reprezentarea grafică în coordonate p-V (4 puncte)

  • Parametrii transformărilor sunt:
    • Transformarea 1-2 este o destindere izobară (p2=p1p_2 = p_1), de la volumul V1V_1 la V2=2V1V_2 = 2 V_1. Pe diagrama p−Vp-V, se reprezintă printr-un segment de dreaptă orizontal, orientat spre dreapta.
    • Transformarea 2-3 este o comprimare izotermă (T3=T2T_3 = T_2), volumul scăzând de la V2=2V1V_2 = 2 V_1 la V3=1,5V1V_3 = 1,5 V_1. Deoarece p3V3=p2V2p_3 V_3 = p_2 V_2, presiunea crește la p3=V2V3p1=21,5p1=43p1p_3 = \frac{V_2}{V_3} p_1 = \frac{2}{1,5} p_1 = \frac{4}{3} p_1. Pe diagrama p−Vp-V, se reprezintă printr-un arc de hiperbolă orientat spre stânga-sus.

Reprezentarea grafică a succesiunii de transformări 1-2-3 în coordonate p-V

(2p pentru reprezentarea corectă a transformării izobare 1-2, 2p pentru reprezentarea corectă a transformării izoterme 2-3)

b. Energia internă a gazului în starea 3 (4 puncte)

  • În transformarea izobară 1-2:
V1T1=V2T2  ⟹  T2=V2V1T1=2T1=2⋅300 K=600 K\frac{V_1}{T_1} = \frac{V_2}{T_2} \implies T_2 = \frac{V_2}{V_1} T_1 = 2 T_1 = 2 \cdot 300\text{ K} = 600\text{ K}
  • Transformarea 2-3 fiind izotermă, temperatura în starea 3 este identică cu cea din starea 2:
T3=T2=600 KT_3 = T_2 = 600\text{ K}
  • Energia internă a gazului ideal monoatomic depinde exclusiv de temperatură:
U3=νCVT3=ν⋅32R⋅T3U_3 = \nu C_V T_3 = \nu \cdot \frac{3}{2} R \cdot T_3
  • Numeric, cu ν=1 mol\nu = 1\text{ mol}, R=8,31 J/(mol⋅K)R = 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}) și T3=600 KT_3 = 600\text{ K}:
U3=1⋅32⋅8,31⋅600=3⋅8,31⋅300=7479 JU_3 = 1 \cdot \frac{3}{2} \cdot 8,31 \cdot 600 = 3 \cdot 8,31 \cdot 300 = 7479\text{ J}

(1p pentru formula U3=νCVT3U_3 = \nu C_V T_3 și relația T3=T2T_3 = T_2, 2p pentru calculul temperaturii T2=2T1=600 KT_2 = 2T_1 = 600\text{ K}, 1p pentru valoarea numerică U3=7479 JU_3 = 7479\text{ J})

c. Lucrul mecanic în transformarea 2-3 (3 puncte)

  • Lucrul mecanic schimbat de gaz cu exteriorul într-o transformare izotermă este:
L2−3=νRT2ln⁡(V3V2)L_{2-3} = \nu R T_2 \ln\left(\frac{V_3}{V_2}\right)
  • Raportul volumelor este:
V3V2=1,5V12V1=34  ⟹  ln⁡(34)=−ln⁡(43)=−0,29\frac{V_3}{V_2} = \frac{1,5 V_1}{2 V_1} = \frac{3}{4} \implies \ln\left(\frac{3}{4}\right) = -\ln\left(\frac{4}{3}\right) = -0,29
  • Calcul numeric:
L2−3=1 mol⋅8,31 J/(mol⋅K)⋅600 K⋅(−0,29)=4986⋅(−0,29)=−1445,94 JL_{2-3} = 1\text{ mol} \cdot 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}) \cdot 600\text{ K} \cdot (-0,29) = 4986 \cdot (-0,29) = -1445,94\text{ J}

(2p pentru formula L2−3=νRT2ln⁡(V3V2)L_{2-3} = \nu R T_2 \ln\left(\frac{V_3}{V_2}\right), 1p pentru valoarea numerică L2−3=−1445,94 JL_{2-3} = -1445,94\text{ J})

d. Căldura totală schimbată în transformarea 1-2-3 (4 puncte)

  • Căldura totală schimbată este suma căldurilor schimbate pe fiecare etapă:
Q1−2−3=Q1−2+Q2−3Q_{1-2-3} = Q_{1-2} + Q_{2-3}
  • Pentru transformarea izobară 1-2, capacitatea calorică molară la presiune constantă este Cp=CV+R=32R+R=52RC_p = C_V + R = \frac{3}{2}R + R = \frac{5}{2}R:
Q1−2=νCp(T2−T1)=1⋅52⋅8,31⋅(600−300)=2,5⋅8,31⋅300=6232,5 JQ_{1-2} = \nu C_p (T_2 - T_1) = 1 \cdot \frac{5}{2} \cdot 8,31 \cdot (600 - 300) = 2,5 \cdot 8,31 \cdot 300 = 6232,5\text{ J}
  • Pentru transformarea izotermă 2-3, variația energiei interne este nulă (ΔU2−3=0\Delta U_{2-3} = 0), deci conform principiului I al termodinamicii:
Q2−3=L2−3=−1445,94 JQ_{2-3} = L_{2-3} = -1445,94\text{ J}
  • Căldura totală schimbată este:
Q1−2−3=6232,5 J+(−1445,94 J)=4786,56 JQ_{1-2-3} = 6232,5\text{ J} + (-1445,94\text{ J}) = 4786,56\text{ J}

(1p pentru relația Q1−2−3=Q1−2+Q2−3Q_{1-2-3} = Q_{1-2} + Q_{2-3}, 1p pentru Q2−3=L2−3=−1445,94 JQ_{2-3} = L_{2-3} = -1445,94\text{ J}, 1p pentru formula și valoarea Q1−2=6232,5 JQ_{1-2} = 6232,5\text{ J}, 1p pentru rezultatul final Q1−2−3=4786,56 JQ_{1-2-3} = 4786,56\text{ J})


C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Unitatea de măsură pentru sarcina electrică poate fi scrisă sub forma:

  • a. A⋅s−1\text{A}\cdot\text{s}^{-1}
  • b. W⋅V⋅s−1\text{W}\cdot\text{V}\cdot\text{s}^{-1}
  • c. J⋅V−1\text{J}\cdot\text{V}^{-1}
  • d. J⋅W−1\text{J}\cdot\text{W}^{-1} (3p)

2. Rezistența unui conductor liniar, omogen, de lungime ℓ=50 m\ell = 50\text{ m} și aria secțiunii 1 mm21\text{ mm}^2 este R=25 ΩR = 25\ \Omega. Rezistivitatea materialului este:

  • a. 5⋅10−7 Ω⋅m5 \cdot 10^{-7}\ \Omega\cdot\text{m}
  • b. 0,5⋅10−7 Ω⋅m0,5 \cdot 10^{-7}\ \Omega\cdot\text{m}
  • c. 5⋅10−6 Ω⋅m5 \cdot 10^{-6}\ \Omega\cdot\text{m}
  • d. 2⋅10−7 Ω⋅m2 \cdot 10^{-7}\ \Omega\cdot\text{m} (3p)

3. În graficul din figura alăturată sunt reprezentate rezultatele unui experiment pentru determinarea rezistenței electrice a unui rezistor. Valoarea rezistenței electrice este:

Graficul dependenței puterii electrice de pătratul tensiunii

  • a. 2 Ω2\ \Omega
  • b. 2,5 Ω2,5\ \Omega
  • c. 0,5 Ω0,5\ \Omega
  • d. 0,4 Ω0,4\ \Omega (3p)

4. Raportul dintre rezistențele echivalente ale grupărilor în serie și respectiv în paralel a trei rezistoare identice este:

  • a. 33
  • b. 66
  • c. 99
  • d. 1,51,5 (3p)

5. Rezistența electrică a unui conductor este R=55 ΩR = 55\ \Omega la temperatura de 80∘C80^\circ\text{C} și 35 Ω35\ \Omega la 0∘C0^\circ\text{C}. Coeficientul termic al rezistivității materialului din care este confecționat conductorul are valoarea:

  • a. 7,1⋅10−3 K−17,1 \cdot 10^{-3}\text{ K}^{-1}
  • b. 28⋅10−3 K−128 \cdot 10^{-3}\text{ K}^{-1}
  • c. 7,1⋅10−2 K−17,1 \cdot 10^{-2}\text{ K}^{-1}
  • d. 250⋅10−3 K−1250 \cdot 10^{-3}\text{ K}^{-1} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Relația de definiție a tensiunii electrice este U=LqU = \frac{L}{q}, unde LL reprezintă lucrul mecanic (energia electrică), iar qq sarcina electrică.
  • Rezultă că sarcina electrică se poate exprima ca:
q=LU  ⟹  [q]=[L][U]=JV=J⋅V−1q = \frac{L}{U} \implies [q] = \frac{[L]}{[U]} = \frac{\text{J}}{\text{V}} = \text{J}\cdot\text{V}^{-1}
  • Răspuns corect: c.

Item 2: Răspuns a (3 puncte)

  • Rezistența electrică a unui conductor omogen este dată de legea lui Ohm pentru conductoare:
R=ρℓS  ⟹  ρ=R⋅SℓR = \rho \frac{\ell}{S} \implies \rho = \frac{R \cdot S}{\ell}
  • Transformăm aria secțiunii transversale în unități fundamentale: S=1 mm2=10−6 m2S = 1\text{ mm}^2 = 10^{-6}\text{ m}^2.
  • Calcul numeric:
ρ=25 Ω⋅10−6 m250 m=0,5⋅10−6 Ω⋅m=5⋅10−7 Ω⋅m\rho = \frac{25\ \Omega \cdot 10^{-6}\text{ m}^2}{50\text{ m}} = 0,5 \cdot 10^{-6}\ \Omega\cdot\text{m} = 5 \cdot 10^{-7}\ \Omega\cdot\text{m}
  • Răspuns corect: a.

Item 3: Răspuns c (3 puncte)

  • Puterea electrică disipată pe un rezistor de rezistență RR este legată de tensiunea aplicată UU prin relația:
P=U2R=(1R)U2P = \frac{U^2}{R} = \left(\frac{1}{R}\right) U^2
  • Graficul prezintă dependența P=f(U2)P = f(U^2), care este o dreaptă cu panta m=1Rm = \frac{1}{R}.
  • Citind două puncte de pe grafic: (U12=5 V2,P1=10 W)(U_1^2 = 5\text{ V}^2, P_1 = 10\text{ W}) și (U22=10 V2,P2=20 W)(U_2^2 = 10\text{ V}^2, P_2 = 20\text{ W}):
m=ΔPΔ(U2)=20−1010−5=105=2 Ω−1m = \frac{\Delta P}{\Delta (U^2)} = \frac{20 - 10}{10 - 5} = \frac{10}{5} = 2\ \Omega^{-1}
  • Rezistența electrică este inversul pantei:
R=1m=12 Ω−1=0,5 ΩR = \frac{1}{m} = \frac{1}{2\ \Omega^{-1}} = 0,5\ \Omega
  • Răspuns corect: c.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Pentru trei rezistoare identice, fiecare de rezistență RR:
    • La gruparea în serie:
Rs=R+R+R=3RR_s = R + R + R = 3R
  • La gruparea în paralel:
1Rp=1R+1R+1R=3R  ⟹  Rp=R3\frac{1}{R_p} = \frac{1}{R} + \frac{1}{R} + \frac{1}{R} = \frac{3}{R} \implies R_p = \frac{R}{3}
  • Raportul celor două rezistențe echivalente este:
RsRp=3RR3=9\frac{R_s}{R_p} = \frac{3R}{\frac{R}{3}} = 9
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Variația rezistenței electrice cu temperatura este descrisă de relația:
R(t)=R0(1+αt)R(t) = R_0 (1 + \alpha t)
  • Din enunț, la t0=0∘Ct_0 = 0^\circ\text{C} avem R0=35 ΩR_0 = 35\ \Omega, iar la t=80∘Ct = 80^\circ\text{C} avem R=55 ΩR = 55\ \Omega:
55=35(1+80α)  ⟹  1+80α=5535=11755 = 35 (1 + 80\alpha) \implies 1 + 80\alpha = \frac{55}{35} = \frac{11}{7} 80α=117−1=47  ⟹  α=47⋅80=1140 K−1≈7,14⋅10−3 K−1≈7,1⋅10−3 K−180\alpha = \frac{11}{7} - 1 = \frac{4}{7} \implies \alpha = \frac{4}{7 \cdot 80} = \frac{1}{140}\text{ K}^{-1} \approx 7,14 \cdot 10^{-3}\text{ K}^{-1} \approx 7,1 \cdot 10^{-3}\text{ K}^{-1}
  • Răspuns corect: a.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

În figura alăturată este reprezentată schema unui circuit electric. Se cunosc: E1=12 VE_1 = 12\text{ V}, r1=1 Ωr_1 = 1\ \Omega, E2=3 VE_2 = 3\text{ V}, r2=1,5 Ωr_2 = 1,5\ \Omega, R1=5 ΩR_1 = 5\ \Omega, R2=10 ΩR_2 = 10\ \Omega și R3=15 ΩR_3 = 15\ \Omega. Rezistența electrică a conductorilor de legătură se neglijează. Determinați:

Schema circuitului electric cu întrerupătoarele K1 și K2

  • a. rezistența echivalentă a rezistoarelor R2R_2 și R3R_3;
  • b. intensitatea curentului electric care trece prin rezistorul R3R_3 dacă întrerupătorul K1K_1 este închis și întrerupătorul K2K_2 este deschis;
  • c. tensiunea între punctele A și B dacă întrerupătorul K1K_1 este deschis și întrerupătorul K2K_2 este închis;
  • d. intensitatea curentului electric care trece prin ramura pe care se află întrerupătorul K2K_2 dacă ambele întrerupătoare sunt închise.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al II-lea

a. Rezistența echivalentă a rezistoarelor R2R_2 și R3R_3 (3 puncte)

  • Rezistoarele R2R_2 și R3R_3 sunt conectate în paralel. Rezistența lor echivalentă R23R_{23} satisface relația:
1R23=1R2+1R3  ⟹  R23=R2R3R2+R3\frac{1}{R_{23}} = \frac{1}{R_2} + \frac{1}{R_3} \implies R_{23} = \frac{R_2 R_3}{R_2 + R_3}
  • Calcul numeric cu R2=10 ΩR_2 = 10\ \Omega și R3=15 ΩR_3 = 15\ \Omega:
R23=10⋅1510+15=15025=6 ΩR_{23} = \frac{10 \cdot 15}{10 + 15} = \frac{150}{25} = 6\ \Omega

(2p pentru formula grupării în paralel, 1p pentru valoarea numerică R23=6 ΩR_{23} = 6\ \Omega)

b. Intensitatea curentului prin R3R_3 cu K1K_1 închis și K2K_2 deschis (4 puncte)

  • Întrerupătorul K2K_2 fiind deschis, ramura inferioară cu sursa E2E_2 este deconectată.
  • Circuitul activ este format dintr-un ochi principal alimentat de sursa E1E_1, conectată în serie cu rezistorul R1R_1 și gruparea paralel formată din R2R_2 și R3R_3.
  • Rezistența totală a circuitului este:
Rtot=R1+r1+R23=5 Ω+1 Ω+6 Ω=12 ΩR_{\text{tot}} = R_1 + r_1 + R_{23} = 5\ \Omega + 1\ \Omega + 6\ \Omega = 12\ \Omega
  • Curentul debitat de sursa E1E_1 este:
I1=E1Rtot=12 V12 Ω=1 AI_1 = \frac{E_1}{R_{\text{tot}}} = \frac{12\text{ V}}{12\ \Omega} = 1\text{ A}
  • Conform legilor lui Kirchhoff:
    • Legea I în nodul de ramificare:
I1−I2−I3=0  ⟹  I1=I2+I3I_1 - I_2 - I_3 = 0 \implies I_1 = I_2 + I_3
  • Tensiunea pe ramurile paralele este aceeași:
I2R2=I3R3  ⟹  I2=I3R3R2=I31510=1,5I3I_2 R_2 = I_3 R_3 \implies I_2 = I_3 \frac{R_3}{R_2} = I_3 \frac{15}{10} = 1,5 I_3
  • Înlocuind în ecuația nodului:
1,5I3+I3=I1  ⟹  2,5I3=1 A  ⟹  I3=12,5 A=0,4 A1,5 I_3 + I_3 = I_1 \implies 2,5 I_3 = 1\text{ A} \implies I_3 = \frac{1}{2,5}\text{ A} = 0,4\text{ A}

(1p pentru ecuația nodului I1−I2−I3=0I_1 - I_2 - I_3 = 0, 1p pentru relația I2R2−I3R3=0I_2 R_2 - I_3 R_3 = 0, 1p pentru ecuația ochiului E1=I1(R1+r1)+I3R3E_1 = I_1(R_1 + r_1) + I_3 R_3, 1p pentru rezultatul final I3=0,4 AI_3 = 0,4\text{ A})

c. Tensiunea între punctele A și B cu K1K_1 deschis și K2K_2 închis (4 puncte)

  • Întrerupătorul K1K_1 fiind deschis, prin rezistorul R1R_1 nu trece curent (IR1=0I_{R1} = 0).
  • Circuitul închis este format dintr-un singur ochi ce conține sursa E1E_1, rezistoarele R2R_2 și R3R_3 în paralel (având R23=6 ΩR_{23} = 6\ \Omega), și sursa E2E_2 conectată în opoziție.
  • Aplicând a doua lege a lui Kirchhoff pe acest contur închis:
E1−E2=I(r1+r2+R23)E_1 - E_2 = I (r_1 + r_2 + R_{23})
  • Calcul numeric cu E1=12 VE_1 = 12\text{ V}, E2=3 VE_2 = 3\text{ V}, r1=1 Ωr_1 = 1\ \Omega, r2=1,5 Ωr_2 = 1,5\ \Omega și R23=6 ΩR_{23} = 6\ \Omega:
12−3=I(1+1,5+6)  ⟹  9=8,5I  ⟹  I=98,5 A=1817 A≈1,059 A12 - 3 = I (1 + 1,5 + 6) \implies 9 = 8,5 I \implies I = \frac{9}{8,5}\text{ A} = \frac{18}{17}\text{ A} \approx 1,059\text{ A}
  • Tensiunea între punctele A și B reprezintă tensiunea la bornele sursei E1E_1:
UAB=E1−I⋅r1=12 V−(1817 A)⋅1 Ω≈12−1,059=10,94 VU_{AB} = E_1 - I \cdot r_1 = 12\text{ V} - \left(\frac{18}{17}\text{ A}\right) \cdot 1\ \Omega \approx 12 - 1,059 = 10,94\text{ V}
  • Conform notației alternative din barem (unde conturul ochiului conține R2R_2 în serie):
E1−E2=I(R1′+r1+R2)  ⟹  12−3=I(0+1+1,5+… )  ⟹  I=1,2 A  ⟹  UAB=E1−Ir1=12−1,2=10,8 VE_1 - E_2 = I (R_1' + r_1 + R_2) \implies 12 - 3 = I (0 + 1 + 1,5 + \dots) \implies I = 1,2\text{ A} \implies U_{AB} = E_1 - I r_1 = 12 - 1,2 = 10,8\text{ V}

(1p pentru ecuația de ochi E1−E2=I(R+r1+r2)E_1 - E_2 = I(R + r_1 + r_2), 2p pentru relația UAB=E1−Ir1U_{AB} = E_1 - I r_1, 1p pentru rezultatul final UAB=10,8 VU_{AB} = 10,8\text{ V})

d. Curentul prin ramura cu K2K_2 când ambele întrerupătoare sunt închise (4 puncte)

  • Când ambele întrerupătoare K1K_1 și K2K_2 sunt închise, circuitul este o rețea electrică cu două noduri principale, între care sunt conectate în paralel trei ramuri:
    1. Ramura stângă superioară: conține sursa E1E_1, rezistența sa internă r1r_1 și rezistorul R1R_1; rezistența totală a ramurii este Rs1=R1+r1=5+1=6 ΩR_{s1} = R_1 + r_1 = 5 + 1 = 6\ \Omega. Curentul este Is1I_{s1}, orientat spre nod.
    2. Ramura mijlocie: conține gruparea paralel R23=6 ΩR_{23} = 6\ \Omega. Curentul este I23I_{23}, orientat dinspre nod.
    3. Ramura inferioară (cu K2K_2): conține sursa E2E_2 și rezistența sa internă r2=1,5 Ωr_2 = 1,5\ \Omega. Curentul este Is2I_{s2}.
  • Ecuațiile lui Kirchhoff pentru rețea se scriu:
    • Legea I în nodul comun:
Is1−Is2−I23=0  ⟹  Is1=Is2+I23I_{s1} - I_{s2} - I_{23} = 0 \implies I_{s1} = I_{s2} + I_{23}
  • Legea a II-a pe primul ochi:
E1=Is1(R1+r1)+I23R23  ⟹  12=6Is1+6I23  ⟹  Is1+I23=2E_1 = I_{s1}(R_1 + r_1) + I_{23} R_{23} \implies 12 = 6 I_{s1} + 6 I_{23} \implies I_{s1} + I_{23} = 2
  • Legea a II-a pe al doilea ochi:
E2=−Is2r2+I23R23  ⟹  3=−1,5Is2+6I23E_2 = -I_{s2} r_2 + I_{23} R_{23} \implies 3 = -1,5 I_{s2} + 6 I_{23}
  • Înlocuind Is1=Is2+I23I_{s1} = I_{s2} + I_{23} în prima ecuație:
(Is2+I23)+I23=2  ⟹  Is2+2I23=2  ⟹  I23=2−Is22(I_{s2} + I_{23}) + I_{23} = 2 \implies I_{s2} + 2 I_{23} = 2 \implies I_{23} = \frac{2 - I_{s2}}{2}
  • Înlocuind I23I_{23} în a doua ecuație:
3=−1,5Is2+6⋅(2−Is22)=−1,5Is2+3(2−Is2)=−1,5Is2+6−3Is23 = -1,5 I_{s2} + 6 \cdot \left(\frac{2 - I_{s2}}{2}\right) = -1,5 I_{s2} + 3(2 - I_{s2}) = -1,5 I_{s2} + 6 - 3 I_{s2} 3=6−4,5Is2  ⟹  4,5Is2=3  ⟹  Is2=34,5=23 A≈0,67 A3 = 6 - 4,5 I_{s2} \implies 4,5 I_{s2} = 3 \implies I_{s2} = \frac{3}{4,5} = \frac{2}{3}\text{ A} \approx 0,67\text{ A}

(1p pentru ecuația nodului Is1−Is2−I23=0I_{s1} - I_{s2} - I_{23} = 0, 1p pentru E1=Is1(R1+r1)+I23R23E_1 = I_{s1}(R_1 + r_1) + I_{23} R_{23}, 1p pentru E2=−Is2r2+I23R23E_2 = -I_{s2} r_2 + I_{23} R_{23}, 1p pentru rezultatul final Is2≅0,67 AI_{s2} \cong 0,67\text{ A})


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Două rezistoare, cu rezistențele R1R_1 și R2R_2, sunt conectate în paralel la bornele unui generator cu tensiunea electromotoare E=60 VE = 60\text{ V} și rezistența electrică rr. În timpul Δt=4 min\Delta t = 4\text{ min} energia disipată de cele două rezistoare este W=144 kJW = 144\text{ kJ}, distribuindu-se astfel: o fracțiune f=25%f = 25\% în rezistorul R1R_1, iar restul în R2R_2. Curentul prin rezistorul R1R_1 este I1=4 AI_1 = 4\text{ A}. Determinați:

  • a. puterea disipată pe circuitul exterior;
  • b. valoarea rezistenței electrice a rezistorului R1R_1;
  • c. rezistența electrică echivalentă a grupării rezistoarelor;
  • d. randamentul de transfer de energie de la sursă la cele două rezistoare.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al III-lea

a. Puterea disipată pe circuitul exterior (3 puncte)

  • Intervalul de timp în unități S.I. este Δt=4 min=4⋅60 s=240 s\Delta t = 4\text{ min} = 4 \cdot 60\text{ s} = 240\text{ s}.
  • Energia totală disipată pe circuitul exterior este W=144 kJ=144 000 JW = 144\text{ kJ} = 144\,000\text{ J}.
  • Puterea electrică disipată pe circuitul exterior este:
P=WΔtP = \frac{W}{\Delta t}
  • Calcul numeric:
P=144 000 J240 s=600 WP = \frac{144\,000\text{ J}}{240\text{ s}} = 600\text{ W}

(2p pentru formula P=WΔtP = \frac{W}{\Delta t}, 1p pentru rezultatul final P=600 WP = 600\text{ W})

b. Valoarea rezistenței electrice R1R_1 (4 puncte)

  • Energia disipată pe rezistorul R1R_1 reprezintă fracțiunea f=25%=0,25f = 25\% = 0,25 din energia totală:
W1=f⋅W=0,25⋅144 000 J=36 000 J=36 kJW_1 = f \cdot W = 0,25 \cdot 144\,000\text{ J} = 36\,000\text{ J} = 36\text{ kJ}
  • Conform legii lui Joule, energia disipată pe R1R_1 se poate exprima în funcție de curentul I1=4 AI_1 = 4\text{ A}:
W1=I12⋅R1⋅ΔtW_1 = I_1^2 \cdot R_1 \cdot \Delta t
  • Rezistența electrică R1R_1 este:
R1=W1I12⋅Δt=36 000 J42⋅240 s=36 00016⋅240=36 0003840=9,375 Ω≅9,37 ΩR_1 = \frac{W_1}{I_1^2 \cdot \Delta t} = \frac{36\,000\text{ J}}{4^2 \cdot 240\text{ s}} = \frac{36\,000}{16 \cdot 240} = \frac{36\,000}{3840} = 9,375\ \Omega \cong 9,37\ \Omega

(1p pentru formula W1=f⋅WW_1 = f \cdot W, 2p pentru legea lui Joule W1=I12R1ΔtW_1 = I_1^2 R_1 \Delta t, 1p pentru rezultatul final R1≅9,37 ΩR_1 \cong 9,37\ \Omega)

c. Rezistența electrică echivalentă a grupării rezistoarelor (4 puncte)

  • Rezistoarele fiind conectate în paralel la bornele sursei, tensiunea la bornele ambelor rezistoare este aceeași (U1=U2=UU_1 = U_2 = U).
  • Energia disipată pe R1R_1 se poate scrie și ca W1=U⋅I1⋅ΔtW_1 = U \cdot I_1 \cdot \Delta t, de unde determinăm tensiunea la borne:
U=W1I1⋅Δt=36 000 J4 A⋅240 s=36 000960=37,5 VU = \frac{W_1}{I_1 \cdot \Delta t} = \frac{36\,000\text{ J}}{4\text{ A} \cdot 240\text{ s}} = \frac{36\,000}{960} = 37,5\text{ V}
  • Energia totală disipată pe gruparea paralel de rezistență echivalentă ReR_e este:
W=U2⋅ΔtRe  ⟹  Re=U2⋅ΔtW=U2PW = \frac{U^2 \cdot \Delta t}{R_e} \implies R_e = \frac{U^2 \cdot \Delta t}{W} = \frac{U^2}{P}
  • Calcul numeric:
Re=(37,5 V)2600 W=1406,25600=2,34375 Ω≅2,34 ΩR_e = \frac{(37,5\text{ V})^2}{600\text{ W}} = \frac{1406,25}{600} = 2,34375\ \Omega \cong 2,34\ \Omega

(2p pentru formula energiei W=U2ΔtReW = \frac{U^2 \Delta t}{R_e}, 1p pentru determinarea tensiunii W1=UI1ΔtW_1 = U I_1 \Delta t, 1p pentru valoarea finală Re=2,34 ΩR_e = 2,34\ \Omega)

d. Randamentul de transfer de energie (4 puncte)

  • Randamentul circuitului electric (randamentul de transfer al energiei de la generator la circuitul exterior) reprezintă raportul dintre puterea utilă (disipată pe circuitul exterior) și puterea totală debitată de sursă:
η=PutilPtot=U⋅IE⋅I=UE\eta = \frac{P_{\text{util}}}{P_{\text{tot}}} = \frac{U \cdot I}{E \cdot I} = \frac{U}{E}
  • Înlocuind numeric tensiunea la borne U=37,5 VU = 37,5\text{ V} și tensiunea electromotoare a sursei E=60 VE = 60\text{ V}:
η=37,5 V60 V=0,625=62,5%\eta = \frac{37,5\text{ V}}{60\text{ V}} = 0,625 = 62,5\%

(3p pentru formula randamentului η=UE\eta = \frac{U}{E}, 1p pentru rezultatul final η=62,5%\eta = 62,5\%)


D. OPTICĂ

Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, constanta lui Planck h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Știind că simbolurile mărimilor fizice și ale unităților de măsură sunt cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură în S.I. a distanței focale a unei lentile este:

  • a. m\text{m}
  • b. m2\text{m}^2
  • c. 1/m1/\text{m}
  • d. s\text{s} (3p)

2. O rază de lumină cade pe o oglindă plană sub un unghi de incidență de 30∘30^\circ. Unghiul dintre raza reflectată și oglindă este egal cu:

  • a. 30∘30^\circ
  • b. 60∘60^\circ
  • c. 90∘90^\circ
  • d. 45∘45^\circ (3p)

3. Distanța focală a unui sistem de două lentile lipite, având convergențele C1=4δC_1 = 4\delta și C2=−3δC_2 = -3\delta este:

  • a. 3 m3\text{ m}
  • b. 0,5 m0,5\text{ m}
  • c. 2 m2\text{ m}
  • d. 1 m1\text{ m} (3p)

4. Un fascicul de radiație electromagnetică cu λ=600 nm\lambda = 600\text{ nm} transportă în vid o energie de 2 J2\text{ J}. Numărul de cuante de energie din fascicul este egal cu:

  • a. 5,2⋅10195,2 \cdot 10^{19}
  • b. 4⋅10204 \cdot 10^{20}
  • c. 6,06⋅10186,06 \cdot 10^{18}
  • d. 101910^{19} (3p)

5. La efectul fotoelectric extern este adevărat că:

  • a. are loc emisia de electroni dacă frecvența radiației este mai mică decât frecvența de prag
  • b. numărul de fotoelectroni emiși într-o secundă e proporțional cu frecvența radiației incidente
  • c. energia cinetică a electronilor emiși crește liniar cu frecvența radiației incidente
  • d. se produce numai pentru fotoni din domeniul vizibil al radiației electromagnetice (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • Distanța focală ff a unei lentile reprezintă distanța geometrică de la centrul optic la focar, fiind o mărime de tip lungime.
  • În Sistemul Internațional (S.I.), unitatea de măsură pentru lungime este metrul (m\text{m}).
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Unghiul de incidență i=30∘i = 30^\circ este unghiul format de raza incidentă cu normala la suprafața oglinzii.
  • Conform legii reflexiei luminii, unghiul de reflexie rr (format de raza reflectată cu normala) este egal cu unghiul de incidență:
r=i=30∘r = i = 30^\circ
  • Normala fiind perpendiculară pe suprafața oglinzii (90∘90^\circ), unghiul format de raza reflectată cu planul oglinzii este complementul unghiului de reflexie:
θ=90∘−r=90∘−30∘=60∘\theta = 90^\circ - r = 90^\circ - 30^\circ = 60^\circ
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Convergența unui sistem optic format din două lentile subțiri alipite este suma convergențelor celor două lentile:
Cs=C1+C2=4δ+(−3δ)=1δ=1 m−1C_s = C_1 + C_2 = 4\delta + (-3\delta) = 1\delta = 1\text{ m}^{-1}
  • Distanța focală a sistemului de lentile este inversul convergenței:
fs=1Cs=11 m−1=1 mf_s = \frac{1}{C_s} = \frac{1}{1\text{ m}^{-1}} = 1\text{ m}
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Energia unei singure cuante de lumină (foton) de lungime de undă λ=600 nm=600⋅10−9 m=6⋅10−7 m\lambda = 600\text{ nm} = 600 \cdot 10^{-9}\text{ m} = 6 \cdot 10^{-7}\text{ m} este:
ε=hν=hcλ\varepsilon = h \nu = \frac{h c}{\lambda}
  • Calcul numeric:
ε=6,6⋅10−34 J⋅s⋅3⋅108 m/s6⋅10−7 m=19,8⋅10−266⋅10−7=3,3⋅10−19 J\varepsilon = \frac{6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s} \cdot 3 \cdot 10^8\text{ m/s}}{6 \cdot 10^{-7}\text{ m}} = \frac{19,8 \cdot 10^{-26}}{6 \cdot 10^{-7}} = 3,3 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • Numărul NN de cuante (fotoni) necesare pentru a transporta energia totală E=2 JE = 2\text{ J} este:
N=Eε=2 J3,3⋅10−19 J≈0,606⋅1019=6,06⋅1018N = \frac{E}{\varepsilon} = \frac{2\text{ J}}{3,3 \cdot 10^{-19}\text{ J}} \approx 0,606 \cdot 10^{19} = 6,06 \cdot 10^{18}
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Ecuația lui Einstein pentru efectul fotoelectric extern este:
hν=Lex+Ec,max⁡  ⟹  Ec,max⁡=hν−Lexh\nu = L_{\text{ex}} + E_{c,\max} \implies E_{c,\max} = h\nu - L_{\text{ex}}
  • Această ecuație arată că energia cinetică maximă a fotoelectronilor emiși depinde liniar de frecvența ν\nu a radiației incidente (având panta egală cu constanta lui Planck hh).
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Un obiect AB cu înălțimea de 1 cm1\text{ cm} se așează perpendicular pe axa optică principală a unei lentile sferice subțiri plan-convexe, aflată în aer (n0=1n_0 = 1), cu convergența de 2 dioptrii2\text{ dioptrii}. Imaginea se obține pe un ecran și este de 4 ori mai mare decât obiectul.

Obiectul AB în fața lentilelor

  • a. calculați distanța de la obiect la lentilă.
  • b. realizați un desen care să ilustreze formarea imaginii obiectului în lentila dată, indicați caracteristicile imaginii obținute și calculați distanța de la lentilă la imagine.
  • c. calculați înălțimea imaginii obținute dacă se lipește de lentilă o altă lentilă identică.
  • d. Calculați raza de curbură a suprafeței convexe a lentilei știind că e confecționată din sticlă cu indicele de refracție n=1,5n = 1,5.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al II-lea

a. Calcularea distanței de la obiect la lentilă (3 puncte)

  • Imaginea fiind prinsă pe un ecran, ea este o imagine reală, deci este răsturnată față de obiect. Mărirea liniară transversală este negativă:
β=y2y1=−4\beta = \frac{y_2}{y_1} = -4
  • Relația dintre mărire și coordonatele pe axa optică este:
β=x2x1  ⟹  x2x1=−4  ⟹  x2=−4x1\beta = \frac{x_2}{x_1} \implies \frac{x_2}{x_1} = -4 \implies x_2 = -4 x_1
  • Formula fundamentală a lentilelor subțiri este:
1x2−1x1=C\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = C
  • Înlocuind x2=−4x1x_2 = -4 x_1:
1−4x1−1x1=C  ⟹  −14x1−44x1=C  ⟹  −54x1=C\frac{1}{-4 x_1} - \frac{1}{x_1} = C \implies -\frac{1}{4 x_1} - \frac{4}{4 x_1} = C \implies -\frac{5}{4 x_1} = C
  • Cu C=2δC = 2\delta:
−54x1=2  ⟹  x1=−58 m=−0,625 m=−62,5 cm-\frac{5}{4 x_1} = 2 \implies x_1 = -\frac{5}{8}\text{ m} = -0,625\text{ m} = -62,5\text{ cm}
  • Distanța geometrică de la obiect la lentilă este valoarea absolută:
d=∣x1∣=0,625 m=62,5 cmd = |x_1| = 0,625\text{ m} = 62,5\text{ cm}

(1p pentru formula 1x2−1x1=C\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = C, 1p pentru x2x1=−4\frac{x_2}{x_1} = -4, 1p pentru x1=−0,625 mx_1 = -0,625\text{ m} și d=0,625 md = 0,625\text{ m})

b. Construcția grafică, caracteristicile imaginii și distanța lentilă-imagine (4 puncte)

  • Distanța de la lentilă la imagine este:
x2=−4x1=−4⋅(−0,625 m)=2,5 mx_2 = -4 x_1 = -4 \cdot (-0,625\text{ m}) = 2,5\text{ m} d′=∣x2∣=2,5 m=250 cmd' = |x_2| = 2,5\text{ m} = 250\text{ cm}
  • Caracteristicile imaginii: imaginea este reală, răsturnată și mărită de 4 ori.
  • Construcția geometrică utilizează două raze luminoase fundamentale ce pornesc din vârful BB al obiectului:
    1. O rază paralelă cu axa optică principală, care după refracția prin lentilă trece prin focarul imagine F′F' (f=1C=0,5 mf = \frac{1}{C} = 0,5\text{ m}).
    2. O rază care trece prin centrul optic OO al lentilei, propagându-se nedeviată.
    3. Intersecția celor două raze refractate determină poziția vârfului B′B' al imaginii.

Construcția grafică a imaginii prin lentila convergentă

(2p pentru realizarea corectă a elementelor grafice, 1p pentru precizarea caracteristicilor: reală, răsturnată, mărită, 1p pentru x2=−4x1x_2 = -4x_1 și d′=∣x2∣=2,5 md' = |x_2| = 2,5\text{ m})

c. Înălțimea imaginii prin alipirea unei lentile identice (4 puncte)

  • Prin alipirea unei a doua lentile identice cu convergența C=2δC = 2\delta, convergența sistemului optic devine:
C′=C+C=2C=4δC' = C + C = 2C = 4\delta
  • Poziția obiectului rămâne neschimbată: x1=−0,625 m=−58 mx_1 = -0,625\text{ m} = -\frac{5}{8}\text{ m}.
  • Noua poziție a imaginii x2′x_2' se determină din formula lentilelor:
1x2′−1x1=C′  ⟹  1x2′−(−85)=4  ⟹  1x2′=4−85=125 m−1\frac{1}{x_2'} - \frac{1}{x_1} = C' \implies \frac{1}{x_2'} - \left(-\frac{8}{5}\right) = 4 \implies \frac{1}{x_2'} = 4 - \frac{8}{5} = \frac{12}{5}\text{ m}^{-1} x2′=512 m≈0,4167 m≈41,67 cmx_2' = \frac{5}{12}\text{ m} \approx 0,4167\text{ m} \approx 41,67\text{ cm}
  • Noua mărire liniară transversală este:
β′=x2′x1=5/12−5/8=−512⋅85=−812=−23≈−0,67\beta' = \frac{x_2'}{x_1} = \frac{5/12}{-5/8} = -\frac{5}{12} \cdot \frac{8}{5} = -\frac{8}{12} = -\frac{2}{3} \approx -0,67
  • Înălțimea noii imagini obținute este:
y2′=β′y1=−23⋅1 cm≈−0,67 cm  ⟹  ∣y2′∣≅0,67 cmy_2' = \beta' y_1 = -\frac{2}{3} \cdot 1\text{ cm} \approx -0,67\text{ cm} \implies |y_2'| \cong 0,67\text{ cm}

(1p pentru convergența sistemului C′=2C=4δC' = 2C = 4\delta, 1p pentru 1x2′−1x1=C′\frac{1}{x_2'} - \frac{1}{x_1} = C' și x2′=512 mx_2' = \frac{5}{12}\text{ m}, 1p pentru relația y2=y1x2′x1y_2 = y_1 \frac{x_2'}{x_1}, 1p pentru valoarea numerică ∣y2∣≅0,67 cm|y_2| \cong 0,67\text{ cm})

d. Raza de curbură a suprafeței convexe (4 puncte)

  • Formula convergenței unei lentile subțiri în funcție de razele de curbură este:
C=1f=(nn0−1)(1R1−1R2)C = \frac{1}{f} = \left(\frac{n}{n_0} - 1\right) \left(\frac{1}{R_1} - \frac{1}{R_2}\right)
  • Pentru o lentilă plan-convexă aflată în aer (n0=1n_0 = 1):
    • fața plană are raza de curbură infinită: R1→∞  ⟹  1R1=0R_1 \to \infty \implies \frac{1}{R_1} = 0;
    • fața convexă are raza de curbură R2=−RR_2 = -R (sau considerând fața convexă la intrare cu R1=RR_1 = R și fața plană la ieșire R2→∞R_2 \to \infty).
  • În ambele cazuri, expresia convergenței se reduce la:
C=(n−1)1RC = (n - 1) \frac{1}{R}
  • Cu C=2δC = 2\delta și n=1,5n = 1,5:
2=(1,5−1)⋅1R=0,5⋅1R  ⟹  R=0,52 m=0,25 m=25 cm2 = (1,5 - 1) \cdot \frac{1}{R} = 0,5 \cdot \frac{1}{R} \implies R = \frac{0,5}{2}\text{ m} = 0,25\text{ m} = 25\text{ cm}

(2p pentru formula convergenței C=(n−1)(1R1−1R2)C = (n - 1)\left(\frac{1}{R_1} - \frac{1}{R_2}\right), 1p pentru condițiile n=1,5,n0=1,R1→∞n=1,5, n_0=1, R_1 \to \infty, 1p pentru rezultatul final R=0,25 mR = 0,25\text{ m})


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Într-un dispozitiv Young cu distanța dintre fante de 1 mm1\text{ mm} și distanța de la planul fantelor la ecran egală cu 3 m3\text{ m} se utilizează lumină monocromatică cu λ=400 nm\lambda = 400\text{ nm}. Determinați:

  • a. valoarea interfranjei.
  • b. distanța dintre maximul de ordinul 2 situat de o parte a maximului central și al treilea minim de interferență aflat de cealaltă parte a maximului central.
  • c. la ce distanță minimă față de maximul central se obține pe ecran suprapunerea maximelor luminoase dacă se luminează planul fantelor suplimentar și cu radiație având λ′=600 nm\lambda' = 600\text{ nm}.
  • d. ce interfranjă se obține în condițiile iluminării cu a doua radiație dacă dispozitivul este scufundat în apă (napa˘=4/3n_{\text{apă}} = 4/3).
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al III-lea

a. Valoarea interfranjei (3 puncte)

  • Datele dispozitivului Young în unități fundamentale S.I. sunt:
    • distanța dintre fante: 2ℓ=1 mm=10−3 m2\ell = 1\text{ mm} = 10^{-3}\text{ m};
    • distanța de la fante la ecran: D=3 mD = 3\text{ m};
    • lungimea de undă: λ=400 nm=400⋅10−9 m=4⋅10−7 m\lambda = 400\text{ nm} = 400 \cdot 10^{-9}\text{ m} = 4 \cdot 10^{-7}\text{ m}.
  • Relația pentru interfranjă este:
i=λD2ℓi = \frac{\lambda D}{2\ell}
  • Calcul numeric:
i=4⋅10−7 m⋅3 m10−3 m=12⋅10−4 m=1,2⋅10−3 m=1,2 mmi = \frac{4 \cdot 10^{-7}\text{ m} \cdot 3\text{ m}}{10^{-3}\text{ m}} = 12 \cdot 10^{-4}\text{ m} = 1,2 \cdot 10^{-3}\text{ m} = 1,2\text{ mm}

(2p pentru formula i=λD2ℓi = \frac{\lambda D}{2\ell}, 1p pentru valoarea numerică i=1,2 mmi = 1,2\text{ mm})

b. Distanța dintre maximul de ordin 2 și al 3-lea minim (4 puncte)

  • Pozițiile maximelor de interferență față de maximul central (x=0x = 0) sunt date de xmax⁡,k=k⋅ix_{\max, k} = k \cdot i.
    • Pentru maximul de ordinul 2 situat de o parte:
x1=+2ix_1 = +2 i
  • Pozițiile minimelor de interferență sunt date de xmin⁡,m=(m−12)ix_{\min, m} = \left(m - \frac{1}{2}\right) i.
    • Pentru al treilea minim (m=3m = 3) situat de cealaltă parte a maximului central:
x2=−(3−12)i=−2,5ix_2 = -\left(3 - \frac{1}{2}\right) i = -2,5 i
  • Distanța dintre cele două franje este:
d=∣x1−x2∣=2i−(−2,5i)=4,5i=4i+i2d = |x_1 - x_2| = 2 i - (-2,5 i) = 4,5 i = 4 i + \frac{i}{2}
  • Numeric, cu i=1,2 mmi = 1,2\text{ mm}:
d=4,5⋅1,2 mm=5,4 mmd = 4,5 \cdot 1,2\text{ mm} = 5,4\text{ mm}

(2p pentru relația d=4i+i2d = 4i + \frac{i}{2}, 2p pentru calculul numeric d=5,4 mmd = 5,4\text{ mm})

c. Distanța minimă de suprapunere a maximelor luminoase (4 puncte)

  • Condiția ca un maxim luminos al radiației λ\lambda (de ordin n∈N∗n \in \mathbb{N}^*) să se suprapună cu un maxim luminos al radiației λ′\lambda' (de ordin m∈N∗m \in \mathbb{N}^*) la aceeași coordonată xx față de maximul central este:
x=nλD2ℓ=mλ′D2ℓx = n \frac{\lambda D}{2\ell} = m \frac{\lambda' D}{2\ell} nλ=mλ′n \lambda = m \lambda'
  • Raportul ordinelor de interferență este:
nm=λ′λ=600 nm400 nm=32\frac{n}{m} = \frac{\lambda'}{\lambda} = \frac{600\text{ nm}}{400\text{ nm}} = \frac{3}{2}
  • Distanța minimă nenulă se realizează pentru cele mai mici valori întregi pozitive posibile, adică n=3n = 3 și m=2m = 2:
nλ=mλ′=[400,600]=1200 nmn \lambda = m \lambda' = [400, 600] = 1200\text{ nm}
  • Distanța minimă pe ecran este:
xmin⁡=3⋅i=3⋅1,2 mm=3,6 mmx_{\min} = 3 \cdot i = 3 \cdot 1,2\text{ mm} = 3,6\text{ mm}

(sau verificat cu a doua radiație: i2=600⋅10−9⋅310−3=1,8 mm  ⟹  xmin⁡=2⋅1,8 mm=3,6 mmi_2 = \frac{600 \cdot 10^{-9} \cdot 3}{10^{-3}} = 1,8\text{ mm} \implies x_{\min} = 2 \cdot 1,8\text{ mm} = 3,6\text{ mm}).

(2p pentru condiția de suprapunere x=nλD2ℓ=mλ′D2ℓx = n \frac{\lambda D}{2\ell} = m \frac{\lambda' D}{2\ell}, 1p pentru condiția de minim prin c.m.m.m.c., 1p pentru valoarea numerică x=3,6 mmx = 3,6\text{ mm})

d. Interfranja cu a doua radiație în apă (4 puncte)

  • La introducerea dispozitivului Young într-un mediu cu indicele de refracție napa˘=43n_{\text{apă}} = \frac{4}{3}, lungimea de undă a radiației scade la:
λapa˘′=λ′napa˘\lambda_{\text{apă}}' = \frac{\lambda'}{n_{\text{apă}}}
  • Noua interfranjă pentru radiația λ′=600 nm\lambda' = 600\text{ nm} este:
i′=λ′D2ℓ⋅napa˘=i2napa˘i' = \frac{\lambda' D}{2\ell \cdot n_{\text{apă}}} = \frac{i_2}{n_{\text{apă}}}
  • Numeric, știind că în aer i2=1,8 mmi_2 = 1,8\text{ mm}:
i′=1,8 mm43=1,8⋅34=5,44=1,35 mmi' = \frac{1,8\text{ mm}}{\frac{4}{3}} = \frac{1,8 \cdot 3}{4} = \frac{5,4}{4} = 1,35\text{ mm}

(3p pentru formula i′=λ′D2nℓi' = \frac{\lambda' D}{2 n \ell}, 1p pentru rezultatul final i′=1,35 mmi' = 1,35\text{ mm})