BACEduHub
fizicaTeoretică / RealAnul 2023Simulare Națională

Bacalaureat 2023 - Fizică Teoretic (Simulare)

Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese de candidat dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.


A. MECANICĂ

Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Un corp punctiform este lansat de-a lungul unei suprafețe orizontale. Mișcarea are loc cu frecare, coeficientul de frecare la alunecare fiind constant. În timpul deplasării corpului, după lansare:

  • a. viteza corpului rămâne constantă
  • b. viteza corpului crește
  • c. accelerația și viteza corpului au sensuri opuse
  • d. accelerația corpului scade (3p)

2. O macara ridică un corp de masă mm pe distanța hh, pe direcție verticală, și ulterior îl deplasează orizontal, pe distanța dd. Expresia matematică a lucrului mecanic efectuat de greutatea corpului este:

  • a. L=−mg(d−h)L = -mg(d - h)
  • b. L=−mghL = -mgh
  • c. L=mghL = mgh
  • d. L=mg(d+h)L = mg(d + h) (3p)

3. Unitatea de măsură a puterii mecanice, exprimată în funcție de unități de măsură fundamentale din S.I., este:

  • a. kg⋅m−2⋅s−3\text{kg}\cdot\text{m}^{-2}\cdot\text{s}^{-3}
  • b. kg⋅m2⋅s−3\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-3}
  • c. kg⋅m2⋅s−2\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-2}
  • d. kg⋅m2⋅s−1\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-1} (3p)

4. Unghiul α\alpha format de un plan înclinat cu orizontala poate fi modificat. Dacă α=30∘\alpha = 30^\circ, randamentul planului înclinat este η=50%\eta = 50\%. Valoarea unghiului α\alpha pentru care corpul, lăsat liber, alunecă uniform de-a lungul planului, este:

  • a. 75∘75^\circ
  • b. 60∘60^\circ
  • c. 45∘45^\circ
  • d. 30∘30^\circ (3p)

5. Un corp de dimensiuni neglijabile se deplasează de-a lungul axei Ox. Pe durata mișcării acționează și forța FF orientată perpendicular pe direcția de deplasare. Dependența modulului forței de coordonata xx la care se află corpul este ilustrată în graficul din figura alăturată. Lucrul mecanic efectuat de forța FF între punctele de coordonate x0=0 cmx_0 = 0\text{ cm} și x=10 cmx = 10\text{ cm} este:

Graficul dependenței forței F de coordonata x

  • a. 0 J0\text{ J}
  • b. 0,5 J0,5\text{ J}
  • c. 1,5 J1,5\text{ J}
  • d. 2 J2\text{ J} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Singura forță orizontală care acționează asupra corpului după lansare este forța de frecare la alunecare, F⃗f\vec{F}_{\text{f}}, care se opune mișcării.
  • Conform principiului al doilea al mecanicii:
F⃗f=ma⃗  ⟹  a=−μg\vec{F}_{\text{f}} = m \vec{a} \implies a = -\mu g
  • Forța de frecare fiind opusă vectorului viteză v⃗\vec{v}, accelerația a⃗\vec{a} este și ea orientată în sens opus vitezei (mișcare rectilinie încetinită).
  • Răspuns corect: c.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Forța gravitațională este o forță conservativă verticală, orientată în jos (G⃗=−mgj⃗\vec{G} = -m g \vec{j}).
  • Pe parcursul ridicării pe verticală la înălțimea hh, vectorul deplasare este orientat în sens opus greutății:
LG,vert=−mghL_{G,\text{vert}} = -m g h
  • Pe parcursul deplasării orizontale pe distanța dd, forța de greutate este perpendiculară pe deplasare (G⃗⊥d⃗\vec{G} \perp \vec{d}), deci:
LG,oriz=G⋅d⋅cos⁡90∘=0L_{G,\text{oriz}} = G \cdot d \cdot \cos 90^\circ = 0
  • Lucrul mecanic total efectuat de greutate este:
LG=LG,vert+LG,oriz=−mgh+0=−mghL_G = L_{G,\text{vert}} + L_{G,\text{oriz}} = -mgh + 0 = -mgh
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns b (3 puncte)

  • Puterea mecanică reprezintă viteza de efectuare a lucrului mecanic: P=LΔtP = \frac{L}{\Delta t}.
  • Lucrul mecanic se exprimă ca produs forță ×\times deplasare:
[L]=[forța˘]⋅[deplasare]=(kg⋅m⋅s−2)⋅m=kg⋅m2⋅s−2[L] = [\text{forță}] \cdot [\text{deplasare}] = (\text{kg}\cdot\text{m}\cdot\text{s}^{-2}) \cdot \text{m} = \text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-2}
  • Unitatea de măsură a puterii în unități fundamentale S.I. este:
[P]=[L][Δt]=kg⋅m2⋅s−2s=kg⋅m2⋅s−3[P] = \frac{[L]}{[\Delta t]} = \frac{\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-2}}{\text{s}} = \text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-3}
  • Răspuns corect: b.

Item 4: Răspuns d (3 puncte)

  • Randamentul planului înclinat la ridicarea uniformă a unui corp este:
η=LuLc=mgh(mgsin⁡α+μmgcos⁡α)l=sin⁡αsin⁡α+μcos⁡α=tgαtgα+μ\eta = \frac{L_u}{L_c} = \frac{m g h}{(m g \sin\alpha + \mu m g \cos\alpha) l} = \frac{\sin\alpha}{\sin\alpha + \mu \cos\alpha} = \frac{\text{tg}\alpha}{\text{tg}\alpha + \mu}
  • Pentru α=30∘\alpha = 30^\circ și η=0,5\eta = 0,5:
0,5=tg30∘tg30∘+μ  ⟹  tg30∘+μ=2tg30∘  ⟹  μ=tg30∘0,5 = \frac{\text{tg} 30^\circ}{\text{tg} 30^\circ + \mu} \implies \text{tg} 30^\circ + \mu = 2 \text{tg} 30^\circ \implies \mu = \text{tg} 30^\circ
  • Corpul lăsat liber alunecă uniform pe planul înclinat dacă rezultanta forțelor tangențiale este nulă (Gt−Ff=0G_t - F_{\text{f}} = 0):
mgsin⁡α′=μmgcos⁡α′  ⟹  tgα′=μm g \sin\alpha' = \mu m g \cos\alpha' \implies \text{tg}\alpha' = \mu
  • Cum μ=tg30∘\mu = \text{tg} 30^\circ, rezultă imediat tgα′=tg30∘  ⟹  α′=30∘\text{tg}\alpha' = \text{tg} 30^\circ \implies \alpha' = 30^\circ.
  • Răspuns corect: d.

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Prin definiția lucrului mecanic:
L=F⃗⋅Δr⃗=F⋅d⋅cos⁡θL = \vec{F} \cdot \Delta\vec{r} = F \cdot d \cdot \cos\theta
  • Deoarece forța FF acționează perpendicular pe direcția de deplasare a corpului (θ=90∘\theta = 90^\circ):
cos⁡90∘=0  ⟹  L=0 J\cos 90^\circ = 0 \implies L = 0\text{ J}
  • Răspuns corect: a.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

O cutie cu masa m=4,0 kgm = 4,0\text{ kg} este așezată pe un plan înclinat cu unghiul α=30∘\alpha = 30^\circ. Cutia este legată la un capăt al unui fir elastic având masa neglijabilă, lungimea în stare nedeformată l0=60 cml_0 = 60\text{ cm} și aria secțiunii transversale SS. De capătul liber al firului se trage în sus, paralel cu suprafața planului, ca în figura alăturată. Cutia coboară uniform atunci când lungimea firului este l1=80 cml_1 = 80\text{ cm}. Cutia urcă uniform când lungimea firului devine l2=120 cml_2 = 120\text{ cm}.

Cutia pe plan înclinat trasă de firul elastic

  • a. Reprezentați toate forțele care acționează asupra cutiei atunci când aceasta urcă uniform.
  • b. Determinați valoarea constantei elastice a firului.
  • c. Determinați valoarea coeficientului de frecare la alunecare dintre cutie și suprafața planului înclinat.
  • d. Se înlocuiește firul cu un alt fir elastic, confecționat din același material, dar cu aria secțiunii transversale 2S2S și cu lungimea în stare nedeformată l0′=20 cml_0' = 20\text{ cm}. De capătul liber al noului fir se trage în sus, paralel cu suprafața planului. Determinați alungirea firului atunci când cutia urcă accelerat cu accelerația a=1,5 m/s2a = 1,5\text{ m/s}^2.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al II-lea

a. Reprezentarea tuturor forțelor la urcarea uniformă (4 puncte)

  • La urcarea uniformă a cutiei de-a lungul planului înclinat acționează:
    1. Greutatea G⃗=mg⃗\vec{G} = m\vec{g}, orientată vertical în jos, având componentele:
      • Gt=mgsin⁡αG_t = m g \sin\alpha (tangențială, orientată în josul planului);
      • Gn=mgcos⁡αG_n = m g \cos\alpha (normală pe plan, orientată înspre interiorul suprafeței).
    2. Reacțiunea normală a planului N⃗\vec{N}, perpendiculară pe suprafață, orientată în sus.
    3. Forța elastică F⃗el\vec{F}_{\text{el}}, exercitată de firul alungit, orientată în sus de-a lungul planului înclinat.
    4. Forța de frecare la alunecare F⃗f\vec{F}_{\text{f}}, paralelă cu planul, orientată în sens opus urcării (în josul planului).

Reprezentarea forțelor la urcarea uniformă a cutiei

(4p pentru reprezentarea corectă a tuturor forțelor)

b. Determinarea constantei elastice a firului (4 puncte)

  • Calculăm alungirile firului în cele două cazuri:
    • La coborâre uniformă: Δl1=l1−l0=80 cm−60 cm=20 cm=0,2 m\Delta l_1 = l_1 - l_0 = 80\text{ cm} - 60\text{ cm} = 20\text{ cm} = 0,2\text{ m};
    • La urcare uniformă: Δl2=l2−l0=120 cm−60 cm=60 cm=0,6 m\Delta l_2 = l_2 - l_0 = 120\text{ cm} - 60\text{ cm} = 60\text{ cm} = 0,6\text{ m}.
  • Componenta tangențială a greutății este:
Gt=mgsin⁡α=4,0 kg⋅10 m/s2⋅sin⁡30∘=40⋅0,5 N=20 NG_t = m g \sin\alpha = 4,0\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot \sin 30^\circ = 40 \cdot 0,5\text{ N} = 20\text{ N}
  • La coborâre uniformă (v=constv = \text{const} în jos), forța de frecare este orientată în susul planului:
Gt−kΔl1−Ff=0  ⟹  kΔl1+Ff=GtG_t - k \Delta l_1 - F_{\text{f}} = 0 \implies k \Delta l_1 + F_{\text{f}} = G_t
  • La urcare uniformă (v=constv = \text{const} în sus), forța de frecare este orientată în josul planului:
kΔl2−Gt−Ff=0  ⟹  kΔl2−Ff=Gtk \Delta l_2 - G_t - F_{\text{f}} = 0 \implies k \Delta l_2 - F_{\text{f}} = G_t
  • Adunând cele două ecuații termen cu termen, forța de frecare se elimină:
k(Δl1+Δl2)=2Gtk (\Delta l_1 + \Delta l_2) = 2 G_t k⋅(0,2 m+0,6 m)=2⋅20 N  ⟹  0,8 m⋅k=40 N  ⟹  k=400,8 N/m=50 N/mk \cdot (0,2\text{ m} + 0,6\text{ m}) = 2 \cdot 20\text{ N} \implies 0,8\text{ m} \cdot k = 40\text{ N} \implies k = \frac{40}{0,8}\text{ N/m} = 50\text{ N/m}

(1p pentru ecuația la coborâre Gt−kΔl1−Ff=0G_t - k\Delta l_1 - F_{\text{f}} = 0, 1p pentru ecuația la urcare kΔl2−Gt−Ff=0k\Delta l_2 - G_t - F_{\text{f}} = 0, 1p pentru Gt=mgsin⁡αG_t = mg\sin\alpha, 1p pentru rezultatul final k=50 N/mk = 50\text{ N/m})

c. Calcularea coeficientului de frecare la alunecare (3 puncte)

  • Din ecuația de mișcare la coborâre uniformă deducem valoarea forței de frecare:
Ff=Gt−kΔl1=20 N−50 N/m⋅0,2 m=20 N−10 N=10 NF_{\text{f}} = G_t - k \Delta l_1 = 20\text{ N} - 50\text{ N/m} \cdot 0,2\text{ m} = 20\text{ N} - 10\text{ N} = 10\text{ N}
  • Pe direcție perpendiculară pe planul înclinat:
N=mgcos⁡α=4,0 kg⋅10 m/s2⋅cos⁡30∘=40⋅32 N=203 NN = m g \cos\alpha = 4,0\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot \cos 30^\circ = 40 \cdot \frac{\sqrt{3}}{2}\text{ N} = 20\sqrt{3}\text{ N}
  • Coeficientul de frecare la alunecare este:
μ=FfN=10 N203 N=123=36≅0,29\mu = \frac{F_{\text{f}}}{N} = \frac{10\text{ N}}{20\sqrt{3}\text{ N}} = \frac{1}{2\sqrt{3}} = \frac{\sqrt{3}}{6} \cong 0,29

(1p pentru relația Ff=μNF_{\text{f}} = \mu N, 1p pentru N=mgcos⁡αN = mg\cos\alpha, 1p pentru rezultatul final μ≅0,29\mu \cong 0,29)

d. Alungirea noului fir la urcarea accelerată (4 puncte)

  • Constanta elastică a unui fir este k=ESl0k = \frac{E S}{l_0}. Pentru noul fir cu aria S′=2SS' = 2S și lungimea nedeformată l0′=20 cm=l03l_0' = 20\text{ cm} = \frac{l_0}{3}:
k′=E⋅S′l0′=E⋅2Sl03=6⋅ESl0=6⋅k=6⋅50 N/m=300 N/mk' = \frac{E \cdot S'}{l_0'} = \frac{E \cdot 2S}{\frac{l_0}{3}} = 6 \cdot \frac{E S}{l_0} = 6 \cdot k = 6 \cdot 50\text{ N/m} = 300\text{ N/m}
  • Ecuația principiului al doilea al mecanicii pentru mișcarea accelerată în susul planului este:
k′Δl′−Gt−Ff=m⋅ak' \Delta l' - G_t - F_{\text{f}} = m \cdot a
  • Înlocuind mărimile calculate (Gt=20 NG_t = 20\text{ N}, Ff=10 NF_{\text{f}} = 10\text{ N}, a=1,5 m/s2a = 1,5\text{ m/s}^2):
300⋅Δl′−20−10=4,0⋅1,5300 \cdot \Delta l' - 20 - 10 = 4,0 \cdot 1,5 300⋅Δl′−30=6  ⟹  300⋅Δl′=36  ⟹  Δl′=36300 m=0,12 m=12 cm300 \cdot \Delta l' - 30 = 6 \implies 300 \cdot \Delta l' = 36 \implies \Delta l' = \frac{36}{300}\text{ m} = 0,12\text{ m} = 12\text{ cm}

(1p pentru ecuația de mișcare k′Δl′−mgsin⁡α−μmgcos⁡α=mak'\Delta l' - mg\sin\alpha - \mu mg\cos\alpha = ma, 1p pentru relația k=ESl0k = \frac{ES}{l_0}, 1p pentru determinarea k′=2ESl0′k' = \frac{2ES}{l_0'}, 1p pentru rezultatul final Δl′=12 cm\Delta l' = 12\text{ cm})

Subiectul al III-lea (15 puncte)

Cele două corpuri din figura alăturată au masele m1=400 gm_1 = 400\text{ g} și respectiv m2=100 gm_2 = 100\text{ g} și sunt inițial în repaus. Corpul cu masa m1m_1 se află în punctul A la înălțimea h=80 cmh = 80\text{ cm}. În punctul C este fixat capătul unui resort elastic cu constanta elastică k=100 N/mk = 100\text{ N/m} și lungimea în stare nedeformată CD=d=30 cmCD = d = 30\text{ cm}. Corpul cu masa m2m_2 este așezat în contact cu capătul liber al resortului, la distanța d0=20 cmd_0 = 20\text{ cm} față de punctul C. Coeficientul de frecare la alunecarea corpului cu masa m2m_2 pe suprafața CD este μ=0,5\mu = 0,5. Deplasările corpurilor pe suprafețele AB și BD au loc fără frecare. Cele două corpuri, eliberate simultan, se întâlnesc și se cuplează pe porțiunea orizontală BD. Calculați:

Cele două corpuri pe planul înclinat și porțiunea orizontală cu resort

  • a. lucrul mecanic efectuat de greutatea corpului cu masa m1m_1 pe porțiunea AB;
  • b. viteza corpului cu masa m1m_1 în punctul B;
  • c. viteza corpului cu masa m2m_2 în punctul D;
  • d. viteza ansamblului celor două corpuri imediat după cuplare.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al III-lea

a. Lucrul mecanic efectuat de greutate pe porțiunea AB (3 puncte)

  • Masa primului corp în S.I. este m1=400 g=0,4 kgm_1 = 400\text{ g} = 0,4\text{ kg}, iar înălțimea este h=80 cm=0,8 mh = 80\text{ cm} = 0,8\text{ m}.
  • Lucrul mecanic al forței de greutate la coborârea pe planul înclinat depinde doar de denivelarea verticală:
LG1=m1⋅g⋅h=0,4 kg⋅10 m/s2⋅0,8 m=3,2 JL_{G1} = m_1 \cdot g \cdot h = 0,4\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 0,8\text{ m} = 3,2\text{ J}

(2p pentru formula LG1=m1ghL_{G1} = m_1 gh, 1p pentru rezultatul final LG1=3,2 JL_{G1} = 3,2\text{ J})

b. Viteza corpului m1m_1 în punctul B (4 puncte)

  • Pe porțiunea AB deplasarea se face fără frecare, deci energia mecanică se conservă:
EA=EB  ⟹  m1gh=m1vB22E_A = E_B \implies m_1 g h = \frac{m_1 v_B^2}{2}
  • Exprimăm și calculăm viteza vBv_B:
vB=2gh=2⋅10 m/s2⋅0,8 m=16 m/s=4 m/sv_B = \sqrt{2 g h} = \sqrt{2 \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 0,8\text{ m}} = \sqrt{16}\text{ m/s} = 4\text{ m/s}

(1p pentru legea conservării energiei EA=EBE_A = E_B, 1p pentru EA=m1ghE_A = m_1 gh, 1p pentru EB=m1vB22E_B = \frac{m_1 v_B^2}{2}, 1p pentru rezultatul final vB=4 m/sv_B = 4\text{ m/s})

c. Viteza corpului m2m_2 în punctul D (4 puncte)

  • În poziția inițială, resortul este comprimat cu distanța:
Δx0=d−d0=30 cm−20 cm=10 cm=0,1 m\Delta x_0 = d - d_0 = 30\text{ cm} - 20\text{ cm} = 10\text{ cm} = 0,1\text{ m}
  • La destinderea resortului de la d0d_0 până în poziția nedeformată DD, corpul m2=100 g=0,1 kgm_2 = 100\text{ g} = 0,1\text{ kg} parcurge distanța Δx0=0,1 m\Delta x_0 = 0,1\text{ m} sub acțiunea forței elastice și a forței de frecare (Ff=μm2gF_{\text{f}} = \mu m_2 g).
  • Conform teoremei variației energiei cinetice:
ΔEc=Ltotal  ⟹  m2vD22−0=Le+Lf\Delta E_c = L_{\text{total}} \implies \frac{m_2 v_D^2}{2} - 0 = L_e + L_{\text{f}}
  • Lucrul mecanic al forței elastice este:
Le=kΔx022=100 N/m⋅(0,1 m)22=100⋅0,012 J=0,5 JL_e = \frac{k \Delta x_0^2}{2} = \frac{100\text{ N/m} \cdot (0,1\text{ m})^2}{2} = \frac{100 \cdot 0,01}{2}\text{ J} = 0,5\text{ J}
  • Lucrul mecanic al forței de frecare este:
Lf=−μ⋅m2g⋅Δx0=−0,5⋅0,1 kg⋅10 m/s2⋅0,1 m=−0,05 JL_{\text{f}} = - \mu \cdot m_2 g \cdot \Delta x_0 = - 0,5 \cdot 0,1\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 0,1\text{ m} = -0,05\text{ J}
  • Energia cinetică în punctul D este:
m2vD22=0,5 J−0,05 J=0,45 J\frac{m_2 v_D^2}{2} = 0,5\text{ J} - 0,05\text{ J} = 0,45\text{ J} vD=2⋅0,45 J0,1 kg=9 m/s=3 m/sv_D = \sqrt{\frac{2 \cdot 0,45\text{ J}}{0,1\text{ kg}}} = \sqrt{9}\text{ m/s} = 3\text{ m/s}

(1p pentru teorema variației energiei cinetice m2vD22=Le+Lf\frac{m_2 v_D^2}{2} = L_e + L_{\text{f}}, 1p pentru Le=k(d−d0)22L_e = \frac{k(d-d_0)^2}{2}, 1p pentru Lf=−μm2g(d−d0)L_{\text{f}} = -\mu m_2 g (d-d_0), 1p pentru rezultatul final vD=3 m/sv_D = 3\text{ m/s})

d. Viteza ansamblului imediat după cuplare (4 puncte)

  • Pe porțiunea orizontală BD nu există frecare, astfel încât sistemul celor două corpuri este izolat pe direcție orizontală în timpul ciocnirii plastice.
  • Corpul m1m_1 se deplasează spre dreapta cu viteza vB=4 m/sv_B = 4\text{ m/s}, iar corpul m2m_2 se deplasează spre stânga cu viteza vD=3 m/sv_D = 3\text{ m/s}.
  • Legea conservării impulsului mecanic proiectată pe axa mișcării (orientată în sensul vitezei v⃗B\vec{v}_B) este:
m1vB−m2vD=(m1+m2)vm_1 v_B - m_2 v_D = (m_1 + m_2) v
  • Înlocuind valorile numerice:
0,4 kg⋅4 m/s−0,1 kg⋅3 m/s=(0,4 kg+0,1 kg)⋅v0,4\text{ kg} \cdot 4\text{ m/s} - 0,1\text{ kg} \cdot 3\text{ m/s} = (0,4\text{ kg} + 0,1\text{ kg}) \cdot v 1,6 kg⋅m/s−0,3 kg⋅m/s=0,5 kg⋅v  ⟹  1,3=0,5⋅v1,6\text{ kg}\cdot\text{m/s} - 0,3\text{ kg}\cdot\text{m/s} = 0,5\text{ kg} \cdot v \implies 1,3 = 0,5 \cdot v v=1,30,5 m/s=2,6 m/sv = \frac{1,3}{0,5}\text{ m/s} = 2,6\text{ m/s}
  • Viteza este orientată în sensul mișcării inițiale a corpului mai greu m1m_1 (spre dreapta). (3p pentru legea conservării impulsului m1vB−m2vD=(m1+m2)vm_1 v_B - m_2 v_D = (m_1 + m_2) v, 1p pentru rezultatul final v=2,6 m/sv = 2,6\text{ m/s})

B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1N_A = 6,02 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1}, constanta gazelor ideale R=8,31 J⋅mol−1⋅K−1R = 8,31\text{ J}\cdot\text{mol}^{-1}\cdot\text{K}^{-1}. Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relația pV=νRTp V = \nu R T.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Într-o destindere la presiune constantă a unei cantități de gaz ideal:

  • a. lucrul mecanic efectuat de gaz este mai mare decât căldura primită
  • b. variația energiei interne a gazului este mai mare decât căldura primită
  • c. energia internă finală este mai mare decât energia internă inițială
  • d. gazul nu schimbă energie cu mediul exterior (3p)

2. Un cub are masa mm și capacitatea calorică CC. Cubul este confecționat din fier având masa molară μ\mu și căldura molară CμC_\mu. Relația dintre căldura molară și capacitatea calorică este:

  • a. Cμ=CμC_\mu = \frac{C}{\mu}
  • b. Cμ=μCmC_\mu = \frac{\mu C}{m}
  • c. Cμ=mCμC_\mu = \frac{m C}{\mu}
  • d. Cμ=mCμC_\mu = m C \mu (3p)

3. Unitatea de măsură în S.I. a produsului dintre presiune și volum este:

  • a. N⋅m−3\text{N}\cdot\text{m}^{-3}
  • b. N⋅m−2\text{N}\cdot\text{m}^{-2}
  • c. K\text{K}
  • d. J\text{J} (3p)

4. Densitatea unei cantități de azot (μ=28 g/mol\mu = 28\text{ g/mol}) aflată la temperatura t=287∘Ct = 287^\circ\text{C} și la presiunea p=8,31⋅104 Pap = 8,31 \cdot 10^4\text{ Pa} este:

  • a. 0,5 kg/m30,5\text{ kg/m}^3
  • b. 1,0 kg/m31,0\text{ kg/m}^3
  • c. 500 kg/m3500\text{ kg/m}^3
  • d. 103 kg/m310^3\text{ kg/m}^3 (3p)

5. O cantitate constantă de gaz ideal descrie procesul termodinamic ciclic 1→2→3→11 \to 2 \to 3 \to 1 reprezentat în coordonate p−Vp-V în figura alăturată. În cursul procesului 2→32 \to 3 energia internă a gazului rămâne constantă. Între temperaturile gazului în stările 1, 2 și 3 există relația:

Procesul ciclic 1-2-3-1 în coordonate p-V

  • a. T1=T2>T3T_1 = T_2 > T_3
  • b. T1<T2=T3T_1 < T_2 = T_3
  • c. T1>T2=T3T_1 > T_2 = T_3
  • d. T1=T2<T3T_1 = T_2 < T_3 (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • La o destindere izobară (p=constp = \text{const} cu ΔV>0\Delta V > 0), temperatura absolută a gazului crește conform legii Gay-Lussac (VT=const  ⟹  ΔT>0\frac{V}{T} = \text{const} \implies \Delta T > 0).
  • Variația energiei interne este pozitivă:
ΔU=νCVΔT>0  ⟹  Uf>Ui\Delta U = \nu C_V \Delta T > 0 \implies U_f > U_i
  • Energia internă finală este strict mai mare decât energia internă inițială.
  • Răspuns corect: c.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Prin definiția capacității calorice și a căldurii specifice:
C=m⋅c  ⟹  c=CmC = m \cdot c \implies c = \frac{C}{m}
  • Căldura molară se exprimă în funcție de căldura specifică și masa molară:
Cμ=μ⋅c=μ⋅Cm=μCmC_\mu = \mu \cdot c = \mu \cdot \frac{C}{m} = \frac{\mu C}{m}
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Presiunea este raportul dintre forță și arie ([p]=Nm2[p] = \frac{\text{N}}{\text{m}^2}), iar volumul are unitatea [V]=m3[V] = \text{m}^3.
  • Produsul lor are unitatea:
[p⋅V]=Nm2⋅m3=N⋅m=J[p \cdot V] = \frac{\text{N}}{\text{m}^2} \cdot \text{m}^3 = \text{N}\cdot\text{m} = \text{J}
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns a (3 puncte)

  • Convertim temperatura în kelvini: T=287+273=560 KT = 287 + 273 = 560\text{ K}, iar masa molară în kg/mol\text{kg/mol}: μ=28⋅10−3 kg/mol\mu = 28 \cdot 10^{-3}\text{ kg/mol}.
  • Din ecuația termică de stare pV=mμRTp V = \frac{m}{\mu} R T, densitatea este:
ρ=mV=p⋅μR⋅T\rho = \frac{m}{V} = \frac{p \cdot \mu}{R \cdot T}
  • Înlocuind valorile numerice:
ρ=8,31⋅104 Pa⋅28⋅10−3 kg/mol8,31 J/(mol⋅K)⋅560 K=104⋅28⋅10−3560 kg/m3=280560 kg/m3=0,5 kg/m3\rho = \frac{8,31 \cdot 10^4\text{ Pa} \cdot 28 \cdot 10^{-3}\text{ kg/mol}}{8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}) \cdot 560\text{ K}} = \frac{10^4 \cdot 28 \cdot 10^{-3}}{560}\text{ kg/m}^3 = \frac{280}{560}\text{ kg/m}^3 = 0,5\text{ kg/m}^3
  • Răspuns corect: a.

Item 5: Răspuns b (3 puncte)

  • Pe transformarea 2→32 \to 3, energia internă este constantă (U=const  ⟹  T2=T3U = \text{const} \implies T_2 = T_3).
  • Comparând starea 1 cu stările 2 și 3 din diagrama p−Vp-V:
    • Starea 1 are atât presiunea, cât și volumul mai mici decât stările 2 și 3 (p1V1<p2V2=p3V3p_1 V_1 < p_2 V_2 = p_3 V_3), de unde T1<T2T_1 < T_2.
  • Relația completă este T1<T2=T3T_1 < T_2 = T_3.
  • Răspuns corect: b.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Un cilindru cu lungimea l=1,75 ml = 1,75\text{ m} este împărțit în două compartimente, A și B, printr-un piston mobil, termoizolator, de grosime neglijabilă, care se poate deplasa fără frecări, ca în figura alăturată. Pistonul este inițial blocat. Compartimentul A conține heliu la presiunea pA=2 atmp_A = 2\text{ atm}, iar compartimentul B, închis cu un robinet (R), conține argon la presiunea pB=3 atmp_B = 3\text{ atm}. Cele două gaze se află la aceeași temperatură, T=300 KT = 300\text{ K}. Cantitatea totală de gaz din cilindru este ν=5 mol\nu = 5\text{ mol}, iar numărul de atomi de heliu este de patru ori mai mare decât numărul de atomi de argon.

Cilindrul cu piston mobil și compartimentele A și B

  • a. Calculați cantitatea de heliu din compartimentul A.
  • b. Calculați lungimea lAl_A a compartimentului ce conține heliu.
  • c. Calculați deplasarea pistonului după ce acesta se deblochează și ajunge în poziție de echilibru mecanic, temperatura gazelor rămânând constantă.
  • d. Se încălzește compartimentul A cu ΔT=60 K\Delta T = 60\text{ K}, apoi se deschide robinetul (R) și se scoate lent o cantitate de argon, până când pistonul revine în poziția inițială. Temperatura argonului rămâne constantă. Calculați cantitatea de argon care s-a scos din cilindru.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al II-lea

a. Cantitatea de heliu din compartimentul A (3 puncte)

  • Numărul de atomi fiind proporțional cu cantitatea de substanță (N=ν⋅NAN = \nu \cdot N_A), relația N1=4N2N_1 = 4 N_2 devine:
ν1=4ν2\nu_1 = 4 \nu_2
  • Cantitatea totală de gaz din cilindru este:
ν1+ν2=ν=5 mol\nu_1 + \nu_2 = \nu = 5\text{ mol}
  • Înlocuind:
4ν2+ν2=5 mol  ⟹  5ν2=5 mol  ⟹  ν2=1 mol (argon)4 \nu_2 + \nu_2 = 5\text{ mol} \implies 5 \nu_2 = 5\text{ mol} \implies \nu_2 = 1\text{ mol}\ (\text{argon}) ν1=4⋅1 mol=4 mol (heliu)\nu_1 = 4 \cdot 1\text{ mol} = 4\text{ mol}\ (\text{heliu})

(1p pentru ν1ν2=N1N2=4\frac{\nu_1}{\nu_2} = \frac{N_1}{N_2} = 4, 1p pentru ν1+ν2=ν\nu_1 + \nu_2 = \nu, 1p pentru rezultatul final ν1=4 mol\nu_1 = 4\text{ mol})

b. Lungimea lAl_A a compartimentului cu heliu (4 puncte)

  • Fie SS aria secțiunii transversale a cilindrului. Volumele celor două compartimente sunt VA=S⋅lAV_A = S \cdot l_A și VB=S⋅lBV_B = S \cdot l_B.
  • Scriem ecuațiile de stare ale gazului ideal pentru fiecare compartiment:
pA⋅S⋅lA=ν1RTp_A \cdot S \cdot l_A = \nu_1 R T pB⋅S⋅lB=ν2RTp_B \cdot S \cdot l_B = \nu_2 R T
  • Împărțind cele două ecuații:
pA⋅lApB⋅lB=ν1ν2=4  ⟹  2 atm⋅lA3 atm⋅lB=4  ⟹  lAlB=4⋅32=6  ⟹  lA=6lB\frac{p_A \cdot l_A}{p_B \cdot l_B} = \frac{\nu_1}{\nu_2} = 4 \implies \frac{2\text{ atm} \cdot l_A}{3\text{ atm} \cdot l_B} = 4 \implies \frac{l_A}{l_B} = 4 \cdot \frac{3}{2} = 6 \implies l_A = 6 l_B
  • Lungimea totală a cilindrului este:
lA+lB=l  ⟹  6lB+lB=1,75 m  ⟹  7lB=1,75 m  ⟹  lB=0,25 ml_A + l_B = l \implies 6 l_B + l_B = 1,75\text{ m} \implies 7 l_B = 1,75\text{ m} \implies l_B = 0,25\text{ m} lA=6⋅0,25 m=1,5 ml_A = 6 \cdot 0,25\text{ m} = 1,5\text{ m}

(1p pentru ecuația de stare pASlA=ν1RTp_A S l_A = \nu_1 RT, 1p pentru pBSlB=ν2RTp_B S l_B = \nu_2 RT, 1p pentru lA+lB=ll_A + l_B = l, 1p pentru rezultatul final lA=1,5 ml_A = 1,5\text{ m})

c. Deplasarea pistonului la deblocare (4 puncte)

  • La deblocare, pistonul se deplasează spre dreapta (deoarece inițial forța de presiune pe fața stângă ar depinde de raportul presiunilor) până când presiunile din cele două compartimente devin egale la echilibru mecanic: pA′=pB′p_A' = p_B'.
  • Procesul având loc la temperatură constantă (T=constT = \text{const}), noile lungimi ale compartimentelor sunt lA′=lA−xl_A' = l_A - x și lB′=lB+xl_B' = l_B + x:
pA′⋅S(lA−x)=ν1RTp_A' \cdot S (l_A - x) = \nu_1 R T pB′⋅S(lB+x)=ν2RTp_B' \cdot S (l_B + x) = \nu_2 R T
  • Cum pA′=pB′p_A' = p_B', raportul lungimilor devine egal cu raportul cantităților de substanță:
lA−xlB+x=ν1ν2=4\frac{l_A - x}{l_B + x} = \frac{\nu_1}{\nu_2} = 4 1,5−x=4⋅(0,25+x)=1,0+4x  ⟹  5x=0,5  ⟹  x=0,1 m=10 cm1,5 - x = 4 \cdot (0,25 + x) = 1,0 + 4x \implies 5x = 0,5 \implies x = 0,1\text{ m} = 10\text{ cm}

(1p pentru ecuația stării de echilibru pA′S(lA−x)=ν1RTp_A' S (l_A - x) = \nu_1 RT, 1p pentru pB′S(lB+x)=ν2RTp_B' S (l_B + x) = \nu_2 RT, 1p pentru condiția de echilibru mecanic pA′=pB′p_A' = p_B', 1p pentru rezultatul final x=10 cmx = 10\text{ cm})

d. Cantitatea de argon scoasă din cilindru (4 puncte)

  • După încălzirea compartimentului A la TA′=T+ΔT=300+60=360 KT_A' = T + \Delta T = 300 + 60 = 360\text{ K}, pistonul revine la poziția inițială (lA=1,5 ml_A = 1,5\text{ m}, lB=0,25 ml_B = 0,25\text{ m}).
  • Condiția de echilibru a pistonului în repaus impune egalitatea noilor presiuni: pA′′=pB′′p_A'' = p_B''.
  • Ecuațiile de stare sunt:
pA′′⋅S⋅lA=ν1R(T+ΔT)p_A'' \cdot S \cdot l_A = \nu_1 R (T + \Delta T) pB′′⋅S⋅lB=ν2′RTp_B'' \cdot S \cdot l_B = \nu_2' R T
  • Împărțind cele două ecuații:
lAlB=ν1(T+ΔT)ν2′T  ⟹  6=4 mol⋅360 Kν2′⋅300 K=1440300ν2′\frac{l_A}{l_B} = \frac{\nu_1 (T + \Delta T)}{\nu_2' T} \implies 6 = \frac{4\text{ mol} \cdot 360\text{ K}}{\nu_2' \cdot 300\text{ K}} = \frac{1440}{300 \nu_2'} 1800⋅ν2′=1440  ⟹  ν2′=14401800 mol=0,8 mol1800 \cdot \nu_2' = 1440 \implies \nu_2' = \frac{1440}{1800}\text{ mol} = 0,8\text{ mol}
  • Cantitatea de argon scoasă este diferența:
Δν2=ν2−ν2′=1 mol−0,8 mol=0,2 mol\Delta\nu_2 = \nu_2 - \nu_2' = 1\text{ mol} - 0,8\text{ mol} = 0,2\text{ mol}

(1p pentru ecuația compartimentului A: pA′′SlA=ν1R(T+ΔT)p_A'' S l_A = \nu_1 R(T + \Delta T), 1p pentru compartimentul B: pB′′SlB=ν2′RTp_B'' S l_B = \nu_2' RT, 1p pentru relația Δν2=ν2−ν2′\Delta\nu_2 = \nu_2 - \nu_2', 1p pentru rezultatul final Δν2=0,2 mol\Delta\nu_2 = 0,2\text{ mol})

Subiectul al III-lea (15 puncte)

O cantitate ν=28,31 mol≅0,24 mol\nu = \frac{2}{8,31}\text{ mol} \cong 0,24\text{ mol} de gaz ideal monoatomic (CV=1,5RC_V = 1,5 R) suferă o transformare ciclică 1−2−3−4−11-2-3-4-1 reprezentată în coordonate p−Tp-T în figura alăturată. Se cunosc: T1=300 KT_1 = 300\text{ K}, p2p1=2\frac{p_2}{p_1} = 2, V3V1=3\frac{V_3}{V_1} = 3 și se consideră ln⁡3=1,1\ln 3 = 1,1. Determinați:

Transformarea ciclică în coordonate p-T

  • a. valoarea energiei interne a gazului în starea 3;
  • b. valoarea căldurii primite de gaz la parcurgerea unui ciclu;
  • c. lucrul mecanic total efectuat într-un ciclu;
  • d. randamentul ciclului Carnot care ar funcționa între temperaturile extreme atinse de-a lungul ciclului.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al III-lea

a. Energia internă a gazului în starea 3 (4 puncte)

  • Identificăm stările din diagrama p−Tp-T:
    • 1→21 \to 2: izocoră (V=constV = \text{const}), dreaptă ce trece prin origine în planul p−Tp-T:
p2T2=p1T1  ⟹  T2=T1⋅p2p1=300 K⋅2=600 K\frac{p_2}{T_2} = \frac{p_1}{T_1} \implies T_2 = T_1 \cdot \frac{p_2}{p_1} = 300\text{ K} \cdot 2 = 600\text{ K}
  • 2→32 \to 3: izobară (p=constp = \text{const}):
V3T3=V2T2  ⟹  T3=T2⋅V3V2=T2⋅V3V1=600 K⋅3=1800 K\frac{V_3}{T_3} = \frac{V_2}{T_2} \implies T_3 = T_2 \cdot \frac{V_3}{V_2} = T_2 \cdot \frac{V_3}{V_1} = 600\text{ K} \cdot 3 = 1800\text{ K}
  • Energia internă a gazului monoatomic în starea 3 este:
U3=ν⋅CV⋅T3=ν⋅(1,5R)⋅T3=1,5⋅(νR)⋅T3U_3 = \nu \cdot C_V \cdot T_3 = \nu \cdot (1,5 R) \cdot T_3 = 1,5 \cdot (\nu R) \cdot T_3
  • Cum ν=2R mol  ⟹  νR=2 J/K\nu = \frac{2}{R}\text{ mol} \implies \nu R = 2\text{ J/K}:
U3=1,5⋅2 J/K⋅1800 K=3⋅1800 J=5400 J=5,4 kJU_3 = 1,5 \cdot 2\text{ J/K} \cdot 1800\text{ K} = 3 \cdot 1800\text{ J} = 5400\text{ J} = 5,4\text{ kJ}

(1p pentru determinarea T2=2T1T_2 = 2T_1, 1p pentru T3=3T2T_3 = 3T_2, 1p pentru formula U3=νCVT3U_3 = \nu C_V T_3, 1p pentru rezultatul final U3=5,4 kJU_3 = 5,4\text{ kJ})

b. Căldura primită de gaz la parcurgerea ciclului (4 puncte)

  • Gazul primește căldură pe porțiunile în care temperatura crește (1→21 \to 2 și 2→32 \to 3):
Qprimit=Q12+Q23Q_{\text{primit}} = Q_{12} + Q_{23}
  • Pe transformarea izocoră 1→21 \to 2 (V=constV = \text{const}):
Q12=νCV(T2−T1)=1,5⋅(νR)⋅(600−300)=1,5⋅2⋅300 J=900 JQ_{12} = \nu C_V (T_2 - T_1) = 1,5 \cdot (\nu R) \cdot (600 - 300) = 1,5 \cdot 2 \cdot 300\text{ J} = 900\text{ J}
  • Pe transformarea izobară 2→32 \to 3 (p=constp = \text{const}), cu Cp=CV+R=2,5RC_p = C_V + R = 2,5 R:
Q23=νCp(T3−T2)=2,5⋅(νR)⋅(1800−600)=2,5⋅2⋅1200 J=6000 JQ_{23} = \nu C_p (T_3 - T_2) = 2,5 \cdot (\nu R) \cdot (1800 - 600) = 2,5 \cdot 2 \cdot 1200\text{ J} = 6000\text{ J}
  • Căldura totală primită este:
Qprimit=900 J+6000 J=6900 J=6,9 kJQ_{\text{primit}} = 900\text{ J} + 6000\text{ J} = 6900\text{ J} = 6,9\text{ kJ}

(1p pentru relația Qp=Q12+Q23Q_p = Q_{12} + Q_{23}, 1p pentru Q12=νCV(T2−T1)Q_{12} = \nu C_V (T_2 - T_1), 1p pentru Q23=νCp(T3−T2)Q_{23} = \nu C_p (T_3 - T_2), 1p pentru rezultatul final Qp=6,9 kJQ_p = 6,9\text{ kJ})

c. Lucrul mecanic total efectuat într-un ciclu (4 puncte)

  • Lucrul mecanic total pe ciclu este suma lucrurilor mecanice pe cele patru transformări:
Ltotal=L12+L23+L34+L41L_{\text{total}} = L_{12} + L_{23} + L_{34} + L_{41}
  • Transformările 1→21 \to 2 și 3→43 \to 4 fiind izocore, nu se efectuează lucru mecanic: L12=0L_{12} = 0 și L34=0L_{34} = 0.
  • Pe transformarea izobară 2→32 \to 3:
L23=p2(V3−V2)=νR(T3−T2)=2 J/K⋅(1800−600) K=2400 JL_{23} = p_2 (V_3 - V_2) = \nu R (T_3 - T_2) = 2\text{ J/K} \cdot (1800 - 600)\text{ K} = 2400\text{ J}
  • Transformarea 4→14 \to 1 este o comprimare izotermă la temperatura T1=300 KT_1 = 300\text{ K}, de la volumul V4=V3=3V1V_4 = V_3 = 3 V_1 la V1V_1:
L41=νRT1ln⁡V1V4=νRT1ln⁡13=−νRT1ln⁡3L_{41} = \nu R T_1 \ln\frac{V_1}{V_4} = \nu R T_1 \ln\frac{1}{3} = -\nu R T_1 \ln 3 L41=−2 J/K⋅300 K⋅1,1=−660 JL_{41} = - 2\text{ J/K} \cdot 300\text{ K} \cdot 1,1 = -660\text{ J}
  • Lucrul mecanic total este:
Ltotal=2400 J−660 J=1740 J=1,74 kJL_{\text{total}} = 2400\text{ J} - 660\text{ J} = 1740\text{ J} = 1,74\text{ kJ}

(1p pentru relația Ltotal=L12+L23+L34+L41L_{\text{total}} = L_{12} + L_{23} + L_{34} + L_{41}, 1p pentru L23=νR(T3−T2)L_{23} = \nu R (T_3 - T_2), 1p pentru L41=νRT1ln⁡V1V4L_{41} = \nu R T_1 \ln\frac{V_1}{V_4}, 1p pentru rezultatul final Ltotal=1,74 kJL_{\text{total}} = 1,74\text{ kJ})

d. Randamentul ciclului Carnot între temperaturile extreme (3 puncte)

  • Temperaturile extreme din ciclu sunt:
    • Tmin⁡=T1=300 KT_{\min} = T_1 = 300\text{ K};
    • Tmax⁡=T3=1800 KT_{\max} = T_3 = 1800\text{ K}.
  • Randamentul ciclului Carnot este:
ηC=1−Tmin⁡Tmax⁡=1−300 K1800 K=1−16=56≅0,833=83,3%\eta_C = 1 - \frac{T_{\min}}{T_{\max}} = 1 - \frac{300\text{ K}}{1800\text{ K}} = 1 - \frac{1}{6} = \frac{5}{6} \cong 0,833 = 83,3\%

(1p pentru formula ηC=1−Tmin⁡Tmax⁡\eta_C = 1 - \frac{T_{\min}}{T_{\max}}, 1p pentru Tmin⁡=T1T_{\min} = T_1 și Tmax⁡=T3T_{\max} = T_3, 1p pentru rezultatul final ηC≅83,3%\eta_C \cong 83,3\%)


C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Rezistența electrică a unui conductor metalic filiform este:

  • a. direct proporțională cu tensiunea aplicată la bornele conductorului
  • b. independentă de temperatură
  • c. invers proporțională cu aria secțiunii transversale a conductorului
  • d. dependentă de intensitatea curentului electric prin conductor (3p)

2. La capetele unui conductor metalic de rezistență RR se aplică o tensiune electrică UU. Dacă ee este sarcina electrică elementară, numărul de electroni NN care traversează secțiunea transversală a conductorului în intervalul de timp tt este:

  • a. N=UetRN = \frac{U}{e t R}
  • b. N=UteRN = \frac{U t}{e R}
  • c. N=eRUtN = \frac{e R}{U t}
  • d. N=UeRtN = \frac{U e}{R t} (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură în S.I. a mărimii fizice exprimate prin raportul E2R+r\frac{E^2}{R + r} poate fi scrisă în forma:

  • a. V2⋅Ω\text{V}^2\cdot\Omega
  • b. A−2⋅Ω\text{A}^{-2}\cdot\Omega
  • c. A−1⋅Ω\text{A}^{-1}\cdot\Omega
  • d. V2⋅Ω−1\text{V}^2\cdot\Omega^{-1} (3p)

4. Nichelul are rezistivitatea ρ0\rho_0 la temperatura de referință t0=0∘Ct_0 = 0^\circ\text{C}. Se cunoaște coeficientul termic al rezistivității α=5⋅10−3 K−1\alpha = 5 \cdot 10^{-3}\text{ K}^{-1}. Temperatura t2t_2 la care rezistivitatea electrică este cu 20%20\% mai mare decât rezistivitatea la temperatura t1=20∘Ct_1 = 20^\circ\text{C} este:

  • a. t2=24∘Ct_2 = 24^\circ\text{C}
  • b. t2=30∘Ct_2 = 30^\circ\text{C}
  • c. t2=40∘Ct_2 = 40^\circ\text{C}
  • d. t2=64∘Ct_2 = 64^\circ\text{C} (3p)

5. La bornele unei surse cu t.e.m. EE și rezistența interioară rr este conectat un reostat a cărui rezistență electrică RR poate fi modificată. În graficul din figura alăturată este reprezentată puterea dezvoltată de reostat în funcție de rezistența electrică a acestuia. Atunci când rezistența electrică a reostatului este R2R_2, intensitatea curentului electric prin reostat este:

Graficul puterii dezvoltate de reostat în funcție de rezistența R

  • a. I2=2 AI_2 = 2\text{ A}
  • b. I2=4 AI_2 = 4\text{ A}
  • c. I2=5 AI_2 = 5\text{ A}
  • d. I2=8 AI_2 = 8\text{ A} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Rezistența electrică a unui conductor filiform este definită de legea rezistenței electrice:
R=ρ⋅lSR = \rho \cdot \frac{l}{S}
  • Rezistența este invers proporțională cu aria secțiunii transversale SS.
  • Răspuns corect: c.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Conform legii lui Ohm, intensitatea curentului electric prin conductor este:
I=URI = \frac{U}{R}
  • Sarcina transportată în timpul tt prin secțiune este Q=I⋅t=N⋅eQ = I \cdot t = N \cdot e, de unde:
N=I⋅te=U⋅te⋅RN = \frac{I \cdot t}{e} = \frac{U \cdot t}{e \cdot R}
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Curentul debitat de sursă este I=ER+rI = \frac{E}{R + r}, astfel încât:
E2R+r=E⋅I=Ptotal\frac{E^2}{R + r} = E \cdot I = P_{\text{total}}
  • Exprimând unitatea de măsură pe baza formulei raportului:
[E2R+r]=V2Ω=V2⋅Ω−1\left[\frac{E^2}{R + r}\right] = \frac{\text{V}^2}{\Omega} = \text{V}^2\cdot\Omega^{-1}
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns d (3 puncte)

  • Legea variației rezistivității cu temperatura este ρ(t)=ρ0(1+αt)\rho(t) = \rho_0 (1 + \alpha t).
  • La temperatura t1=20∘Ct_1 = 20^\circ\text{C}:
ρ(t1)=ρ0(1+5⋅10−3⋅20)=ρ0(1+0,10)=1,10ρ0\rho(t_1) = \rho_0 (1 + 5 \cdot 10^{-3} \cdot 20) = \rho_0 (1 + 0,10) = 1,10 \rho_0
  • La temperatura t2t_2, rezistivitatea crește cu 20%20\%:
ρ(t2)=1,20⋅ρ(t1)=1,20⋅1,10ρ0=1,32ρ0\rho(t_2) = 1,20 \cdot \rho(t_1) = 1,20 \cdot 1,10 \rho_0 = 1,32 \rho_0
  • Pe de altă parte, ρ(t2)=ρ0(1+αt2)\rho(t_2) = \rho_0 (1 + \alpha t_2):
1+αt2=1,32  ⟹  αt2=0,32  ⟹  t2=0,325⋅10−3=3205=64∘C1 + \alpha t_2 = 1,32 \implies \alpha t_2 = 0,32 \implies t_2 = \frac{0,32}{5 \cdot 10^{-3}} = \frac{320}{5} = 64^\circ\text{C}
  • Răspuns corect: d.

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Din graficul puterii P(R)P(R), puterea atinge valoarea maximă la adaptarea impedanței R=rR = r.
  • La rezistența R2R_2, citind coordonatele de pe grafic sau aplicând formula puterii P2=I22R2P_2 = I_2^2 R_2, se deduce curentul prin reostat:
I2=2 AI_2 = 2\text{ A}
  • Răspuns corect: a.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

În figura alăturată este reprezentată schema unui circuit electric. Se cunosc: R1=30 ΩR_1 = 30\ \Omega, R3=48 ΩR_3 = 48\ \Omega, R4=12 ΩR_4 = 12\ \Omega, E=7,5 VE = 7,5\text{ V} și r=10 Ωr = 10\ \Omega. Ampermetrul, considerat ideal (RA≅0 ΩR_A \cong 0\ \Omega), indică trecerea unui curent I=100 mAI = 100\text{ mA}.

Schema circuitului electric cu punte de rezistoare

  • a. Determinați valoarea indicației unui voltmetru ideal (RV→∞R_V \to \infty) conectat la bornele sursei.
  • b. Calculați valoarea rezistenței R2R_2.
  • c. Determinați valoarea indicației unui voltmetru ideal conectat între punctele M și N.
  • d. Între punctele M și N se conectează un fir cu rezistența electrică neglijabilă. Determinați valoarea indicației ampermetrului.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al II-lea

a. Indicația unui voltmetru ideal la bornele sursei (4 puncte)

  • În schemă, generatorul este format din două surse identice conectate în paralel, având parametrii echivalenți:
Ee=E=7,5 VE_e = E = 7,5\text{ V} re=r2=10 Ω2=5 Ωr_e = \frac{r}{2} = \frac{10\ \Omega}{2} = 5\ \Omega
  • Tensiunea la bornele sursei este egală cu indicația voltmetrului ideal:
U=Ee−I⋅reU = E_e - I \cdot r_e
  • Curentul indicat de ampermetru este curentul total din circuitul principal, I=100 mA=0,1 AI = 100\text{ mA} = 0,1\text{ A}:
U=7,5 V−0,1 A⋅5 Ω=7,5 V−0,5 V=7 VU = 7,5\text{ V} - 0,1\text{ A} \cdot 5\ \Omega = 7,5\text{ V} - 0,5\text{ V} = 7\text{ V}

(1p pentru formula Ue=Ee−IreU_e = E_e - I r_e, 1p pentru Ee=EE_e = E, 1p pentru re=r2r_e = \frac{r}{2}, 1p pentru rezultatul final U=7 VU = 7\text{ V})

b. Calcularea valorii rezistenței R2R_2 (4 puncte)

  • Din legea lui Ohm pentru întregul circuit, rezistența exterioară echivalentă a circuitului este:
Re=UI=7 V0,1 A=70 ΩR_e = \frac{U}{I} = \frac{7\text{ V}}{0,1\text{ A}} = 70\ \Omega
  • Circuitul exterior este alcătuit din rezistorul R1R_1 legat în serie cu o punte formată din două ramuri paralele:
    • Ramura superioară: rezistorul R2R_2;
    • Ramura inferioară: rezistoarele R3R_3 și R4R_4 legate în serie (R34=R3+R4=48 Ω+12 Ω=60 ΩR_{34} = R_3 + R_4 = 48\ \Omega + 12\ \Omega = 60\ \Omega).
  • Rezistența grupării paralel este:
Rp=Re−R1=70 Ω−30 Ω=40 ΩR_p = R_e - R_1 = 70\ \Omega - 30\ \Omega = 40\ \Omega
  • Aplicând formula rezistenței echivalente pentru două ramuri în paralel:
1Rp=1R2+1R3+R4  ⟹  140 Ω=1R2+160 Ω\frac{1}{R_p} = \frac{1}{R_2} + \frac{1}{R_3 + R_4} \implies \frac{1}{40\ \Omega} = \frac{1}{R_2} + \frac{1}{60\ \Omega} 1R2=140−160=3−2120=1120 Ω  ⟹  R2=120 Ω\frac{1}{R_2} = \frac{1}{40} - \frac{1}{60} = \frac{3 - 2}{120} = \frac{1}{120\ \Omega} \implies R_2 = 120\ \Omega

(1p pentru I=EeRe+reI = \frac{E_e}{R_e + r_e}, 1p pentru Rp=R2(R3+R4)R2+R3+R4R_p = \frac{R_2 (R_3 + R_4)}{R_2 + R_3 + R_4}, 1p pentru Re=R1+RpR_e = R_1 + R_p, 1p pentru rezultatul final R2=120 ΩR_2 = 120\ \Omega)

c. Indicația voltmetrului ideal între punctele M și N (4 puncte)

  • Punctele M și N sunt bornele grupării paralele formate din ramura cu R2R_2 și ramura cu R3+R4R_3 + R_4.
  • Tensiunea la bornele acestei grupări este căderea de tensiune pe rezistența paralelă RpR_p:
UV=UMN=I⋅RpU_V = U_{MN} = I \cdot R_p
  • Înlocuind valorile:
UMN=0,1 A⋅40 Ω=4 VU_{MN} = 0,1\text{ A} \cdot 40\ \Omega = 4\text{ V}

(3p pentru formula UV=IRpU_V = I R_p, 1p pentru rezultatul final UV=4 VU_V = 4\text{ V})

d. Indicația ampermetrului la scurtcircuitarea punctelor M și N (3 puncte)

  • Conectarea unui fir de rezistență neglijabilă între M și N scurtcircuitează complet gruparea formată din R2R_2 și R3+R4R_3 + R_4, rezistența acesteia devenind nulă (Rp′=0R_p' = 0).
  • Rezistența externă a circuitului devine egală doar cu R1R_1:
Re′=R1=30 ΩR_e' = R_1 = 30\ \Omega
  • Noua intensitate a curentului indicat de ampermetru este:
I′=EeRe′+re=7,5 V30 Ω+5 Ω=7,535 A=1570 A=314 A≅0,21 AI' = \frac{E_e}{R_e' + r_e} = \frac{7,5\text{ V}}{30\ \Omega + 5\ \Omega} = \frac{7,5}{35}\text{ A} = \frac{15}{70}\text{ A} = \frac{3}{14}\text{ A} \cong 0,21\text{ A}

(2p pentru formula I′=EeRe′+reI' = \frac{E_e}{R_e' + r_e}, 1p pentru rezultatul final I′≅0,21 AI' \cong 0,21\text{ A})

Subiectul al III-lea (15 puncte)

În figura alăturată este reprezentată schema unui circuit electric. Sursa are t.e.m. EE și rezistență interioară r=1,5 Ωr = 1,5\ \Omega. Becul are rezistența Rb=4,0 ΩR_b = 4,0\ \Omega și puterea nominală Pb=4,0 WP_b = 4,0\text{ W}. Între punctele A și B se leagă un fir conductor, de lungime l=1,2 ml = 1,2\text{ m} și rezistență RR. Inițial întrerupătorul este deschis și cursorul C poziționat astfel încât becul să funcționeze la parametrii nominali. În aceste condiții ampermetrul ideal (RA≅0 ΩR_A \cong 0\ \Omega) indică I0=2,0 AI_0 = 2,0\text{ A}, iar randamentul transferului de energie de la sursă la circuitul exterior este η=80%\eta = 80\%.

Schema circuitului electric cu potențiometru și bec

  • a. Determinați energia disipată în interiorul bateriei în Δt=10 min\Delta t = 10\text{ min}.
  • b. Calculați valoarea t.e.m. a sursei.
  • c. Determinați puterea dezvoltată de rezistorul R0R_0.
  • d. Calculați lungimea porțiunii de fir dintre punctele A și C pentru care, la închiderea întrerupătorului, intensitatea curentului prin firul CD este nulă.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al III-lea

a. Energia disipată în interiorul bateriei (3 puncte)

  • Convertim timpul în secunde: Δt=10 min=600 s\Delta t = 10\text{ min} = 600\text{ s}.
  • Conform legii lui Joule, energia disipată pe rezistența internă este:
Wint=I02⋅r⋅ΔtW_{\text{int}} = I_0^2 \cdot r \cdot \Delta t
  • Înlocuind valorile numerice:
Wint=(2,0 A)2⋅1,5 Ω⋅600 s=4⋅1,5⋅600 J=3600 J=3,6 kJW_{\text{int}} = (2,0\text{ A})^2 \cdot 1,5\ \Omega \cdot 600\text{ s} = 4 \cdot 1,5 \cdot 600\text{ J} = 3600\text{ J} = 3,6\text{ kJ}

(2p pentru formula Wint=I02rΔtW_{\text{int}} = I_0^2 r \Delta t, 1p pentru rezultatul final Wint=3,6 kJW_{\text{int}} = 3,6\text{ kJ})

b. Tensiunea electromotoare a sursei (4 puncte)

  • Randamentul transferului de putere către circuitul exterior este dat de raportul rezistențelor:
η=ReRe+r\eta = \frac{R_e}{R_e + r}
  • Știind că η=0,80\eta = 0,80 și r=1,5 Ωr = 1,5\ \Omega:
0,80=ReRe+1,5  ⟹  0,80Re+1,2=Re  ⟹  0,20Re=1,2  ⟹  Re=6 Ω0,80 = \frac{R_e}{R_e + 1,5} \implies 0,80 R_e + 1,2 = R_e \implies 0,20 R_e = 1,2 \implies R_e = 6\ \Omega
  • Tensiunea electromotoare se obține din legea lui Ohm pentru întregul circuit:
E=I0⋅(Re+r)=2,0 A⋅(6 Ω+1,5 Ω)=2,0⋅7,5 V=15 VE = I_0 \cdot (R_e + r) = 2,0\text{ A} \cdot (6\ \Omega + 1,5\ \Omega) = 2,0 \cdot 7,5\text{ V} = 15\text{ V}

(2p pentru formula randamentului η=ReRe+r\eta = \frac{R_e}{R_e + r}, 1p pentru E=I0(Re+r)E = I_0(R_e + r), 1p pentru rezultatul final E=15 VE = 15\text{ V})

c. Puterea dezvoltată de rezistorul R0R_0 (4 puncte)

  • Tensiunea la bornele circuitului exterior este:
U=η⋅E=0,80⋅15 V=12 VU = \eta \cdot E = 0,80 \cdot 15\text{ V} = 12\text{ V}
  • Becul funcționând la parametrii nominali, tensiunea la bornele sale este:
Pb=Ub2Rb  ⟹  Ub=Pb⋅Rb=4,0 W⋅4,0 Ω=4 VP_b = \frac{U_b^2}{R_b} \implies U_b = \sqrt{P_b \cdot R_b} = \sqrt{4,0\text{ W} \cdot 4,0\ \Omega} = 4\text{ V}
  • Rezistorul R0R_0 fiind în serie cu becul pe această ramură, căderea de tensiune pe R0R_0 este:
U0=U−Ub=12 V−4 V=8 VU_0 = U - U_b = 12\text{ V} - 4\text{ V} = 8\text{ V}
  • Deoarece întrerupătorul este deschis, întregul curent I0=2,0 AI_0 = 2,0\text{ A} străbate rezistorul R0R_0 (sau ramura sa):
P0=U0⋅I0=8 V⋅2,0 A=16 WP_0 = U_0 \cdot I_0 = 8\text{ V} \cdot 2,0\text{ A} = 16\text{ W}

(1p pentru formula ηE=Ub+U0\eta E = U_b + U_0, 1p pentru Ub=PbRbU_b = \sqrt{P_b R_b}, 1p pentru P0=U0I0P_0 = U_0 I_0, 1p pentru rezultatul final P0=16 WP_0 = 16\text{ W})

d. Lungimea porțiunii AC pentru curent nul prin CD (4 puncte)

  • La închiderea întrerupătorului, circuitul formează o punte Kirchhoff (punte Wheatstone) între potențiometrul AB și ramura compusă din rezistorul R0R_0 și becul RbR_b.
  • Curentul prin diagonala CD este nul dacă puntea este în echilibru:
RACRCB=R0Rb\frac{R_{AC}}{R_{CB}} = \frac{R_0}{R_b}
  • Rezistența rezistorului R0R_0 este R0=U0I0=8 V2,0 A=4 ΩR_0 = \frac{U_0}{I_0} = \frac{8\text{ V}}{2,0\text{ A}} = 4\ \Omega.
  • Cum rezistența becului este tot Rb=4,0 ΩR_b = 4,0\ \Omega, raportul rezistențelor este unitar:
R0Rb=4 Ω4 Ω=1  ⟹  RAC=RCB\frac{R_0}{R_b} = \frac{4\ \Omega}{4\ \Omega} = 1 \implies R_{AC} = R_{CB}
  • Firul conductor fiind omogen și cu secțiune constantă (R=ρlSR = \rho \frac{l}{S}), rezistența fiecărei porțiuni este proporțională cu lungimea sa:
lAClCB=1  ⟹  lAC=lCB\frac{l_{AC}}{l_{CB}} = 1 \implies l_{AC} = l_{CB}
  • Cum lAC+lCB=l=1,2 ml_{AC} + l_{CB} = l = 1,2\text{ m}:
lAC=l2=1,2 m2=0,6 ml_{AC} = \frac{l}{2} = \frac{1,2\text{ m}}{2} = 0,6\text{ m}

(2p pentru condiția de echilibru a punții R1R2=R0Rb\frac{R_1}{R_2} = \frac{R_0}{R_b}, 1p pentru l1+l2=ll_1 + l_2 = l, 1p pentru rezultatul final l1=0,6 ml_1 = 0,6\text{ m})


D. OPTICĂ

Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, constanta Planck h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Catodul unei celule fotoelectrice este iluminat cu radiație ultravioletă. Dacă energia radiației incidente în unitatea de timp pe unitatea de suprafață a catodului scade, iar frecvența radiației este menținută constantă, atunci:

  • a. viteza electronilor emiși de catod scade
  • b. numărul electronilor emiși de catod în unitatea de timp scade
  • c. viteza electronilor emiși de catod crește
  • d. tensiunea de stopare a electronilor emiși de catod scade (3p)

2. Mărirea liniară transversală a imaginii unui obiect real printr-o lentilă subțire este β=−1/3\beta = -1/3. Imaginea este:

  • a. reală
  • b. virtuală
  • c. dreaptă
  • d. mai mare decât obiectul (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele folosite în manualele de fizică, ecuația lui Einstein pentru efectul fotoelectric extern este:

  • a. hν=Lex+eUsh\nu = L_{\text{ex}} + e U_s
  • b. hν=Lex−eUsh\nu = L_{\text{ex}} - e U_s
  • c. hcλ=Lex−eUs\frac{hc}{\lambda} = L_{\text{ex}} - e U_s
  • d. hcλ=Lex+eUs\frac{hc}{\lambda} = L_{\text{ex}} + e U_s (3p)

4. Se iluminează fantele unui dispozitiv Young cu lumină albă. În aceste condiții:

  • a. maximul central este irizat în culorile spectrale
  • b. lărgimea maximelor scade cu creșterea ordinului de interferență
  • c. maximul de ordinul unu este irizat în culorile spectrale, cu roșu mai aproape de maximul central
  • d. maximul central este alb (3p)

5. Un obiect de mici dimensiuni se află în apă (napa˘=4/3n_{\text{apă}} = 4/3) la adâncimea h1=60 cmh_1 = 60\text{ cm}. Un observator care privește obiectul din aer (naer=1n_{\text{aer}} = 1), la incidență aproape normală, constată că imaginea obiectului se formează la adâncimea:

  • a. h2=80 cmh_2 = 80\text{ cm}
  • b. h2=60 cmh_2 = 60\text{ cm}
  • c. h2=45 cmh_2 = 45\text{ cm}
  • d. h2=30 cmh_2 = 30\text{ cm} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul I

Item 1: Răspuns b (3 puncte)

  • Frecvența radiației fiind constantă, energia fiecărui foton individual (Ef=hνE_f = h\nu) rămâne neschimbată, ceea ce înseamnă că energia cinetică maximă, viteza fotoelectronilor și tensiunea de stopare nu se modifică.
  • Scăderea fluxului de energie incident înseamnă scăderea numărului de fotoni care lovesc catodul în unitatea de timp.
  • Conform primei legi a efectului fotoelectric extern, numărul de electroni emiși în unitatea de timp scade direct proporțional cu fluxul incident.
  • Răspuns corect: b.

Item 2: Răspuns a (3 puncte)

  • Mărirea liniară transversală este definită prin β=y2y1=x2x1\beta = \frac{y_2}{y_1} = \frac{x_2}{x_1}.
  • Pentru un obiect real (x1<0x_1 < 0), o valoare negativă a măririi (β<0\beta < 0) implică x2>0x_2 > 0 și y2<0y_2 < 0.
  • O coordonată pozitivă x2>0x_2 > 0 caracterizează o imagine formată în spatele lentilei, la intersecția reală a razelor de lumină, adică o imagine reală și răsturnată.
  • Răspuns corect: a.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Ecuația bilanțului energetic al lui Einstein pentru efectul fotoelectric extern este:
hν=Lex+Ec,max⁡h \nu = L_{\text{ex}} + E_{c,\max}
  • Exprimând frecvența în funcție de lungimea de undă (hν=hcλh\nu = \frac{hc}{\lambda}) și energia cinetică maximă prin lucrul forței electrice de frânare (Ec,max⁡=eUsE_{c,\max} = e U_s):
hcλ=Lex+eUs\frac{hc}{\lambda} = L_{\text{ex}} + e U_s
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns d (3 puncte)

  • În dispozitivul Young, pentru franja centrală (k=0k = 0), diferența de drum optic este riguros nulă pentru toate radiațiile monocromatice din spectrul vizibil:
δ=0  ⟹  x0=0,∀λ\delta = 0 \implies x_0 = 0, \quad \forall \lambda
  • Toate componentele spectrale ale luminii albe interferă constructiv în punctul central, reconstituind lumina albă.
  • Răspuns corect: d.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • La incidență cvasi-normală pe un dioptru plan ce separă apa de aer, relația dintre adâncimea reală h1h_1 și adâncimea aparentă h2h_2 este:
h2h1=naernapa˘  ⟹  h2=h1⋅naernapa˘\frac{h_2}{h_1} = \frac{n_{\text{aer}}}{n_{\text{apă}}} \implies h_2 = h_1 \cdot \frac{n_{\text{aer}}}{n_{\text{apă}}}
  • Înlocuind valorile numerice:
h2=60 cm⋅143=60⋅34 cm=45 cmh_2 = 60\text{ cm} \cdot \frac{1}{\frac{4}{3}} = 60 \cdot \frac{3}{4}\text{ cm} = 45\text{ cm}
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

O lentilă subțire L1L_1 formează pe un ecran imaginea clară a unui obiect liniar luminos. Obiectul este așezat perpendicular pe axa optică principală, la distanța de 30 cm30\text{ cm} de lentilă. Distanța dintre obiect și ecran este d=45 cmd = 45\text{ cm}.

  • a. Determinați distanța focală a lentilei.
  • b. Se alipește de lentila L1L_1 o a doua lentilă subțire, L2L_2. Obiectul este așezat la distanța de 30 cm30\text{ cm} față de sistemul optic, iar imaginea observată pe ecranul așezat convenabil este de trei ori mai mică decât obiectul. Calculați distanța focală a lentilei L2L_2.
  • c. Se plasează cele două lentile L1L_1 și L2L_2 la distanța d1d_1 una de alta, iar sistemul optic astfel format este centrat. Se constată că, indiferent de distanța de la obiect la prima lentilă în care intră lumina (L1L_1), mărimea imaginii formate de sistem rămâne aceeași. Realizați un desen în care să reprezentați mersul unei raze de lumină prin sistemul optic, dacă raza intră în sistem paralel cu axa optică principală.
  • d. În condițiile de la punctul c., dacă înălțimea obiectului este y1=2 cmy_1 = 2\text{ cm}, calculați înălțimea imaginii.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al II-lea

a. Distanța focală a primei lentile (4 puncte)

  • Obiectul real fiind la 30 cm30\text{ cm} de lentilă, coordonata sa este x1=−30 cmx_1 = -30\text{ cm}.
  • Distanța dintre obiect și ecran este d=−x1+x2  ⟹  45 cm=30 cm+x2d = -x_1 + x_2 \implies 45\text{ cm} = 30\text{ cm} + x_2, de unde poziția imaginii pe ecran este:
x2=45 cm−30 cm=15 cmx_2 = 45\text{ cm} - 30\text{ cm} = 15\text{ cm}
  • Aplicând formula lentilelor subțiri:
1f1=1x2−1x1=115 cm−1−30 cm=2+130 cm=330 cm−1=110 cm−1\frac{1}{f_1} = \frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{15\text{ cm}} - \frac{1}{-30\text{ cm}} = \frac{2 + 1}{30\text{ cm}} = \frac{3}{30}\text{ cm}^{-1} = \frac{1}{10}\text{ cm}^{-1} f1=10 cmf_1 = 10\text{ cm}

(2p pentru relația d=−x1+x2d = -x_1 + x_2, 1p pentru formula 1f1=1x2−1x1\frac{1}{f_1} = \frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1}, 1p pentru rezultatul final f1=10 cmf_1 = 10\text{ cm})

b. Distanța focală a celei de-a doua lentile (4 puncte)

  • La alipirea lentilelor, convergența sistemului este suma convergențelor (C=C1+C2C = C_1 + C_2):
1F=1f1+1f2\frac{1}{F} = \frac{1}{f_1} + \frac{1}{f_2}
  • Obiectul se află la x1′=−30 cmx_1' = -30\text{ cm}. Imaginea pe ecran este reală și răsturnată, de 3 ori mai mică decât obiectul:
β′=−13  ⟹  x2′x1′=−13  ⟹  x2′=−13x1′=−13(−30 cm)=10 cm\beta' = -\frac{1}{3} \implies \frac{x_2'}{x_1'} = -\frac{1}{3} \implies x_2' = -\frac{1}{3} x_1' = -\frac{1}{3} (-30\text{ cm}) = 10\text{ cm}
  • Distanța focală echivalentă a sistemului de lentile alipite este:
1F=1x2′−1x1′=110 cm−1−30 cm=3+130 cm=430 cm−1=215 cm−1\frac{1}{F} = \frac{1}{x_2'} - \frac{1}{x_1'} = \frac{1}{10\text{ cm}} - \frac{1}{-30\text{ cm}} = \frac{3 + 1}{30\text{ cm}} = \frac{4}{30}\text{ cm}^{-1} = \frac{2}{15}\text{ cm}^{-1}
  • Exprimăm și calculăm distanța focală f2f_2:
1f2=1F−1f1=430−330=130 cm−1  ⟹  f2=30 cm\frac{1}{f_2} = \frac{1}{F} - \frac{1}{f_1} = \frac{4}{30} - \frac{3}{30} = \frac{1}{30}\text{ cm}^{-1} \implies f_2 = 30\text{ cm}

(1p pentru formula β′=x2′x1′=−13\beta' = \frac{x_2'}{x_1'} = -\frac{1}{3}, 1p pentru 1F=1f1+1f2\frac{1}{F} = \frac{1}{f_1} + \frac{1}{f_2}, 1p pentru 1F=1x2′−1x1′\frac{1}{F} = \frac{1}{x_2'} - \frac{1}{x_1'}, 1p pentru rezultatul final f2=30 cmf_2 = 30\text{ cm})

c. Mersul razei paralele cu axa prin sistemul afocal (3 puncte)

  • Condiția ca mărimea imaginii să fie independentă de poziția obiectului arată că sistemul este afocal (sistem telescopic / lunetă Kepler).
  • În acest caz, focarul imagine al primei lentile coincide cu focarul obiect al celei de-a doua lentile (F1′≡F2F_1' \equiv F_2), distanța dintre lentile fiind:
d1=f1+f2=10 cm+30 cm=40 cmd_1 = f_1 + f_2 = 10\text{ cm} + 30\text{ cm} = 40\text{ cm}
  • Mersul razei paralele:
    1. Raza incidentă paralelă cu axa optică intră în lentila L1L_1;
    2. Este refractată prin focarul comun F1′≡F2F_1' \equiv F_2;
    3. Ajungând la lentila L2L_2 după ce a trecut prin focarul său obiect F2F_2, este refractată paralel cu axa optică principală.

Mersul razei prin sistemul afocal de lentile centrate

(3p pentru desenul corect al mersului razei de lumină)

d. Calcularea înălțimii imaginii (4 puncte)

  • Pentru un sistem afocal format din două lentile centrate, raportul dintre înălțimea imaginii finale y2y_2 și înălțimea obiectului y1y_1 este constant și egal cu:
β′=−f2f1\beta' = -\frac{f_2}{f_1}
  • Înlocuind distanțele focale (f1=10 cmf_1 = 10\text{ cm}, f2=30 cmf_2 = 30\text{ cm}):
β′=−30 cm10 cm=−3\beta' = -\frac{30\text{ cm}}{10\text{ cm}} = -3
  • Înălțimea imaginii formate de sistem este:
y2=β′⋅y1=−3⋅2 cm=−6 cmy_2 = \beta' \cdot y_1 = -3 \cdot 2\text{ cm} = -6\text{ cm}
  • Imaginea este răsturnată și are înălțimea de 6 cm6\text{ cm} în valoare absolută (∣y2∣=6 cm|y_2| = 6\text{ cm}). (1p pentru formula β′=y2y1\beta' = \frac{y_2}{y_1}, 2p pentru relația β′=−f2f1\beta' = -\frac{f_2}{f_1}, 1p pentru rezultatul final y2=−6 cmy_2 = -6\text{ cm})

Subiectul al III-lea (15 puncte)

Sursa de lumină coerentă a unui dispozitiv Young emite radiații monocromatice cu lungimea de undă λ1=550 nm\lambda_1 = 550\text{ nm}. Inițial sursa se află pe axa de simetrie a dispozitivului, la distanța d=15 cmd = 15\text{ cm} de paravanul cu fante, iar distanța dintre paravan și ecran este D=1,0 mD = 1,0\text{ m}. Se măsoară pe ecran distanța dintre maximele de interferență de ordinul 1, găsindu-se Δx=0,55 mm\Delta x = 0,55\text{ mm}.

  • a. Calculați distanța dintre fantele dispozitivului.
  • b. Dacă în fața unei fante a dispozitivului Young se așază o lamă cu fețe plane și paralele cu n=1,55n = 1,55, în punctul central se formează franja luminoasă de ordinul 7. Calculați grosimea lamei.
  • c. Se deplasează sursa de lumină pe distanța h=1,5 mmh = 1,5\text{ mm}, perpendicular pe fante, într-un plan paralel cu planul fantelor. Determinați distanța pe care se deplasează maximul central.
  • d. Se înlocuiește sursa cu alta, poziționată pe axa de simetrie, care emite simultan radiații cu lungimile de undă λ1=550 nm\lambda_1 = 550\text{ nm} și λ2=500 nm\lambda_2 = 500\text{ nm}. Calculați distanța față de maximul central la care are loc prima suprapunere a maximelor de interferență.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al III-lea

a. Distanța dintre fantele dispozitivului (4 puncte)

  • Distanța dintre maximele de interferență de ordinul 1 situate de o parte și de cealaltă a maximului central este egală cu 2i2i:
Δx=2⋅i  ⟹  i=Δx2=0,55 mm2=0,275 mm=0,275⋅10−3 m\Delta x = 2 \cdot i \implies i = \frac{\Delta x}{2} = \frac{0,55\text{ mm}}{2} = 0,275\text{ mm} = 0,275 \cdot 10^{-3}\text{ m}
  • Formula interfranjei dispozitivului Young este:
i=λ1⋅D2l  ⟹  2l=λ1⋅Dii = \frac{\lambda_1 \cdot D}{2l} \implies 2l = \frac{\lambda_1 \cdot D}{i}
  • Înlocuind valorile numerice (λ1=550 nm=5,5⋅10−7 m\lambda_1 = 550\text{ nm} = 5,5 \cdot 10^{-7}\text{ m}, D=1,0 mD = 1,0\text{ m}):
2l=5,5⋅10−7 m⋅1,0 m0,275⋅10−3 m=2⋅10−3 m=2 mm2l = \frac{5,5 \cdot 10^{-7}\text{ m} \cdot 1,0\text{ m}}{0,275 \cdot 10^{-3}\text{ m}} = 2 \cdot 10^{-3}\text{ m} = 2\text{ mm}

(1p pentru relația Δx=2i\Delta x = 2i, 2p pentru formula 2l=λ1Di2l = \frac{\lambda_1 D}{i}, 1p pentru rezultatul final 2l=2 mm2l = 2\text{ mm})

b. Grosimea lamei transparente (4 puncte)

  • Introducerea lamei de grosime ee și indice nn în fața uneia dintre fante creează o diferență suplimentară de drum optic:
Δδ=e⋅(n−1)\Delta\delta = e \cdot (n - 1)
  • Condiția ca în centrul ecranului (x=0x = 0) să apară maximul de interferență de ordinul 7 este:
Δδ=7⋅λ1  ⟹  e⋅(n−1)=7λ1\Delta\delta = 7 \cdot \lambda_1 \implies e \cdot (n - 1) = 7 \lambda_1
  • Exprimăm și calculăm grosimea ee:
e=7⋅λ1n−1=7⋅550⋅10−9 m1,55−1=3850⋅10−90,55 m=7000⋅10−9 m=7⋅10−6 m=7 μme = \frac{7 \cdot \lambda_1}{n - 1} = \frac{7 \cdot 550 \cdot 10^{-9}\text{ m}}{1,55 - 1} = \frac{3850 \cdot 10^{-9}}{0,55}\text{ m} = 7000 \cdot 10^{-9}\text{ m} = 7 \cdot 10^{-6}\text{ m} = 7\ \mu\text{m}

(1p pentru relația diferenței de drum optic Δδ=7λ1\Delta\delta = 7\lambda_1, 1p pentru condiția x7=0x_7 = 0, 1p pentru formula e=7λ1n−1e = \frac{7\lambda_1}{n-1}, 1p pentru rezultatul final e=7 μme = 7\ \mu\text{m})

c. Deplasarea maximului central la deplasarea sursei (3 puncte)

  • La deplasarea transversală a sursei cu distanța hh la distanța d=15 cm=0,15 md = 15\text{ cm} = 0,15\text{ m} față de fante, diferența de fază inițială deplasează figura de interferență în sens opus.
  • Deplasarea pe ecran a maximului central este dată de relația de asemănare:
Δx=h⋅Dd\Delta x = h \cdot \frac{D}{d}
  • Înlocuind datele (h=1,5 mmh = 1,5\text{ mm}, D=1,0 m=100 cmD = 1,0\text{ m} = 100\text{ cm}, d=15 cmd = 15\text{ cm}):
Δx=1,5 mm⋅100 cm15 cm=1,5⋅203 mm=10 mm=1 cm\Delta x = 1,5\text{ mm} \cdot \frac{100\text{ cm}}{15\text{ cm}} = 1,5 \cdot \frac{20}{3}\text{ mm} = 10\text{ mm} = 1\text{ cm}

(2p pentru formula Δx=hDd\Delta x = \frac{h D}{d}, 1p pentru rezultatul final Δx=10 mm\Delta x = 10\text{ mm})

d. Distanța primei suprapuneri a maximelor (4 puncte)

  • Pozițiile maximelor de interferență pe ecran pentru cele două radiații sunt:
x=k1⋅i1=k2⋅i2  ⟹  k1⋅λ1D2l=k2⋅λ2D2lx = k_1 \cdot i_1 = k_2 \cdot i_2 \implies k_1 \cdot \frac{\lambda_1 D}{2l} = k_2 \cdot \frac{\lambda_2 D}{2l}
  • Rezultă condiția de coincidență a maximelor:
k1⋅λ1=k2⋅λ2  ⟹  k1k2=λ2λ1=500 nm550 nm=1011k_1 \cdot \lambda_1 = k_2 \cdot \lambda_2 \implies \frac{k_1}{k_2} = \frac{\lambda_2}{\lambda_1} = \frac{500\text{ nm}}{550\text{ nm}} = \frac{10}{11}
  • Numerele k1k_1 și k2k_2 fiind întregi, primele ordine nenule pentru care are loc suprapunerea sunt k1=10k_1 = 10 și k2=11k_2 = 11.
  • Distanța căutată față de maximul central este:
x=k1⋅i1=10⋅0,275 mm=2,75 mmx = k_1 \cdot i_1 = 10 \cdot 0,275\text{ mm} = 2,75\text{ mm}

(1p pentru formula x=D2lkλx = \frac{D}{2l} k \lambda, 1p pentru condiția k1λ1=k2λ2k_1 \lambda_1 = k_2 \lambda_2, 1p pentru x=10⋅λ1D2lx = 10 \cdot \frac{\lambda_1 D}{2l}, 1p pentru rezultatul final x=2,75 mmx = 2,75\text{ mm})