BACEduHub
fizicaTeoretică / RealAnul 2021Sesiune Specială

Bacalaureat 2021 - Fizică Teoretic (Varianta 7)

Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese de candidat dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.


A. MECANICĂ

Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Puterea dezvoltată de o forță care acționează asupra unui corp variază în funcție de timp conform relației P=A⋅tP = A \cdot t, în care AA este o constantă. Unitatea de măsură în S.I. pentru constanta AA este:

  • a. kg⋅m2⋅s2\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^2
  • b. kg⋅m2⋅s−3\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-3}
  • c. kg−1⋅m2⋅s−2\text{kg}^{-1}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-2}
  • d. kg⋅m2⋅s−4\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-4} (3p)

2. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, mărimea fizică exprimată prin produsul F⋅m−1F \cdot m^{-1} are ca semnificație:

  • a. lucrul mecanic
  • b. accelerația
  • c. puterea mecanică
  • d. viteza (3p)

3. Un corp este aruncat pe verticală, de jos în sus, de la nivelul solului. În punctul de înălțime maximă:

  • a. viteza și accelerația sunt nule
  • b. viteza este nulă și accelerația este diferită de zero
  • c. viteza este diferită de zero și accelerația este nulă
  • d. viteza și accelerația sunt diferite de zero (3p)

4. Viteza unui corp variază în funcție de timp conform graficului din figura alăturată. Accelerația corpului este:

Graficul dependenței vitezei de timp

  • a. 2,5 m/s22,5\text{ m/s}^2
  • b. 5 m/s25\text{ m/s}^2
  • c. 7,5 m/s27,5\text{ m/s}^2
  • d. 10 m/s210\text{ m/s}^2 (3p)

5. Un resort cu masă neglijabilă are lungimea în stare nedeformată l0=50 cml_0 = 50\text{ cm}. Dacă se suspendă de resort un corp cu masa m=500 gm = 500\text{ g}, lungimea resortului la echilibru devine l=55 cml = 55\text{ cm}. Constanta elastică a resortului are valoarea:

  • a. 9 N/m9\text{ N/m}
  • b. 10 N/m10\text{ N/m}
  • c. 100 N/m100\text{ N/m}
  • d. 1000 N/m1000\text{ N/m} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul I

Item 1: Răspuns d (3 puncte)

  • Din relația P=A⋅tP = A \cdot t, constanta AA se exprimă ca:
A=PtA = \frac{P}{t}
  • În unități fundamentale ale Sistemului Internațional:
[P]=W=Js=kg⋅m2⋅s−2s=kg⋅m2⋅s−3[P] = \text{W} = \frac{\text{J}}{\text{s}} = \frac{\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-2}}{\text{s}} = \text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-3} [A]=[P][t]=kg⋅m2⋅s−3s=kg⋅m2⋅s−4[A] = \frac{[P]}{[t]} = \frac{\text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-3}}{\text{s}} = \text{kg}\cdot\text{m}^2\cdot\text{s}^{-4}
  • Răspuns corect: d.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Expresia dată se rescrie sub formă de raport:
F⋅m−1=FmF \cdot m^{-1} = \frac{F}{m}
  • Conform principiului al doilea al dinamicii (F⃗=ma⃗\vec{F} = m \vec{a}), raportul dintre forță și masă reprezintă accelerația corpului aa.
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns b (3 puncte)

  • În punctul de înălțime maximă al traiectoriei verticale, corpul se oprește instantaneu înainte de a începe coborârea, deci viteza sa este nulă (v=0v = 0).
  • Asupra corpului continuă să acționeze exclusiv forța de greutate, imprimându-i o accelerație constantă nenulă egală cu accelerația gravitațională (a=g=10 m/s2≠0a = g = 10\text{ m/s}^2 \neq 0), orientată în jos.
  • Răspuns corect: b.

Item 4: Răspuns a (3 puncte)

  • Mișcarea fiind rectilinie uniform variată, accelerația reprezintă panta dreptei v(t)v(t):
a=ΔvΔt=v−v0t−t0a = \frac{\Delta v}{\Delta t} = \frac{v - v_0}{t - t_0}
  • Din grafic citim valorile: la t0=0 st_0 = 0\text{ s}, v0=0 m/sv_0 = 0\text{ m/s}, iar la t=4 st = 4\text{ s}, v=10 m/sv = 10\text{ m/s}.
  • Calculăm accelerația:
a=10 m/s−0 m/s4 s−0 s=2,5 m/s2a = \frac{10\text{ m/s} - 0\text{ m/s}}{4\text{ s} - 0\text{ s}} = 2,5\text{ m/s}^2
  • Răspuns corect: a.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Alungirea resortului la poziția de echilibru este:
Δl=l−l0=55 cm−50 cm=5 cm=0,05 m\Delta l = l - l_0 = 55\text{ cm} - 50\text{ cm} = 5\text{ cm} = 0,05\text{ m}
  • La echilibru, modulul forței elastice este egal cu cel al greutății corpului suspendat (m=500 g=0,5 kgm = 500\text{ g} = 0,5\text{ kg}):
Fel=G  ⟹  k⋅Δl=m⋅g  ⟹  k=m⋅gΔlF_{\text{el}} = G \implies k \cdot \Delta l = m \cdot g \implies k = \frac{m \cdot g}{\Delta l}
  • Calculăm constanta elastică:
k=0,5 kg⋅10 m/s20,05 m=5 N0,05 m=100 N/mk = \frac{0,5\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2}{0,05\text{ m}} = \frac{5\text{ N}}{0,05\text{ m}} = 100\text{ N/m}
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

În sistemul mecanic reprezentat în figura alăturată masele celor două corpuri AA și BB sunt mA=6,0 kgm_A = 6,0\text{ kg} și mB=2,0 kgm_B = 2,0\text{ kg}. Coeficientul de frecare la alunecare dintre corpul AA și planul înclinat este μA=36≅0,29\mu_A = \frac{\sqrt{3}}{6} \cong 0,29, iar dintre corpul BB și planul orizontal este μB=0,35\mu_B = 0,35. Unghiul format de planul înclinat cu orizontala este α=30∘\alpha = 30^\circ. Planul înclinat este fixat, firul este inextensibil, cei doi scripeți au mase neglijabile, iar frecările din scripeți sunt neglijabile. Sistemul de corpuri este lăsat liber.

Sistem mecanic cu două corpuri și doi scripeți

  • a. Reprezentați toate forțele care acționează asupra corpului AA.
  • b. Determinați valoarea accelerației sistemului de corpuri.
  • c. Calculați valoarea forței de reacțiune în axul scripetelui S2S_2.
  • d. Calculați masa unui corp care trebuie așezat pe corpul BB, rămânând fixat de acesta, pentru ca sistemul de corpuri să se deplaseze cu viteză constantă.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al II-lea

a. Reprezentarea forțelor asupra corpului AA (4 puncte)

  • Asupra corpului AA, care alunecă în jos pe planul înclinat, acționează:
    1. Greutatea G⃗A\vec{G}_A, orientată vertical în jos, descompusă în:
      • componenta tangențială GAt=mAgsin⁡αG_{At} = m_A g \sin\alpha (în josul planului);
      • componenta normală GAn=mAgcos⁡αG_{An} = m_A g \cos\alpha (perpendicular pe plan în jos).
    2. Reacțiunea normală N⃗A\vec{N}_A, perpendiculară pe suprafața planului înclinat, orientată în sus.
    3. Forța de tensiune din fir T⃗\vec{T}, paralelă cu planul și orientată spre vârful acestuia (în susul pantei).
    4. Forța de frecare la alunecare F⃗fA\vec{F}_{fA}, paralelă cu planul și orientată în susul pantei (opusă sensului mișcării de coborâre).

Reprezentarea forțelor pe planul înclinat

(4p pentru reprezentarea corectă a tuturor forțelor)

b. Valoarea accelerației sistemului de corpuri (4 puncte)

  • Scriem ecuațiile de mișcare pentru fiecare corp în direcția deplasării:
    • Pentru corpul AA (coborâre pe planul înclinat):
mAa=GAt−T−FfA=mAgsin⁡α−T−μANAm_A a = G_{At} - T - F_{fA} = m_A g \sin\alpha - T - \mu_A N_A
  • Pe direcția normală pentru corpul AA:
NA=mAgcos⁡α  ⟹  FfA=μAmAgcos⁡αN_A = m_A g \cos\alpha \implies F_{fA} = \mu_A m_A g \cos\alpha
  • Pentru corpul BB (mișcare pe planul orizontal tractat de tensiunea TT):
mBa=T−FfB=T−μBmBgm_B a = T - F_{fB} = T - \mu_B m_B g
  • Adunăm cele două ecuații fundamentale:
(mA+mB)a=mAgsin⁡α−μAmAgcos⁡α−μBmBg(m_A + m_B) a = m_A g \sin\alpha - \mu_A m_A g \cos\alpha - \mu_B m_B g
  • Calculăm valorile numerice ale forțelor:
GAt=6,0 kg⋅10 m/s2⋅sin⁡30∘=60⋅0,5 N=30 NG_{At} = 6,0\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot \sin 30^\circ = 60 \cdot 0,5\text{ N} = 30\text{ N} FfA=36⋅6,0 kg⋅10 m/s2⋅cos⁡30∘=3⋅10⋅32 N=15 NF_{fA} = \frac{\sqrt{3}}{6} \cdot 6,0\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot \cos 30^\circ = \sqrt{3} \cdot 10 \cdot \frac{\sqrt{3}}{2}\text{ N} = 15\text{ N} FfB=0,35⋅2,0 kg⋅10 m/s2=7 NF_{fB} = 0,35 \cdot 2,0\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 = 7\text{ N}
  • Determinăm accelerația sistemului:
a=30 N−15 N−7 N6,0 kg+2,0 kg=8 N8 kg=1 m/s2a = \frac{30\text{ N} - 15\text{ N} - 7\text{ N}}{6,0\text{ kg} + 2,0\text{ kg}} = \frac{8\text{ N}}{8\text{ kg}} = 1\text{ m/s}^2

(1p pentru ecuația de mișcare a corpului A, 1p pentru NA=mAgcos⁡αN_A = m_A g \cos\alpha, 1p pentru ecuația corpului B, 1p pentru rezultatul final a=1 m/s2a = 1\text{ m/s}^2)

c. Forța de reacțiune în axul scripetelui S2S_2 (3 puncte)

  • Calculăm mai întâi tensiunea TT din fir folosind ecuația corpului BB:
T=mBa+FfB=2,0 kg⋅1 m/s2+7 N=9 NT = m_B a + F_{fB} = 2,0\text{ kg} \cdot 1\text{ m/s}^2 + 7\text{ N} = 9\text{ N}
  • Firul trece peste scripetele S2S_2, schimbându-și direcția cu 90∘90^\circ (o ramură orizontală și o ramură verticală). Forțele exercitate de cele două ramuri au modulul TT și sunt perpendiculare între ele.
  • Forța rezultantă exercitată de fir asupra scripetelui S2S_2 este:
F=T2+T2=T2F = \sqrt{T^2 + T^2} = T \sqrt{2}
  • Reacțiunea din axul scripetelui echilibrează această forță:
RS2=F=9⋅2 N≅9⋅1,414 N≅12,7 NR_{S2} = F = 9 \cdot \sqrt{2}\text{ N} \cong 9 \cdot 1,414\text{ N} \cong 12,7\text{ N}

(2p pentru relația F=T2F = T \sqrt{2}, 1p pentru rezultatul final F≅12,7 NF \cong 12,7\text{ N})

d. Masa corpului adițional mCm_C pentru mișcare cu viteză constantă (4 puncte)

  • Când pe corpul BB se așază corpul CC de masă mCm_C, forța de frecare pe suprafața orizontală devine:
FfB′=μB(mB+mC)gF_{fB}' = \mu_B (m_B + m_C) g
  • Condiția de deplasare cu viteză constantă (a=0a = 0) impune anularea forței nete care pune sistemul în mișcare:
GAt−FfA−FfB′=0  ⟹  mAgsin⁡α−μAmAgcos⁡α−μB(mB+mC)g=0G_{At} - F_{fA} - F_{fB}' = 0 \implies m_A g \sin\alpha - \mu_A m_A g \cos\alpha - \mu_B (m_B + m_C) g = 0
  • Înlocuind valorile cunoscute:
30 N−15 N−0,35⋅(2,0+mC)⋅10 N=030\text{ N} - 15\text{ N} - 0,35 \cdot (2,0 + m_C) \cdot 10\text{ N} = 0 15−3,5⋅(2,0+mC)=0  ⟹  2,0+mC=153,5=307≅4,286 kg15 - 3,5 \cdot (2,0 + m_C) = 0 \implies 2,0 + m_C = \frac{15}{3,5} = \frac{30}{7} \cong 4,286\text{ kg}
  • Masa corpului este:
mC=307−2=167 kg≅2,286 kg≅2,3 kgm_C = \frac{30}{7} - 2 = \frac{16}{7}\text{ kg} \cong 2,286\text{ kg} \cong 2,3\text{ kg}

(3p pentru condiția de echilibru dinamic a=0a = 0, 1p pentru rezultatul final mC≅2,3 kgm_C \cong 2,3\text{ kg})

Subiectul al III-lea (15 puncte)

Un corp de masă m=2 kgm = 2\text{ kg} este lansat cu viteza inițială v0=5 m/sv_0 = 5\text{ m/s}, de-a lungul unei suprafețe orizontale, ca în figura alăturată. Suprafața se află la înălțimea H=0,8 mH = 0,8\text{ m} față de podea. Mișcarea pe suprafața orizontală are loc cu frecare, coeficientul de frecare la alunecare fiind μ=0,4\mu = 0,4. După ce corpul parcurge distanța d=2 md = 2\text{ m}, ajunge la capătul suprafeței orizontale și cade pe podea. Se neglijează frecarea cu aerul și se consideră că energia potențială gravitațională este nulă la nivelul podelei. Calculați:

Corpul lansat pe masă la înălțimea H

  • a. energia cinetică inițială a corpului;
  • b. lucrul mecanic efectuat de forța de frecare pe toată durata mișcării corpului de-a lungul suprafeței orizontale;
  • c. valoarea vitezei corpului în momentul în care acesta ajunge la capătul suprafeței orizontale;
  • d. valoarea impulsului corpului în momentul imediat anterior impactului cu podeaua.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al III-lea

a. Energia cinetică inițială a corpului (3 puncte)

  • Energia cinetică inițială este:
Ec0=mv022=2 kg⋅(5 m/s)22=25 JE_{c0} = \frac{m v_0^2}{2} = \frac{2\text{ kg} \cdot (5\text{ m/s})^2}{2} = 25\text{ J}

(2p pentru formulă, 1p pentru rezultatul final Ec0=25 JE_{c0} = 25\text{ J})

b. Lucrul mecanic al forței de frecare pe suprafața orizontală (4 puncte)

  • Forța de frecare la alunecare pe suprafața orizontală este Ff=μN=μmgF_f = \mu N = \mu m g.
  • Lucrul mecanic efectuat de forța de frecare pe distanța d=2 md = 2\text{ m} este rezistent:
LFf=−Ff⋅d=−μ⋅m⋅g⋅dL_{Ff} = -F_f \cdot d = -\mu \cdot m \cdot g \cdot d
  • Înlocuind valorile numerice:
LFf=−0,4⋅2 kg⋅10 m/s2⋅2 m=−16 JL_{Ff} = -0,4 \cdot 2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 2\text{ m} = -16\text{ J}

(1p pentru formula LFf=−FfdL_{Ff} = -F_f d, 1p pentru Ff=μNF_f = \mu N, 1p pentru N=mgN = mg, 1p pentru rezultatul final LFf=−16 JL_{Ff} = -16\text{ J})

c. Viteza corpului la capătul suprafeței orizontale (4 puncte)

  • Aplicăm teorema variației energiei cinetice pe suprafața orizontală:
ΔEc=Ec1−Ec0=Ltotal=LFf\Delta E_c = E_{c1} - E_{c0} = L_{\text{total}} = L_{Ff} Ec1=Ec0+LFf=25 J+(−16 J)=9 JE_{c1} = E_{c0} + L_{Ff} = 25\text{ J} + (-16\text{ J}) = 9\text{ J}
  • Exprimăm viteza v1v_1 la desprinderea de masă:
mv122=9 J  ⟹  v1=2⋅9 J2 kg=3 m/s\frac{m v_1^2}{2} = 9\text{ J} \implies v_1 = \sqrt{\frac{2 \cdot 9\text{ J}}{2\text{ kg}}} = 3\text{ m/s}

(1p pentru teorema variației EcE_c, 1p pentru Ltotal=LFfL_{\text{total}} = L_{Ff}, 1p pentru expresia ΔEc\Delta E_c, 1p pentru rezultatul final v1=3 m/sv_1 = 3\text{ m/s})

d. Impulsul corpului în momentul imediat anterior impactului cu podeaua (4 puncte)

  • În căderea liberă de la înălțimea H=0,8 mH = 0,8\text{ m}, energia mecanică totală a corpului se conservă (interacțiunea cu aerul fiind neglijată):
Emecanica˘, 1=Emecanica˘, impactE_{\text{mecanică, 1}} = E_{\text{mecanică, impact}} Ec1+m⋅g⋅H=Ec,impactE_{c1} + m \cdot g \cdot H = E_{c,\text{impact}}
  • Calculăm energia cinetică la impact:
Ec,impact=9 J+2 kg⋅10 m/s2⋅0,8 m=9 J+16 J=25 JE_{c,\text{impact}} = 9\text{ J} + 2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 0,8\text{ m} = 9\text{ J} + 16\text{ J} = 25\text{ J}
  • Viteza de impact a corpului este:
mvimpact22=25 J  ⟹  vimpact=2⋅25 J2 kg=5 m/s\frac{m v_{\text{impact}}^2}{2} = 25\text{ J} \implies v_{\text{impact}} = \sqrt{\frac{2 \cdot 25\text{ J}}{2\text{ kg}}} = 5\text{ m/s}
  • Valoarea impulsului la momentul impactului este:
p=m⋅vimpact=2 kg⋅5 m/s=10 kg⋅m/sp = m \cdot v_{\text{impact}} = 2\text{ kg} \cdot 5\text{ m/s} = 10\text{ kg}\cdot\text{m/s}

(2p pentru conservarea energiei în cădere liberă, 1p pentru formula impulsului p=mvp = mv, 1p pentru rezultatul final p=10 kg⋅m/sp = 10\text{ kg}\cdot\text{m/s})


B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1N_A = 6,02 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1}, constanta gazelor ideale R=8,31 J/(mol⋅K)R = 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}). Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relația pV=νRTp V = \nu R T.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Procesul termodinamic în care căldura primită de o cantitate dată de gaz ideal este egală cu lucrul mecanic efectuat este:

  • a. izobar
  • b. izocor
  • c. adiabatic
  • d. izoterm (3p)

2. Simbolurile mărimilor fizice utilizate fiind cele din manualele de fizică, expresia matematică a principiului întâi al termodinamicii este:

  • a. L=Q+UL = Q + U
  • b. ΔU=Q−L\Delta U = Q - L
  • c. Cv=Cp+RC_v = C_p + R
  • d. Cp=Cv+RC_p = C_v + R (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele din manualele de fizică, unitatea de măsură în S.I. a mărimii fizice descrise prin raportul ΔUνΔT\frac{\Delta U}{\nu \Delta T} este:

  • a. J⋅kg−1⋅K−1\text{J}\cdot\text{kg}^{-1}\cdot\text{K}^{-1}
  • b. J⋅K−1\text{J}\cdot\text{K}^{-1}
  • c. J⋅mol−1\text{J}\cdot\text{mol}^{-1}
  • d. J⋅mol−1⋅K−1\text{J}\cdot\text{mol}^{-1}\cdot\text{K}^{-1} (3p)

4. O cantitate ν=28,31 mol≅0,24 mol\nu = \frac{2}{8,31}\text{ mol} \cong 0,24\text{ mol} de gaz ideal monoatomic, având căldura molară izocoră CV=1,5RC_V = 1,5 R, este închisă într-o butelie. În starea inițială temperatura gazului este T1=300 KT_1 = 300\text{ K}. Gazul este încălzit până la dublarea presiunii. Căldura primită de gaz este egală cu:

  • a. Q=−1,5 kJQ = -1,5\text{ kJ}
  • b. Q=−0,9 kJQ = -0,9\text{ kJ}
  • c. Q=0,9 kJQ = 0,9\text{ kJ}
  • d. Q=1,5 kJQ = 1,5\text{ kJ} (3p)

5. Trei cantități egale de heliu, considerat gaz ideal, sunt supuse unor destinderi izoterme reprezentate în coordonate p−Vp-V prin curbele 1, 2, 3, ca în figura alăturată. Relația corectă dintre energiile interne U1U_1, U2U_2 și U3U_3 ale celor trei cantități de gaz este:

Destinderi izoterme

  • a. U1=U2=U3U_1 = U_2 = U_3
  • b. U1>U2>U3U_1 > U_2 > U_3
  • c. U1<U2<U3U_1 < U_2 < U_3
  • d. U2>U1>U3U_2 > U_1 > U_3 (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul I

Item 1: Răspuns d (3 puncte)

  • Conform primului principiu al termodinamicii, ΔU=Q−L\Delta U = Q - L.
  • Condiția Q=LQ = L este echivalentă cu ΔU=0\Delta U = 0, ceea ce pentru un gaz ideal înseamnă temperatură constantă (T=const.T = \text{const.}, transformare izotermă).
  • Răspuns corect: d.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Expresia matematică a primului principiu al termodinamicii afirmă că variația energiei interne a sistemului este diferența dintre căldura schimbată și lucrul mecanic schimbat cu exteriorul:
ΔU=Q−L\Delta U = Q - L
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Raportul definește căldura molară a procesului:
C=QνΔT=ΔUνΔTC = \frac{Q}{\nu \Delta T} = \frac{\Delta U}{\nu \Delta T}
  • Unitatea de măsură în Sistemul Internațional este:
[C]=[ΔU][ν]⋅[ΔT]=Jmol⋅K=J⋅mol−1⋅K−1[C] = \frac{[\Delta U]}{[\nu] \cdot [\Delta T]} = \frac{\text{J}}{\text{mol}\cdot\text{K}} = \text{J}\cdot\text{mol}^{-1}\cdot\text{K}^{-1}
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Butelia fiind rigidă și închisă, volumul gazului rămâne constant (V=const.V = \text{const.}, transformare izocoră).
  • Legea transformării izocore este p1T1=p2T2\frac{p_1}{T_1} = \frac{p_2}{T_2}. Prin dublarea presiunii (p2=2p1p_2 = 2 p_1), temperatura absolută se dublează:
T2=2T1=2⋅300 K=600 K  ⟹  ΔT=T2−T1=300 KT_2 = 2 T_1 = 2 \cdot 300\text{ K} = 600\text{ K} \implies \Delta T = T_2 - T_1 = 300\text{ K}
  • Căldura absorbită în transformarea izocoră este:
Q=νCVΔT=2R⋅(1,5R)⋅300 K=3⋅300 J=900 J=0,9 kJQ = \nu C_V \Delta T = \frac{2}{R} \cdot (1,5 R) \cdot 300\text{ K} = 3 \cdot 300\text{ J} = 900\text{ J} = 0,9\text{ kJ}
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns b (3 puncte)

  • În diagrama p−Vp-V, izotermele sunt hiperbole echilatere date de relația pV=νRT=const.p V = \nu R T = \text{const.}
  • Cu cât o curbă izotermă este situată mai departe de originea axelor, cu atât produsul pVp V este mai mare, corespunzând unei temperaturi mai ridicate: T1>T2>T3T_1 > T_2 > T_3.
  • Energia internă a gazului ideal depinde doar de temperatură (U=νCVTU = \nu C_V T), deci:
U1>U2>U3U_1 > U_2 > U_3
  • Răspuns corect: b.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Un recipient cu pereți rigizi, izolat adiabatic de exterior, este împărțit în două compartimente de volume V1V_1 și V2V_2 printr-un piston mobil, termoconductor, care se poate deplasa fără frecare, ca în figura alăturată. În cele două compartimente se află cantități egale din două gaze considerate ideale. În compartimentul 1 se află heliu (μ1=4 g/mol\mu_1 = 4\text{ g/mol}, CV1=1,5RC_{V1} = 1,5 R), iar în compartimentul 2 se află oxigen (μ2=32 g/mol\mu_2 = 32\text{ g/mol}, CV2=2,5RC_{V2} = 2,5 R). Inițial heliul se află la temperatura t1=127∘Ct_1 = 127^\circ\text{C} și presiunea p=1,8⋅105 Pap = 1,8 \cdot 10^5\text{ Pa}, iar oxigenul la temperatura t2=47∘Ct_2 = 47^\circ\text{C} și presiunea p=1,8⋅105 Pap = 1,8 \cdot 10^5\text{ Pa}. Determinați:

Recipient cu piston mobil termoconductor

  • a. raportul dintre densitatea oxigenului și cea a heliului în starea inițială;
  • b. raportul dintre volumul V1′V_1' ocupat de heliu în starea finală (după ce gazele ajung la echilibru termic și pistonul este în echilibru mecanic) și volumul ocupat de heliu în starea inițială;
  • c. temperatura de echilibru la care ajung gazele;
  • d. presiunea finală a oxigenului.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al II-lea

a. Raportul densităților în starea inițială (3 puncte)

  • Convertim temperaturile în kelvini: T1=127+273=400 KT_1 = 127 + 273 = 400\text{ K}, T2=47+273=320 KT_2 = 47 + 273 = 320\text{ K}.
  • Din ecuația de stare a gazului ideal, densitatea unui gaz este ρ=pμRT\rho = \frac{p \mu}{R T}.
  • Raportul densității oxigenului (ρ2\rho_2) față de cea a heliului (ρ1\rho_1) la aceeași presiune inițială pp este:
ρ2ρ1=μ2⋅T1μ1⋅T2=32 g/mol⋅400 K4 g/mol⋅320 K=8⋅400320=8⋅1,25=10\frac{\rho_2}{\rho_1} = \frac{\mu_2 \cdot T_1}{\mu_1 \cdot T_2} = \frac{32\text{ g/mol} \cdot 400\text{ K}}{4\text{ g/mol} \cdot 320\text{ K}} = 8 \cdot \frac{400}{320} = 8 \cdot 1,25 = 10

(2p pentru formula ρ=pμRT\rho = \frac{p \mu}{RT}, 1p pentru rezultatul final ρ2ρ1=10\frac{\rho_2}{\rho_1} = 10)

b. Raportul V1′/V1V_1' / V_1 (4 puncte)

  • La echilibrul final, pistonul fiind termoconductor și mobil, gazele ajung la aceeași temperatură TT și aceeași presiune p′p'.
  • Cantitățile de substanță fiind egale (ν1=ν2=ν\nu_1 = \nu_2 = \nu), volumele finale sunt egale:
V1′=V2′=Vtotal2=V1+V22V_1' = V_2' = \frac{V_{\text{total}}}{2} = \frac{V_1 + V_2}{2}
  • În starea inițială, la aceeași presiune pp:
V1=νRT1p,V2=νRT2p  ⟹  V2V1=T2T1V_1 = \frac{\nu R T_1}{p}, \quad V_2 = \frac{\nu R T_2}{p} \implies \frac{V_2}{V_1} = \frac{T_2}{T_1}
  • Volumul final ocupat de heliu este:
V1′=V1+V22=V1⋅(1+T2T1)2=V1⋅T1+T22T1V_1' = \frac{V_1 + V_2}{2} = \frac{V_1 \cdot \left(1 + \frac{T_2}{T_1}\right)}{2} = V_1 \cdot \frac{T_1 + T_2}{2 T_1}
  • Raportul cerut este:
V1′V1=T1+T22T1=400 K+320 K2⋅400 K=720800=0,9=910\frac{V_1'}{V_1} = \frac{T_1 + T_2}{2 T_1} = \frac{400\text{ K} + 320\text{ K}}{2 \cdot 400\text{ K}} = \frac{720}{800} = 0,9 = \frac{9}{10}

(1p pentru V1′=V2′V_1' = V_2', 1p pentru V1′=V1+V22V_1' = \frac{V_1 + V_2}{2}, 1p pentru V1T1=V2T2\frac{V_1}{T_1} = \frac{V_2}{T_2}, 1p pentru rezultatul final V1′V1=0,9\frac{V_1'}{V_1} = 0,9)

c. Temperatura de echilibru a gazelor (4 puncte)

  • Sistemul format din cele două gaze este închis într-un recipient cu pereți rigizi și izolat adiabatic de exterior. Lucrul mecanic total schimbat cu exteriorul este nul și căldura totală schimbată cu exteriorul este nulă, deci energia internă totală se conservă:
Uinițial=Ufinal  ⟺  ΔU1+ΔU2=0U_{\text{inițial}} = U_{\text{final}} \iff \Delta U_1 + \Delta U_2 = 0 νCV1(T−T1)+νCV2(T−T2)=0\nu C_{V1} (T - T_1) + \nu C_{V2} (T - T_2) = 0
  • Împărțind prin ν\nu și înlocuind căldurile molare:
1,5R⋅(T−400 K)+2,5R⋅(T−320 K)=01,5 R \cdot (T - 400\text{ K}) + 2,5 R \cdot (T - 320\text{ K}) = 0 1,5T−600+2,5T−800=0  ⟹  4,0T=1400  ⟹  T=350 K(77∘C)1,5 T - 600 + 2,5 T - 800 = 0 \implies 4,0 T = 1400 \implies T = 350\text{ K} \quad (77^\circ\text{C})

(1p pentru conservarea energiei interne Ui=UfU_i = U_f, 1p pentru expresia energiei interne inițiale, 1p pentru expresia energiei finale, 1p pentru rezultatul final T=350 KT = 350\text{ K})

d. Presiunea finală a oxigenului (4 puncte)

  • Scriem ecuația de stare pentru întregul recipient în starea finală și în cea inițială:
p′⋅(V1+V2)=(ν1+ν2)RT=2νRTp' \cdot (V_1 + V_2) = (\nu_1 + \nu_2) R T = 2 \nu R T p⋅(V1+V2)=νR(T1+T2)p \cdot (V_1 + V_2) = \nu R (T_1 + T_2)
  • Împărțind cele două relații:
p′p=2TT1+T2  ⟹  p′=p⋅2TT1+T2\frac{p'}{p} = \frac{2 T}{T_1 + T_2} \implies p' = p \cdot \frac{2 T}{T_1 + T_2}
  • Înlocuind numeric:
p′=1,8⋅105 Pa⋅2⋅350 K400 K+320 K=1,8⋅105⋅700720 Pa=1,8⋅105⋅3536 Pa=1,75⋅105 Pap' = 1,8 \cdot 10^5\text{ Pa} \cdot \frac{2 \cdot 350\text{ K}}{400\text{ K} + 320\text{ K}} = 1,8 \cdot 10^5 \cdot \frac{700}{720}\text{ Pa} = 1,8 \cdot 10^5 \cdot \frac{35}{36}\text{ Pa} = 1,75 \cdot 10^5\text{ Pa}

(2p pentru ecuația stării finale p′(V1+V2)=2νRTp'(V_1 + V_2) = 2\nu R T, 1p pentru legătura cu starea inițială, 1p pentru rezultatul final p′=1,75⋅105 Pap' = 1,75 \cdot 10^5\text{ Pa})

Subiectul al III-lea (15 puncte)

O cantitate ν=1 mol\nu = 1\text{ mol} de gaz ideal biatomic (CV=2,5RC_V = 2,5 R) parcurge transformarea ciclică 1→2→3→11 \to 2 \to 3 \to 1 reprezentată în coordonate p−Vp-V în figura alăturată. În starea 3 temperatura gazului are valoarea T3=300 KT_3 = 300\text{ K}, iar presiunea este p3=0,5p1p_3 = 0,5 p_1. Calculați:

Transformare ciclică în coordonate p-V

  • a. variația energiei interne a gazului în transformarea 3→13 \to 1;
  • b. căldura primită de gaz în transformarea 1→21 \to 2;
  • c. lucrul mecanic total schimbat de gaz cu mediul exterior în decursul unui ciclu;
  • d. randamentul unui ciclu Carnot care ar funcționa între temperaturile extreme atinse în transformarea ciclică 1→2→3→11 \to 2 \to 3 \to 1.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al III-lea

a. Variația energiei interne în transformarea 3→13 \to 1 (4 puncte)

  • Din diagrama p−Vp-V, transformarea 3→13 \to 1 este o răcire/încălzire izocoră la V1=const.V_1 = \text{const.}
  • Deoarece V3=V1V_3 = V_1 și p1=2p3p_1 = 2 p_3, legea transformării izocore dă:
p1T1=p3T3  ⟹  T1=2T3=2⋅300 K=600 K\frac{p_1}{T_1} = \frac{p_3}{T_3} \implies T_1 = 2 T_3 = 2 \cdot 300\text{ K} = 600\text{ K}
  • Variația energiei interne este:
ΔU31=νCV(T1−T3)=1 mol⋅2,5⋅8,31 J/(mol⋅K)⋅(600 K−300 K)\Delta U_{31} = \nu C_V (T_1 - T_3) = 1\text{ mol} \cdot 2,5 \cdot 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}) \cdot (600\text{ K} - 300\text{ K}) ΔU31=20,775⋅300 J=6232,5 J≅6,2 kJ\Delta U_{31} = 20,775 \cdot 300\text{ J} = 6232,5\text{ J} \cong 6,2\text{ kJ}

(2p pentru formula ΔU31=νCV(T1−T3)\Delta U_{31} = \nu C_V (T_1 - T_3), 1p pentru T1=2T3T_1 = 2 T_3, 1p pentru rezultatul final ΔU31≅6,2 kJ\Delta U_{31} \cong 6,2\text{ kJ})

b. Căldura primită de gaz în transformarea 1→21 \to 2 (4 puncte)

  • Transformarea 1→21 \to 2 este o destindere izobară la presiunea constantă p1=const.p_1 = \text{const.}
  • Din grafic, volumul se dublează în starea 2 (V2=2V1V_2 = 2 V_1), deci:
V1T1=V2T2  ⟹  T2=2T1=4T3=4⋅300 K=1200 K\frac{V_1}{T_1} = \frac{V_2}{T_2} \implies T_2 = 2 T_1 = 4 T_3 = 4 \cdot 300\text{ K} = 1200\text{ K}
  • Pentru gaz biatomic, căldura molară la presiune constantă este:
Cp=CV+R=2,5R+R=3,5RC_p = C_V + R = 2,5 R + R = 3,5 R
  • Căldura primită în transformarea izobară este:
Q12=νCp(T2−T1)=1 mol⋅3,5⋅8,31 J/(mol⋅K)⋅(1200 K−600 K)Q_{12} = \nu C_p (T_2 - T_1) = 1\text{ mol} \cdot 3,5 \cdot 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}) \cdot (1200\text{ K} - 600\text{ K}) Q12=29,085⋅600 J=17451 J≅17,5 kJQ_{12} = 29,085 \cdot 600\text{ J} = 17451\text{ J} \cong 17,5\text{ kJ}

(1p pentru formula Q12=νCp(T2−T1)Q_{12} = \nu C_p (T_2 - T_1), 1p pentru T2=4T3T_2 = 4 T_3, 1p pentru Cp=CV+RC_p = C_V + R, 1p pentru rezultatul final Q12≅17,5 kJQ_{12} \cong 17,5\text{ kJ})

c. Lucrul mecanic total efectuat într-un ciclu (4 puncte)

  • Lucrul mecanic total este egal numeric cu aria triunghiului din diagrama p−Vp-V:
Ltotal=(p1−p3)⋅(V2−V1)2L_{\text{total}} = \frac{(p_1 - p_3) \cdot (V_2 - V_1)}{2}
  • Deoarece p1−p3=2p3−p3=p3p_1 - p_3 = 2 p_3 - p_3 = p_3 și V2−V1=2V1−V1=V1V_2 - V_1 = 2 V_1 - V_1 = V_1:
Ltotal=p3⋅V12=p3⋅V32=νRT32L_{\text{total}} = \frac{p_3 \cdot V_1}{2} = \frac{p_3 \cdot V_3}{2} = \frac{\nu R T_3}{2}
  • Înlocuind numeric:
Ltotal=0,5⋅1 mol⋅8,31 J/(mol⋅K)⋅300 K=1246,5 J≅1,25 kJL_{\text{total}} = 0,5 \cdot 1\text{ mol} \cdot 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}) \cdot 300\text{ K} = 1246,5\text{ J} \cong 1,25\text{ kJ}

(1p pentru V2=2V1V_2 = 2 V_1, 2p pentru formula ariei L=p3V12=0,5νRT3L = \frac{p_3 V_1}{2} = 0,5 \nu R T_3, 1p pentru rezultatul final L≅1,25 kJL \cong 1,25\text{ kJ})

d. Randamentul unui ciclu Carnot între temperaturile extreme (3 puncte)

  • Temperaturile extreme atinse în ciclu sunt:
    • Temperatura minimă: Tmin⁡=T3=300 KT_{\min} = T_3 = 300\text{ K};
    • Temperatura maximă: Tmax⁡=T2=1200 KT_{\max} = T_2 = 1200\text{ K}.
  • Randamentul ciclului Carnot corespunzător este:
ηCarnot=1−Tmin⁡Tmax⁡=1−T3T2=1−300 K1200 K=1−0,25=0,75=75%\eta_{\text{Carnot}} = 1 - \frac{T_{\min}}{T_{\max}} = 1 - \frac{T_3}{T_2} = 1 - \frac{300\text{ K}}{1200\text{ K}} = 1 - 0,25 = 0,75 = 75\%

(2p pentru formula η=1−T3T2\eta = 1 - \frac{T_3}{T_2}, 1p pentru rezultatul final ηCarnot=75%\eta_{\text{Carnot}} = 75\%)


C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. În cazul unui conductor metalic parcurs de curent electric, conducția electrică este asigurată de:

  • a. electroni și ioni
  • b. ioni negativi
  • c. ioni pozitivi
  • d. electroni (3p)

2. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, dependența de temperatură a rezistivității electrice a unui conductor metalic este dată de relația:

  • a. ρ=ρ0(1−αt)\rho = \rho_0 (1 - \alpha t)
  • b. ρ=ρ0(1+αt)\rho = \rho_0 (1 + \alpha t)
  • c. ρ=ρ0+αt\rho = \rho_0 + \alpha t
  • d. ρ=ρ0−αt\rho = \rho_0 - \alpha t (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură în S.I. a mărimii fizice exprimate prin raportul U2ΔtR\frac{U^2 \Delta t}{R} este:

  • a. J\text{J}
  • b. W\text{W}
  • c. A\text{A}
  • d. V\text{V} (3p)

4. Două baterii identice, având fiecare tensiunea electromotoare E=6 VE = 6\text{ V} și rezistența interioară r=1 Ωr = 1\ \Omega, sunt legate în serie și alimentează un consumator cu rezistența electrică R=10 ΩR = 10\ \Omega. Intensitatea curentului electric prin consumator are valoarea:

  • a. 0,54 A0,54\text{ A}
  • b. 1 A1\text{ A}
  • c. 1,2 A1,2\text{ A}
  • d. 1,5 A1,5\text{ A} (3p)

5. În graficul din figura alăturată este reprezentată dependența U=f(I)U = f(I) a tensiunii electrice de la bornele unui rezistor în funcție de intensitatea curentului electric ce îl străbate. Rezistența electrică a acestui rezistor are valoarea:

Graficul dependenței U(I)

  • a. 1,5 Ω1,5\ \Omega
  • b. 2 Ω2\ \Omega
  • c. 500 Ω500\ \Omega
  • d. 1500 Ω1500\ \Omega (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul I

Item 1: Răspuns d (3 puncte)

  • În conductoarele metalice, purtătorii liberi de sarcină electrică sunt exclusiv electronii liberi (de conducție), ionii din rețeaua cristalină efectuând doar oscilații termice în jurul nodurilor rețelei.
  • Răspuns corect: d.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Dependența rezistivității electrice a metalelor de temperatura tt (exprimată în grade Celsius) este liniară în domeniul uzual de temperaturi:
ρ=ρ0(1+αt)\rho = \rho_0 (1 + \alpha t)
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns a (3 puncte)

  • Mărimea exprimă energia electrică disipată pe un rezistor (legea lui Joule):
W=U2RΔt=P⋅ΔtW = \frac{U^2}{R} \Delta t = P \cdot \Delta t
  • Unitatea de măsură în Sistemul Internațional este:
[W]=[P]⋅[Δt]=W⋅s=J[W] = [P] \cdot [\Delta t] = \text{W} \cdot \text{s} = \text{J}
  • Răspuns corect: a.

Item 4: Răspuns b (3 puncte)

  • Pentru două surse identice conectate în serie, tensiunea electromotoare echivalentă și rezistența interioară echivalentă sunt:
Es=2E=2⋅6 V=12 V,rs=2r=2⋅1 Ω=2 ΩE_s = 2 E = 2 \cdot 6\text{ V} = 12\text{ V}, \quad r_s = 2 r = 2 \cdot 1\ \Omega = 2\ \Omega
  • Legea lui Ohm pentru întregul circuit este:
I=EsR+rs=12 V10 Ω+2 Ω=12 V12 Ω=1 AI = \frac{E_s}{R + r_s} = \frac{12\text{ V}}{10\ \Omega + 2\ \Omega} = \frac{12\text{ V}}{12\ \Omega} = 1\text{ A}
  • Răspuns corect: b.

Item 5: Răspuns d (3 puncte)

  • Din graficul U=f(I)U = f(I), panta dreptei reprezintă rezistența electrică a rezistorului:
R=UIR = \frac{U}{I}
  • Citind un punct de pe grafic (de exemplu, U=30 VU = 30\text{ V} la I=20 mA=0,02 AI = 20\text{ mA} = 0,02\text{ A}):
R=30 V0,02 A=1500 ΩR = \frac{30\text{ V}}{0,02\text{ A}} = 1500\ \Omega
  • Răspuns corect: d.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

În figura alăturată este reprezentată schema unui circuit electric. Rezistențele electrice ale celor trei consumatori sunt egale, R1=R2=R3=9 ΩR_1 = R_2 = R_3 = 9\ \Omega, tensiunea electromotoare a bateriei este E=12 VE = 12\text{ V}, iar rezistența ei interioară este r=2 Ωr = 2\ \Omega. Se neglijează rezistența electrică a conductoarelor de legătură. Calculați:

Schema circuitului cu trei rezistoare și comutator

  • a. intensitatea curentului electric ce străbate bateria în situația în care întrerupătorul KK este deschis;
  • b. intensitatea curentului electric ce străbate bateria în situația în care întrerupătorul KK este închis;
  • c. indicația unui voltmetru ideal (RV→∞R_V \to \infty) conectat între punctele AA și BB în situația în care întrerupătorul KK este închis;
  • d. indicația unui ampermetru ideal (RA≅0 ΩR_A \cong 0\ \Omega) conectat între punctele AA și BB în situația în care întrerupătorul KK este închis.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al II-lea

a. Intensitatea curentului cu KK deschis (3 puncte)

  • Când comutatorul KK este deschis, rezistorul R3R_3 este deconectat. Curentul trece exclusiv prin rezistoarele R1R_1 și R2R_2 legate în serie:
R12=R1+R2=9 Ω+9 Ω=18 ΩR_{12} = R_1 + R_2 = 9\ \Omega + 9\ \Omega = 18\ \Omega
  • Intensitatea curentului debitat de baterie este:
Id=ER12+r=12 V18 Ω+2 Ω=12 V20 Ω=0,6 AI_d = \frac{E}{R_{12} + r} = \frac{12\text{ V}}{18\ \Omega + 2\ \Omega} = \frac{12\text{ V}}{20\ \Omega} = 0,6\text{ A}

(1p pentru R12=R1+R2R_{12} = R_1 + R_2, 1p pentru formula lui Ohm pe circuit întreg, 1p pentru rezultatul final Id=0,6 AI_d = 0,6\text{ A})

b. Intensitatea curentului cu KK închis (4 puncte)

  • Când KK este închis, ramura serie formată din R1R_1 și R2R_2 este legată în paralel cu rezistorul R3R_3:
1Rp=1R12+1R3=118 Ω+19 Ω=1+218 Ω=318 Ω=16 Ω  ⟹  Rp=6 Ω\frac{1}{R_p} = \frac{1}{R_{12}} + \frac{1}{R_3} = \frac{1}{18\ \Omega} + \frac{1}{9\ \Omega} = \frac{1 + 2}{18\ \Omega} = \frac{3}{18\ \Omega} = \frac{1}{6\ \Omega} \implies R_p = 6\ \Omega
  • Intensitatea curentului debitat de baterie devine:
Iı^=ERp+r=12 V6 Ω+2 Ω=12 V8 Ω=1,5 AI_î = \frac{E}{R_p + r} = \frac{12\text{ V}}{6\ \Omega + 2\ \Omega} = \frac{12\text{ V}}{8\ \Omega} = 1,5\text{ A}

(2p pentru rezistența echivalentă paralel Rp=6 ΩR_p = 6\ \Omega, 1p pentru formula curentului Iı^I_î, 1p pentru rezultatul final Iı^=1,5 AI_î = 1,5\text{ A})

c. Indicația voltmetrului ideal între AA și BB cu KK închis (4 puncte)

  • Tensiunea la nodurile grupării paralel (la bornele circuitului exterior) este:
Up=E−Iı^⋅r=12 V−1,5 A⋅2 Ω=12 V−3 V=9 VU_p = E - I_î \cdot r = 12\text{ V} - 1,5\text{ A} \cdot 2\ \Omega = 12\text{ V} - 3\text{ V} = 9\text{ V}
  • Curentul care parcurge ramura serie formată din R1R_1 și R2R_2 este:
I12=UpR1+R2=9 V18 Ω=0,5 AI_{12} = \frac{U_p}{R_1 + R_2} = \frac{9\text{ V}}{18\ \Omega} = 0,5\text{ A}
  • Punctele AA și BB fiind la bornele rezistorului R2R_2, voltmetrul ideal indică căderea de tensiune de pe acesta:
UV=I12⋅R2=0,5 A⋅9 Ω=4,5 VU_V = I_{12} \cdot R_2 = 0,5\text{ A} \cdot 9\ \Omega = 4,5\text{ V}

(2p pentru UV=I1R2U_V = I_1 R_2, 1p pentru determinarea curentului prin ramură, 1p pentru rezultatul final UV=4,5 VU_V = 4,5\text{ V})

d. Indicația ampermetrului ideal între AA și BB cu KK închis (4 puncte)

  • Conectarea ampermetrului ideal (RA≅0R_A \cong 0) între AA și BB scurtcircuitează rezistorul R2R_2.
  • Circuitul exterior devine o conexiune paralel între R1R_1 și R3R_3:
Rp′=R1⋅R3R1+R3=9 Ω⋅9 Ω9 Ω+9 Ω=4,5 ΩR_p' = \frac{R_1 \cdot R_3}{R_1 + R_3} = \frac{9\ \Omega \cdot 9\ \Omega}{9\ \Omega + 9\ \Omega} = 4,5\ \Omega
  • Intensitatea curentului total debitat de baterie este:
I′=ERp′+r=12 V4,5 Ω+2 Ω=12 V6,5 Ω=2413 AI' = \frac{E}{R_p' + r} = \frac{12\text{ V}}{4,5\ \Omega + 2\ \Omega} = \frac{12\text{ V}}{6,5\ \Omega} = \frac{24}{13}\text{ A}
  • Deoarece R1=R3=9 ΩR_1 = R_3 = 9\ \Omega, curentul total se împarte egal între cele două ramuri paralele. Curentul care trece prin ampermetru este curentul care parcurge rezistorul R1R_1:
IA=I′2=1213 A≅0,92 AI_A = \frac{I'}{2} = \frac{12}{13}\text{ A} \cong 0,92\text{ A}

(1p pentru calculul Rp′=4,5 ΩR_p' = 4,5\ \Omega, 1p pentru relația dintre curenți, 1p pentru curentul debitat I′I', 1p pentru rezultatul final IA=1213 A≅0,92 AI_A = \frac{12}{13}\text{ A} \cong 0,92\text{ A})

Subiectul al III-lea (15 puncte)

O baterie este formată prin legarea în paralel a trei generatoare electrice identice având fiecare tensiunea electromotoare E=10 VE = 10\text{ V} și rezistența interioară r=3 Ωr = 3\ \Omega. Bateria alimentează un consumator cu rezistența electrică R1=9 ΩR_1 = 9\ \Omega.

  • a. Calculați randamentul transferului de putere de la baterie la circuitul exterior.
  • b. Calculați puterea electrică dezvoltată de consumator.
  • c. Se deconectează consumatorul R1R_1. Calculați valoarea rezistenței electrice R2≠R1R_2 \neq R_1 a unui alt consumator care, conectat la bornele bateriei, dezvoltă aceeași putere ca și consumatorul R1R_1.
  • d. Calculați puterea maximă ce ar putea fi debitată de baterie pe un circuit exterior având rezistența convenabil aleasă.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al III-lea

a. Randamentul transferului de putere (4 puncte)

  • Pentru trei generatoare identice conectate în paralel, parametrii bateriei echivalente sunt:
Ee=E=10 V,re=r3=3 Ω3=1 ΩE_e = E = 10\text{ V}, \quad r_e = \frac{r}{3} = \frac{3\ \Omega}{3} = 1\ \Omega
  • Randamentul circuitului este:
η=R1R1+re=9 Ω9 Ω+1 Ω=910=0,9=90%\eta = \frac{R_1}{R_1 + r_e} = \frac{9\ \Omega}{9\ \Omega + 1\ \Omega} = \frac{9}{10} = 0,9 = 90\%

(2p pentru formula randamentului η=R1R1+re\eta = \frac{R_1}{R_1 + r_e}, 1p pentru re=r/3=1 Ωr_e = r/3 = 1\ \Omega, 1p pentru rezultatul final η=90%\eta = 90\%)

b. Puterea dezvoltată de consumatorul R1R_1 (4 puncte)

  • Intensitatea curentului prin circuit este:
I1=EeR1+re=10 V9 Ω+1 Ω=1 AI_1 = \frac{E_e}{R_1 + r_e} = \frac{10\text{ V}}{9\ \Omega + 1\ \Omega} = 1\text{ A}
  • Puterea debitată pe consumator este:
P1=I12⋅R1=(1 A)2⋅9 Ω=9 WP_1 = I_1^2 \cdot R_1 = (1\text{ A})^2 \cdot 9\ \Omega = 9\text{ W}

(1p pentru formula puterii P=I2R1P = I^2 R_1, 1p pentru Ee=EE_e = E, 1p pentru I1=EeR1+reI_1 = \frac{E_e}{R_1 + r_e}, 1p pentru rezultatul final P1=9 WP_1 = 9\text{ W})

c. Valoarea rezistenței R2R_2 care dezvoltă aceeași putere (3 puncte)

  • Puterea debitată pe o rezistență RR de către o sursă (Ee,re)(E_e, r_e) este:
P(R)=Ee2⋅R(R+re)2P(R) = \frac{E_e^2 \cdot R}{(R + r_e)^2}
  • Ecuația P(R)=P1P(R) = P_1 conduce la o ecuație de gradul al doilea în RR, ale cărei soluții R1R_1 și R2R_2 satisfac relația lui Viète:
R1⋅R2=re2R_1 \cdot R_2 = r_e^2
  • Rezistența R2R_2 este:
R2=re2R1=(1 Ω)29 Ω=19 Ω≅0,11 ΩR_2 = \frac{r_e^2}{R_1} = \frac{(1\ \Omega)^2}{9\ \Omega} = \frac{1}{9}\ \Omega \cong 0,11\ \Omega

(2p pentru relația R1R2=re2R_1 R_2 = r_e^2, 1p pentru rezultatul final R2=19 Ω≅0,11 ΩR_2 = \frac{1}{9}\ \Omega \cong 0,11\ \Omega)

d. Puterea maximă debitată de baterie (4 puncte)

  • Puterea debitată pe circuitul exterior este maximă la adaptarea de sarcină (R=re=1 ΩR = r_e = 1\ \Omega):
Pmax⁡=Ee24reP_{\max} = \frac{E_e^2}{4 r_e}
  • Înlocuind valorile:
Pmax⁡=(10 V)24⋅1 Ω=1004 W=25 WP_{\max} = \frac{(10\text{ V})^2}{4 \cdot 1\ \Omega} = \frac{100}{4}\text{ W} = 25\text{ W}

(3p pentru formula Pmax⁡=Ee24reP_{\max} = \frac{E_e^2}{4 r_e}, 1p pentru rezultatul final Pmax⁡=25 WP_{\max} = 25\text{ W})


D. OPTICĂ

Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, constanta Planck h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. O sursă punctiformă de lumină este situată la 20 cm20\text{ cm} în fața unei oglinzi plane. Distanța dintre sursa de lumină și imaginea ei formată în oglinda plană este:

  • a. 0 cm0\text{ cm}
  • b. 10 cm10\text{ cm}
  • c. 20 cm20\text{ cm}
  • d. 40 cm40\text{ cm} (3p)

2. O rază de lumină se refractă, trecând dintr-un mediu transparent având indicele de refracție nn, în aer (naer≅1n_{\text{aer}} \cong 1). Se constată că, pentru un anumit unghi de incidență ii, unghiul de refracție este r=90∘r = 90^\circ. Indicele de refracție nn al mediului transparent este:

  • a. 1tg i\frac{1}{\text{tg}\,i}
  • b. 1sin⁡i\frac{1}{\sin i}
  • c. sin⁡i\sin i
  • d. tg i\text{tg}\,i (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură în S.I. a mărimii fizice descrise de expresia h⋅(ν−ν0)h \cdot (\nu - \nu_0) este:

  • a. J\text{J}
  • b. J⋅s−1\text{J}\cdot\text{s}^{-1}
  • c. m⋅s−1\text{m}\cdot\text{s}^{-1}
  • d. V\text{V} (3p)

4. După trecerea prin sistemul de lentile din figură, raza de lumină (1) își continuă drumul pe traiectoria (2). În aceste condiții, dacă f1f_1 și f2f_2 sunt distanțele focale ale celor două lentile, distanța dintre lentile are expresia:

Sistem optic format din două lentile

  • a. d=f1⋅f2d = f_1 \cdot f_2
  • b. d=f1−f2d = f_1 - f_2
  • c. d=f1+f22d = \frac{f_1 + f_2}{2}
  • d. d=f1+f2d = f_1 + f_2 (3p)

5. Suprafața unui metal, iluminată cu o radiație monocromatică având lungimea de undă λ=200 nm\lambda = 200\text{ nm}, emite fotoelectroni cu energia cinetică Ec=1,9⋅10−19 JE_c = 1,9 \cdot 10^{-19}\text{ J}. Lucrul mecanic de extracție pentru acest metal este:

  • a. 8⋅10−19 J8 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • b. 7⋅10−19 J7 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • c. 6⋅10−19 J6 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • d. 5⋅10−19 J5 \cdot 10^{-19}\text{ J} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul I

Item 1: Răspuns d (3 puncte)

  • În oglinda plană, imaginea unui obiect este virtuală și simetrică față de planul oglinzii.
  • Dacă sursa se află la distanța d0=20 cmd_0 = 20\text{ cm} în fața oglinzii, imaginea se formează la aceeași distanță în spatele oglinzii (di=20 cmd_i = 20\text{ cm}).
  • Distanța dintre sursă și imagine este:
D=d0+di=20 cm+20 cm=40 cmD = d_0 + d_i = 20\text{ cm} + 20\text{ cm} = 40\text{ cm}
  • Răspuns corect: d.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Conform legii refracției:
nsin⁡i=naersin⁡rn \sin i = n_{\text{aer}} \sin r
  • Pentru r=90∘r = 90^\circ și naer=1n_{\text{aer}} = 1:
nsin⁡i=1⋅sin⁡90∘=1  ⟹  n=1sin⁡in \sin i = 1 \cdot \sin 90^\circ = 1 \implies n = \frac{1}{\sin i}
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns a (3 puncte)

  • Conform ecuației lui Einstein pentru efectul fotoelectric extern, expresia h(ν−ν0)h(\nu - \nu_0) reprezintă energia cinetică maximă a fotoelectronilor emiși:
Ec,max⁡=hν−hν0=h(ν−ν0)E_{c,\max} = h \nu - h \nu_0 = h(\nu - \nu_0)
  • Unitatea de măsură a energiei în S.I. este joule-ul (J\text{J}).
  • Răspuns corect: a.

Item 4: Răspuns d (3 puncte)

  • O rază incidentă paralelă cu axa optică este focalizată de prima lentilă în focarul său imagine F1′F_1'.
  • Pentru ca raza emergentă din a doua lentilă să fie din nou paralelă cu axa optică, focarul obiect al celei de-a doua lentile F2F_2 trebuie să coincidă cu F1′F_1'.
  • Distanța dintre lentile este suma distanțelor focale (sistem afocal / lunetă):
d=f1+f2d = f_1 + f_2
  • Răspuns corect: d.

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Energia unui foton incident cu lungimea de undă λ=200 nm=200⋅10−9 m\lambda = 200\text{ nm} = 200 \cdot 10^{-9}\text{ m} este:
Efoton=hcλ=6,6⋅10−34 J⋅s⋅3⋅108 m/s200⋅10−9 m=19,8⋅10−262⋅10−7 J=9,9⋅10−19 JE_{\text{foton}} = \frac{h c}{\lambda} = \frac{6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s} \cdot 3 \cdot 10^8\text{ m/s}}{200 \cdot 10^{-9}\text{ m}} = \frac{19,8 \cdot 10^{-26}}{2 \cdot 10^{-7}}\text{ J} = 9,9 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • Din ecuația lui Einstein:
Efoton=Lext+Ec  ⟹  Lext=Efoton−EcE_{\text{foton}} = L_{\text{ext}} + E_c \implies L_{\text{ext}} = E_{\text{foton}} - E_c Lext=9,9⋅10−19 J−1,9⋅10−19 J=8,0⋅10−19 JL_{\text{ext}} = 9,9 \cdot 10^{-19}\text{ J} - 1,9 \cdot 10^{-19}\text{ J} = 8,0 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • Răspuns corect: a.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Pentru a proiecta imaginea unui obiect luminos real pe un ecran, se utilizează o lentilă subțire convergentă având distanța focală f1=40 cmf_1 = 40\text{ cm}. Obiectul se plasează perpendicular pe axa optică principală, iar imaginea care se obține pe ecran are mărimea egală cu mărimea obiectului. Sistemul se află în aer.

  • a. Calculați convergența lentilei.
  • b. Calculați distanța dintre ecran și lentilă.
  • c. Realizați un desen în care să evidențiați construcția grafică a imaginii prin lentilă, pentru obiectul considerat, în situația descrisă de problemă.
  • d. Se formează un sistem optic centrat prin alipirea de prima lentilă a unei a doua lentile subțiri, divergente, având modulul distanței focale ∣f2∣=0,25 m|f_2| = 0,25\text{ m}. Calculați convergența sistemului optic format.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al II-lea

a. Convergența lentilei (4 puncte)

  • Convergența unei lentile este inversul distanței focale exprimate în metri (f1=40 cm=0,4 mf_1 = 40\text{ cm} = 0,4\text{ m}):
C1=1f1=10,4 m=2,5 m−1=2,5 \deltaC_1 = \frac{1}{f_1} = \frac{1}{0,4\text{ m}} = 2,5\text{ m}^{-1} = 2,5\text{ \delta}

(3p pentru formula C1=1/f1C_1 = 1 / f_1, 1p pentru rezultatul final C1=2,5 m−1C_1 = 2,5\text{ m}^{-1})

b. Distanța dintre ecran și lentilă (4 puncte)

  • Imaginea fiind prinsă pe un ecran, este o imagine reală și răsturnată (y2=−y1y_2 = -y_1).
  • Mărirea liniară transversală este:
β=y2y1=−1\beta = \frac{y_2}{y_1} = -1
  • Relația dintre mărire și coordonatele pe axa optică este β=x2x1=−1  ⟹  x1=−x2\beta = \frac{x_2}{x_1} = -1 \implies x_1 = -x_2.
  • Din formula fundamentală a lentilelor subțiri:
1x2−1x1=1f1  ⟹  1x2−(−1x2)=2x2=1f1\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f_1} \implies \frac{1}{x_2} - \left(-\frac{1}{x_2}\right) = \frac{2}{x_2} = \frac{1}{f_1} x2=2f1=2⋅40 cm=80 cmx_2 = 2 f_1 = 2 \cdot 40\text{ cm} = 80\text{ cm}
  • Distanța dintre lentilă și ecran este:
d=x2=80 cm=0,8 md = x_2 = 80\text{ cm} = 0,8\text{ m}

(1p pentru formula lentilelor subțiri, 1p pentru β=x2/x1\beta = x_2 / x_1, 1p pentru β=−1\beta = -1, 1p pentru rezultatul final x2=80 cmx_2 = 80\text{ cm})

c. Construcția grafică a imaginii prin lentilă (4 puncte)

  • Obiectul real ABAB este așezat la distanța dublu-focală în fața lentilei (x1=−2f1=−80 cmx_1 = -2 f_1 = -80\text{ cm}).
  • Trasăm două raze caracteristice din vârful BB:
    1. O rază paralelă cu axa optică principală, care se refractă prin focarul principal imagine F′F' (aflat la +40 cm+40\text{ cm}).
    2. O rază care trece nedeviată prin centrul optic OO al lentilei.
  • Intersecția celor două raze determină vârful B′B' al imaginii reale, răsturnate și de aceeași mărime cu obiectul, situată pe ecran la x2=80 cmx_2 = 80\text{ cm}.

Construcția grafică a imaginii reale pe ecran

(4p pentru construcția grafică corectă a imaginii prin lentilă)

d. Convergența sistemului optic centrat (3 puncte)

  • A doua lentilă este divergentă, având distanța focală f2=−0,25 mf_2 = -0,25\text{ m}. Convergența sa este:
C2=1f2=−10,25 m=−4 m−1C_2 = \frac{1}{f_2} = -\frac{1}{0,25\text{ m}} = -4\text{ m}^{-1}
  • Convergența sistemului format prin alipirea celor două lentile este suma convergențelor individuale:
C=C1+C2=2,5 m−1+(−4 m−1)=−1,5 m−1=−1,5 \deltaC = C_1 + C_2 = 2,5\text{ m}^{-1} + (-4\text{ m}^{-1}) = -1,5\text{ m}^{-1} = -1,5\text{ \delta}

(1p pentru relația C=C1+C2C = C_1 + C_2, 1p pentru C2=−1/f2C_2 = -1/f_2, 1p pentru rezultatul final C=−1,5 m−1C = -1,5\text{ m}^{-1})

Subiectul al III-lea (15 puncte)

Un dispozitiv Young, având distanța dintre planul fantelor și ecran D=2 mD = 2\text{ m}, distanța dintre fante 2l2l, se poate utiliza pentru determinarea lungimii de undă a unei radiații luminoase. Sursa de lumină se află pe axa de simetrie a dispozitivului. Dacă sursa emite radiații monocromatice cu lungimea de undă λ=0,5 μm\lambda = 0,5\ \mu\text{m}, valoarea interfranjei obținute pe ecran este i=1 mmi = 1\text{ mm}, iar dacă sursa emite radiații monocromatice cu lungimea de undă λ′\lambda', pe ecran se observă că distanța dintre maximul central și maximul de ordinul 5 este d=6 mmd = 6\text{ mm}.

  • a. Determinați distanța 2l2l dintre fantele dispozitivului Young.
  • b. Determinați valoarea interfranjei corespunzătoare radiației cu lungimea de undă λ′\lambda'.
  • c. Determinați lungimea de undă λ′\lambda' a radiației necunoscute.
  • d. Se utilizează lumină albă cu lungimea de undă cuprinsă în intervalul [400 nm,750 nm][400\text{ nm}, 750\text{ nm}]. Calculați lungimile de undă ce corespund radiațiilor care formează minime la distanța x=3,2 mmx = 3,2\text{ mm} față de franja centrală.
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al III-lea

a. Distanța dintre fante 2l2l (4 puncte)

  • Formula interfranjei în dispozitivul Young este:
i=λ⋅D2l  ⟹  2l=λ⋅Dii = \frac{\lambda \cdot D}{2l} \implies 2l = \frac{\lambda \cdot D}{i}
  • Înlocuind valorile numerice (λ=0,5 μm=0,5⋅10−6 m\lambda = 0,5\ \mu\text{m} = 0,5 \cdot 10^{-6}\text{ m}, D=2 mD = 2\text{ m}, i=1 mm=10−3 mi = 1\text{ mm} = 10^{-3}\text{ m}):
2l=0,5⋅10−6 m⋅2 m10−3 m=10−3 m=1 mm2l = \frac{0,5 \cdot 10^{-6}\text{ m} \cdot 2\text{ m}}{10^{-3}\text{ m}} = 10^{-3}\text{ m} = 1\text{ mm}

(3p pentru formula 2l=λDi2l = \frac{\lambda D}{i}, 1p pentru rezultatul final 2l=1 mm2l = 1\text{ mm})

b. Interfranja corespunzătoare radiației λ′\lambda' (3 puncte)

  • Distanța de la maximul central la maximul de ordinul 5 cuprinde 5 interfranje:
d=5⋅i′  ⟹  i′=d5d = 5 \cdot i' \implies i' = \frac{d}{5}
  • Înlocuind numeric:
i′=6 mm5=1,2 mm=1,2⋅10−3 mi' = \frac{6\text{ mm}}{5} = 1,2\text{ mm} = 1,2 \cdot 10^{-3}\text{ m}

(2p pentru relația d=5i′d = 5 i', 1p pentru rezultatul final i′=1,2 mmi' = 1,2\text{ mm})

c. Lungimea de undă λ′\lambda' a radiației necunoscute (4 puncte)

  • Deoarece i=λD2li = \frac{\lambda D}{2l} și i′=λ′D2li' = \frac{\lambda' D}{2l}, raportul interfranjelor este egal cu raportul lungimilor de undă:
i′i=λ′λ  ⟹  λ′=λ⋅i′i\frac{i'}{i} = \frac{\lambda'}{\lambda} \implies \lambda' = \lambda \cdot \frac{i'}{i}
  • Înlocuind numeric:
λ′=0,5 μm⋅1,2 mm1 mm=0,6 μm=600 nm\lambda' = 0,5\ \mu\text{m} \cdot \frac{1,2\text{ mm}}{1\text{ mm}} = 0,6\ \mu\text{m} = 600\text{ nm}

(1p pentru formula i′=λ′D2li' = \frac{\lambda' D}{2l}, 2p pentru raportul λ′=λi′i\lambda' = \lambda \frac{i'}{i}, 1p pentru rezultatul final λ′=600 nm\lambda' = 600\text{ nm})

d. Lungimile de undă ce formează minime la distanța x=3,2 mmx = 3,2\text{ mm} (4 puncte)

  • Pozițiile minimelor de interferență pe ecran sunt date de:
xmin⁡=(2k+1)⋅λD2⋅(2l)  ⟹  λ=2x⋅(2l)(2k+1)⋅Dx_{\min} = (2k + 1) \cdot \frac{\lambda D}{2 \cdot (2l)} \implies \lambda = \frac{2 x \cdot (2l)}{(2k + 1) \cdot D}
  • Înlocuind x=3,2 mm=3,2⋅10−3 mx = 3,2\text{ mm} = 3,2 \cdot 10^{-3}\text{ m}, 2l=10−3 m2l = 10^{-3}\text{ m} și D=2 mD = 2\text{ m}:
λ=2⋅3,2⋅10−3 m⋅10−3 m(2k+1)⋅2 m=3,2⋅10−6 m2k+1=32002k+1 nm\lambda = \frac{2 \cdot 3,2 \cdot 10^{-3}\text{ m} \cdot 10^{-3}\text{ m}}{(2k + 1) \cdot 2\text{ m}} = \frac{3,2 \cdot 10^{-6}\text{ m}}{2k + 1} = \frac{3200}{2k + 1}\text{ nm}
  • Radiațiile aparțin spectrului vizibil dacă λ∈[400 nm,750 nm]\lambda \in [400\text{ nm}, 750\text{ nm}]:
400≤32002k+1≤750400 \le \frac{3200}{2k + 1} \le 750
  • Din condiția 32002k+1≤750  ⟹  2k+1≥3200750≅4,27  ⟹  2k≥3,27  ⟹  k≥1,635  ⟹  k≥2\frac{3200}{2k + 1} \le 750 \implies 2k + 1 \ge \frac{3200}{750} \cong 4,27 \implies 2k \ge 3,27 \implies k \ge 1,635 \implies k \ge 2.

  • Din condiția 32002k+1≥400  ⟹  2k+1≤3200400=8  ⟹  2k≤7  ⟹  k≤3,5  ⟹  k≤3\frac{3200}{2k + 1} \ge 400 \implies 2k + 1 \le \frac{3200}{400} = 8 \implies 2k \le 7 \implies k \le 3,5 \implies k \le 3.

  • Astfel, valorile întregi posibile pentru kk sunt k=2k = 2 și k=3k = 3:

    • Pentru k=2k = 2:
λ1=32002⋅2+1 nm=32005 nm=640 nm\lambda_1 = \frac{3200}{2 \cdot 2 + 1}\text{ nm} = \frac{3200}{5}\text{ nm} = 640\text{ nm}
  • Pentru k=3k = 3:
λ2=32002⋅3+1 nm=32007 nm≅457,14 nm≅457 nm\lambda_2 = \frac{3200}{2 \cdot 3 + 1}\text{ nm} = \frac{3200}{7}\text{ nm} \cong 457,14\text{ nm} \cong 457\text{ nm}
  • Formează minime de interferență două radiații din intervalul dat: λ1=640 nm\lambda_1 = 640\text{ nm} și λ2≅457 nm\lambda_2 \cong 457\text{ nm}.

(1p pentru formula poziției minimelor xmin⁡=(2k+1)λD2(2l)x_{\min} = (2k + 1)\frac{\lambda D}{2(2l)}, 1p pentru condiția k≥2k \ge 2, 1p pentru condiția k≤3k \le 3, 1p pentru rezultatele finale λ1=640 nm\lambda_1 = 640\text{ nm} și λ2≅457 nm\lambda_2 \cong 457\text{ nm})