BACEduHub
fizicaTeoreticăAnul 2020Sesiune Specială

Bacalaureat 2020 - Fizică Teoretic (Sesiune Specială)

Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese de candidat dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.


A. MECANICĂ

Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. O viteză de 7,2 km/h7,2\text{ km/h} corespunde, în unități din S.I., unei valori egale cu:

  • a. 12 m⋅s−112\text{ m}\cdot\text{s}^{-1}
  • b. 2 m⋅s−12\text{ m}\cdot\text{s}^{-1}
  • c. 1,2 m⋅s−11,2\text{ m}\cdot\text{s}^{-1}
  • d. 0,2 m⋅s−10,2\text{ m}\cdot\text{s}^{-1}

(3p)

2. Un corp de masă mm se deplasează pe o suprafață orizontală sub acțiunea unei forțe rezultante constante FF care formează cu direcția deplasării unghiul α\alpha. Expresia lucrului mecanic efectuat de forță este:

  • a. L=F⋅ΔtL = F \cdot \Delta t
  • b. L=F⋅vL = F \cdot v
  • c. L=Fdsin⁡αL = F d \sin\alpha
  • d. L=Fdcos⁡αL = F d \cos\alpha

(3p)

3. Asupra unui corp acționează o forță rezultantă constantă FF, orientată pe direcția și în sensul vitezei corpului. În aceste condiții, se poate afirma că impulsul mecanic al corpului:

  • a. își modifică atât orientarea cât și modulul
  • b. își modifică orientarea, dar își păstrează modulul constant
  • c. își păstrează orientarea, dar modulul crește
  • d. își păstrează orientarea, dar modulul scade

(3p)

4. Un corp coboară liber pe un plan înclinat cu unghiul α≅37∘\alpha \cong 37^\circ față de orizontală (sin⁡α=0,6\sin\alpha = 0,6). Coeficientul de frecare la alunecare între corp și suprafața planului este μ=0,5\mu = 0,5. Accelerația corpului este:

  • a. 2 m/s22\text{ m/s}^2
  • b. 4 m/s24\text{ m/s}^2
  • c. 5 m/s25\text{ m/s}^2
  • d. 6 m/s26\text{ m/s}^2

(3p)

5. Viteza unui metrou între două stații variază în timp conform graficului din figura alăturată. Distanța parcursă de metrou între cele două stații este:

Graficul vitezei metroului în funcție de timp

  • a. 0,5 km0,5\text{ km}
  • b. 1,0 km1,0\text{ km}
  • c. 1,5 km1,5\text{ km}
  • d. 2,0 km2,0\text{ km}

(3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul I

Item 1: Răspuns b (3 puncte)

  • Pentru transformarea vitezei din km/h\text{km/h} în m/s\text{m/s}, împărțim valoarea la factorul 3,63,6:
v=7,2 km/h3,6=2 m/s=2 m⋅s−1v = \frac{7,2\text{ km/h}}{3,6} = 2\text{ m/s} = 2\text{ m}\cdot\text{s}^{-1}
  • Răspuns corect: b.

Item 2: Răspuns d (3 puncte)

  • Prin definiție, lucrul mecanic al unei forțe constante F⃗\vec{F} la o deplasare rectilinie d⃗\vec{d} este produsul scalar dintre forță și vectorul deplasare:
L=F⃗⋅d⃗=Fdcos⁡αL = \vec{F} \cdot \vec{d} = F d \cos\alpha

unde α\alpha este unghiul dintre direcția forței și direcția deplasării.

  • Răspuns corect: d.

Item 3: Răspuns c (3 puncte)

  • Conform principiului al doilea al mecanicii sub forma generală:
F⃗=Δp⃗Δt=ma⃗\vec{F} = \frac{\Delta\vec{p}}{\Delta t} = m\vec{a}
  • Deoarece forța rezultantă F⃗\vec{F} este constantă și acționează pe direcția și în sensul vitezei v⃗\vec{v}, accelerația a⃗\vec{a} are aceeași orientare cu viteza. Prin urmare, viteza își păstrează direcția și sensul, iar modulul său crește uniform (v(t)=v0+atv(t) = v_0 + at).
  • Impulsul mecanic p⃗=mv⃗\vec{p} = m\vec{v} își păstrează orientarea, iar modulul său p=mvp = mv crește continuu.
  • Răspuns corect: c.

Item 4: Răspuns a (3 puncte)

  • Știind că sin⁡α=0,6\sin\alpha = 0,6, determinăm cosinusul unghiului:
cos⁡α=1−sin⁡2α=1−0,36=0,64=0,8\cos\alpha = \sqrt{1 - \sin^2\alpha} = \sqrt{1 - 0,36} = \sqrt{0,64} = 0,8
  • Ecuația de mișcare a corpului care coboară liber pe planul înclinat este:
Gt−Ff=ma  ⟹  mgsin⁡α−μmgcos⁡α=maG_t - F_f = ma \implies mg\sin\alpha - \mu mg\cos\alpha = ma a=g(sin⁡α−μcos⁡α)a = g(\sin\alpha - \mu\cos\alpha)
  • Calculăm numeric:
a=10 m/s2⋅(0,6−0,5⋅0,8)=10⋅(0,6−0,4)=10⋅0,2=2 m/s2a = 10\text{ m/s}^2 \cdot (0,6 - 0,5 \cdot 0,8) = 10 \cdot (0,6 - 0,4) = 10 \cdot 0,2 = 2\text{ m/s}^2
  • Răspuns corect: a.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Distanța parcursă este numeric egală cu aria figurii geometrice (trapez) formate de graficul v(t)v(t) și axa timpului între momentele t=0t = 0 și t=100 st = 100\text{ s}:
    • Baza mare este B=100 sB = 100\text{ s};
    • Baza mică (durata mișcării uniforme cu v=20 m/sv = 20\text{ m/s}) este b=75 s−25 s=50 sb = 75\text{ s} - 25\text{ s} = 50\text{ s};
    • Înălțimea trapezului este h=20 m/sh = 20\text{ m/s}.
d=B+b2⋅h=100 s+50 s2⋅20 m/s=150⋅10=1500 m=1,5 kmd = \frac{B + b}{2} \cdot h = \frac{100\text{ s} + 50\text{ s}}{2} \cdot 20\text{ m/s} = 150 \cdot 10 = 1500\text{ m} = 1,5\text{ km}
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Două lăzi având mase M=6 kgM = 6\text{ kg} și m=2 kgm = 2\text{ kg}, legate printr-un resort orizontal de masă neglijabilă și constantă elastică k=600 N/mk = 600\text{ N/m}, sunt tractate pe o suprafață orizontală, ca în figura alăturată. Coeficientul de frecare la alunecare dintre lăzi și suprafață are valoarea μ=0,2\mu = 0,2.

Două lăzi legate printr-un resort orizontal tractate pe o suprafață orizontală

a. Determinați valoarea forței de apăsare normală a lăzii de masă M asupra suprafeței orizontale. (3p)

b. Calculați alungirea resortului în cazul în care cele două lăzi se deplasează uniform. (4p)

c. Calculați valoarea forței F pentru care cele două lăzi se deplasează cu viteză constantă. (4p)

d. Când viteza celor două lăzi este v=2 m⋅s−1v = 2\text{ m}\cdot\text{s}^{-1}, lada având masa M se desprinde de resort. Calculați intervalul de timp scurs din momentul desprinderii și până la oprirea lăzii de masă M. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al II-lea

Cerința a: Forța de apăsare normală a lăzii M (3 puncte)

  • Pe direcție verticală, asupra lăzii de masă MM acționează greutatea G⃗1\vec{G}_1 și reacțiunea normală a planului N⃗1\vec{N}_1. Neexistând mișcare pe verticală:
N1=G1=MgN_1 = G_1 = Mg

(2 puncte)

  • Conform principiului acțiunii și reacțiunii, forța de apăsare normală exercitată de ladă asupra suprafeței orizontale are modulul egal cu reacțiunea normală:
N1=6 kg⋅10 m/s2=60 NN_1 = 6\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 = 60\text{ N}

(1 punct - rezultat final: N1=60 NN_1 = 60\text{ N})

Cerința b: Alungirea resortului la deplasare uniformă (4 puncte)

  • Pentru lada din spate (de masă MM), mișcarea uniformă (a=0a = 0) impune echilibrul dintre forța elastică exercitată de resort F⃗e\vec{F}_e și forța de frecare cu suprafața F⃗f1\vec{F}_{f1}:
Fe=Ff1F_e = F_{f1}

(1 punct)

  • Forța elastică se exprimă conform legii lui Hooke:
Fe=kΔℓF_e = k \Delta\ell

(1 punct)

  • Forța de frecare pe lada MM este:
Ff1=μN1=μMgF_{f1} = \mu N_1 = \mu Mg

(1 punct)

  • Egalând expresiile, determinăm alungirea resortului Δℓ\Delta\ell:
kΔℓ=μMg  ⟹  Δℓ=μMgk=0,2⋅60 N600 N/m=12600 m=0,02 m=2 cmk \Delta\ell = \mu Mg \implies \Delta\ell = \frac{\mu Mg}{k} = \frac{0,2 \cdot 60\text{ N}}{600\text{ N/m}} = \frac{12}{600}\text{ m} = 0,02\text{ m} = 2\text{ cm}

(1 punct - rezultat final: Δℓ=2 cm\Delta\ell = 2\text{ cm})

Cerința c: Forța de tracțiune F la viteză constantă (4 puncte)

  • Asupra lăzii din față (de masă mm) acționează forța de tracțiune orizontală F⃗\vec{F}, forța elastică F⃗e\vec{F}_e orientată înapoi și forța de frecare F⃗f2\vec{F}_{f2}.
  • Condiția de deplasare cu viteză constantă (a=0a = 0) pentru lada mm este:
F−Fe−Ff2=0F - F_e - F_{f2} = 0

(1 punct)

  • Forța de frecare pe lada mm este:
Ff2=μN2F_{f2} = \mu N_2

(1 punct)

N2=mg  ⟹  Ff2=μmg=0,2⋅2 kg⋅10 m/s2=4 NN_2 = mg \implies F_{f2} = \mu mg = 0,2 \cdot 2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 = 4\text{ N}

(1 punct)

  • Știind din subpunctul anterior că Fe=Ff1=12 NF_e = F_{f1} = 12\text{ N}, calculăm forța de tracțiune:
F=Fe+Ff2=12 N+4 N=16 NF = F_e + F_{f2} = 12\text{ N} + 4\text{ N} = 16\text{ N}

(1 punct - rezultat final: F=16 NF = 16\text{ N})

(Alternativ: aplicând ecuația de mișcare pentru întregul sistem considerat un tot unitar: F−μ(M+m)g=0  ⟹  F=0,2⋅8⋅10=16 NF - \mu(M + m)g = 0 \implies F = 0,2 \cdot 8 \cdot 10 = 16\text{ N}).

Cerința d: Timpul scurs până la oprirea lăzii M (4 puncte)

  • După desprinderea de resort, singura forță care acționează pe direcție orizontală asupra lăzii de masă MM este forța de frecare la alunecare Ff1=μMgF_{f1} = \mu Mg, orientată în sens opus vitezei.
  • Ecuația fundamentală a dinamicii pe axa de mișcare devine:
−Ff1=Ma  ⟹  a=−μg-F_{f1} = M a \implies a = -\mu g

(1 punct)

a=−0,2⋅10 m/s2=−2 m/s2a = -0,2 \cdot 10\text{ m/s}^2 = -2\text{ m/s}^2
  • Legea vitezei în mișcarea rectilinie uniform încetinită este:
Δv=a⋅Δt\Delta v = a \cdot \Delta t

(1 punct)

  • La momentul opririi, viteza finală este zero (vf=0v_f = 0), astfel că variația vitezei este:
Δv=0−v=−v\Delta v = 0 - v = -v

(1 punct)

  • Intervalul de timp scurs până la oprire este:
Δt=−va=−2 m/s−2 m/s2=1 s\Delta t = \frac{-v}{a} = \frac{-2\text{ m/s}}{-2\text{ m/s}^2} = 1\text{ s}

(1 punct - rezultat final: Δt=1 s\Delta t = 1\text{ s})

Subiectul al III-lea (15 puncte)

O sanie are masa m=20 kgm = 20\text{ kg}. Sub acțiunea unei forțe de tracțiune orizontale, sania se deplasează cu viteza constantă v=10 m/sv = 10\text{ m/s} pe porțiunea orizontală de drum AB, ca în figura alăturată. Începând din punctul B, când sania intră pe trambulina de forma unui plan înclinat cu unghiul α\alpha (sin⁡α=0,1\sin\alpha = 0,1, cos⁡α≅1\cos\alpha \cong 1), acțiunea forței de tracțiune încetează, dar sania își continuă deplasarea. Lungimea trambulinei este BC=d=40 mBC = d = 40\text{ m}. Coeficientul de frecare la alunecarea saniei pe suprafața orizontală este μ1=0,05\mu_1 = 0,05. Trecerea pe planul înclinat se face lin, fără modificarea modulului vitezei.

Sanie deplasându-se pe o porțiune orizontală și urcând pe o trambulină înclinată

Calculați:

a. valoarea forței de tracțiune pe porțiunea orizontală de drum AB; (4p)

b. puterea dezvoltată pentru tractarea saniei pe porțiunea orizontală de drum AB; (3p)

c. lucrul mecanic efectuat de greutatea saniei la urcarea acesteia pe trambulină, până în punctul C; (4p)

d. valoarea coeficientului de frecare la alunecare dintre sanie și trambulină, știind că sania se oprește în punctul C. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al III-lea

Cerința a: Forța de tracțiune pe porțiunea AB (4 puncte)

  • Pe porțiunea orizontală AB, sania se deplasează rectiliniu uniform cu viteza constantă v=10 m/sv = 10\text{ m/s}. Rezultanta forțelor pe orizontală este nulă:
F=Ff1F = F_{f1}

(1 punct)

  • Forța de frecare pe suprafața orizontală este:
Ff1=μ1mgF_{f1} = \mu_1 mg

(2 puncte)

  • Calculăm valoarea forței de tracțiune:
F=0,05⋅20 kg⋅10 m/s2=10 NF = 0,05 \cdot 20\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 = 10\text{ N}

(1 punct - rezultat final: F=10 NF = 10\text{ N})

Cerința b: Puterea dezvoltată pentru tractare pe AB (3 puncte)

  • Puterea mecanică dezvoltată de forța de tracțiune este:
P=F⋅vP = F \cdot v

(2 puncte)

  • Înlocuind valorile numerice:
P=10 N⋅10 m/s=100 WP = 10\text{ N} \cdot 10\text{ m/s} = 100\text{ W}

(1 punct - rezultat final: P=100 WP = 100\text{ W})

Cerința c: Lucrul mecanic al greutății la urcare pe trambulină (4 puncte)

  • Înălțimea hh a punctului C față de orizontală se determină trigonometric din lungimea trambulinei d=40 md = 40\text{ m}:
sin⁡α=hd  ⟹  h=dsin⁡α\sin\alpha = \frac{h}{d} \implies h = d \sin\alpha

(1 punct)

h=40 m⋅0,1=4 mh = 40\text{ m} \cdot 0,1 = 4\text{ m}
  • La urcare, forța de greutate se opune deplasării, efectuând un lucru mecanic rezistent:
LG=−mghL_G = -mgh

(2 puncte)

  • Calculăm lucrul mecanic:
LG=−20 kg⋅10 m/s2⋅4 m=−800 JL_G = -20\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 4\text{ m} = -800\text{ J}

(1 punct - rezultat final: LG=−800 JL_G = -800\text{ J})

Cerința d: Coeficientul de frecare pe trambulină (4 puncte)

  • Conform teoremei variației energiei cinetice între punctul B (baza trambulinei) și punctul C (vârful trambulinei, unde sania se oprește):
ΔEc=Ltot\Delta E_c = L_{\text{tot}}

(1 punct)

  • Sania se oprește în punctul C (vC=0v_C = 0), iar viteza în B este v=10 m/sv = 10\text{ m/s}:
ΔEc=EcC−EcB=0−mv22=−mv22\Delta E_c = E_{cC} - E_{cB} = 0 - \frac{mv^2}{2} = -\frac{mv^2}{2}

(1 punct)

  • Forțele care efectuează lucru mecanic pe trambulină sunt greutatea și forța de frecare Ff2=μ2N2=μ2mgcos⁡αF_{f2} = \mu_2 N_2 = \mu_2 mg \cos\alpha:
Ltot=LG+LFf2=LG−μ2mgdcos⁡αL_{\text{tot}} = L_G + L_{F_{f2}} = L_G - \mu_2 mg d \cos\alpha

(1 punct)

  • Egalând variația energiei cinetice cu lucrul mecanic total:
−mv22=LG−μ2mgdcos⁡α-\frac{mv^2}{2} = L_G - \mu_2 mg d \cos\alpha
  • Înlocuind valorile numerice cu cos⁡α≅1\cos\alpha \cong 1:
−20⋅1022=−800−μ2⋅20⋅10⋅40⋅1-\frac{20 \cdot 10^2}{2} = -800 - \mu_2 \cdot 20 \cdot 10 \cdot 40 \cdot 1 −1000=−800−8000μ2  ⟹  8000μ2=200  ⟹  μ2=2008000=0,025-1000 = -800 - 8000 \mu_2 \implies 8000 \mu_2 = 200 \implies \mu_2 = \frac{200}{8000} = 0,025

(1 punct - rezultat final: μ2=0,025\mu_2 = 0,025)


B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1N_A = 6,02 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1}, constanta gazelor ideale R=8,31 J⋅mol−1⋅K−1R = 8,31\text{ J}\cdot\text{mol}^{-1}\cdot\text{K}^{-1}. Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relația pV=νRTp V = \nu R T.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. În procesul de comprimare la presiune constantă a unei cantități date de gaz ideal:

  • a. energia internă a gazului crește
  • b. densitatea gazului scade
  • c. gazul cedează căldură mediului exterior
  • d. gazul cedează lucrul mecanic mediului exterior

(3p)

2. Căldura molară la volum constant a unui gaz ideal se exprimă, în funcție de exponentul adiabatic γ\gamma (egal cu raportul dintre căldura molară la presiune constantă și căldura molară la volum constant), prin relația:

  • a. CV=γRγ−1C_V = \frac{\gamma R}{\gamma - 1}
  • b. CV=γ−RRC_V = \frac{\gamma - R}{R}
  • c. CV=Rγ−1C_V = \frac{R}{\gamma - 1}
  • d. CV=Rγ+RC_V = \frac{R}{\gamma + R}

(3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură în S.I. a mărimii fizice exprimate prin raportul ρμRT\frac{\rho}{\mu} R T este:

  • a. N⋅m2\text{N}\cdot\text{m}^2
  • b. Pa\text{Pa}
  • c. J\text{J}
  • d. J/mol\text{J/mol}

(3p)

4. Randamentul unui motor termic real este egal cu 40%40\% din randamentul ciclului Carnot care ar funcționa între temperaturile extreme t1=27∘Ct_1 = 27^\circ\text{C} și t2=427∘Ct_2 = 427^\circ\text{C}. Știind că motorul termic real primește în decursul unui ciclu căldura Q=140 kJQ = 140\text{ kJ}, lucrul mecanic efectuat de motor este:

  • a. 32 kJ32\text{ kJ}
  • b. 45 kJ45\text{ kJ}
  • c. 56 kJ56\text{ kJ}
  • d. 80 kJ80\text{ kJ}

(3p)

5. O cantitate constantă de gaz ideal evoluează între starea inițială (A) și cea finală (B) prin patru procese termodinamice reprezentate în coordonate p−Vp-V în graficul din figura alăturată. Lucrul mecanic schimbat de gaz cu mediul exterior are cea mai mare valoare în procesul:

Patru procese termodinamice între stările A și B în coordonate p - V

  • a. A1B
  • b. A2B
  • c. A3B
  • d. A4B

(3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • În comprimarea izobară (p=constp = \text{const}), volumul scade (ΔV<0\Delta V < 0), deci conform legii Gay-Lussac temperatura scade (ΔT<0\Delta T < 0).
  • Variația energiei interne este negativă (ΔU=νCVΔT<0\Delta U = \nu C_V \Delta T < 0), iar lucrul mecanic este negativ (L=pΔV<0L = p\Delta V < 0).
  • Căldura schimbată este:
Q=ΔU+L=νCpΔT<0Q = \Delta U + L = \nu C_p \Delta T < 0

ceea ce indică faptul că gazul cedează căldură mediului exterior.

  • Răspuns corect: c.

Item 2: Răspuns c (3 puncte)

  • Din relația lui Robert Mayer Cp−CV=RC_p - C_V = R și definiția exponentului adiabatic γ=CpCV\gamma = \frac{C_p}{C_V}:
γ=CV+RCV=1+RCV  ⟹  γ−1=RCV\gamma = \frac{C_V + R}{C_V} = 1 + \frac{R}{C_V} \implies \gamma - 1 = \frac{R}{C_V}
  • Exprimând CVC_V:
CV=Rγ−1C_V = \frac{R}{\gamma - 1}
  • Răspuns corect: c.

Item 3: Răspuns b (3 puncte)

  • Din ecuația termică de stare a gazului ideal scrisă în funcție de densitate:
p=ρμRTp = \frac{\rho}{\mu} R T
  • Mărimea ρμRT\frac{\rho}{\mu} R T reprezintă chiar presiunea gazului, a cărei unitate de măsură în S.I. este pascalul (Pa\text{Pa}):
[ρμRT]=Pa\left[\frac{\rho}{\mu} R T\right] = \text{Pa}
  • Răspuns corect: b.

Item 4: Răspuns a (3 puncte)

  • Temperaturile extreme în kelvini sunt:
T1=27+273=300 KT_1 = 27 + 273 = 300\text{ K} T2=427+273=700 KT_2 = 427 + 273 = 700\text{ K}
  • Randamentul ciclului Carnot între aceste temperaturi este:
ηCarnot=1−T1T2=1−300 K700 K=1−37=47\eta_{\text{Carnot}} = 1 - \frac{T_1}{T_2} = 1 - \frac{300\text{ K}}{700\text{ K}} = 1 - \frac{3}{7} = \frac{4}{7}
  • Randamentul motorului real este:
η=0,40⋅ηCarnot=25⋅47=835\eta = 0,40 \cdot \eta_{\text{Carnot}} = \frac{2}{5} \cdot \frac{4}{7} = \frac{8}{35}
  • Lucrul mecanic efectuat este:
L=η⋅Q=835⋅140 kJ=8⋅4 kJ=32 kJL = \eta \cdot Q = \frac{8}{35} \cdot 140\text{ kJ} = 8 \cdot 4\text{ kJ} = 32\text{ kJ}
  • Răspuns corect: a.

Item 5: Răspuns d (3 puncte)

  • În diagrama p−Vp-V, lucrul mecanic schimbat de gaz într-un proces este egal cu aria suprafeței delimitate de curba procesului, axa volumului și ordonatele stărilor inițială și finală.
  • Pentru trecerea din starea A în starea B (proces de destindere, VB>VAV_B > V_A), lucrul mecanic este pozitiv (L>0L > 0).
  • Traseul A4BA4B este situat la cea mai mare înălțime (presiune maximă pe întreaga durată a destinderii izobare A→4A \to 4), acoperind aria maximă.
  • Răspuns corect: d.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Un cilindru orizontal, închis la ambele capete, de lungime L=1,2 mL = 1,2\text{ m} și secțiune S=35 cm2S = 35\text{ cm}^2, este împărțit în două compartimente cu ajutorul unui piston subțire, termoizolator care se poate deplasa fără frecare. Un compartiment, de lungime L1=48 cmL_1 = 48\text{ cm}, conține azot (μN2=28 g/mol\mu_{\text{N}_2} = 28\text{ g/mol}), iar în cel de-al doilea compartiment se află oxigen (μO2=32 g/mol\mu_{\text{O}_2} = 32\text{ g/mol}). Cele două gaze, considerate ideale, au căldura molară izocoră CV=2,5RC_V = 2,5 R. Inițial cele două gaze se află la temperatura t=27∘Ct = 27^\circ\text{C} și la presiunea p=166,2 kPap = 166,2\text{ kPa}.

Determinați:

a. raportul dintre cantitatea de azot și cea de oxigen din cilindru; (4p)

b. calculați numărul de molecule de oxigen din cilindru; (4p)

c. Se micșorează temperatura unui compartiment cu ΔT\Delta T și în același timp se mărește temperatura celuilalt compartiment cu ΔT\Delta T, până când pistonul ajunge în echilibru mecanic la mijlocul cilindrului. Aflați variația ΔT\Delta T a temperaturii azotului; (4p)

d. calculați raportul dintre energia internă a azotului și energia internă a oxigenului în momentul în care pistonul se află în echilibru mecanic la mijlocul cilindrului. (3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al II-lea

Cerința a: Raportul cantităților de gaz (4 puncte)

  • Lungimea celui de-al doilea compartiment (oxigen) este:
L2=L−L1=120 cm−48 cm=72 cmL_2 = L - L_1 = 120\text{ cm} - 48\text{ cm} = 72\text{ cm}
  • Scriem ecuațiile de stare inițiale pentru azot (ν1\nu_1) și oxigen (ν2\nu_2):
ν1=pSL1RT\nu_1 = \frac{p S L_1}{R T}

(1 punct)

ν2=pS(L−L1)RT\nu_2 = \frac{p S (L - L_1)}{R T}

(2 puncte)

  • Raportul cantităților de substanță este:
ν1ν2=L1L−L1=48 cm72 cm=23≅0,67\frac{\nu_1}{\nu_2} = \frac{L_1}{L - L_1} = \frac{48\text{ cm}}{72\text{ cm}} = \frac{2}{3} \cong 0,67

(1 punct - rezultat final: ν1ν2=23≅0,67\frac{\nu_1}{\nu_2} = \frac{2}{3} \cong 0,67)

Cerința b: Numărul de molecule de oxigen din cilindru (4 puncte)

  • Temperatura inițială este T=27+273=300 KT = 27 + 273 = 300\text{ K}, iar presiunea este p=166,2 kPa=166200 Pap = 166,2\text{ kPa} = 166200\text{ Pa}.
  • Secțiunea cilindrului în unități S.I. este S=35 cm2=35⋅10−4 m2S = 35\text{ cm}^2 = 35 \cdot 10^{-4}\text{ m}^2, iar L2=0,72 mL_2 = 0,72\text{ m}.
  • Numărul de molecule de oxigen N2N_2 se determină din relația:
N2=ν2NA=pS(L−L1)RT⋅NAN_2 = \nu_2 N_A = \frac{p S (L - L_1)}{R T} \cdot N_A

(3 puncte)

  • Calculăm numeric:
ν2=166200 Pa⋅35⋅10−4 m2⋅0,72 m8,31 J/(mol⋅K)⋅300 K=418,8242493≅0,168 mol\nu_2 = \frac{166200\text{ Pa} \cdot 35 \cdot 10^{-4}\text{ m}^2 \cdot 0,72\text{ m}}{8,31\text{ J/(mol}\cdot\text{K)} \cdot 300\text{ K}} = \frac{418,824}{2493} \cong 0,168\text{ mol} N2=0,168 mol⋅6,02⋅1023 molecule/mol≅1,01⋅1023 molecule≅1,0⋅1023 moleculeN_2 = 0,168\text{ mol} \cdot 6,02 \cdot 10^{23}\text{ molecule/mol} \cong 1,01 \cdot 10^{23}\text{ molecule} \cong 1,0 \cdot 10^{23}\text{ molecule}

(1 punct - rezultat final: N2≅1,0⋅1023 moleculeN_2 \cong 1,0 \cdot 10^{23}\text{ molecule})

Cerința c: Variația temperaturii azotului ΔT\Delta T (4 puncte)

  • Pistonul ajunge la mijlocul cilindrului, deci ambele compartimente au lungimea egală cu:
L1′=L2′=L2=60 cmL_1' = L_2' = \frac{L}{2} = 60\text{ cm}
  • Deoarece L1=48 cm<60 cmL_1 = 48\text{ cm} < 60\text{ cm}, azotul se destinde, deci temperatura sa trebuie mărită cu ΔT\Delta T (T1′=T+ΔTT_1' = T + \Delta T).
  • Oxigenul se comprimă de la 72 cm72\text{ cm} la 60 cm60\text{ cm}, deci temperatura sa se micșorează cu ΔT\Delta T (T2′=T−ΔTT_2' = T - \Delta T).
  • La echilibrul mecanic, presiunile din cele două compartimente sunt egale:
p1′=p2′=p′p_1' = p_2' = p'

(1 punct)

  • Scriem ecuațiile de stare finale:
p′S⋅L2=ν1R(T+ΔT)p' S \cdot \frac{L}{2} = \nu_1 R (T + \Delta T)

(1 punct)

p′S⋅L2=ν2R(T−ΔT)p' S \cdot \frac{L}{2} = \nu_2 R (T - \Delta T)

(1 punct)

  • Egalând membrii drepți:
ν1(T+ΔT)=ν2(T−ΔT)  ⟹  T+ΔTT−ΔT=ν2ν1=32\nu_1 (T + \Delta T) = \nu_2 (T - \Delta T) \implies \frac{T + \Delta T}{T - \Delta T} = \frac{\nu_2}{\nu_1} = \frac{3}{2} 2(300+ΔT)=3(300−ΔT)  ⟹  600+2ΔT=900−3ΔT  ⟹  5ΔT=300  ⟹  ΔT=60 K2(300 + \Delta T) = 3(300 - \Delta T) \implies 600 + 2\Delta T = 900 - 3\Delta T \implies 5\Delta T = 300 \implies \Delta T = 60\text{ K}

(1 punct - rezultat final: ΔT=60 K\Delta T = 60\text{ K})

Cerința d: Raportul energiilor interne finale (3 puncte)

  • Energia internă a azotului în starea finală este:
U1=ν1CV(T+ΔT)U_1 = \nu_1 C_V (T + \Delta T)

(1 punct)

  • Energia internă a oxigenului în starea finală este:
U2=ν2CV(T−ΔT)U_2 = \nu_2 C_V (T - \Delta T)

(1 punct)

  • Raportul energiilor interne este:
U1U2=ν1CV(T+ΔT)ν2CV(T−ΔT)=ν1(T+ΔT)ν2(T−ΔT)\frac{U_1}{U_2} = \frac{\nu_1 C_V (T + \Delta T)}{\nu_2 C_V (T - \Delta T)} = \frac{\nu_1(T + \Delta T)}{\nu_2(T - \Delta T)}
  • Din condiția de egalitate a presiunilor dedusă la punctul anterior, ν1(T+ΔT)=ν2(T−ΔT)\nu_1(T + \Delta T) = \nu_2(T - \Delta T), rezultă imediat:
U1U2=1\frac{U_1}{U_2} = 1

(1 punct - rezultat final: U1U2=1\frac{U_1}{U_2} = 1)

Subiectul al III-lea (15 puncte)

O cantitate de gaz ideal poliatomic (CV=3RC_V = 3 R) parcurge succesiunea de transformări 1→2→3→41 \to 2 \to 3 \to 4 reprezentată în coordonate p−Vp-V în figura alăturată. Transformarea 2→32 \to 3 are loc la temperatură constantă. Parametrii gazului în starea inițială sunt p1=105 Pap_1 = 10^5\text{ Pa} și V1=5 LV_1 = 5\text{ L}. Se cunoaște ln⁡3≅1,1\ln 3 \cong 1,1.

Succesiunea de transformări în coordonate p - V

a. Calculați variația energiei interne a gazului între starea 1 și starea 4. (4p)

b. Calculați valoarea căldurii cedate de gaz mediului exterior în procesul descris. (4p)

c. Determinați valoarea lucrului mecanic total schimbat de gaz cu mediul exterior. (4p)

d. Reprezentați grafic succesiunea de transformări în coordonate V−TV-T. (3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al III-lea

Cerința a: Variația energiei interne între starea 1 și starea 4 (4 puncte)

  • Variația energiei interne a gazului ideal depinde doar de temperaturile stărilor inițială și finală:
ΔU14=νCV(T4−T1)\Delta U_{14} = \nu C_V (T_4 - T_1)

(1 punct)

  • Din ecuația termică de stare în starea 1:
νRT1=p1V1=105 Pa⋅5⋅10−3 m3=500 J\nu R T_1 = p_1 V_1 = 10^5\text{ Pa} \cdot 5 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 = 500\text{ J}

(1 punct)

  • Din graficul p−Vp-V:
    • În starea 1: p1p_1, V1  ⟹  T1=p1V1νRV_1 \implies T_1 = \frac{p_1 V_1}{\nu R};
    • În starea 2: p2=p1p_2 = p_1, V2=3V1  ⟹  T2=3T1V_2 = 3V_1 \implies T_2 = 3T_1;
    • Transformarea 2→32 \to 3 este izotermă: T3=T2=3T1T_3 = T_2 = 3T_1, V3=V1V_3 = V_1, deci p3=3p1p_3 = 3p_1;
    • În starea 4: p4=p3=3p1p_4 = p_3 = 3p_1, V4=3V1  ⟹  T4=p4V4νR=(3p1)(3V1)νR=9T1V_4 = 3V_1 \implies T_4 = \frac{p_4 V_4}{\nu R} = \frac{(3p_1)(3V_1)}{\nu R} = 9T_1.
T4=9T1T_4 = 9 T_1

(1 punct)

  • Calculăm variația energiei interne cu CV=3RC_V = 3R:
ΔU14=ν(3R)(9T1−T1)=3νR(8T1)=24νRT1=24⋅500 J=12000 J=12 kJ\Delta U_{14} = \nu (3R)(9T_1 - T_1) = 3 \nu R (8 T_1) = 24 \nu R T_1 = 24 \cdot 500\text{ J} = 12000\text{ J} = 12\text{ kJ}

(1 punct - rezultat final: ΔU14=12 kJ\Delta U_{14} = 12\text{ kJ})

Cerința b: Căldura cedată de gaz mediului exterior (4 puncte)

  • Analizăm fiecare etapă a procesului:
    • 1→21 \to 2 (dilatare izobară): T2>T1  ⟹  Q12>0T_2 > T_1 \implies Q_{12} > 0 (căldură primită).
    • 2→32 \to 3 (comprimare izotermă): ΔU23=0\Delta U_{23} = 0, căldura este egală cu lucrul mecanic:
Q23=νRT2ln⁡V3V2=νR(3T1)ln⁡(V13V1)=−3νRT1ln⁡3Q_{23} = \nu R T_2 \ln\frac{V_3}{V_2} = \nu R (3T_1) \ln\left(\frac{V_1}{3V_1}\right) = -3\nu R T_1 \ln 3

(1 punct)

T2=3T1T_2 = 3T_1

(1 punct)

  • 3→43 \to 4 (dilatare izobară la p3p_3): T4>T3  ⟹  Q34>0T_4 > T_3 \implies Q_{34} > 0 (căldură primită).
  • Singura transformare în care gazul cedează căldură este comprimarea izotermă 2→32 \to 3:
Qcedat=Q23Q_{\text{cedat}} = Q_{23}

(1 punct)

  • Înlocuind numeric cu νRT1=500 J\nu R T_1 = 500\text{ J} și ln⁡3≅1,1\ln 3 \cong 1,1:
Q23=−3⋅500 J⋅1,1=−1650 J=−1,65 kJQ_{23} = -3 \cdot 500\text{ J} \cdot 1,1 = -1650\text{ J} = -1,65\text{ kJ}

(1 punct - rezultat final: Q23=−1,65 kJQ_{23} = -1,65\text{ kJ}, deci ∣Qcedat∣=1,65 kJ|Q_{\text{cedat}}| = 1,65\text{ kJ})

Cerința c: Lucrul mecanic total schimbat cu mediul exterior (4 puncte)

  • Lucrul mecanic total este suma lucrurilor mecanice pe cele trei transformări:
Ltotal=L12+L23+L34L_{\text{total}} = L_{12} + L_{23} + L_{34}

(1 punct)

  • Pentru cele două transformări izobare:
L12=p1(V2−V1)=νR(T2−T1)L_{12} = p_1(V_2 - V_1) = \nu R (T_2 - T_1) L34=p3(V4−V3)=νR(T4−T3)L_{34} = p_3(V_4 - V_3) = \nu R (T_4 - T_3) L12+L34=νR(T2−T1)+νR(T4−T3)L_{12} + L_{34} = \nu R (T_2 - T_1) + \nu R (T_4 - T_3)

(1 punct)

  • Calculăm direct din parametrii pp și VV:
L12=105 Pa⋅(15−5)⋅10−3 m3=105⋅10⋅10−3=1000 JL_{12} = 10^5\text{ Pa} \cdot (15 - 5) \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 = 10^5 \cdot 10 \cdot 10^{-3} = 1000\text{ J} L34=3⋅105 Pa⋅(15−5)⋅10−3 m3=3⋅105⋅10⋅10−3=3000 JL_{34} = 3 \cdot 10^5\text{ Pa} \cdot (15 - 5) \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 = 3 \cdot 10^5 \cdot 10 \cdot 10^{-3} = 3000\text{ J}
  • În transformarea izotermă 2→32 \to 3:
L23=Q23=−1650 JL_{23} = Q_{23} = -1650\text{ J}

(1 punct)

  • Lucrul mecanic total este:
Ltotal=1000 J−1650 J+3000 J=2350 J=2,35 kJL_{\text{total}} = 1000\text{ J} - 1650\text{ J} + 3000\text{ J} = 2350\text{ J} = 2,35\text{ kJ}

(1 punct - rezultat final: Ltotal=2,35 kJL_{\text{total}} = 2,35\text{ kJ})

Cerința d: Reprezentarea grafică în coordonate V−TV-T (3 puncte)

  • Trasăm transformările în diagrama V−TV-T:
    • Transformarea 1→21 \to 2 (izobară la p1p_1): Deoarece V=νRp1TV = \frac{\nu R}{p_1} T, graficul este un segment de dreaptă a cărei prelungire trece prin origine, de la (T1,V1)(T_1, V_1) la (3T1,3V1)(3T_1, 3V_1).
    • Transformarea 2→32 \to 3 (izotermă la T2=3T1T_2 = 3T_1): Temperatura rămâne constantă, volumul scăzând de la 3V13V_1 la V1V_1. Graficul este un segment vertical orientat în jos.
    • Transformarea 3→43 \to 4 (izobară la p3=3p1p_3 = 3p_1): Segment de dreaptă orientat pe o dreaptă prin origine (cu panta de 3 ori mai mică decât izobara p1p_1), de la (3T1,V1)(3T_1, V_1) la (9T1,3V1)(9T_1, 3V_1).

Succesiunea de transformări în coordonate V - T

(Se acordă 3 puncte pentru reprezentarea corectă a celor trei segmente și marcarea corespunzătoare a stărilor).


C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. În figura alăturată este reprezentată schema unui circuit electric. Bateria are rezistența interioară rr nenulă. Indicația voltmetrului ideal (RV→∞R_V \to \infty) este egală cu tensiunea electromotoare EE a bateriei dacă:

Schema circuitului electric cu baterie, întrerupător, rezistor și voltmetru

  • a. circuitul exterior are rezistența R=rR = r
  • b. circuitul exterior are rezistența R=2rR = 2r
  • c. întrerupătorul k este deschis
  • d. întrerupătorul k este închis

(3p)

2. Un consumator alcătuit din nn rezistoare identice înseriate, având fiecare rezistența electrică RR, este conectat la bornele unei baterii cu tensiunea electromotoare EE și rezistența interioară rr. Intensitatea curentului electric prin consumator este:

  • a. I=EnR+rI = \frac{E}{nR + r}
  • b. I=ERn+2rI = \frac{E}{\frac{R}{n} + 2r}
  • c. I=nEnR+rI = \frac{nE}{nR + r}
  • d. I=nEnR+rI = \frac{nE}{nR + r}

(3p)

3. Sarcina electrică ce străbate secțiunea transversală a unui conductor variază în timp după legea q=A+B⋅tq = A + B \cdot t. Unitatea de măsură în S.I. a mărimii BB este:

  • a. C\text{C}
  • b. V\text{V}
  • c. J\text{J}
  • d. A\text{A}

(3p)

4. Două fire conductoare, cu aceeași rezistență electrică, au raportul ariilor secțiunilor transversale S1S2=3\frac{S_1}{S_2} = 3 și raportul lungimilor ℓ1ℓ2=6\frac{\ell_1}{\ell_2} = 6. Raportul rezistivităților electrice ale materialelor din care sunt confecționate cele două conductoare ρ1ρ2\frac{\rho_1}{\rho_2} este egal cu:

  • a. 0,250,25
  • b. 0,330,33
  • c. 0,50,5
  • d. 0,50,5

(3p)

5. Tensiunea la bornele unei baterii depinde de intensitatea curentului electric prin circuit conform graficului din figura alăturată. Rezistența internă a bateriei are valoarea:

Graficul U(I) al caracteristicii externe a bateriei

  • a. 0,8 Ω0,8\ \Omega
  • b. 1,0 Ω1,0\ \Omega
  • c. 1,25 Ω1,25\ \Omega
  • d. 2,0 Ω2,0\ \Omega

(3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Tensiunea la bornele sursei este dată de relația U=E−IrU = E - Ir.
  • Când întrerupătorul kk este deschis, circuitul exterior este întrerupt, curentul prin baterie este nul (I=0I = 0), iar căderea internă de tensiune se anulează (Ir=0Ir = 0).
  • În această situație (funcționare în gol), voltmetrul ideal montat la borne indică exact tensiunea electromotoare: UV=EU_V = E.
  • Răspuns corect: c.

Item 2: Răspuns a (3 puncte)

  • Rezistența echivalentă a celor nn rezistoare identice conectate în serie este:
Re=n⋅RR_e = n \cdot R
  • Aplicând legea lui Ohm pentru întregul circuit:
I=ERe+r=EnR+rI = \frac{E}{R_e + r} = \frac{E}{nR + r}
  • Răspuns corect: a.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Intensitatea curentului electric este definită ca derivata sarcinii electrice în raport cu timpul:
I=ΔqΔt=ddt(A+Bt)=BI = \frac{\Delta q}{\Delta t} = \frac{d}{dt}(A + B t) = B
  • Prin urmare, mărimea BB reprezintă chiar intensitatea curentului electric, a cărei unitate de măsură în S.I. este amperul (A\text{A}):
[B]=[I]=A[B] = [I] = \text{A}
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Formula rezistenței electrice a unui conductor liniar este R=ρℓS  ⟹  ρ=RSℓR = \rho \frac{\ell}{S} \implies \rho = R \frac{S}{\ell}.
  • Deoarece cele două conductoare au aceeași rezistență electrică (R1=R2R_1 = R_2):
ρ1ρ2=S1ℓ1S2ℓ2=(S1S2)⋅(ℓ2ℓ1)\frac{\rho_1}{\rho_2} = \frac{\frac{S_1}{\ell_1}}{\frac{S_2}{\ell_2}} = \left(\frac{S_1}{S_2}\right) \cdot \left(\frac{\ell_2}{\ell_1}\right)
  • Înlocuind rapoartele date (S1S2=3\frac{S_1}{S_2} = 3 și ℓ1ℓ2=6  ⟹  ℓ2ℓ1=16\frac{\ell_1}{\ell_2} = 6 \implies \frac{\ell_2}{\ell_1} = \frac{1}{6}):
ρ1ρ2=3⋅16=36=0,5\frac{\rho_1}{\rho_2} = 3 \cdot \frac{1}{6} = \frac{3}{6} = 0,5
  • Răspuns corect: c (sau d).

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Din graficul U(I)U(I), intersecția cu ordonata corespunde funcționării în gol (I=0  ⟹  E=5 VI = 0 \implies E = 5\text{ V}), iar intersecția cu abscisa corespunde scurtcircuitului (U=0  ⟹  Isc=4 AU = 0 \implies I_{\text{sc}} = 4\text{ A}).
  • Curentul de scurtcircuit este Isc=ErI_{\text{sc}} = \frac{E}{r}, de unde rezistența internă este:
r=EIsc=5 V4 A=1,25 Ωr = \frac{E}{I_{\text{sc}}} = \frac{5\text{ V}}{4\text{ A}} = 1,25\ \Omega
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

În figura alăturată este reprezentată schema unui circuit electric. Se cunosc tensiunile electromotoare ale generatoarelor E1=20 VE_1 = 20\text{ V} și E2=30 VE_2 = 30\text{ V}, precum și rezistența interioară r1=4 Ωr_1 = 4\ \Omega. Rezistoarele au rezistențele electrice R1=25 ΩR_1 = 25\ \Omega, R2=30 ΩR_2 = 30\ \Omega și R3=60 ΩR_3 = 60\ \Omega. Ampermetrul, considerat ideal (RA≅0 ΩR_A \cong 0\ \Omega), indică I=1 AI = 1\text{ A}. Conductoarele de legătură au rezistența electrică nulă.

Schema circuitului cu trei rezistoare, două surse paralele, ampermetru și o a doua sursă

Determinați:

a. rezistența echivalentă a grupării celor trei rezistoare; (4p)

b. rezistența interioară r2r_2; (4p)

c. indicația unui voltmetru ideal (RV→∞R_V \to \infty) conectat între bornele M și N; (3p)

d. intensitatea curentului electric ce străbate rezistorul R2R_2. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al II-lea

Cerința a: Rezistența echivalentă a celor trei rezistoare (4 puncte)

  • Rezistoarele R2R_2 și R3R_3 sunt conectate în paralel între nodurile N și P:
R23=R2R3R2+R3R_{23} = \frac{R_2 R_3}{R_2 + R_3}

(2 puncte)

R23=30 Ω⋅60 Ω30 Ω+60 Ω=180090=20 ΩR_{23} = \frac{30\ \Omega \cdot 60\ \Omega}{30\ \Omega + 60\ \Omega} = \frac{1800}{90} = 20\ \Omega
  • Gruparea paralelă este legată în serie cu rezistorul R1R_1 între punctele M și P:
Re=R1+R23R_e = R_1 + R_{23}

(1 punct)

Re=25 Ω+20 Ω=45 ΩR_e = 25\ \Omega + 20\ \Omega = 45\ \Omega

(1 punct - rezultat final: Re=45 ΩR_e = 45\ \Omega)

Cerința b: Rezistența interioară r2r_2 a generatorului 2 (4 puncte)

  • Cele două generatoare identice (E1,r1)(E_1, r_1) sunt legate în paralel, formând un generator echivalent cu parametrii:
E1p=E1=20 V,r1p=r12=4 Ω2=2 ΩE_{1p} = E_1 = 20\text{ V}, \quad r_{1p} = \frac{r_1}{2} = \frac{4\ \Omega}{2} = 2\ \Omega
  • Acest grup paralel este conectat în serie concordantă cu generatorul (E2,r2)(E_2, r_2) și cu ampermetrul ideal pe ramura principală:
Ee=E1+E2=20 V+30 V=50 VE_e = E_1 + E_2 = 20\text{ V} + 30\text{ V} = 50\text{ V}

(1 punct)

re=r12+r2=2 Ω+r2r_e = \frac{r_1}{2} + r_2 = 2\ \Omega + r_2

(1 punct)

  • Aplicăm legea lui Ohm pe întregul circuit:
I=EeRe+re  ⟹  Re+re=EeII = \frac{E_e}{R_e + r_e} \implies R_e + r_e = \frac{E_e}{I}

(1 punct)

  • Înlocuind valorile numerice cu I=1 AI = 1\text{ A}:
45+2+r2=501  ⟹  47+r2=50  ⟹  r2=3 Ω45 + 2 + r_2 = \frac{50}{1} \implies 47 + r_2 = 50 \implies r_2 = 3\ \Omega

(1 punct - rezultat final: r2=3 Ωr_2 = 3\ \Omega)

Cerința c: Indicația voltmetrului conectat între M și N (3 puncte)

  • Între punctele M și N se află exclusiv rezistorul R1R_1, străbătut de curentul principal I=1 AI = 1\text{ A}.
  • Indicația voltmetrului ideal este tensiunea pe rezistorul R1R_1:
UMN=I⋅R1U_{MN} = I \cdot R_1

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
UMN=1 A⋅25 Ω=25 VU_{MN} = 1\text{ A} \cdot 25\ \Omega = 25\text{ V}

(1 punct - rezultat final: UMN=25 VU_{MN} = 25\text{ V})

Cerința d: Curentul electric prin rezistorul R2R_2 (4 puncte)

  • Tensiunea la bornele grupării paralele dintre nodurile N și P este:
UNP=I⋅R23=1 A⋅20 Ω=20 VU_{NP} = I \cdot R_{23} = 1\text{ A} \cdot 20\ \Omega = 20\text{ V}
  • Curentul prin rezistorul R2R_2 se determină din legea lui Ohm pe această latură:
I2R2=IR23  ⟹  I2=IR23R2I_2 R_2 = I R_{23} \implies I_2 = \frac{I R_{23}}{R_2}

(3 puncte)

  • Calculăm valoarea curentului:
I2=20 V30 Ω=23 A≅0,67 AI_2 = \frac{20\text{ V}}{30\ \Omega} = \frac{2}{3}\text{ A} \cong 0,67\text{ A}

(1 punct - rezultat final: I2≅0,67 AI_2 \cong 0,67\text{ A})

Subiectul al III-lea (15 puncte)

În circuitul electric prezentat în figura alăturată se cunosc: E1=13 VE_1 = 13\text{ V}, r1=2 Ωr_1 = 2\ \Omega, E2=36 VE_2 = 36\text{ V}, r2=5 Ωr_2 = 5\ \Omega, R1=8 ΩR_1 = 8\ \Omega, R2=35 ΩR_2 = 35\ \Omega. Ampermetrul ideal montat în circuit (RA≅0 ΩR_A \cong 0\ \Omega) indică curentul electric cu intensitatea I2=0,5 AI_2 = 0,5\text{ A}, având sensul indicat în figură.

Circuit cu trei laturi, două surse și un ampermetru pe ramura mediană

Calculați:

a. puterea consumată de rezistorul R2R_2; (3p)

b. puterea totală dezvoltată de sursa având t.e.m. E2E_2; (4p)

c. energia electrică consumată de rezistorul R1R_1 în timpul Δt=10 min\Delta t = 10\text{ min}; (4p)

d. rezistența electrică a rezistorului R3R_3. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al III-lea

Cerința a: Puterea consumată de rezistorul R2R_2 (3 puncte)

  • Rezistorul R2R_2 este parcurs de curentul I2=0,5 AI_2 = 0,5\text{ A} indicat de ampermetru:
P2=R2I22P_2 = R_2 I_2^2

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
P2=35 Ω⋅(0,5 A)2=35⋅0,25=8,75 WP_2 = 35\ \Omega \cdot (0,5\text{ A})^2 = 35 \cdot 0,25 = 8,75\text{ W}

(1 punct - rezultat final: P2=8,75 WP_2 = 8,75\text{ W})

Cerința b: Puterea totală dezvoltată de sursa E2E_2 (4 puncte)

  • Sursa cu t.e.m. E2E_2 se află pe ramura mediană și este străbătută de curentul I2=0,5 AI_2 = 0,5\text{ A}:
Ptot2=E2⋅I2P_{\text{tot2}} = E_2 \cdot I_2

(3 puncte)

  • Calculăm puterea totală generată:
Ptot2=36 V⋅0,5 A=18 WP_{\text{tot2}} = 36\text{ V} \cdot 0,5\text{ A} = 18\text{ W}

(1 punct - rezultat final: Ptot2=18 WP_{\text{tot2}} = 18\text{ W})

Cerința c: Energia electrică consumată de rezistorul R1R_1 (4 puncte)

  • Aplicăm a doua teoremă a lui Kirchhoff pe ochiul superior al rețelei electrice, parcurs în sens orar:
E2−E1=I2(R2+r2)+I1(R1+r1)E_2 - E_1 = I_2(R_2 + r_2) + I_1(R_1 + r_1)

(2 puncte)

  • Înlocuind valorile cunoscute:
36−13=0,5⋅(35+5)+I1⋅(8+2)36 - 13 = 0,5 \cdot (35 + 5) + I_1 \cdot (8 + 2) 23=0,5⋅40+10I1  ⟹  23=20+10I1  ⟹  10I1=3  ⟹  I1=0,3 A23 = 0,5 \cdot 40 + 10 I_1 \implies 23 = 20 + 10 I_1 \implies 10 I_1 = 3 \implies I_1 = 0,3\text{ A}
  • Intervalul de timp în unități S.I. este Δt=10 min=600 s\Delta t = 10\text{ min} = 600\text{ s}. Energia electrică disipată pe rezistorul R1R_1 este:
W1=R1I12ΔtW_1 = R_1 I_1^2 \Delta t

(1 punct)

  • Calcul numeric:
W1=8 Ω⋅(0,3 A)2⋅600 s=8⋅0,09⋅600=0,72⋅600=432 JW_1 = 8\ \Omega \cdot (0,3\text{ A})^2 \cdot 600\text{ s} = 8 \cdot 0,09 \cdot 600 = 0,72 \cdot 600 = 432\text{ J}

(1 punct - rezultat final: W1=432 JW_1 = 432\text{ J})

Cerința d: Rezistența electrică a rezistorului R3R_3 (4 puncte)

  • În nodul din stânga, conform primei teoreme a lui Kirchhoff, curentul I2I_2 ce intră din ramura de mijloc se ramifică în curentul I1I_1 (ramura superioară) și curentul I3I_3 (ramura inferioară cu R3R_3):
I2=I1+I3  ⟹  I3=I2−I1=0,5 A−0,3 A=0,2 AI_2 = I_1 + I_3 \implies I_3 = I_2 - I_1 = 0,5\text{ A} - 0,3\text{ A} = 0,2\text{ A}

(1 punct)

  • Aplicăm a doua teoremă a lui Kirchhoff pe ochiul inferior de rețea format din ramura mediană și ramura inferioară:
E2=I2(R2+r2)+I3R3E_2 = I_2(R_2 + r_2) + I_3 R_3

(2 puncte)

  • Înlocuind valorile:
36=0,5⋅(35+5)+0,2⋅R336 = 0,5 \cdot (35 + 5) + 0,2 \cdot R_3 36=20+0,2R3  ⟹  0,2R3=16  ⟹  R3=160,2=80 Ω36 = 20 + 0,2 R_3 \implies 0,2 R_3 = 16 \implies R_3 = \frac{16}{0,2} = 80\ \Omega

(1 punct - rezultat final: R3=80 ΩR_3 = 80\ \Omega)


D. OPTICĂ

Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, constanta Planck h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. O radiație incidentă pe suprafața unui catod produce efect fotoelectric extern. Creșterea numărului de fotoni incidenți în unitatea de timp pe suprafața catodului, cu menținerea constantă a frecvenței, conduce la:

  • a. creșterea numărului de electroni extrași din catod în unitatea de timp
  • b. scăderea numărului de electroni extrași din catod în unitatea de timp
  • c. creșterea energiei cinetice a electronilor extrași din catod
  • d. scăderea energiei cinetice a electronilor extrași din catod

(3p)

2. Un sistem optic centrat este alcătuit din două lentile subțiri alipite având convergențele C1C_1 și respectiv C2C_2. Convergența sistemului optic este dată de relația:

  • a. C=C1−C2C = C_1 - C_2
  • b. C=C1+C2C = C_1 + C_2
  • c. C=C1C2C1+C2C = \frac{C_1 C_2}{C_1 + C_2}
  • d. C=C1C2C1−C2C = \frac{C_1 C_2}{C_1 - C_2}

(3p)

3. Simbolurile fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură în S.I. a energiei unui foton este:

  • a. m\text{m}
  • b. Hz\text{Hz}
  • c. W\text{W}
  • d. J\text{J}

(3p)

4. Un sistem optic afocal este format din două lentile convergente identice, având fiecare distanța focală ff și centrate pe aceeași axă optică principală. Distanța dd dintre aceste lentile este dată de relația:

  • a. d=0d = 0
  • b. d=fd = f
  • c. d=2fd = 2f
  • d. d=4fd = 4f

(3p)

5. Graficul din figura alăturată redă dependența energiei cinetice maxime a electronilor extrași prin efect fotoelectric extern de frecvența radiației electromagnetice incidente pe suprafața unui metal. Lucrul mecanic de extracție pentru acest metal are valoarea:

Graficul energiei cinetice maxime în funcție de frecvență

  • a. 3,3⋅10−19 J3,3 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • b. 6,6⋅10−19 J6,6 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • c. 3,3⋅10−20 J3,3 \cdot 10^{-20}\text{ J}
  • d. 6,6⋅10−20 J6,6 \cdot 10^{-20}\text{ J}

(3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • Conform legilor efectului fotoelectric extern formulate de Einstein, intensitatea curentului fotoelectric de saturație (proporțională cu numărul de fotoelectroni emiși în unitatea de timp) este direct proporțională cu fluxul luminos incident (numărul de fotoni incidenți în unitatea de timp).
  • Menținând constantă frecvența radiației, energia unui foton hνh\nu și energia cinetică maximă a fotoelectronilor Ec max⁡=hν−LextE_{c\,\max} = h\nu - L_{\text{ext}} rămân nemodificate.
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Pentru două lentile subțiri alipite, distanțele focale satisfac relația 1f=1f1+1f2\frac{1}{f} = \frac{1}{f_1} + \frac{1}{f_2}.
  • Deoarece convergența este definită prin C=1fC = \frac{1}{f}, convergența sistemului echivalent este:
C=C1+C2C = C_1 + C_2
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Energia unui foton este dată de relația fundamentală a lui Planck:
E=hνE = h\nu
  • În Sistemul Internațional, energia se măsoară în jouli (J\text{J}):
[E]=[hν]=(J⋅s)⋅s−1=J[E] = [h\nu] = (\text{J}\cdot\text{s})\cdot\text{s}^{-1} = \text{J}
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Un sistem optic este afocal dacă transformă un fascicul incident paralel într-un fascicul emergent tot paralel (focarul imagine al primei lentile coincide cu focarul obiect al celei de-a doua lentile).
  • Pentru două lentile convergente identice cu distanța focală ff, distanța dintre centrele lor optice este egală cu suma distanțelor focale:
d=f1+f2=f+f=2fd = f_1 + f_2 = f + f = 2f
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Din graficul Ec(ν)E_c(\nu), intersecția dreptei cu axa frecvențelor determină frecvența de prag a efectului fotoelectric:
ν0=0,5⋅1015 Hz\nu_0 = 0,5 \cdot 10^{15}\text{ Hz}
  • Lucrul mecanic de extracție este:
Lext=hν0=6,6⋅10−34 J⋅s⋅0,5⋅1015 s−1=3,3⋅10−19 JL_{\text{ext}} = h \nu_0 = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s} \cdot 0,5 \cdot 10^{15}\text{ s}^{-1} = 3,3 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • Răspuns corect: a.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

O lentilă convergentă, considerată subțire, are distanța focală f=20 cmf = 20\text{ cm}. Un obiect luminos liniar cu înălțimea y1=2 cmy_1 = 2\text{ cm} este plasat în fața acestei lentile, perpendicular pe axa optică principală. Distanța de la obiect la lentilă este de 30 cm30\text{ cm}.

a. Calculați convergența lentilei. (4p)

b. Realizați un desen în care să evidențiați construcția imaginii obiectului prin lentilă. (4p)

c. Determinați distanța de la lentilă la imagine. (4p)

d. Determinați înălțimea imaginii. (3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al II-lea

Cerința a: Convergența lentilei (4 puncte)

  • Distanța focală exprimată în metri este f=20 cm=0,2 mf = 20\text{ cm} = 0,2\text{ m}.
  • Convergența lentilei se definește prin relația:
C=1fC = \frac{1}{f}

(3 puncte)

  • Calculăm convergența:
C=10,2 m=5 m−1C = \frac{1}{0,2\text{ m}} = 5\text{ m}^{-1}

(1 punct - rezultat final: C=5 m−1C = 5\text{ m}^{-1})

Cerința b: Construcția grafică a imaginii (4 puncte)

  • Obiectul luminos ABAB este perpendicular pe axa optică, situat la x1=−30 cmx_1 = -30\text{ cm} (între F1F_1 și 2F12F_1):
    1. O rază care pornește din vârful BB paralelă cu axa optică principală se refractă trecând prin focarul imagine F2F_2 (x=20 cmx = 20\text{ cm}).
    2. O rază care pornește din BB și trece prin centrul optic OO își continuă propagarea nedeviată.
    3. Intersecția celor două raze refractate determină poziția vârfului B′B' al imaginii reale la x2=60 cmx_2 = 60\text{ cm} și y2=−4 cmy_2 = -4\text{ cm}.

Construcția geometrică a imaginii prin lentilă convergentă

(Se acordă 4 puncte pentru realizarea completă și corectă a construcției geometrice a imaginii).

Cerința c: Distanța de la lentilă la imagine (4 puncte)

  • Coordonata obiectului pe axa optică este x1=−30 cmx_1 = -30\text{ cm}.
  • Aplicăm formula fundamentală a lentilelor subțiri:
1x2−1x1=1f\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f}

(3 puncte)

  • Exprimăm 1x2\frac{1}{x_2}:
1x2=1f+1x1=120 cm+1−30 cm=3−260 cm=160 cm\frac{1}{x_2} = \frac{1}{f} + \frac{1}{x_1} = \frac{1}{20\text{ cm}} + \frac{1}{-30\text{ cm}} = \frac{3 - 2}{60\text{ cm}} = \frac{1}{60\text{ cm}} x2=60 cmx_2 = 60\text{ cm}

(1 punct - rezultat final: x2=60 cmx_2 = 60\text{ cm})

Imaginea este reală și se formează la 60 cm60\text{ cm} în spatele lentilei.

Cerința d: Înălțimea imaginii (3 puncte)

  • Formula măririi liniare transversale este:
β=y2y1\beta = \frac{y_2}{y_1}

(1 punct)

β=x2x1\beta = \frac{x_2}{x_1}

(1 punct)

  • Egalând cele două expresii:
y2y1=x2x1  ⟹  y2=y1⋅x2x1=2 cm⋅60 cm−30 cm=2⋅(−2)=−4 cm\frac{y_2}{y_1} = \frac{x_2}{x_1} \implies y_2 = y_1 \cdot \frac{x_2}{x_1} = 2\text{ cm} \cdot \frac{60\text{ cm}}{-30\text{ cm}} = 2 \cdot (-2) = -4\text{ cm}

(1 punct - rezultat final: y2=−4 cmy_2 = -4\text{ cm}, deci înălțimea imaginii este ∣y2∣=4 cm|y_2| = 4\text{ cm})

Semnul minus indică faptul că imaginea este răsturnată față de obiect.

Subiectul al III-lea (15 puncte)

În cadrul unui experiment de interferență a luminii se utilizează un dispozitiv Young plasat în aer, având distanța dintre fante 2ℓ=0,25 mm2\ell = 0,25\text{ mm} și distanța de la planul fantelor la ecran D=2 mD = 2\text{ m}. Dispozitivul este iluminat de o sursă luminoasă care emite radiație monocromatică și coerentă cu lungimea de undă λ=500 nm\lambda = 500\text{ nm}. Sursa este situată pe axa de simetrie a dispozitivului, la distanța d=10 cmd = 10\text{ cm} de planul fantelor.

Calculați:

a. valoarea interfranjei observate pe ecran; (4p)

b. distanța la care se formează maximul de ordinul k=3k = 3 față de maximul central; (4p)

c. diferența de drum optic dintre undele care, prin suprapunere, formează pe ecran franja luminoasă de ordinul k=2k = 2; (3p)

d. deplasarea Δx\Delta x a figurii de interferență, dacă sursa de lumină se deplasează pe distanța y=2 mmy = 2\text{ mm}, perpendicular pe axa de simetrie a dispozitivului și perpendicular pe fante. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al III-lea

Cerința a: Valoarea interfranjei (4 puncte)

  • Transformăm datele în unități S.I.:
2ℓ=0,25 mm=0,25⋅10−3 m2\ell = 0,25\text{ mm} = 0,25 \cdot 10^{-3}\text{ m} λ=500 nm=500⋅10−9 m=5⋅10−7 m\lambda = 500\text{ nm} = 500 \cdot 10^{-9}\text{ m} = 5 \cdot 10^{-7}\text{ m} D=2 mD = 2\text{ m}
  • Formula interfranjei este:
i=λD2ℓi = \frac{\lambda D}{2\ell}

(3 puncte)

  • Calculăm numeric:
i=5⋅10−7 m⋅2 m0,25⋅10−3 m=10−60,25⋅10−3=4⋅10−3 m=4 mmi = \frac{5 \cdot 10^{-7}\text{ m} \cdot 2\text{ m}}{0,25 \cdot 10^{-3}\text{ m}} = \frac{10^{-6}}{0,25 \cdot 10^{-3}} = 4 \cdot 10^{-3}\text{ m} = 4\text{ mm}

(1 punct - rezultat final: i=4 mmi = 4\text{ mm})

Cerința b: Poziția maximului de ordinul k=3k = 3 (4 puncte)

  • Poziția maximului de ordinul kk față de maximul central este:
xk=k⋅i=kλD2ℓx_k = k \cdot i = k \frac{\lambda D}{2\ell}

(3 puncte)

  • Pentru k=3k = 3:
x3=3⋅4 mm=12 mmx_3 = 3 \cdot 4\text{ mm} = 12\text{ mm}

(1 punct - rezultat final: x3=12 mmx_3 = 12\text{ mm})

Cerința c: Diferența de drum optic pentru maximul de ordinul k=2k = 2 (3 puncte)

  • Condiția de maxim de interferență (franjă luminoasă) este ca diferența de drum optic să fie un număr întreg de lungimi de undă:
δ=k⋅λ\delta = k \cdot \lambda

(2 puncte)

  • Pentru k=2k = 2:
δ=2⋅500 nm=1000 nm=1⋅10−6 m=1 μm\delta = 2 \cdot 500\text{ nm} = 1000\text{ nm} = 1 \cdot 10^{-6}\text{ m} = 1\ \mu\text{m}

(1 punct - rezultat final: δ=1⋅10−6 m\delta = 1 \cdot 10^{-6}\text{ m})

Cerința d: Deplasarea figurii de interferență (4 puncte)

  • Deplasarea sursei punctiforme pe distanța y=2 mm=2⋅10−3 my = 2\text{ mm} = 2 \cdot 10^{-3}\text{ m} perpendicular pe axa de simetrie la distanța d=10 cm=0,1 md = 10\text{ cm} = 0,1\text{ m} în fața fantelor introduce o diferență suplimentară de drum optic între undele ce ajung la cele două fante:
Δδs=2ℓ⋅yd\Delta\delta_s = \frac{2\ell \cdot y}{d}
  • Noul maxim central se formează pe ecran în punctul în care diferența totală de drum optic este nulă: Δδ=Δδe−Δδs=0\Delta\delta = \Delta\delta_e - \Delta\delta_s = 0.
  • Deplasarea Δx\Delta x a întregii figuri de interferență pe ecran satisface relația:
2ℓ⋅ΔxD=2ℓ⋅yd  ⟹  Δx=yDd\frac{2\ell \cdot \Delta x}{D} = \frac{2\ell \cdot y}{d} \implies \Delta x = \frac{y D}{d}

(3 puncte)

  • Calculăm numeric:
Δx=2⋅10−3 m⋅2 m0,1 m=4⋅10−30,1=4⋅10−2 m=4 cm\Delta x = \frac{2 \cdot 10^{-3}\text{ m} \cdot 2\text{ m}}{0,1\text{ m}} = \frac{4 \cdot 10^{-3}}{0,1} = 4 \cdot 10^{-2}\text{ m} = 4\text{ cm}

(1 punct - rezultat final: Δx=4 cm\Delta x = 4\text{ cm})