BACEduHub
fizicaTeoreticăAnul 2020Sesiunea Iunie

Bacalaureat 2020 - Fizică Teoretic (Sesiunea Iunie)

Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese de candidat dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.


A. MECANICĂ

Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Dacă un corp este ridicat pe verticală, de o macara, astfel încât modulul vitezei corpului este constant în timp, atunci:

  • a. accelerația corpului crește în timp;
  • b. energia potențială gravitațională este constantă în timp;
  • c. energia cinetică a corpului crește în timp;
  • d. rezultanta tuturor forțelor care acționează asupra corpului este nulă. (3p)

2. Viteza unui corp se modifică de la v⃗i\vec{v}_i la v⃗f\vec{v}_f într-un interval de timp Δt\Delta t. Relația de definiție a vectorului accelerație medie este:

  • a. a⃗m=v⃗f+v⃗iΔt\vec{a}_m = \frac{\vec{v}_f + \vec{v}_i}{\Delta t}
  • b. a⃗m=v⃗fΔt\vec{a}_m = \frac{\vec{v}_f}{\Delta t}
  • c. a⃗m=v⃗f−v⃗iΔt\vec{a}_m = \frac{\vec{v}_f - \vec{v}_i}{\Delta t} (3p)
  • d. a⃗m=v⃗iΔt\vec{a}_m = \frac{\vec{v}_i}{\Delta t}

3. Unitatea de măsură în S.I. a mărimii fizice exprimate prin produsul dintre forță și viteză este:

  • a. m/s\text{m/s}
  • b. W\text{W} (3p)
  • c. J\text{J}
  • d. m2/s2\text{m}^2/\text{s}^2

4. Un fir elastic are lungimea nedeformată ℓ0=100 cm\ell_0 = 100\text{ cm} și constanta elastică k=100 N/mk = 100\text{ N/m}. Se taie din acest fir o porțiune de lungime nedeformată ℓ0′=20 cm\ell_0' = 20\text{ cm}. Sub acțiunea unei forțe deformatoare F=5 NF = 5\text{ N}, porțiunea de lungime ℓ0′=20 cm\ell_0' = 20\text{ cm} se alungește cu:

  • a. 1 cm1\text{ cm} (3p)
  • b. 2 cm2\text{ cm}
  • c. 5 cm5\text{ cm}
  • d. 10 cm10\text{ cm}

5. Un corp se deplasează rectiliniu, în lungul axei OxOx, sub acțiunea unei forțe orientate pe direcția și în sensul mișcării. Modulul forței depinde de coordonata corpului conform graficului din figura alăturată. Lucrul mecanic efectuat de forță la deplasarea corpului între coordonatele 0 m0\text{ m} și 5 m5\text{ m} este:

Graficul forței în funcție de coordonată

  • a. 10 J10\text{ J}
  • b. 30 J30\text{ J} (3p)
  • c. 40 J40\text{ J}
  • d. 50 J50\text{ J}
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul I

Item 1: Răspuns d (3 puncte)

  • Mișcarea corpului este rectilinie și uniformă pe verticală (v=const.v = \text{const.}, deci accelerația este a⃗=0\vec{a} = 0).
  • Conform principiului I al mecanicii (principiul inerției):
R⃗=∑F⃗=ma⃗=0\vec{R} = \sum \vec{F} = m \vec{a} = 0
  • Rezultanta tuturor forțelor ce acționează asupra corpului este nulă.
  • Răspuns corect: d.

Item 2: Răspuns c (3 puncte)

  • Vectorul accelerație medie este definit ca raportul dintre variația vitezei Δv⃗=v⃗f−v⃗i\Delta \vec{v} = \vec{v}_f - \vec{v}_i și intervalul de timp Δt\Delta t:
a⃗m=Δv⃗Δt=v⃗f−v⃗iΔt\vec{a}_m = \frac{\Delta \vec{v}}{\Delta t} = \frac{\vec{v}_f - \vec{v}_i}{\Delta t}
  • Răspuns corect: c.

Item 3: Răspuns b (3 puncte)

  • Produsul dintre forță și viteză reprezintă puterea mecanică instantanee:
P=F⃗⋅v⃗P = \vec{F} \cdot \vec{v}
  • În Sistemul Internațional, unitatea de măsură este:
[P]=[F]⋅[v]=N⋅ms=Js=W (watt)[P] = [F] \cdot [v] = \text{N} \cdot \frac{\text{m}}{\text{s}} = \frac{\text{J}}{\text{s}} = \text{W}\text{ (watt)}
  • Răspuns corect: b.

Item 4: Răspuns a (3 puncte)

  • Constanta elastică a unui fir omogen este invers proporțională cu lungimea sa inițială:
k′⋅ℓ0′=k⋅ℓ0  ⟹  k′=k⋅ℓ0ℓ0′k' \cdot \ell_0' = k \cdot \ell_0 \implies k' = k \cdot \frac{\ell_0}{\ell_0'}
  • Înlocuind valorile:
k′=100 N/m⋅100 cm20 cm=100⋅5=500 N/mk' = 100\text{ N/m} \cdot \frac{100\text{ cm}}{20\text{ cm}} = 100 \cdot 5 = 500\text{ N/m}
  • Alungirea porțiunii sub acțiunea forței F=5 NF = 5\text{ N} se obține din legea lui Hooke:
Δℓ′=Fk′=5 N500 N/m=0,01 m=1 cm\Delta \ell' = \frac{F}{k'} = \frac{5\text{ N}}{500\text{ N/m}} = 0,01\text{ m} = 1\text{ cm}
  • Răspuns corect: a.

Item 5: Răspuns b (3 puncte)

  • Lucrul mecanic efectuat de o forță variabilă unidimensională reprezintă aria suprafeței de sub graficul F(x)F(x) între coordonatele x1=0 mx_1 = 0\text{ m} și x2=5 mx_2 = 5\text{ m}:
L=Aria figuriiL = \text{Aria figurii}
  • Graficul prezintă o forță nulă pe prima porțiune [0,2 m][0, 2\text{ m}] și o forță constantă F=10 NF = 10\text{ N} pe intervalul [2 m,5 m][2\text{ m}, 5\text{ m}] (aria unui dreptunghi de bază 5−2=3 m5 - 2 = 3\text{ m} și înălțime 10 N10\text{ N}):
L=10 N⋅(5 m−2 m)=10⋅3 J=30 JL = 10\text{ N} \cdot (5\text{ m} - 2\text{ m}) = 10 \cdot 3\text{ J} = 30\text{ J}
  • Răspuns corect: b.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Sistemul mecanic din figura alăturată este alcătuit din două corpuri A și B, legate prin intermediul unui fir inextensibil și de masă neglijabilă. Firul este trecut peste un scripete fără frecări și lipsit de inerție, situat în vârful unui plan înclinat. Unghiul format de planul înclinat cu orizontala este α≅37∘\alpha \cong 37^\circ (sin⁡α=0,6\sin\alpha = 0,6), iar coeficientul de frecare la alunecare dintre corpul B și suprafața planului înclinat este μ=0,1\mu = 0,1. Se constată că, după ce sistemul este lăsat liber din repaus, accelerația corpului A este orientată în jos și are valoarea a=0,4 m/s2a = 0,4\text{ m/s}^2. În timpul mișcării, corpul A nu atinge solul, iar corpul B nu atinge scripetele.

Sistemul mecanic pe plan înclinat

a. Reprezentați toate forțele care se exercită asupra corpului B. (4p)

b. Determinați valoarea raportului mAmB\frac{m_A}{m_B} dintre masa corpului A și masa corpului B. (4p)

c. Determinați valoarea tensiunii din fir, dacă mB=400 gm_B = 400\text{ g}. (4p)

d. Calculați valoarea distanței pe care coboară corpul A în intervalul de timp Δt=2,0 s\Delta t = 2,0\text{ s} de la plecarea din repaus. (3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al II-lea

a. Reprezentarea tuturor forțelor pe corpul B (4 puncte)

  • Corpul A coboară cu accelerația aa, ceea ce determină urcarea accelerată a corpului B de-a lungul planului înclinat.
  • Asupra corpului B acționează:
    • Greutatea, G⃗B\vec{G}_B, orientată pe verticală în jos;
    • Reacțiunea normală a planului, N⃗\vec{N}, orientată perpendicular pe planul înclinat, în sus;
    • Tensiunea din fir, T⃗\vec{T}, orientată paralel cu planul înclinat, în sus (spre scripete);
    • Forța de frecare la alunecare, F⃗f\vec{F}_{\text{f}}, orientată paralel cu planul înclinat, în jos (opus sensului mișcării de urcare).

Reprezentarea forțelor asupra corpului B pe planul înclinat

(Pentru reprezentarea corectă a tuturor forțelor ce acționează asupra corpului B - 4 puncte)

b. Raportul maselor mAmB\frac{m_A}{m_B} (4 puncte)

  • Firul fiind inextensibil și de masă neglijabilă, iar scripetele ideal, modulele accelerațiilor sunt egale (aA=aB=aa_A = a_B = a), iar tensiunea are aceeași valoare în ambele ramuri.
  • Ecuația mișcării corpului A (coborâre verticală):
mAg−T=mAa  ⟹  T=mA(g−a)m_A g - T = m_A a \implies T = m_A (g - a)
  • Ecuația mișcării corpului B pe direcția paralelă cu planul înclinat (urcare):
T−GBt−Ff=mBaT - G_{Bt} - F_{\text{f}} = m_B a
  • Componentele greutății corpului B pe planul înclinat sunt:
    • tangențială: GBt=mBgsin⁡αG_{Bt} = m_B g \sin\alpha
    • normală: GBn=mBgcos⁡αG_{Bn} = m_B g \cos\alpha
  • Reacțiunea normală este N=GBn=mBgcos⁡αN = G_{Bn} = m_B g \cos\alpha, deci forța de frecare la alunecare este:
Ff=μN=μmBgcos⁡αF_{\text{f}} = \mu N = \mu m_B g \cos\alpha
  • Deoarece sin⁡α=0,6\sin\alpha = 0,6, rezultă cos⁡α=1−sin⁡2α=1−0,36=0,8\cos\alpha = \sqrt{1 - \sin^2\alpha} = \sqrt{1 - 0,36} = 0,8.
  • Însumând ecuațiile pentru eliminarea tensiunii TT:
mAg−mBgsin⁡α−μmBgcos⁡α=(mA+mB)am_A g - m_B g \sin\alpha - \mu m_B g \cos\alpha = (m_A + m_B) a (mA+mB)a=mAg−mBg(sin⁡α+μcos⁡α)(m_A + m_B) a = m_A g - m_B g (\sin\alpha + \mu \cos\alpha)

(3 puncte)

  • Izolând termenii cu mAm_A și mBm_B:
mA(g−a)=mB[a+g(sin⁡α+μcos⁡α)]  ⟹  mAmB=a+g(sin⁡α+μcos⁡α)g−am_A (g - a) = m_B [a + g(\sin\alpha + \mu \cos\alpha)] \implies \frac{m_A}{m_B} = \frac{a + g(\sin\alpha + \mu \cos\alpha)}{g - a}
  • Calcul numeric:
sin⁡α+μcos⁡α=0,6+0,1⋅0,8=0,68\sin\alpha + \mu \cos\alpha = 0,6 + 0,1 \cdot 0,8 = 0,68 g(sin⁡α+μcos⁡α)=10⋅0,68=6,8 m/s2g(\sin\alpha + \mu \cos\alpha) = 10 \cdot 0,68 = 6,8\text{ m/s}^2 mAmB=0,4+6,810−0,4=7,29,6=34=0,75\frac{m_A}{m_B} = \frac{0,4 + 6,8}{10 - 0,4} = \frac{7,2}{9,6} = \frac{3}{4} = 0,75

(Rezultat final: mAmB=0,75\frac{m_A}{m_B} = 0,75 - 1 punct)

c. Valoarea tensiunii din fir (4 puncte)

  • Din ecuația de mișcare a corpului B:
mBa=T−GBt−Ffm_B a = T - G_{Bt} - F_{\text{f}}

(1 punct)

  • Cu componentele calculate:
GBt=mBgsin⁡αG_{Bt} = m_B g \sin\alpha

(1 punct)

Ff=μmBgcos⁡αF_{\text{f}} = \mu m_B g \cos\alpha

(1 punct)

  • Cu mB=400 g=0,4 kgm_B = 400\text{ g} = 0,4\text{ kg}:
T=mB[a+g(sin⁡α+μcos⁡α)]T = m_B [a + g(\sin\alpha + \mu \cos\alpha)] T=0,4 kg⋅(0,4+6,8) m/s2=0,4⋅7,2 N=2,88 NT = 0,4\text{ kg} \cdot (0,4 + 6,8)\text{ m/s}^2 = 0,4 \cdot 7,2\text{ N} = 2,88\text{ N}
  • (Verificare prin corpul A: mA=0,75⋅0,4 kg=0,3 kgm_A = 0,75 \cdot 0,4\text{ kg} = 0,3\text{ kg}, T=mA(g−a)=0,3⋅9,6 N=2,88 NT = m_A(g - a) = 0,3 \cdot 9,6\text{ N} = 2,88\text{ N})
  • (Rezultat final: T=2,88 NT = 2,88\text{ N} - 1 punct)

d. Distanța parcursă de corpul A în Δt=2,0 s\Delta t = 2,0\text{ s} (3 puncte)

  • Corpul A efectuează o mișcare rectilinie uniform accelerată fără viteză inițială (v0=0v_0 = 0):
v=a⋅Δtv = a \cdot \Delta t

(1 punct)

  • Conform teoremei de variație a energiei sau ecuației lui Galilei:
mad=mv22  ⟹  d=v22a=a(Δt)22m a d = \frac{m v^2}{2} \implies d = \frac{v^2}{2a} = \frac{a (\Delta t)^2}{2}

(1 punct)

  • Calcul numeric:
v=0,4 m/s2⋅2,0 s=0,8 m/sv = 0,4\text{ m/s}^2 \cdot 2,0\text{ s} = 0,8\text{ m/s} d=0,4 m/s2⋅(2,0 s)22=0,4⋅42 m=0,8 md = \frac{0,4\text{ m/s}^2 \cdot (2,0\text{ s})^2}{2} = \frac{0,4 \cdot 4}{2}\text{ m} = 0,8\text{ m}

(Rezultat final: d=0,8 md = 0,8\text{ m} - 1 punct)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Un corp având masa m=0,50 kgm = 0,50\text{ kg} se află inițial pe sol, în repaus. Asupra corpului acționează o forță constantă F=250 NF = 250\text{ N}, orientată vertical în sus, până când corpul ajunge la înălțimea h=40 cmh = 40\text{ cm}. Ulterior, corpul se mișcă liber, urcând până la înălțimea maximă și apoi revenind pe sol. Pe toată durata mișcării, interacțiunea cu aerul se consideră neglijabilă. Energia potențială gravitațională se consideră nulă la nivelul solului. Toate înălțimile se măsoară față de sol. Determinați:

a. lucrul mecanic efectuat de greutatea corpului din momentul în care acesta se află pe sol și până când ajunge la înălțimea h=40 cmh = 40\text{ cm}; (3p)

b. energia cinetică a corpului în momentul în care acesta ajunge la înălțimea h=40 cmh = 40\text{ cm}; (4p)

c. înălțimea la care, în timpul căderii, energia cinetică a corpului este egală cu o treime din energia sa potențială gravitațională din acel moment; (4p)

d. valoarea impulsului corpului în momentul în care acesta, în cădere, atinge solul. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al III-lea

a. Lucrul mecanic efectuat de greutate pe înălțimea h=40 cmh = 40\text{ cm} (3 puncte)

  • Greutatea este orientată vertical în jos, în sens opus deplasării corpului care urcă, deci efectuează un lucru mecanic rezistent:
LG=−mghL_G = -m g h

(2 puncte)

  • Cu m=0,50 kgm = 0,50\text{ kg}, g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2 și h=40 cm=0,4 mh = 40\text{ cm} = 0,4\text{ m}:
LG=−0,50 kg⋅10 m/s2⋅0,4 m=−2 JL_G = -0,50\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 0,4\text{ m} = -2\text{ J}

(Rezultat final: LG=−2 JL_G = -2\text{ J} - 1 punct)

b. Energia cinetică a corpului la înălțimea h=40 cmh = 40\text{ cm} (4 puncte)

  • Conform teoremei variației energiei cinetice:
ΔEc=Ltotal\Delta E_c = L_{\text{total}}

(1 punct)

  • Corpul pleacă din repaus de pe sol (Ec0=0E_{c0} = 0), deci variația energiei cinetice este chiar energia cinetică la înălțimea hh:
ΔEc=Ec−0=Ec\Delta E_c = E_c - 0 = E_c

(1 punct)

  • Asupra corpului acționează forța activă FF și greutatea GG:
Ltotal=LF+LG=F⋅h−mgh=(F−mg)hL_{\text{total}} = L_F + L_G = F \cdot h - m g h = (F - m g) h

(1 punct)

  • Calcul numeric:
Ltotal=(250 N−0,5 kg⋅10 m/s2)⋅0,4 m=(250−5) N⋅0,4 m=245⋅0,4 J=98 JL_{\text{total}} = (250\text{ N} - 0,5\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2) \cdot 0,4\text{ m} = (250 - 5)\text{ N} \cdot 0,4\text{ m} = 245 \cdot 0,4\text{ J} = 98\text{ J} Ec=98 JE_c = 98\text{ J}

(Rezultat final: Ec=98 JE_c = 98\text{ J} - 1 punct)

c. Înălțimea h1h_1 la care Ec=13EpE_c = \frac{1}{3} E_p (4 puncte)

  • După încetarea acțiunii forței FF (de la h=0,4 mh = 0,4\text{ m} în sus), corpul se mișcă liber exclusiv sub acțiunea greutății, conservându-și energia mecanică totală.
  • Energia mecanică totală la înălțimea h=0,4 mh = 0,4\text{ m} este:
Etotal=Ec+Ep=Ec+mgh=98 J+2 J=100 JE_{\text{total}} = E_c + E_p = E_c + m g h = 98\text{ J} + 2\text{ J} = 100\text{ J}

(1 punct)

  • În orice punct al mișcării libere (urcare sau cădere), energia totală este constantă:
Etotal=Ec1+Ep1=12mv12+mgh1E_{\text{total}} = E_{c1} + E_{p1} = \frac{1}{2} m v_1^2 + m g h_1

(1 punct)

  • Condiția impusă este ca energia cinetică să fie o treime din energia potențială:
Ec1=13Ep1  ⟹  12mv12=13mgh1E_{c1} = \frac{1}{3} E_{p1} \implies \frac{1}{2} m v_1^2 = \frac{1}{3} m g h_1

(1 punct)

  • Înlocuind în relația conservării energiei:
Etotal=13Ep1+Ep1=43Ep1=43mgh1E_{\text{total}} = \frac{1}{3} E_{p1} + E_{p1} = \frac{4}{3} E_{p1} = \frac{4}{3} m g h_1 100 J=43⋅(0,50 kg⋅10 m/s2)⋅h1=43⋅5⋅h1=203h1100\text{ J} = \frac{4}{3} \cdot (0,50\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2) \cdot h_1 = \frac{4}{3} \cdot 5 \cdot h_1 = \frac{20}{3} h_1 h1=3⋅10020 m=15 mh_1 = \frac{3 \cdot 100}{20}\text{ m} = 15\text{ m}

(Rezultat final: h1=15 mh_1 = 15\text{ m} - 1 punct)

d. Impulsul corpului la atingerea solului (4 puncte)

  • La nivelul solului, energia potențială gravitațională este nulă (Ep=0E_p = 0). Din conservarea energiei mecanice, energia cinetică a corpului la impactul cu solul este egală cu energia mecanică totală:
Ec2=Etotal=100 JE_{c2} = E_{\text{total}} = 100\text{ J}

(1 punct)

  • Exprimarea energiei cinetice în funcție de viteza v2v_2 la sol:
Ec2=mv222E_{c2} = \frac{m v_2^2}{2}

(1 punct)

  • Impulsul este dat de relația:
p=mv2p = m v_2

(1 punct)

  • Din Ec2=p22mE_{c2} = \frac{p^2}{2m}, rezultă direct:
p=2mEtotal=2⋅0,50 kg⋅100 J=100=10 kg⋅m/sp = \sqrt{2 m E_{\text{total}}} = \sqrt{2 \cdot 0,50\text{ kg} \cdot 100\text{ J}} = \sqrt{100} = 10\text{ kg}\cdot\text{m/s}

(Rezultat final: p=10 kg⋅m/sp = 10\text{ kg}\cdot\text{m/s} - 1 punct)


B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1N_A = 6,02 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1}, constanta gazelor ideale R=8,31 J/(mol⋅K)R = 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}). Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relația pV=νRTp V = \nu R T.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Unitatea de măsură în S.I. pentru cantitatea de substanță este:

  • a. mol\text{mol} (3p)
  • b. J\text{J}
  • c. L\text{L}
  • d. Pa\text{Pa}

2. Variația temperaturii unui gaz măsurată cu un termometru etalonat în grade Celsius este Δt=27∘C\Delta t = 27^\circ\text{C}. Variația temperaturii absolute a gazului este:

  • a. ΔT=0 K\Delta T = 0\text{ K}
  • b. ΔT=27 K\Delta T = 27\text{ K} (3p)
  • c. ΔT=300 K\Delta T = 300\text{ K}
  • d. ΔT=327 K\Delta T = 327\text{ K}

3. O cantitate dată de gaz ideal monoatomic se destinde adiabatic. Relația dintre variația energiei interne a gazului și lucrul mecanic schimbat de gaz cu mediul exterior în acest proces este:

  • a. ΔU=52L\Delta U = \frac{5}{2} L
  • b. ΔU=23L\Delta U = \frac{2}{3} L
  • c. ΔU=L\Delta U = L
  • d. ΔU=−L\Delta U = -L (3p)

4. În graficul din figura alăturată este reprezentată dependența densității unui gaz ideal de presiunea acestuia, în cursul procesului 1→21 \to 2 în care cantitatea de gaz rămâne constantă. În decursul acestui proces:

Dependența densității de presiune

  • a. presiunea gazului scade
  • b. volumul gazului rămâne constant
  • c. energia internă a gazului rămâne constantă (3p)
  • d. energia internă a gazului scade

5. Un sistem izolat este format din două corpuri confecționate din același material. Corpurile au masele m1m_1, respectiv m2=2m1m_2 = 2 m_1 și temperaturile t1=20∘Ct_1 = 20^\circ\text{C}, respectiv t2=50∘Ct_2 = 50^\circ\text{C}. Cele două corpuri sunt puse în contact termic. După realizarea echilibrului termic temperatura corpurilor este:

  • a. t=35∘Ct = 35^\circ\text{C}
  • b. t=40∘Ct = 40^\circ\text{C} (3p)
  • c. t=45∘Ct = 45^\circ\text{C}
  • d. t=80∘Ct = 80^\circ\text{C}
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • În Sistemul Internațional de Unități (S.I.), unitatea fundamentală pentru cantitatea de substanță este molul (mol\text{mol}).
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Deoarece T=t+273,15T = t + 273,15, intervalul (sau variația) de temperatură pe scara Kelvin este identic cu variația pe scara Celsius:
ΔT=T2−T1=(t2+273,15)−(t1+273,15)=t2−t1=Δt=27 K\Delta T = T_2 - T_1 = (t_2 + 273,15) - (t_1 + 273,15) = t_2 - t_1 = \Delta t = 27\text{ K}
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • În transformarea adiabatică, gazul nu schimbă căldură cu mediul exterior: Q=0Q = 0.
  • Conform principiului I al termodinamicii:
Q=ΔU+L  ⟹  ΔU+L=0  ⟹  ΔU=−LQ = \Delta U + L \implies \Delta U + L = 0 \implies \Delta U = -L
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Din ecuația termică de stare a gazului ideal:
pV=νRT=mμRT  ⟹  ρ=mV=μRT⋅pp V = \nu R T = \frac{m}{\mu} R T \implies \rho = \frac{m}{V} = \frac{\mu}{R T} \cdot p
  • Graficul prezintă o dependență direct proporțională a densității ρ\rho în funcție de presiunea pp (o dreaptă ce trece prin origine).
  • Rezultă că factorul de proporționalitate μRT\frac{\mu}{R T} este constant, prin urmare temperatura gazului rămâne constantă în timpul procesului (T=const.T = \text{const.}, transformare izotermă).
  • Energia internă a unei cantități constante de gaz ideal depinde exclusiv de temperatură:
U=νCVT=const.  ⟹  ΔU=0U = \nu C_V T = \text{const.} \implies \Delta U = 0
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns b (3 puncte)

  • Fiind confecționate din același material, cele două corpuri au aceeași căldură specifică: c1=c2=cc_1 = c_2 = c.
  • Sistemul fiind izolat termic, căldura cedată de corpul mai cald este egală cu căldura primită de corpul mai rece:
Qcedat=Qprimit  ⟹  m2c(t2−t)=m1c(t−t1)Q_{\text{cedat}} = Q_{\text{primit}} \implies m_2 c (t_2 - t) = m_1 c (t - t_1)
  • Simplificând prin cc și folosind m2=2m1m_2 = 2 m_1:
2m1(50−t)=m1(t−20)  ⟹  2(50−t)=t−202 m_1 (50 - t) = m_1 (t - 20) \implies 2 (50 - t) = t - 20 100−2t=t−20  ⟹  3t=120  ⟹  t=40∘C100 - 2t = t - 20 \implies 3t = 120 \implies t = 40^\circ\text{C}
  • Răspuns corect: b.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

O butelie cu volumul V=8,31 dm3V = 8,31\text{ dm}^3 conține m=58 gm = 58\text{ g} de aer la presiunea p=6⋅105 Pap = 6 \cdot 10^5\text{ Pa} și temperatura T=300 KT = 300\text{ K}. Presiunea maximă admisibilă în interiorul buteliei este pmax⁡=106 Pap_{\max} = 10^6\text{ Pa}. Se poate considera că aerul este un amestec de oxigen (μ1=32 g/mol\mu_1 = 32\text{ g/mol}) și azot (μ2=28 g/mol\mu_2 = 28\text{ g/mol}) care se comportă ca un gaz ideal. Determinați:

a. masa molară a aerului; (4p)

b. temperatura maximă până la care poate fi încălzit aerul din butelie; (3p)

c. masa de oxigen din butelie; (4p)

d. raportul dintre energia internă a azotului și energia internă a oxigenului din butelie la temperatura TT (căldurile molare la volum constant ale oxigenului și azotului sunt egale). (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al II-lea

a. Masa molară a aerului (4 puncte)

  • Cantitatea de aer se determină din ecuația Clapeyron-Mendeleev:
pV=νRT  ⟹  ν=pVRTp V = \nu R T \implies \nu = \frac{p V}{R T}

(2 puncte)

  • Cu V=8,31 dm3=8,31⋅10−3 m3V = 8,31\text{ dm}^3 = 8,31 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3:
ν=6⋅105 Pa⋅8,31⋅10−3 m38,31 J/(mol⋅K)⋅300 K=49862493 mol=2 mol\nu = \frac{6 \cdot 10^5\text{ Pa} \cdot 8,31 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3}{8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}) \cdot 300\text{ K}} = \frac{4986}{2493}\text{ mol} = 2\text{ mol}
  • Masa molară este raportul dintre masa totală și cantitatea de substanță:
μ=mν\mu = \frac{m}{\nu}

(1 punct)

  • Calcul numeric:
μ=58 g2 mol=29 g/mol\mu = \frac{58\text{ g}}{2\text{ mol}} = 29\text{ g/mol}

(Rezultat final: μ=29 g/mol\mu = 29\text{ g/mol} - 1 punct)

b. Temperatura maximă până la care poate fi încălzit aerul (3 puncte)

  • Butelia are volum constant (V=const.V = \text{const.}, transformare izocoră):
pT=pmax⁡Tmax⁡  ⟹  Tmax⁡=T⋅pmax⁡p\frac{p}{T} = \frac{p_{\max}}{T_{\max}} \implies T_{\max} = T \cdot \frac{p_{\max}}{p}

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
Tmax⁡=300 K⋅106 Pa6⋅105 Pa=300⋅106 K=500 KT_{\max} = 300\text{ K} \cdot \frac{10^6\text{ Pa}}{6 \cdot 10^5\text{ Pa}} = 300 \cdot \frac{10}{6}\text{ K} = 500\text{ K}

(Rezultat final: Tmax⁡=500 KT_{\max} = 500\text{ K} - 1 punct)

c. Masa de oxigen din butelie (4 puncte)

  • Masa totală este suma maselor celor două componente:
m=m1+m2  ⟹  m2=m−m1m = m_1 + m_2 \implies m_2 = m - m_1

(1 punct)

  • Numărul total de moli este suma molilor de oxigen și azot:
ν=ν1+ν2=m1μ1+m2μ2  ⟹  mμ=m1μ1+m2μ2\nu = \nu_1 + \nu_2 = \frac{m_1}{\mu_1} + \frac{m_2}{\mu_2} \implies \frac{m}{\mu} = \frac{m_1}{\mu_1} + \frac{m_2}{\mu_2}

(2 puncte)

  • Înlocuind m2=58−m1m_2 = 58 - m_1, cu μ1=32 g/mol\mu_1 = 32\text{ g/mol}, μ2=28 g/mol\mu_2 = 28\text{ g/mol} și ν=2 mol\nu = 2\text{ mol}:
m132+58−m128=2\frac{m_1}{32} + \frac{58 - m_1}{28} = 2
  • Aducând la numitorul comun 224=32⋅7=28⋅8224 = 32 \cdot 7 = 28 \cdot 8:
7m1+8(58−m1)=2⋅2247 m_1 + 8 (58 - m_1) = 2 \cdot 224 7m1+464−8m1=448  ⟹  −m1=448−464=−16  ⟹  m1=16 g7 m_1 + 464 - 8 m_1 = 448 \implies -m_1 = 448 - 464 = -16 \implies m_1 = 16\text{ g}

(Rezultat final: m1=16 gm_1 = 16\text{ g} oxigen - 1 punct)

d. Raportul dintre energia internă a azotului și cea a oxigenului (4 puncte)

  • Energiile interne ale celor două gaze la temperatura TT sunt:
U1=ν1CVTU_1 = \nu_1 C_V T

(1 punct)

U2=ν2CVTU_2 = \nu_2 C_V T

(1 punct)

  • Cantitățile de substanță sunt:
ν1=m1μ1=16 g32 g/mol=0,5 mol\nu_1 = \frac{m_1}{\mu_1} = \frac{16\text{ g}}{32\text{ g/mol}} = 0,5\text{ mol} ν2=m2μ2=58 g−16 g28 g/mol=42 g28 g/mol=1,5 mol\nu_2 = \frac{m_2}{\mu_2} = \frac{58\text{ g} - 16\text{ g}}{28\text{ g/mol}} = \frac{42\text{ g}}{28\text{ g/mol}} = 1,5\text{ mol}

(1 punct)

  • Căldurile molare fiind egale (CV1=CV2=CVC_{V1} = C_{V2} = C_V), raportul energiilor interne este:
U2U1=ν2CVTν1CVT=ν2ν1=1,5 mol0,5 mol=3\frac{U_2}{U_1} = \frac{\nu_2 C_V T}{\nu_1 C_V T} = \frac{\nu_2}{\nu_1} = \frac{1,5\text{ mol}}{0,5\text{ mol}} = 3

(Rezultat final: U2U1=3\frac{U_2}{U_1} = 3 - 1 punct)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

O cantitate ν=18,31 mol≅0,12 mol\nu = \frac{1}{8,31}\text{ mol} \cong 0,12\text{ mol} de gaz ideal biatomic (CV=2,5RC_V = 2,5 R), având în starea inițială temperatura T1=300 KT_1 = 300\text{ K}, parcurge ciclul termodinamic reprezentat în figura alăturată. În procesele (2)→(3)(2) \to (3) și (4)→(1)(4) \to (1) temperatura gazului rămâne constantă. Căldura absorbită de gaz în procesul (1)→(2)(1) \to (2) este egală cu lucrul mecanic efectuat de gaz în procesul (2)→(3)(2) \to (3), Q12=L23=1500 JQ_{12} = L_{23} = 1500\text{ J}.

Ciclul termodinamic

a. Reprezentați ciclul termodinamic în coordonate p−Tp - T. (4p)

b. Calculați temperatura maximă atinsă de gaz în cursul ciclului. (3p)

c. Determinați lucrul mecanic schimbat de gaz cu mediul exterior într-un ciclu complet. (4p)

d. Determinați randamentul unui motor termic care ar funcționa după ciclul considerat. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al III-lea

a. Reprezentarea ciclului termodinamic în coordonate p−Tp - T (4 puncte)

  • Analiza etapelor ciclului:
    • 1→21 \to 2: încălzire izocoră (V1=V2=const.V_1 = V_2 = \text{const.}); în coordonate p−Tp - T, este reprezentată printr-un segment de dreaptă a cărei prelungire trece prin origine, cu temperatura crescând de la T1T_1 la T2T_2;
    • 2→32 \to 3: destindere izotermă (T2=T3=const.T_2 = T_3 = \text{const.}); în p−Tp - T, este un segment vertical orientat în jos (presiunea scade de la p2p_2 la p3p_3 la temperatura T2T_2);
    • 3→43 \to 4: răcire izocoră (V3=V4=const.V_3 = V_4 = \text{const.}); segment de dreaptă orientat spre origine, cu temperatura scăzând de la T2T_2 la T1T_1;
    • 4→14 \to 1: comprimare izotermă (T4=T1=const.T_4 = T_1 = \text{const.}); segment vertical orientat în sus (presiunea crește de la p4p_4 la p1p_1 la temperatura T1T_1).

Ciclul termodinamic în coordonate p-T

(Pentru reprezentarea grafică corectă a tuturor celor 4 transformări în coordonate p−Tp - T - 4 puncte)

b. Temperatura maximă atinsă de gaz în ciclu (3 puncte)

  • Căldura absorbită în procesul izocor 1→21 \to 2 (V=const.V = \text{const.}) este:
Q12=νCV(T2−T1)Q_{12} = \nu C_V (T_2 - T_1)

(2 puncte)

  • Cu Q12=1500 JQ_{12} = 1500\text{ J}, CV=2,5RC_V = 2,5 R și νR=18,31⋅8,31=1 J/K\nu R = \frac{1}{8,31} \cdot 8,31 = 1\text{ J/K}:
νCV=1 J/K⋅2,5=2,5 J/K\nu C_V = 1\text{ J/K} \cdot 2,5 = 2,5\text{ J/K} 1500 J=2,5 J/K⋅(T2−300 K)  ⟹  T2−300 K=15002,5=600 K1500\text{ J} = 2,5\text{ J/K} \cdot (T_2 - 300\text{ K}) \implies T_2 - 300\text{ K} = \frac{1500}{2,5} = 600\text{ K} T2=300 K+600 K=900 KT_2 = 300\text{ K} + 600\text{ K} = 900\text{ K}
  • Deoarece în procesul 2→32 \to 3 temperatura este constantă T3=T2=900 KT_3 = T_2 = 900\text{ K}, iar ulterior scade, temperatura maximă atinsă este T2=900 KT_2 = 900\text{ K}.
  • (Rezultat final: Tmax⁡=T2=900 KT_{\max} = T_2 = 900\text{ K} - 1 punct)

c. Lucrul mecanic schimbat într-un ciclu complet (4 puncte)

  • Pe transformările izocore 1→21 \to 2 și 3→43 \to 4, volumul fiind constant, lucrul mecanic este nul (L12=0L_{12} = 0, L34=0L_{34} = 0).
  • Lucrul mecanic total pe ciclu este suma lucrurilor mecanice pe cele două izoterme:
L=L23+L41L = L_{23} + L_{41}

(1 punct)

  • Pe izoterma 2→32 \to 3 la T2=900 KT_2 = 900\text{ K}:
L23=νRT2ln⁡V3V2=1500 JL_{23} = \nu R T_2 \ln\frac{V_3}{V_2} = 1500\text{ J}

(1 punct)

  • Deoarece νRT2=1 J/K⋅900 K=900 J\nu R T_2 = 1\text{ J/K} \cdot 900\text{ K} = 900\text{ J}, rezultă:
ln⁡V3V2=1500900=53\ln\frac{V_3}{V_2} = \frac{1500}{900} = \frac{5}{3}
  • Pe izoterma 4→14 \to 1 la T1=300 KT_1 = 300\text{ K}, volumele satisfac V4=V3V_4 = V_3 și V1=V2V_1 = V_2, deci V1V4=V2V3\frac{V_1}{V_4} = \frac{V_2}{V_3}:
L41=νRT1ln⁡V1V4=−νRT1ln⁡V3V2L_{41} = \nu R T_1 \ln\frac{V_1}{V_4} = -\nu R T_1 \ln\frac{V_3}{V_2}

(1 punct)

  • Calcul numeric pentru L41L_{41}:
L41=−(1 J/K⋅300 K)⋅53=−300⋅53 J=−500 JL_{41} = -(1\text{ J/K} \cdot 300\text{ K}) \cdot \frac{5}{3} = -300 \cdot \frac{5}{3}\text{ J} = -500\text{ J}
  • Lucrul mecanic total pe ciclu:
L=1500 J+(−500 J)=1000 JL = 1500\text{ J} + (-500\text{ J}) = 1000\text{ J}

(Rezultat final: L=1000 JL = 1000\text{ J} - 1 punct)

d. Randamentul motorului termic (4 puncte)

  • Randamentul este dat de raportul dintre lucrul mecanic total și căldura primită de la sursa caldă:
η=LQprimit\eta = \frac{L}{Q_{\text{primit}}}

(1 punct)

  • Gazul primește căldură pe procesele 1→21 \to 2 (izocoră de încălzire) și 2→32 \to 3 (izotermă de destindere):
Qprimit=Q12+Q23Q_{\text{primit}} = Q_{12} + Q_{23}

(1 punct)

  • Într-o transformare izotermă, energia internă nu variază (ΔU23=0\Delta U_{23} = 0), deci căldura primită este egală cu lucrul mecanic efectuat:
Q23=L23=1500 JQ_{23} = L_{23} = 1500\text{ J}

(1 punct)

  • Căldura totală primită:
Qprimit=1500 J+1500 J=3000 JQ_{\text{primit}} = 1500\text{ J} + 1500\text{ J} = 3000\text{ J}
  • Randamentul motorului termic:
η=1000 J3000 J=13≅0,333≅33%\eta = \frac{1000\text{ J}}{3000\text{ J}} = \frac{1}{3} \cong 0,333 \cong 33\%

(Rezultat final: η≅33%\eta \cong 33\% - 1 punct)


C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Unitatea de măsură în S.I. a raportului dintre sarcina electrică ce străbate secțiunea transversală a unui conductor și intervalul de timp corespunzător este:

  • a. A\text{A} (3p)
  • b. V\text{V}
  • c. C\text{C}
  • d. J\text{J}

2. Două becuri B1 și B2 sunt legate în serie la bornele unei baterii cu tensiunea electromotoare EE. Dacă filamentul becului B1 se arde, tensiunea U1U_1 la bornele acestuia și tensiunea U2U_2 la bornele becului B2 vor fi:

  • a. U1=E;U2=0U_1 = E; \quad U_2 = 0 (3p)
  • b. U1=0;U2=0U_1 = 0; \quad U_2 = 0
  • c. U1=0;U2=EU_1 = 0; \quad U_2 = E
  • d. U1=E;U2=EU_1 = E; \quad U_2 = E

3. O baterie are tensiunea electromotoare EE și rezistența interioară rr. Puterea maximă pe care bateria o poate transfera unui consumator cu rezistența electrică aleasă convenabil este:

  • a. E22r\frac{E^2}{2r}
  • b. E22r\frac{E^2}{2r}
  • c. E23r\frac{E^2}{3r}
  • d. E24r\frac{E^2}{4r} (3p)

4. În graficul din figura alăturată este reprezentată dependența puterii electrice dezvoltate de un rezistor, de pătratul intensității curentului electric ce străbate rezistorul. Tensiunea electrică la bornele rezistorului când acesta dezvoltă puterea P=40 WP = 40\text{ W} este:

Dependența puterii de pătratul curentului

  • a. 1 V1\text{ V}
  • b. 10 V10\text{ V}
  • c. 20 V20\text{ V} (3p)
  • d. 40 V40\text{ V}

5. Rezistența unui conductor liniar, omogen, de lungime ℓ=100 m\ell = 100\text{ m}, cu aria secțiunii transversale de 1 mm21\text{ mm}^2, confecționat din aluminiu (ρAl=2,75⋅10−8 Ω⋅m\rho_{\text{Al}} = 2,75 \cdot 10^{-8}\,\Omega\cdot\text{m}), are valoarea:

  • a. 0,275 Ω0,275\,\Omega
  • b. 2,75 Ω2,75\,\Omega (3p)
  • c. 27,5 Ω27,5\,\Omega
  • d. 275 Ω275\,\Omega
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • Raportul ΔqΔt\frac{\Delta q}{\Delta t} definește intensitatea curentului electric:
I=ΔqΔtI = \frac{\Delta q}{\Delta t}
  • În Sistemul Internațional, unitatea de măsură a intensității curentului este amperul (A\text{A}): [ΔqΔt]=Cs=A[\frac{\Delta q}{\Delta t}] = \frac{\text{C}}{\text{s}} = \text{A}.
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns a (3 puncte)

  • Când filamentul becului B1 se arde, circuitul devine întrerupt (curentul se anulează, I=0I = 0).
  • Prin becul B2 nu mai trece curent, deci căderea de tensiune pe el este nulă:
U2=R2⋅I=R2⋅0=0U_2 = R_2 \cdot I = R_2 \cdot 0 = 0
  • Conform legii a II-a a lui Kirchhoff pe circuitul deschis:
E−Ir=U1+U2  ⟹  E−0=U1+0  ⟹  U1=EE - I r = U_1 + U_2 \implies E - 0 = U_1 + 0 \implies U_1 = E
  • Tensiunea la bornele întreruperii este egală cu t.e.m. a sursei (U1=EU_1 = E).
  • Răspuns corect: a.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Puterea transferată consumatorului de rezistență RR este:
P(R)=RI2=R(ER+r)2=E2R(R+r)2P(R) = R I^2 = R \left(\frac{E}{R + r}\right)^2 = \frac{E^2 R}{(R + r)^2}
  • Teorema transferului maxim de putere (adaptarea de sarcină) demonstrează că puterea este maximă când rezistența de sarcină este egală cu rezistența interioară a sursei (R=rR = r):
Pmax⁡=E2⋅r(2r)2=E24rP_{\max} = \frac{E^2 \cdot r}{(2r)^2} = \frac{E^2}{4r}
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Din relația P=R⋅I2P = R \cdot I^2, panta dreptei din graficul P(I2)P(I^2) reprezintă valoarea rezistenței electrice RR:
R=PI2R = \frac{P}{I^2}
  • Din grafic, pentru I2=4 A2I^2 = 4\text{ A}^2, puterea este P=40 WP = 40\text{ W}, deci rezistența este:
R=40 W4 A2=10 ΩR = \frac{40\text{ W}}{4\text{ A}^2} = 10\,\Omega
  • Tensiunea la bornele rezistorului când dezvoltă puterea P=40 WP = 40\text{ W} se obține din P=U2RP = \frac{U^2}{R}:
U=P⋅R=40 W⋅10 Ω=400=20 VU = \sqrt{P \cdot R} = \sqrt{40\text{ W} \cdot 10\,\Omega} = \sqrt{400} = 20\text{ V}
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns b (3 puncte)

  • Rezistența electrică a unui conductor omogen este:
R=ρℓSR = \rho \frac{\ell}{S}
  • Convertim secțiunea în m2\text{m}^2: S=1 mm2=1⋅10−6 m2S = 1\text{ mm}^2 = 1 \cdot 10^{-6}\text{ m}^2.
  • Calcul numeric:
R=2,75⋅10−8 Ω⋅m⋅100 m10−6 m2=2,75⋅10−8⋅108 Ω=2,75 ΩR = 2,75 \cdot 10^{-8}\,\Omega\cdot\text{m} \cdot \frac{100\text{ m}}{10^{-6}\text{ m}^2} = 2,75 \cdot 10^{-8} \cdot 10^8\,\Omega = 2,75\,\Omega
  • Răspuns corect: b.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

În circuitul a cărui schemă este prezentată în figura alăturată rezistențele electrice ale rezistoarelor au valorile R1=20 ΩR_1 = 20\,\Omega și R2=15 ΩR_2 = 15\,\Omega. Voltmetrul V din circuit (RV→∞R_V \to \infty) indică tensiunea U0=9 VU_0 = 9\text{ V} când întrerupătorul K este deschis și tensiunea U1=5 VU_1 = 5\text{ V} când întrerupătorul K este închis. Întrerupătorul K fiind închis, determinați:

Schema circuitului electric

a. rezistența electrică a circuitului exterior sursei; (3p)

b. tensiunea electrică la bornele sursei; (4p)

c. rezistența interioară a sursei; (4p)

d. intensitatea curentului electric indicată de un ampermetru cu rezistența electrică RA=5 ΩR_A = 5\,\Omega, conectat în locul voltmetrului. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al II-lea

a. Rezistența circuitului exterior sursei când K este închis (3 puncte)

  • Când comutatorul K este închis, iar voltmetrul este ideal (RV→∞R_V \to \infty), curentul trece în serie prin rezistoarele R1R_1 și R2R_2:
R=R1+R2R = R_1 + R_2

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
R=20 Ω+15 Ω=35 ΩR = 20\,\Omega + 15\,\Omega = 35\,\Omega

(Rezultat final: R=35 ΩR = 35\,\Omega - 1 punct)

b. Tensiunea la bornele sursei când K este închis (4 puncte)

  • Voltmetrul este conectat în paralel pe rezistorul R1R_1, indicând tensiunea la bornele acestuia: U1=5 VU_1 = 5\text{ V}.
  • Curentul din circuitul serie este:
I=U1R1  ⟹  U1=IR1I = \frac{U_1}{R_1} \implies U_1 = I R_1

(1 punct)

I=5 V20 Ω=0,25 AI = \frac{5\text{ V}}{20\,\Omega} = 0,25\text{ A}
  • Tensiunea la bornele sursei (tensiunea la bornele întregului circuit exterior) este:
U=I⋅RU = I \cdot R

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
U=0,25 A⋅35 Ω=8,75 VU = 0,25\text{ A} \cdot 35\,\Omega = 8,75\text{ V}

(Rezultat final: U=8,75 VU = 8,75\text{ V} - 1 punct)

c. Rezistența interioară a sursei (4 puncte)

  • Când întrerupătorul K este deschis, prin circuit nu circulă curent (I=0I = 0), iar voltmetrul ideal indică tensiunea electromotoare a sursei:
E=U0=9 VE = U_0 = 9\text{ V}

(1 punct)

  • Căderea internă de tensiune pe sursă când K este închis este:
u=E−Uu = E - U

(1 punct)

u=9 V−8,75 V=0,25 Vu = 9\text{ V} - 8,75\text{ V} = 0,25\text{ V}
  • Relația de legătură dintre căderea internă și rezistența interioară este:
u=I⋅r  ⟹  r=uIu = I \cdot r \implies r = \frac{u}{I}

(1 punct)

  • Calcul numeric:
r=0,25 V0,25 A=1 Ωr = \frac{0,25\text{ V}}{0,25\text{ A}} = 1\,\Omega

(Rezultat final: r=1 Ωr = 1\,\Omega - 1 punct)

d. Intensitatea indicată de ampermetru conectat în locul voltmetrului (4 puncte)

  • Înlocuind voltmetrul cu un ampermetru de rezistență RA=5 ΩR_A = 5\,\Omega, acesta se află în paralel cu rezistorul R1R_1.
  • Rezistența echivalentă a grupării paralel (R1∥RAR_1 \parallel R_A) înseriată cu R2R_2 este:
R′=R1RAR1+RA+R2R' = \frac{R_1 R_A}{R_1 + R_A} + R_2

(1 punct)

Rp=20 Ω⋅5 Ω20 Ω+5 Ω=10025 Ω=4 ΩR_p = \frac{20\,\Omega \cdot 5\,\Omega}{20\,\Omega + 5\,\Omega} = \frac{100}{25}\,\Omega = 4\,\Omega R′=4 Ω+15 Ω=19 ΩR' = 4\,\Omega + 15\,\Omega = 19\,\Omega
  • Curentul total debitat de sursă prin întregul circuit este:
I′=ER′+rI' = \frac{E}{R' + r}

(1 punct)

I′=9 V19 Ω+1 Ω=920 A=0,45 AI' = \frac{9\text{ V}}{19\,\Omega + 1\,\Omega} = \frac{9}{20}\text{ A} = 0,45\text{ A}
  • Curentul indicat de ampermetru se obține din divizorul de curent sau egalitatea tensiunilor:
IARA=(I′−IA)R1  ⟹  IA=I′⋅R1R1+RAI_A R_A = (I' - I_A) R_1 \implies I_A = I' \cdot \frac{R_1}{R_1 + R_A}

(1 punct)

  • Calcul numeric:
IA=0,45 A⋅2025=0,45⋅0,8 A=0,36 AI_A = 0,45\text{ A} \cdot \frac{20}{25} = 0,45 \cdot 0,8\text{ A} = 0,36\text{ A}

(Rezultat final: IA=0,36 AI_A = 0,36\text{ A} - 1 punct)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Două becuri identice au parametrii nominali Pn=1,5 WP_n = 1,5\text{ W} și Un=3 VU_n = 3\text{ V}. La bornele unei baterii cu tensiunea electromotoare EE și rezistența interioară rr se conectează cele două becuri legate în serie. Apoi la bornele aceleiași baterii se conectează gruparea paralel a celor două becuri. Se constată că becurile funcționează în regim nominal și când sunt legate la bornele bateriei în serie și când sunt conectate în paralel. Determinați:

a. energia consumată împreună de cele două becuri în intervalul de timp τ=1 min\tau = 1\text{ min}; (4p)

b. temperatura atinsă de filamentul unui bec în regim nominal de funcționare știind că rezistența electrică a filamentului la temperatura t0=0∘Ct_0 = 0^\circ\text{C} este R0=0,6 ΩR_0 = 0,6\,\Omega și coeficientul termic al rezistivității filamentului este α=0,0045 K−1\alpha = 0,0045\text{ K}^{-1}; (4p)

c. tensiunea electromotoare a bateriei; (4p)

d. raportul dintre randamentul circuitului serie și randamentul circuitului paralel. (3p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al III-lea

a. Energia consumată de cele două becuri în τ=1 min\tau = 1\text{ min} (4 puncte)

  • Funcționând în regim nominal, puterea dezvoltată de fiecare bec este Pn=1,5 WP_n = 1,5\text{ W}.
  • Puterea totală a celor două becuri este 2Pn2 P_n, iar energia consumată în intervalul de timp τ=1 min=60 s\tau = 1\text{ min} = 60\text{ s} este:
W=2Pn⋅τW = 2 P_n \cdot \tau

(3 puncte)

  • Calcul numeric:
W=2⋅1,5 W⋅60 s=3⋅60 J=180 JW = 2 \cdot 1,5\text{ W} \cdot 60\text{ s} = 3 \cdot 60\text{ J} = 180\text{ J}

(Rezultat final: W=180 JW = 180\text{ J} - 1 punct)

b. Temperatura filamentului în regim nominal (4 puncte)

  • Rezistența filamentului în regim nominal se calculează din parametrii nominali:
Rb=Un2PnR_b = \frac{U_n^2}{P_n}

(1 punct)

Rb=(3 V)21,5 W=91,5 Ω=6 ΩR_b = \frac{(3\text{ V})^2}{1,5\text{ W}} = \frac{9}{1,5}\,\Omega = 6\,\Omega
  • Dependența de temperatură a rezistenței este:
Rb=R0(1+αt)R_b = R_0 (1 + \alpha t)

(2 puncte)

  • Înlocuind valorile numerice:
6 Ω=0,6 Ω⋅(1+0,0045⋅t)  ⟹  1+0,0045⋅t=60,6=106\,\Omega = 0,6\,\Omega \cdot (1 + 0,0045 \cdot t) \implies 1 + 0,0045 \cdot t = \frac{6}{0,6} = 10 0,0045⋅t=9  ⟹  t=90,0045=2000∘C0,0045 \cdot t = 9 \implies t = \frac{9}{0,0045} = 2000^\circ\text{C}

(Rezultat final: t=2000∘Ct = 2000^\circ\text{C} - 1 punct)

c. Tensiunea electromotoare a bateriei (4 puncte)

  • Intensitatea curentului nominal printr-un bec este:
In=PnUn=1,5 W3 V=0,5 AI_n = \frac{P_n}{U_n} = \frac{1,5\text{ W}}{3\text{ V}} = 0,5\text{ A}

(1 punct)

  • În conexiunea serie, ambele becuri fiind în regim nominal, tensiunea totală pe cele două becuri este 2Un=6 V2 U_n = 6\text{ V}, iar curentul prin circuit este Is=In=0,5 AI_s = I_n = 0,5\text{ A}:
E=2Un+In⋅rE = 2 U_n + I_n \cdot r

(1 punct)

  • În conexiunea paralel, fiecare bec are la borne tensiunea Un=3 VU_n = 3\text{ V}, iar curentul debitat de baterie este suma curenților prin cele două becuri, Ip=2In=1 AI_p = 2 I_n = 1\text{ A}:
E=Un+2In⋅rE = U_n + 2 I_n \cdot r

(1 punct)

  • Egalând cele două expresii ale lui EE:
2Un+In⋅r=Un+2In⋅r  ⟹  Un=In⋅r  ⟹  r=UnIn2 U_n + I_n \cdot r = U_n + 2 I_n \cdot r \implies U_n = I_n \cdot r \implies r = \frac{U_n}{I_n} r=3 V0,5 A=6 Ωr = \frac{3\text{ V}}{0,5\text{ A}} = 6\,\Omega
  • Tensiunea electromotoare a bateriei este:
E=2⋅3 V+0,5 A⋅6 Ω=6 V+3 V=9 VE = 2 \cdot 3\text{ V} + 0,5\text{ A} \cdot 6\,\Omega = 6\text{ V} + 3\text{ V} = 9\text{ V}

(Rezultat final: E=9 VE = 9\text{ V} - 1 punct)

d. Raportul randamentelor ηsηp\frac{\eta_s}{\eta_p} (3 puncte)

  • Randamentul circuitului este raportul dintre tensiunea la bornele circuitului exterior și t.e.m. a sursei:
    • Pentru circuitul serie:
ηs=2UnE\eta_s = \frac{2 U_n}{E}

(1 punct)

ηs=6 V9 V=23\eta_s = \frac{6\text{ V}}{9\text{ V}} = \frac{2}{3}
  • Pentru circuitul paralel:
ηp=UnE\eta_p = \frac{U_n}{E}

(1 punct)

ηp=3 V9 V=13\eta_p = \frac{3\text{ V}}{9\text{ V}} = \frac{1}{3}
  • Raportul randamentelor este:
ηsηp=2UnEUnE=2\frac{\eta_s}{\eta_p} = \frac{\frac{2 U_n}{E}}{\frac{U_n}{E}} = 2

(Rezultat final: ηsηp=2\frac{\eta_s}{\eta_p} = 2 - 1 punct)


D. OPTICĂ

Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, constanta Planck h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. O lentilă formează imaginea unui obiect punctiform. Obiectul și imaginea sa sunt o pereche de:

  • a. focare obiect;
  • b. focare imagine;
  • c. puncte conjugate; (3p)
  • d. focare principale.

2. Indicele de refracție al unui mediu depinde de lungimea de undă conform relației n=a+b⋅λ−2n = a + b \cdot \lambda^{-2}, unde aa și bb sunt coeficienți ale căror valori sunt determinate experimental. Unitatea de măsură în sistemul internațional a coeficientului bb este:

  • a. m−2\text{m}^{-2}
  • b. s−2\text{s}^{-2}
  • c. s2\text{s}^2
  • d. m2\text{m}^2 (3p)

3. O rază de lumină (r) este incidentă pe suprafața unei lentile subțiri divergente. Raza incidentă (r) este paralelă cu axa optică principală, ca în figura alăturată. F1F_1 și F2F_2 reprezintă focarul principal obiect, respectiv focarul principal imagine. După trecerea prin lentilă, traseul razei de lumină este cel notat cu:

Raza incidentă pe lentila divergentă

  • a. (1) (3p)
  • b. (2)
  • c. (3)
  • d. (4)

4. O radiație având frecvența ν=7,0⋅1014 Hz\nu = 7,0 \cdot 10^{14}\text{ Hz} este incidentă pe suprafața unui catod caracterizat de lucrul mecanic de extracție Lext=3,75⋅10−19 JL_{\text{ext}} = 3,75 \cdot 10^{-19}\text{ J}. Energia cinetică maximă a electronilor emiși prin efect fotoelectric extern este de:

  • a. 4,3⋅10−19 J4,3 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • b. 8,7⋅10−19 J8,7 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • c. 8,7⋅10−20 J8,7 \cdot 10^{-20}\text{ J} (3p)
  • d. 8,7⋅10−21 J8,7 \cdot 10^{-21}\text{ J}

5. Două lentile subțiri alcătuiesc un sistem optic centrat și formează imaginea unui obiect. Între mărirea liniară transversală β\beta dată de sistem și măririle liniare transversale β1\beta_1 și β2\beta_2 date de fiecare lentilă în parte există relația:

  • a. β=β1⋅β2\beta = \beta_1 \cdot \beta_2 (3p)
  • b. β=β1β2\beta = \frac{\beta_1}{\beta_2}
  • c. β=β1+β22\beta = \frac{\beta_1 + \beta_2}{2}
  • d. β=2β1β2β1+β2\beta = \frac{2 \beta_1 \beta_2}{\beta_1 + \beta_2}
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Punctul obiect și punctul imagine corespunzător format de un sistem optic (sau lentilă) se numesc puncte conjugate, în virtutea principiului reversibilității drumului razelor de lumină.
  • Răspuns corect: c.

Item 2: Răspuns d (3 puncte)

  • În formula de dispersie Cauchy n=a+bλ2n = a + \frac{b}{\lambda^2}, indicele de refracție nn este o mărime adimensională ([n]=1[n] = 1).
  • Prin urmare, termenul bλ2\frac{b}{\lambda^2} trebuie să fie adimensional:
[bλ2]=1  ⟹  [b]=[λ]2=m2\left[\frac{b}{\lambda^2}\right] = 1 \implies [b] = [\lambda]^2 = \text{m}^2
  • Răspuns corect: d.

Item 3: Răspuns a (3 puncte)

  • Pentru o lentilă subțire divergentă, orice rază de lumină incidentă paralelă cu axa optică principală este refractată astfel încât prelungirea sa trece prin focarul principal imagine F2F_2, situat în spațiul obiect (în fața lentilei).
  • Pe schema din figură, traiectoria (1) este cea a cărei prelungire trece prin F2F_2.
  • Răspuns corect: a.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Din ecuația fotoelectrică a lui Einstein:
hν=Lext+Ec,max⁡  ⟹  Ec,max⁡=hν−Lexth \nu = L_{\text{ext}} + E_{c,\max} \implies E_{c,\max} = h \nu - L_{\text{ext}}
  • Energia fotonului incident:
hν=6,6⋅10−34 J⋅s⋅7,0⋅1014 s−1=46,2⋅10−20 J=4,62⋅10−19 Jh \nu = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s} \cdot 7,0 \cdot 10^{14}\text{ s}^{-1} = 46,2 \cdot 10^{-20}\text{ J} = 4,62 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • Energia cinetică maximă este:
Ec,max⁡=4,62⋅10−19 J−3,75⋅10−19 J=0,87⋅10−19 J=8,7⋅10−20 JE_{c,\max} = 4,62 \cdot 10^{-19}\text{ J} - 3,75 \cdot 10^{-19}\text{ J} = 0,87 \cdot 10^{-19}\text{ J} = 8,7 \cdot 10^{-20}\text{ J}
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Mărirea liniară transversală a unui sistem format din două lentile centrate este produsul măririlor liniare ale fiecărei lentile componente:
β=y2yobiect=y1yobiect⋅y2y1=β1⋅β2\beta = \frac{y_2}{y_{\text{obiect}}} = \frac{y_1}{y_{\text{obiect}}} \cdot \frac{y_2}{y_1} = \beta_1 \cdot \beta_2
  • Răspuns corect: a.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

O lentilă convergentă subțire, având distanța focală f1=25 cmf_1 = 25\text{ cm}, formează imaginea virtuală a unui obiect liniar așezat perpendicular pe axa optică principală. Imaginea este de cinci ori mai mare decât obiectul.

a. Calculați convergența lentilei. (3p)

b. Calculați distanța dintre lentilă și obiect. (4p)

c. Realizați un desen în care să evidențiați construcția grafică a imaginii prin lentilă, pentru obiectul considerat, în situația descrisă de problemă. (4p)

d. Folosind lentila cu distanța focală f1f_1 și o a doua lentilă subțire cu distanța focală f2=8 cmf_2 = 8\text{ cm}, se formează un sistem optic centrat. Se observă că orice rază de lumină care intră în sistem paralel cu axa optică principală iese din sistemul optic tot paralel cu axa optică principală. Calculați distanța dintre cele două lentile. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al II-lea

a. Convergența lentilei (3 puncte)

  • Convergența unei lentile subțiri este inversul distanței focale exprimate în metri:
C1=1f1C_1 = \frac{1}{f_1}

(2 puncte)

  • Cu f1=25 cm=0,25 mf_1 = 25\text{ cm} = 0,25\text{ m}:
C1=10,25 m=4 m−1=4 δC_1 = \frac{1}{0,25\text{ m}} = 4\text{ m}^{-1} = 4\,\delta

(Rezultat final: C1=4 m−1C_1 = 4\text{ m}^{-1} - 1 punct)

b. Distanța dintre lentilă și obiect (4 puncte)

  • Formula fundamentală a lentilelor subțiri este:
1x2−1x1=1f1\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f_1}

(1 punct)

  • Mărirea liniară transversală este:
β=x2x1\beta = \frac{x_2}{x_1}

(1 punct)

  • Lentila fiind convergentă și formând o imagine virtuală (rol de lupă), imaginea este dreaptă, deci β>0\beta > 0. Fiind de cinci ori mai mare:
β=+5  ⟹  x2=5x1\beta = +5 \implies x_2 = 5 x_1

(1 punct)

  • Înlocuind în formula punctelor conjugate:
15x1−1x1=1f1  ⟹  1−55x1=−45x1=1f1\frac{1}{5 x_1} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f_1} \implies \frac{1 - 5}{5 x_1} = -\frac{4}{5 x_1} = \frac{1}{f_1} 5x1=−4f1  ⟹  x1=−45f15 x_1 = -4 f_1 \implies x_1 = -\frac{4}{5} f_1
  • Cu f1=25 cmf_1 = 25\text{ cm}:
x1=−45⋅25 cm=−20 cmx_1 = -\frac{4}{5} \cdot 25\text{ cm} = -20\text{ cm}
  • Coordonata x1=−20 cmx_1 = -20\text{ cm} indică faptul că obiectul se află la distanța de 20 cm20\text{ cm} în fața lentilei (între focarul obiect și centrul optic).
  • (Rezultat final: x1=−20 cmx_1 = -20\text{ cm}, distanța obiect-lentilă este 20 cm20\text{ cm} - 1 punct)

c. Construcția grafică a imaginii prin lentilă (4 puncte)

  • Pentru obiectul real ABAB plasat la x1=−20 cmx_1 = -20\text{ cm} (în interiorul distanței focale f1=25 cmf_1 = 25\text{ cm}):
    1. O rază incidentă paralelă cu axa optică principală se refractă trecând prin focarul principal imagine F2F_2 (x=+25 cmx = +25\text{ cm});
    2. O rază care trece prin centrul optic OO traversează lentila nedeviată;
    3. Prelungirile înapoi ale celor două raze refractate divergente se intersectează în spațiul obiect la coordonata x2=5x1=−100 cmx_2 = 5 x_1 = -100\text{ cm}, formând imaginea virtuală, dreaptă și mărită A′B′A'B'.

Construcția geometrică a imaginii virtuale mărite

(Pentru desenul complet și corect al mersului razelor de lumină - 4 puncte)

d. Distanța dintre cele două lentile (4 puncte)

  • Sistemul optic este afocal (telescopic), fasciculul paralel incident emergând din sistem tot paralel cu axa optică.
  • În acest caz, focarul imagine al primei lentile coincide cu focarul obiect al celei de-a doua lentile:
d=f1+f2d = f_1 + f_2

(3 puncte)

  • Ambele lentile fiind convergente (f1=25 cmf_1 = 25\text{ cm}, f2=8 cmf_2 = 8\text{ cm}):
d=25 cm+8 cm=33 cmd = 25\text{ cm} + 8\text{ cm} = 33\text{ cm}

(Rezultat final: d=33 cmd = 33\text{ cm} - 1 punct)


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Într-un dispozitiv Young este utilizată o sursă de lumină plasată pe axa de simetrie a dispozitivului. Sursa emite radiație cu spectru continuu, cu lungimile de undă cuprinse între 400 nm400\text{ nm} și 600 nm600\text{ nm}. Interfranja figurii de interferență formate pe ecranul dispozitivului de radiația galbenă cu lungimea de undă λg=600 nm\lambda_g = 600\text{ nm} este ig=1,5 mmi_g = 1,5\text{ mm}.

a. Calculați interfranja figurii de interferență formate pe ecranul dispozitivului de radiația violet cu lungimea de undă λv=400 nm\lambda_v = 400\text{ nm}. (3p)

b. Determinați distanța care separă al doilea minim al radiației cu lungimea de undă λv=400 nm\lambda_v = 400\text{ nm} de al doilea minim al radiației cu lungimea de undă λg=600 nm\lambda_g = 600\text{ nm}. Cele două minime sunt situate de aceeași parte a maximului central. (4p)

c. Stabiliți distanța minimă nenulă xx față de franja centrală, la care se suprapun maximele radiațiilor cu lungimile de undă λv=400 nm\lambda_v = 400\text{ nm} și λg=600 nm\lambda_g = 600\text{ nm}. (4p)

d. Determinați lungimea de undă a radiației care formează un maxim de interferență la distanța de x′=7,2 mmx' = 7,2\text{ mm} (sau 2,7 mm2,7\text{ mm} conform baremului oficial) față de franja centrală. (4p)

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al III-lea

a. Interfranja pentru radiația violet (3 puncte)

  • Expresiile interfranjelor pentru cele două radiații sunt:
ig=λgD2ℓi_g = \frac{\lambda_g D}{2\ell}

(1 punct)

iv=λvD2ℓi_v = \frac{\lambda_v D}{2\ell}

(1 punct)

  • Împărțind membru cu membru cele două relații:
ivig=λvλg  ⟹  iv=ig⋅λvλg\frac{i_v}{i_g} = \frac{\lambda_v}{\lambda_g} \implies i_v = i_g \cdot \frac{\lambda_v}{\lambda_g}
  • Calcul numeric:
iv=1,5 mm⋅400 nm600 nm=1,5⋅23 mm=1 mmi_v = 1,5\text{ mm} \cdot \frac{400\text{ nm}}{600\text{ nm}} = 1,5 \cdot \frac{2}{3}\text{ mm} = 1\text{ mm}

(Rezultat final: iv=1 mmi_v = 1\text{ mm} - 1 punct)

b. Distanța dintre cele două minime de ordinul 2 (4 puncte)

  • Poziția minimelor de interferență față de maximul central este dată de relația xmin⁡,k=(2k−1)i2x_{\min, k} = (2k - 1) \frac{i}{2}.
  • Pentru al doilea minim (k=2k = 2):
xmin⁡,2=(2⋅2−1)i2=1,5ix_{\min, 2} = (2 \cdot 2 - 1) \frac{i}{2} = 1,5 i
  • Coordonatele celor două minime de aceeași parte a franjei centrale sunt:
xg,2=1,5ig=1,5⋅1,5 mm=2,25 mmx_{g, 2} = 1,5 i_g = 1,5 \cdot 1,5\text{ mm} = 2,25\text{ mm}

(1 punct)

xv,2=1,5iv=1,5⋅1 mm=1,5 mmx_{v, 2} = 1,5 i_v = 1,5 \cdot 1\text{ mm} = 1,5\text{ mm}

(1 punct)

  • Distanța care separă cele două minime este:
Δx=xg,2−xv,2\Delta x = x_{g, 2} - x_{v, 2}

(1 punct)

Δx=2,25 mm−1,5 mm=0,75 mm\Delta x = 2,25\text{ mm} - 1,5\text{ mm} = 0,75\text{ mm}

(Rezultat final: Δx=0,75 mm\Delta x = 0,75\text{ mm} - 1 punct)

c. Distanța minimă nenulă de suprapunere a maximelor (4 puncte)

  • Condiția ca un maxim al radiației galbene să coincidă pe ecran cu un maxim al radiației violet este:
x=kg⋅igx = k_g \cdot i_g

(1 punct)

x=kv⋅ivx = k_v \cdot i_v

(1 punct)

  • Egalând pozițiile pentru cele două maxime:
kg⋅ig=kv⋅iv  ⟹  kvkg=igiv=1,5 mm1 mm=32k_g \cdot i_g = k_v \cdot i_v \implies \frac{k_v}{k_g} = \frac{i_g}{i_v} = \frac{1,5\text{ mm}}{1\text{ mm}} = \frac{3}{2}
  • Pentru a obține distanța minimă nenulă (x≠0x \neq 0), alegem cele mai mici numere întregi strict pozitive:
kg=2șikv=3k_g = 2 \quad \text{și} \quad k_v = 3

(1 punct)

  • Distanța minimă de suprapunere este:
x=2⋅1,5 mm=3⋅1 mm=3 mmx = 2 \cdot 1,5\text{ mm} = 3 \cdot 1\text{ mm} = 3\text{ mm}

(Rezultat final: x=3 mmx = 3\text{ mm} - 1 punct)

d. Lungimea de undă a radiației ce formează maximul (4 puncte)

  • Condiția de maxim de interferență la distanța x′x' este:
x′=k⋅i(λ)x' = k \cdot i(\lambda)

(1 punct)

  • Deoarece raportul i(λ)λ=igλg=1,5 mm600 nm=1 mm400 nm\frac{i(\lambda)}{\lambda} = \frac{i_g}{\lambda_g} = \frac{1,5\text{ mm}}{600\text{ nm}} = \frac{1\text{ mm}}{400\text{ nm}} este o constantă a dispozitivului:
i(λ)=λ⋅igλgi(\lambda) = \lambda \cdot \frac{i_g}{\lambda_g}

(1 punct)

  • Lungimea de undă aparține spectrului continuu al sursei:
400 nm≤λ≤600 nm400\text{ nm} \le \lambda \le 600\text{ nm}

(1 punct)

  • Conform baremului oficial de evaluare:
    • În baremul oficial, la această cerință este prevăzut rezultatul final λ=540 nm\lambda = 540\text{ nm}.
    • Această valoare corespunde ordinului k=2k = 2 și unei distanțe x′=2,7 mmx' = 2,7\text{ mm} (provenită dintr-o inversare tipografică a cifrelor în textul enunțului 2,7 mm↔7,2 mm2,7\text{ mm} \leftrightarrow 7,2\text{ mm}):
λ=x′⋅λgk⋅ig=2,7 mm⋅600 nm2⋅1,5 mm=540 nm\lambda = \frac{x' \cdot \lambda_g}{k \cdot i_g} = \frac{2,7\text{ mm} \cdot 600\text{ nm}}{2 \cdot 1,5\text{ mm}} = 540\text{ nm}
  • (Observație didactică pentru calculul cu valoarea literală x′=7,2 mmx' = 7,2\text{ mm}: λ=7,2⋅6001,5⋅k=2880 nmk\lambda = \frac{7,2 \cdot 600}{1,5 \cdot k} = \frac{2880\text{ nm}}{k}. Din 400≤2880k≤600400 \le \frac{2880}{k} \le 600, rezultă ordinele întregi k∈{5,6,7}k \in \{5, 6, 7\}, ce oferă soluțiile fizice λ=576 nm\lambda = 576\text{ nm} pentru k=5k=5 și λ=480 nm\lambda = 480\text{ nm} pentru k=6k=6).
  • (Rezultat final conform baremului: λ=540 nm\lambda = 540\text{ nm} - 1 punct)