BACEduHub
fizicaTehnologicăAnul 2024Model Oficial

Bacalaureat 2024 - Fizică Tehnologic (Model Oficial)

Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese de candidat dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.


A. MECANICĂ

Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Conform legilor frecării la alunecare, forța de frecare la alunecare dintre un corp și suprafața plană pe care acesta se mișcă depinde de:

  • a. aria suprafeței de contact dintre corp și suprafață
  • b. gradul de prelucrare al suprafețelor aflate în contact
  • c. mărimea forței de tracțiune exercitată asupra corpului
  • d. mărimea vitezei corpului. (3p)

2. Unitatea de măsură în S.I. a mărimii fizice exprimate prin raportul dintre lucrul mecanic efectuat și intervalul de timp este:

  • a. J\text{J}
  • b. kg\text{kg}
  • c. W\text{W}
  • d. N\text{N} (3p)

3. Energia potențială gravitațională a unui corp cu masa m=100 gm = 100\text{ g}, aflat la o înălțime h=2 mh = 2\text{ m} față de nivelul solului (considerat nivel de referință), este egală cu:

  • a. 2 J2\text{ J}
  • b. 20 J20\text{ J}
  • c. 200 J200\text{ J}
  • d. 2000 J2000\text{ J} (3p)

4. În graficul alăturat este reprezentată dependența forței aplicate unui corp de poziția acestuia, indicată prin intermediul coordonatei xx. Forța se exercită pe direcția și în sensul axei OxOx. Lucrul mecanic efectuat de forța FF pe distanța de 10 m10\text{ m} este:

Graficul forței în funcție de coordonata x

  • a. 20 J20\text{ J}
  • b. 50 J50\text{ J}
  • c. 100 J100\text{ J}
  • d. 200 J200\text{ J} (3p)

5. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, expresia legii lui Hooke este:

  • a. Δℓℓ0=ES0F\frac{\Delta\ell}{\ell_0} = E \frac{S_0}{F}
  • b. Δℓℓ0=E⋅S0F\frac{\Delta\ell}{\ell_0} = \frac{E \cdot S_0}{F}
  • c. FS0=EΔℓℓ0\frac{F}{S_0} = E \frac{\Delta\ell}{\ell_0}
  • d. FS0=1EΔℓℓ0\frac{F}{S_0} = \frac{1}{E} \frac{\Delta\ell}{\ell_0} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul I

Item 1: Răspuns b (3 puncte)

  • Conform legilor empirice ale frecării la alunecare formulate de Amontons și Coulomb:
    1. Forța de frecare la alunecare este proporțională cu apăsarea normală: Ff=μNF_f = \mu N.
    2. Coeficientul de frecare μ\mu depinde exclusiv de natura materialelor și de gradul de prelucrare / rugozitatea suprafețelor aflate în contact.
    3. Forța de frecare nu depinde de aria suprafeței aparente de contact și nici de viteza relativă de alunecare.
  • Răspuns corect: b.

Item 2: Răspuns c (3 puncte)

  • Raportul dintre lucrul mecanic ΔL\Delta L și intervalul de timp Δt\Delta t definește puterea mecanică medie:
P=ΔLΔtP = \frac{\Delta L}{\Delta t}
  • În Sistemul Internațional, unitatea de măsură este:
[P]=[L][Δt]=Js=W (watt)[P] = \frac{[L]}{[\Delta t]} = \frac{\text{J}}{\text{s}} = \text{W}\ (\text{watt})
  • Răspuns corect: c.

Item 3: Răspuns a (3 puncte)

  • Energia potențială gravitațională a corpului în câmp gravitațional uniform este:
Ep=m⋅g⋅hE_p = m \cdot g \cdot h
  • Convertim masa în unități fundamentale S.I.: m=100 g=0,1 kgm = 100\text{ g} = 0,1\text{ kg}.
  • Calcul numeric:
Ep=0,1 kg⋅10 m/s2⋅2 m=2 JE_p = 0,1\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 2\text{ m} = 2\text{ J}
  • Răspuns corect: a.

Item 4: Răspuns d (3 puncte)

  • Din graficul F(x)F(x), forța este constantă pe întreg intervalul de la x=0x = 0 la x=10 mx = 10\text{ m}, având valoarea F=20 NF = 20\text{ N}.
  • Lucrul mecanic efectuat de o forță constantă paralelă cu direcția de mișcare este egal cu aria de sub graficul F(x)F(x):
L=F⋅Δx=20 N⋅10 m=200 JL = F \cdot \Delta x = 20\text{ N} \cdot 10\text{ m} = 200\text{ J}
  • Răspuns corect: d.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Legea lui Hooke exprimă proporționalitatea directă dintre efortul unitar σ=FS0\sigma = \frac{F}{S_0} și deformarea relativă ε=Δℓℓ0\varepsilon = \frac{\Delta\ell}{\ell_0}, factorul de proporționalitate fiind modulul de elasticitate longitudinal (modulul lui Young) EE:
FS0=E⋅Δℓℓ0\frac{F}{S_0} = E \cdot \frac{\Delta\ell}{\ell_0}
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

Un corp de masă m1=4 kgm_1 = 4\text{ kg} este așezat pe un plan înclinat cu unghiul α=30∘\alpha = 30^\circ față de orizontală, ca în figura alăturată. Corpul de masă m1m_1 este legat de un alt corp de masă m2m_2 prin intermediul unui fir inextensibil și de masă neglijabilă, trecut peste un scripete fără frecări și lipsit de inerție. Coeficientul de frecare la alunecare dintre corpul de masă m1m_1 și plan este μ1=123≅0,29\mu_1 = \frac{1}{2\sqrt{3}} \cong 0,29.

Sistemul de corpuri pe plan înclinat cu scripete

a. Reprezentați forțele care acționează asupra corpului de masă m2m_2.

b. Calculați valoarea masei m2m_2 a corpului atârnat, astfel încât acesta să coboare cu viteză constantă.

c. Se dezleagă corpul de masă m2m_2. Calculați accelerația corpului de masă m1m_1, lăsat liber pe planul înclinat.

d. Calculați, în condițiile punctului c., viteza atinsă de corpul de masă m1m_1 după Δt=2 s\Delta t = 2\text{ s} de la plecarea din repaus, considerând planul înclinat suficient de lung.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al II-lea

a. Reprezentarea forțelor care acționează asupra corpului m2m_2 (4 puncte)

  • Asupra corpului suspendat m2m_2 acționează două forțe coliniare pe direcție verticală:
    1. Greutatea corpului: G⃗2=m2g⃗\vec{G}_2 = m_2 \vec{g}, orientată vertical în jos;
    2. Tensiunea din fir: T⃗\vec{T}, orientată vertical în sus, de-a lungul firului de legătură.

Forțele care acționează asupra corpului suspendat

(4 puncte pentru reprezentarea corectă a celor două forțe)

b. Calculul masei m2m_2 pentru coborâre cu viteză constantă (4 puncte)

  • Dacă corpul m2m_2 coboară cu viteză constantă (v=ctv = \text{ct}), accelerația sistemului este nulă (a=0a = 0), iar corpul m1m_1 urcă uniform pe planul înclinat.
  • Forța de frecare la alunecare pe corpul m1m_1 este orientată în sens opus mișcării (în jos de-a lungul planului):
Ff=μ1⋅N1=μ1⋅m1gcos⁡αF_f = \mu_1 \cdot N_1 = \mu_1 \cdot m_1 g \cos\alpha

(1 punct)

  • Calcul numeric al forței de frecare:
Ff=123⋅4 kg⋅10 m/s2⋅32=10 NF_f = \frac{1}{2\sqrt{3}} \cdot 4\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot \frac{\sqrt{3}}{2} = 10\text{ N}
  • Condiția de echilibru dinamic al corpului m1m_1 de-a lungul planului înclinat (a=0a = 0):
T−m1gsin⁡α−Ff=0  ⟹  T=m1gsin⁡α+FfT - m_1 g \sin\alpha - F_f = 0 \implies T = m_1 g \sin\alpha + F_f

(1 punct)

T=4 kg⋅10 m/s2⋅0,5+10 N=20 N+10 N=30 NT = 4\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 0,5 + 10\text{ N} = 20\text{ N} + 10\text{ N} = 30\text{ N}
  • Condiția de echilibru pe verticală pentru corpul m2m_2:
T−m2g=0  ⟹  T=m2gT - m_2 g = 0 \implies T = m_2 g

(1 punct)

  • Valoarea masei m2m_2:
m2=Tg=30 N10 m/s2=3 kgm_2 = \frac{T}{g} = \frac{30\text{ N}}{10\text{ m/s}^2} = 3\text{ kg}

(1 punct pentru rezultatul final m2=3 kgm_2 = 3\text{ kg})

c. Accelerația corpului m1m_1 lăsat liber pe plan (3 puncte)

  • Prin dezlegarea corpului m2m_2, corpul m1m_1 este acționat pe direcția planului doar de componenta tangențială a greutății și de forța de frecare.
  • Componenta tangențială a greutății este:
G1t=m1gsin⁡α=4⋅10⋅0,5=20 NG_{1t} = m_1 g \sin\alpha = 4 \cdot 10 \cdot 0,5 = 20\text{ N}
  • Deoarece G1t=20 N>Ff=10 NG_{1t} = 20\text{ N} > F_f = 10\text{ N}, corpul coboară accelerat pe planul înclinat, forța de frecare fiind orientată în sus de-a lungul planului.
  • Aplicând principiul al doilea al dinamicii pe direcția mișcării de coborâre:
m1gsin⁡α−μ1m1gcos⁡α=m1a  ⟹  a=g(sin⁡α−μ1cos⁡α)m_1 g \sin\alpha - \mu_1 m_1 g \cos\alpha = m_1 a \implies a = g(\sin\alpha - \mu_1 \cos\alpha)

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
a=10⋅(0,5−123⋅32)=10⋅(0,5−0,25)=2,5 m/s2a = 10 \cdot \left(0,5 - \frac{1}{2\sqrt{3}} \cdot \frac{\sqrt{3}}{2}\right) = 10 \cdot (0,5 - 0,25) = 2,5\text{ m/s}^2

(1 punct pentru rezultatul final a=2,5 m/s2a = 2,5\text{ m/s}^2)

d. Viteza atinsă de corpul m1m_1 după Δt=2 s\Delta t = 2\text{ s} (4 puncte)

  • Mișcarea fiind rectilinie uniform accelerată, relația de legătură dintre accelerație, variația vitezei și intervalul de timp este:
a=ΔvΔta = \frac{\Delta v}{\Delta t}

(2 puncte)

  • Plecând din repaus (v0=0v_0 = 0), avem:
Δv=v−v0=v\Delta v = v - v_0 = v

(1 punct)

  • Calcul numeric:
v=a⋅Δt=2,5 m/s2⋅2 s=5 m/sv = a \cdot \Delta t = 2,5\text{ m/s}^2 \cdot 2\text{ s} = 5\text{ m/s}

(1 punct pentru rezultatul final v=5 m/sv = 5\text{ m/s})


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

Un corp de masă m=0,2 kgm = 0,2\text{ kg} este lăsat să alunece liber, din punctul A, situat la înălțimea h=0,45 mh = 0,45\text{ m} față de suprafața orizontală BD, ca în figura alăturată. Pe porțiunile AB și BC frecările sunt neglijabile. Se cunoaște lungimea porțiunii BC, d1=3 md_1 = 3\text{ m}. Când ajunge în punctul C, corpul pătrunde pe porțiunea CD, de lungime d2=1 md_2 = 1\text{ m}, de-a lungul căreia coeficientul de frecare dintre corp și suprafață este μ=0,4\mu = 0,4.

Traseul corpului pe porțiunile AB, BC și CD

Determinați:

a. energia potențială gravitațională a corpului atunci când acesta se află în punctul A;

b. lucrul mecanic efectuat de greutatea corpului din momentul în care acesta a fost lăsat liber și până în momentul în care ajunge în punctul C;

c. intervalul de timp în care corpul parcurge porțiunea BC;

d. viteza corpului la trecerea prin punctul D.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al III-lea

a. Energia potențială gravitațională a corpului în punctul A (4 puncte)

  • Raportat la nivelul de referință al planului orizontal BD (h=0h = 0), energia potențială gravitațională în punctul A este:
EpA=m⋅g⋅hE_{pA} = m \cdot g \cdot h

(3 puncte)

  • Calcul numeric:
EpA=0,2 kg⋅10 m/s2⋅0,45 m=0,9 JE_{pA} = 0,2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 0,45\text{ m} = 0,9\text{ J}

(1 punct pentru rezultatul final EpA=0,9 JE_{pA} = 0,9\text{ J})

b. Lucrul mecanic al greutății între punctele A și C (3 puncte)

  • Greutatea fiind o forță conservativă, lucrul său mecanic depinde exclusiv de diferența de nivel dintre poziția inițială și cea finală (hA−hC=h−0=hh_A - h_C = h - 0 = h):
LG=m⋅g⋅hL_G = m \cdot g \cdot h

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
LG=0,2 kg⋅10 m/s2⋅0,45 m=0,9 JL_G = 0,2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 0,45\text{ m} = 0,9\text{ J}

(1 punct pentru rezultatul final LG=0,9 JL_G = 0,9\text{ J})

c. Intervalul de timp pentru parcurgerea porțiunii BC (4 puncte)

  • Pe porțiunea AB frecările sunt neglijabile, aplicându-se conservarea energiei mecanice totale (EA=EBE_A = E_B):
EcB=EpAE_{cB} = E_{pA}

(1 punct)

  • Expresia energiei cinetice la baza planului (în punctul B):
EcB=mvB22E_{cB} = \frac{m v_B^2}{2}

(1 punct)

  • Calculăm viteza corpului în punctul B:
mvB22=0,9 J  ⟹  vB=2⋅0,90,2=9=3 m/s\frac{m v_B^2}{2} = 0,9\text{ J} \implies v_B = \sqrt{\frac{2 \cdot 0,9}{0,2}} = \sqrt{9} = 3\text{ m/s}
  • Pe porțiunea orizontală BC frecările sunt neglijabile, rezultanta forțelor pe orizontală este nulă, deci mișcarea este rectilinie uniformă cu viteza constantă v=vB=3 m/sv = v_B = 3\text{ m/s}. Intervalul de timp necesar este:
Δt=d1vB\Delta t = \frac{d_1}{v_B}

(1 punct)

  • Calcul numeric:
Δt=3 m3 m/s=1 s\Delta t = \frac{3\text{ m}}{3\text{ m/s}} = 1\text{ s}

(1 punct pentru rezultatul final Δt=1 s\Delta t = 1\text{ s})

d. Viteza corpului la trecerea prin punctul D (4 puncte)

  • Teorema variației energiei cinetice între punctele inițial și final (de la A la D):
ΔEcAD=LG+Lf\Delta E_{cAD} = L_G + L_f

(1 punct)

  • Energia cinetică inițială în A este nulă (vA=0v_A = 0), deci:
ΔEcAD=mvD22−0=mvD22\Delta E_{cAD} = \frac{m v_D^2}{2} - 0 = \frac{m v_D^2}{2}

(1 punct)

  • Lucrul mecanic al forței de frecare se exercită exclusiv pe porțiunea CD de lungime d2d_2:
Lf=−Ff⋅d2=−μ⋅m⋅g⋅d2L_f = -F_f \cdot d_2 = -\mu \cdot m \cdot g \cdot d_2

(1 punct)

  • Calcul numeric al lucrului mecanic al frecării:
Lf=−0,4⋅0,2 kg⋅10 m/s2⋅1 m=−0,8 JL_f = -0,4 \cdot 0,2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 1\text{ m} = -0,8\text{ J}
  • Egalând termenii din teorema variației energiei cinetice:
mvD22=LG+Lf=0,9 J−0,8 J=0,1 J\frac{m v_D^2}{2} = L_G + L_f = 0,9\text{ J} - 0,8\text{ J} = 0,1\text{ J} vD=2⋅0,1 J0,2 kg=1=1 m/sv_D = \sqrt{\frac{2 \cdot 0,1\text{ J}}{0,2\text{ kg}}} = \sqrt{1} = 1\text{ m/s}

(1 punct pentru rezultatul final vD=1 m/sv_D = 1\text{ m/s})


B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1N_A = 6,02 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1}, constanta gazelor ideale R=8,31 J/(mol⋅K)R = 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}). Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relația: p⋅V=νRTp \cdot V = \nu R T.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. O cantitate dată de gaz ideal este supusă unei transformări în cursul căreia presiunea gazului rămâne constantă, iar volumul gazului crește. De-a lungul acestei transformări:

  • a. lucrul mecanic efectuat de gaz este nul;
  • b. temperatura gazului crește;
  • c. gazul nu schimbă căldură cu exteriorul;
  • d. densitatea gazului rămâne constantă. (3p)

2. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, relația de definiție a căldurii specifice a unei substanțe este:

  • a. c=QΔTc = \frac{Q}{\Delta T}
  • b. c=QνΔTc = \frac{Q}{\nu \Delta T}
  • c. c=QmΔTc = \frac{Q}{m \Delta T}
  • d. c=QRΔTc = \frac{Q}{R \Delta T} (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice și ale unităților de măsură fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură în S.I. a mărimii fizice exprimate prin produsul p⋅ΔVp \cdot \Delta V este:

  • a. mol\text{mol}
  • b. J\text{J}
  • c. K\text{K}
  • d. kg\text{kg} (3p)

4. Un balon de sticlă conține o cantitate ν=5 mol\nu = 5\text{ mol} de gaz ideal. Numărul moleculelor de gaz din balon este:

  • a. 3,01⋅10243,01 \cdot 10^{24}
  • b. 1,2⋅10241,2 \cdot 10^{24}
  • c. 3,01⋅10233,01 \cdot 10^{23}
  • d. 1,2⋅10231,2 \cdot 10^{23} (3p)

5. O cantitate dată de gaz, considerat ideal, este supusă procesului termodinamic 1−2−3−41-2-3-4, reprezentat în coordonate V−TV-T în figura alăturată. Gazul ocupă volumul minim în starea:

Procesul termodinamic 1-2-3-4 în coordonate V-T

  • a. 1
  • b. 2
  • c. 3
  • d. 4 (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul I

Item 1: Răspuns b (3 puncte)

  • La presiune constantă (p=ctp = \text{ct}), procesul este o destindere izobară, guvernată de legea Gay-Lussac:
VT=ct  ⟹  V∼T\frac{V}{T} = \text{ct} \implies V \sim T
  • Deoarece volumul gazului crește (Vf>ViV_f > V_i), temperatura absolută TT trebuie să crească proporțional (Tf>TiT_f > T_i).
  • Răspuns corect: b.

Item 2: Răspuns c (3 puncte)

  • Căldura specifică cc reprezintă căldura necesară pentru a modifica temperatura unității de masă (1 kg1\text{ kg}) dintr-o substanță cu un grad:
c=Qm⋅ΔTc = \frac{Q}{m \cdot \Delta T}
  • Răspuns corect: c.

Item 3: Răspuns b (3 puncte)

  • Produsul p⋅ΔVp \cdot \Delta V exprimă lucrul mecanic efectuat de un gaz într-o transformare izobară.
  • În unități S.I.:
[p⋅ΔV]=[p]⋅[V]=Nm2⋅m3=N⋅m=J (joule)[p \cdot \Delta V] = [p] \cdot [V] = \frac{\text{N}}{\text{m}^2} \cdot \text{m}^3 = \text{N}\cdot\text{m} = \text{J}\ (\text{joule})
  • Răspuns corect: b.

Item 4: Răspuns a (3 puncte)

  • Numărul de molecule NN se obține multiplicând cantitatea de substanță ν\nu cu numărul lui Avogadro NAN_A:
N=ν⋅NA=5 mol⋅6,02⋅1023 mol−1=30,1⋅1023=3,01⋅1024N = \nu \cdot N_A = 5\text{ mol} \cdot 6,02 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1} = 30,1 \cdot 10^{23} = 3,01 \cdot 10^{24}
  • Răspuns corect: a.

Item 5: Răspuns d (3 puncte)

  • Pe diagrama în coordonate V−TV-T, volumul este citit direct pe axa ordonatelor.
  • Punctul cel mai coborât (cu ordonata cea mai mică) corespunde stării 4, unde gazul ocupă volumul minim.
  • Răspuns corect: d.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

Un mol de heliu (μ=4 g/mol\mu = 4\text{ g/mol}) se află închis într-un recipient cu pereți rigizi de volum V=8,31 dm3V = 8,31\text{ dm}^3. Încălzind gazul cu ΔT=300 K\Delta T = 300\text{ K}, presiunea acestuia crește de două ori. După încălzire, din recipient se consumă, pentru un experiment, 0,5 mol0,5\text{ mol} de gaz, temperatura gazului rămânând constantă în tot acest timp. Determinați:

a. temperatura inițială a gazului;

b. densitatea gazului în starea inițială;

c. masa de gaz consumată;

d. presiunea finală a gazului rămas în recipient.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al II-lea

a. Temperatura inițială a gazului (4 puncte)

  • Pereții recipientului fiind rigizi, volumul rămâne constant (V=ctV = \text{ct}), deci transformarea 1−21-2 este izocoră:
p1T1=p2T2\frac{p_1}{T_1} = \frac{p_2}{T_2}

(2 puncte)

  • Știind că presiunea se dublează (p2=2p1p_2 = 2 p_1) și că temperatura crește cu ΔT=300 K\Delta T = 300\text{ K} (T2−T1=ΔTT_2 - T_1 = \Delta T):
T2−T1=ΔT  ⟹  2T1−T1=ΔT  ⟹  T1=ΔTT_2 - T_1 = \Delta T \implies 2 T_1 - T_1 = \Delta T \implies T_1 = \Delta T

(1 punct)

  • Valoarea numerică a temperaturii inițiale:
T1=300 KT_1 = 300\text{ K}

(1 punct pentru rezultatul final T1=300 KT_1 = 300\text{ K})

b. Densitatea gazului în starea inițială (4 puncte)

  • Relația de definiție a densității este:
ρ=mV\rho = \frac{m}{V}

(2 puncte)

  • Masa inițială de heliu se calculează din numărul de moli și masa molară:
m=ν1⋅μ=1 mol⋅4 g/mol=4 g=4⋅10−3 kgm = \nu_1 \cdot \mu = 1\text{ mol} \cdot 4\text{ g/mol} = 4\text{ g} = 4 \cdot 10^{-3}\text{ kg}

(1 punct)

  • Convertim volumul în m3\text{m}^3: V=8,31 dm3=8,31⋅10−3 m3V = 8,31\text{ dm}^3 = 8,31 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3.
  • Calcul numeric:
ρ=4⋅10−3 kg8,31⋅10−3 m3=48,31 kg/m3≅0,48 kg/m3\rho = \frac{4 \cdot 10^{-3}\text{ kg}}{8,31 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3} = \frac{4}{8,31}\text{ kg/m}^3 \cong 0,48\text{ kg/m}^3

(1 punct pentru rezultatul final ρ≅0,48 kg/m3\rho \cong 0,48\text{ kg/m}^3)

c. Masa de gaz consumată (3 puncte)

  • Masa de gaz consumată Δm\Delta m este legată de numărul de moli consumați Δν=0,5 mol\Delta \nu = 0,5\text{ mol} prin masa molară a heliului:
Δm=Δν⋅μ\Delta m = \Delta \nu \cdot \mu

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
Δm=0,5 mol⋅4 g/mol=2 g\Delta m = 0,5\text{ mol} \cdot 4\text{ g/mol} = 2\text{ g}

(1 punct pentru rezultatul final Δm=2 g\Delta m = 2\text{ g})

d. Presiunea finală a gazului rămas în recipient (4 puncte)

  • În starea 2, temperatura a atins valoarea:
T2=T1+ΔT=300 K+300 K=600 KT_2 = T_1 + \Delta T = 300\text{ K} + 300\text{ K} = 600\text{ K}
  • Cantitatea de gaz rămasă în recipient după evacuarea a 0,5 mol0,5\text{ mol} este:
ν′=ν1−Δν=1 mol−0,5 mol=0,5 mol\nu' = \nu_1 - \Delta \nu = 1\text{ mol} - 0,5\text{ mol} = 0,5\text{ mol}

(1 punct)

  • Aplicând ecuația termică de stare a gazului ideal pentru gazul rămas la temperatura constantă T2T_2:
p3=ν′RT2Vp_3 = \frac{\nu' R T_2}{V}

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
p3=0,5 mol⋅8,31 J/(mol⋅K)⋅600 K8,31⋅10−3 m3=300⋅8,318,31⋅10−3=300⋅103 Pa=3⋅105 Pap_3 = \frac{0,5\text{ mol} \cdot 8,31\text{ J}/(\text{mol}\cdot\text{K}) \cdot 600\text{ K}}{8,31 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3} = \frac{300 \cdot 8,31}{8,31 \cdot 10^{-3}} = 300 \cdot 10^3\text{ Pa} = 3 \cdot 10^5\text{ Pa}

(1 punct pentru rezultatul final p3=3⋅105 Pap_3 = 3 \cdot 10^5\text{ Pa})


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

O cantitate ν=28,31 mol≅0,24 mol\nu = \frac{2}{8,31}\text{ mol} \cong 0,24\text{ mol} de gaz ideal monoatomic (CV=1,5RC_V = 1,5 R) efectuează transformarea ciclică reprezentată în coordonate p−Vp-V în figura alăturată. Temperatura gazului în starea 1 este T1=250 KT_1 = 250\text{ K}.

Transformarea ciclică în coordonate p-V

a. Calculați valoarea temperaturii gazului în starea 2.

b. Calculați valoarea lucrului mecanic schimbat de gaz cu mediul exterior în transformarea 2-3.

c. Determinați valoarea căldurii cedate de gaz în transformarea 3-4.

d. Reprezentați grafic transformarea ciclică în coordonate V−TV-T.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al III-lea

a. Temperatura gazului în starea 2 (3 puncte)

  • Din diagrama ciclului, transformarea 1−21-2 este o încălzire izocoră la volumul V1=V2V_1 = V_2, în care presiunea crește de la p1p_1 la p2=2p1p_2 = 2 p_1.
  • Aplicând legea transformării izocore:
T2=p2V2νR=2p1V1νR=2T1T_2 = \frac{p_2 V_2}{\nu R} = \frac{2 p_1 V_1}{\nu R} = 2 T_1

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
T2=2⋅250 K=500 KT_2 = 2 \cdot 250\text{ K} = 500\text{ K}

(1 punct pentru rezultatul final T2=500 KT_2 = 500\text{ K})

b. Lucrul mecanic în transformarea 2-3 (4 puncte)

  • Transformarea 2−32-3 este o destindere izobară la presiunea constantă p2=p3=2p1p_2 = p_3 = 2 p_1, de la volumul V2=V1V_2 = V_1 la volumul V3=2V1V_3 = 2 V_1.
  • Temperatura în starea 3 este:
T3=p3V3νR=2p1⋅2V1νR=4T1=4⋅250 K=1000 KT_3 = \frac{p_3 V_3}{\nu R} = \frac{2 p_1 \cdot 2 V_1}{\nu R} = 4 T_1 = 4 \cdot 250\text{ K} = 1000\text{ K}

(1 punct)

  • Lucrul mecanic efectuat de gaz într-o transformare izobară se exprimă prin:
L23=νR(T3−T2)L_{23} = \nu R (T_3 - T_2)

(2 puncte)

  • Înlocuind valorile numerice:
L23=(28,31 mol)⋅8,31Jmol⋅K⋅(1000 K−500 K)=2⋅500 J=1000 J=1 kJL_{23} = \left(\frac{2}{8,31}\text{ mol}\right) \cdot 8,31\frac{\text{J}}{\text{mol}\cdot\text{K}} \cdot (1000\text{ K} - 500\text{ K}) = 2 \cdot 500\text{ J} = 1000\text{ J} = 1\text{ kJ}

(1 punct pentru rezultatul final L23=1 kJL_{23} = 1\text{ kJ})

c. Căldura cedată de gaz în transformarea 3-4 (4 puncte)

  • Transformarea 3−43-4 este o răcire izocoră la volumul constant V3=V4=2V1V_3 = V_4 = 2 V_1, de la presiunea p3=2p1p_3 = 2 p_1 la p4=p1p_4 = p_1.
  • Temperatura în starea 4 este:
T4=p4V4νR=p1⋅2V1νR=2T1=500 KT_4 = \frac{p_4 V_4}{\nu R} = \frac{p_1 \cdot 2 V_1}{\nu R} = 2 T_1 = 500\text{ K}

(1 punct)

  • Căldura schimbată într-o transformare izocoră este:
Q34=νCV(T4−T3)Q_{34} = \nu C_V (T_4 - T_3)

(2 puncte)

  • Calcul numeric (CV=1,5RC_V = 1,5 R):
Q34=(28,31)⋅(1,5⋅8,31)⋅(500−1000)=3⋅(−500)=−1500 J=−1,5 kJQ_{34} = \left(\frac{2}{8,31}\right) \cdot (1,5 \cdot 8,31) \cdot (500 - 1000) = 3 \cdot (-500) = -1500\text{ J} = -1,5\text{ kJ}
  • Gazul cedează mediului exterior o căldură de ∣Q34∣=1,5 kJ|Q_{34}| = 1,5\text{ kJ} (semnul minus confirmă cedarea).

(1 punct pentru rezultatul final Q34=−1,5 kJQ_{34} = -1,5\text{ kJ})

d. Reprezentarea grafică a ciclului în coordonate V−TV-T (4 puncte)

  • Caracteristicile proceselor în coordonate V−TV-T:
    • 1→21 \to 2: izocoră la V=V1V = V_1, de la T1=250 KT_1 = 250\text{ K} la T2=500 KT_2 = 500\text{ K} (segment orizontal de încălzire spre dreapta);
    • 2→32 \to 3: izobară la p=2p1p = 2 p_1, pe dreapta V=νR2p1TV = \frac{\nu R}{2 p_1} T ce trece prin origine, crescând de la (500 K,V1)(500\text{ K}, V_1) la (1000 K,2V1)(1000\text{ K}, 2 V_1);
    • 3→43 \to 4: izocoră la V=2V1V = 2 V_1, de la T3=1000 KT_3 = 1000\text{ K} la T4=500 KT_4 = 500\text{ K} (segment orizontal de răcire spre stânga);
    • 4→14 \to 1: izobară la p=p1p = p_1, pe dreapta V=νRp1TV = \frac{\nu R}{p_1} T ce trece prin origine, coborând de la (500 K,2V1)(500\text{ K}, 2 V_1) la (250 K,V1)(250\text{ K}, V_1).

Transformarea ciclică în coordonate V-T

(4 puncte pentru reprezentarea corectă a ciclului în coordonate V-T)


C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Tensiunea la bornele porțiunii de circuit AB reprezentată în figura alăturată are valoarea U=18 VU = 18\text{ V}, iar intensitatea are sensul din figură. Se cunosc: E1=15 VE_1 = 15\text{ V}, E2=6 VE_2 = 6\text{ V}, r1=r2=1 Ωr_1 = r_2 = 1\ \Omega și I=1 AI = 1\text{ A}. Valoarea rezistenței electrice a rezistorului R este egală cu:

Porțiunea de circuit AB

  • a. 3 Ω3\ \Omega
  • b. 5 Ω5\ \Omega
  • c. 7 Ω7\ \Omega
  • d. 9 Ω9\ \Omega (3p)

2. Mărimea fizică a cărei unitate de măsură poate fi scrisă în forma W⋅m⋅A−2\text{W}\cdot\text{m}\cdot\text{A}^{-2} este:

  • a. energia electrică
  • b. tensiunea electrică
  • c. rezistența electrică
  • d. rezistivitatea electrică (3p)

3. Dependența de temperatură a rezistenței electrice a unui conductor cilindric este redată în figura alăturată. Se neglijează variația cu temperatura a dimensiunilor conductorului. Coeficientul termic al rezistivității materialului din care este confecționat conductorul are valoarea:

Graficul dependenței rezistenței electrice de temperatură

  • a. 0,005 K−10,005\text{ K}^{-1}
  • b. 0,002 K−10,002\text{ K}^{-1}
  • c. 0,0015 K−10,0015\text{ K}^{-1}
  • d. 0,0005 K−10,0005\text{ K}^{-1} (3p)

4. Un generator cu rezistența internă rr alimentează un consumator cu rezistența electrică RR, conectat la generator prin două fire conductoare identice. Rezistența electrică a unui fir conductor este RfR_f. Randamentul transferului de energie de la generator la consumator este egal cu:

  • a. RR+Rf+r\frac{R}{R + R_f + r}
  • b. R2Rf+r\frac{R}{2 R_f + r}
  • c. R+2RfR+2Rf+r\frac{R + 2 R_f}{R + 2 R_f + r}
  • d. RR+2Rf+r\frac{R}{R + 2 R_f + r} (3p)

5. Sensul convențional al curentului electric într-un circuit simplu este:

  • a. de la borna „–” la borna „+” în circuitul exterior sursei
  • b. de la borna „–” la borna „+” în circuitul interior sursei
  • c. de la borna „+” la borna „–” în circuitul interior sursei
  • d. același cu sensul deplasării electronilor în circuit. (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Aplicăm legea lui Ohm pentru o porțiune de circuit neomogenă între punctele A și B, parcursă de curentul II de la A la B:
VA−VB+∑E=I⋅∑RV_A - V_B + \sum E = I \cdot \sum R
  • În porțiunea AB, sursa E1E_1 este străbătută de la borna pozitivă spre cea negativă (contribuie cu +E1+E_1), iar sursa E2E_2 invers (contribuie cu −E2-E_2):
UAB−(E1−E2)=I(R+r1+r2)U_{AB} - (E_1 - E_2) = I(R + r_1 + r_2)
  • Înlocuim datele numerice:
18 V−(15 V−6 V)=1 A⋅(R+1 Ω+1 Ω)18\text{ V} - (15\text{ V} - 6\text{ V}) = 1\text{ A} \cdot (R + 1\ \Omega + 1\ \Omega) 18−9=R+2  ⟹  9=R+2  ⟹  R=7 Ω18 - 9 = R + 2 \implies 9 = R + 2 \implies R = 7\ \Omega
  • Răspuns corect: c.

Item 2: Răspuns d (3 puncte)

  • Analizăm unitatea de măsură pas cu pas folosind definiția puterii prin efect Joule (P=R⋅I2P = R \cdot I^2):
[W⋅A−2]=[W][A2]=Ω[\text{W}\cdot\text{A}^{-2}] = \frac{[\text{W}]}{[\text{A}^2]} = \Omega
  • Înmulțind cu metrul obținem:
[W⋅m⋅A−2]=Ω⋅m[\text{W}\cdot\text{m}\cdot\text{A}^{-2}] = \Omega \cdot \text{m}
  • Unitatea Ω⋅m\Omega \cdot \text{m} este unitatea de măsură în S.I. a rezistivității electrice ρ\rho.
  • Răspuns corect: d.

Item 3: Răspuns a (3 puncte)

  • Dependența de temperatură a rezistenței este dată de relația:
R(t)=R0(1+αt)R(t) = R_0 (1 + \alpha t)
  • Din graficul R(t)R(t) citim:
    • La t0=0∘Ct_0 = 0^\circ\text{C}, rezistența este R0=100 ΩR_0 = 100\ \Omega;
    • La t=100∘Ct = 100^\circ\text{C}, rezistența este R=150 ΩR = 150\ \Omega.
  • Coeficientul termic al rezistivității este:
α=R−R0R0⋅Δt=150 Ω−100 Ω100 Ω⋅100 K=5010000 K−1=0,005 K−1\alpha = \frac{R - R_0}{R_0 \cdot \Delta t} = \frac{150\ \Omega - 100\ \Omega}{100\ \Omega \cdot 100\text{ K}} = \frac{50}{10000}\text{ K}^{-1} = 0,005\text{ K}^{-1}
  • Răspuns corect: a.

Item 4: Răspuns d (3 puncte)

  • Rezistența circuitului exterior generatorului este formată din rezistența consumatorului RR în serie cu cele două fire de legătură (Rf+Rf=2RfR_f + R_f = 2 R_f): Rext=R+2RfR_{\text{ext}} = R + 2 R_f.
  • Puterea utilă dezvoltată exclusiv pe consumatorul RR este Pu=I2⋅RP_u = I^2 \cdot R.
  • Puterea totală generată de sursă este Ptot=E⋅I=I2(R+2Rf+r)P_{\text{tot}} = E \cdot I = I^2(R + 2 R_f + r).
  • Randamentul transferului util de energie către consumator este:
η=PuPtot=I2RI2(R+2Rf+r)=RR+2Rf+r\eta = \frac{P_u}{P_{\text{tot}}} = \frac{I^2 R}{I^2 (R + 2 R_f + r)} = \frac{R}{R + 2 R_f + r}
  • Răspuns corect: d.

Item 5: Răspuns b (3 puncte)

  • Prin convenție istorică, sensul curentului electric exterior sursei este de la borna pozitivă (+) spre cea negativă (–).
  • În interiorul sursei, pentru a asigura continuitatea circuitului închis, purtătorii de sarcină sunt deplasați de către forțele de natură neelectrostatică de la borna negativă (–) la borna pozitivă (+).
  • Răspuns corect: b.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

Un consumator C este alcătuit din două rezistoare identice, având fiecare rezistența electrică RR, grupate în paralel. Consumatorul este legat în serie cu un alt rezistor având rezistența R1=2RR_1 = 2 R. La bornele circuitului astfel format se aplică tensiunea UU. Tensiunea la bornele consumatorului C este UC=17,5 VU_C = 17,5\text{ V}, iar R+R1=75 ΩR + R_1 = 75\ \Omega.

a. Calculați valoarea rezistenței echivalente a circuitului.

b. Calculați valoarea tensiunii aplicate UU.

c. Calculați intensitatea curentului electric printr-un rezistor al consumatorului C.

d. Rezistorul având rezistența R1R_1 este confecționat dintr-un fir conductor având aria secțiunii transversale S=1,0 mm2S = 1,0\text{ mm}^2. Rezistivitatea electrică a materialului din care este confecționat rezistorul este ρ=5,0⋅10−6 Ω⋅m\rho = 5,0 \cdot 10^{-6}\ \Omega\cdot\text{m}. Calculați lungimea firului conductor.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al II-lea

a. Rezistența echivalentă a circuitului (4 puncte)

  • Rezistența echivalentă a grupării în paralel a celor două rezistoare identice RR din consumatorul C este:
RC=R2R_C = \frac{R}{2}

(1 punct)

  • Din relațiile din enunț (R1=2RR_1 = 2 R și R+R1=75 ΩR + R_1 = 75\ \Omega):
R+2R=75 Ω  ⟹  3R=75 Ω  ⟹  R=25 ΩR + 2 R = 75\ \Omega \implies 3 R = 75\ \Omega \implies R = 25\ \Omega
  • Rezistența R1R_1 este:
R1=2⋅25 Ω=50 ΩR_1 = 2 \cdot 25\ \Omega = 50\ \Omega

(1 punct pentru determinarea rezistențelor R=25 ΩR = 25\ \Omega și R1=50 ΩR_1 = 50\ \Omega)

  • Rezistența echivalentă a consumatorului C:
RC=25 Ω2=12,5 ΩR_C = \frac{25\ \Omega}{2} = 12,5\ \Omega
  • Rezistența echivalentă a întregului circuit serie (Re=RC+R1R_e = R_C + R_1):
Re=RC+R1R_e = R_C + R_1

(1 punct)

  • Calcul numeric:
Re=12,5 Ω+50 Ω=62,5 ΩR_e = 12,5\ \Omega + 50\ \Omega = 62,5\ \Omega

(1 punct pentru rezultatul final Re=62,5 ΩR_e = 62,5\ \Omega)

b. Valoarea tensiunii aplicate UU (3 puncte)

  • Intensitatea curentului principal prin circuit se determină din legea lui Ohm pe consumatorul C:
UC=I⋅RC  ⟹  I=UCRC=17,5 V12,5 Ω=1,4 AU_C = I \cdot R_C \implies I = \frac{U_C}{R_C} = \frac{17,5\text{ V}}{12,5\ \Omega} = 1,4\text{ A}

(1 punct)

  • Tensiunea totală la bornele întregului circuit este:
U=I⋅ReU = I \cdot R_e

(1 punct)

  • Calcul numeric:
U=1,4 A⋅62,5 Ω=87,5 VU = 1,4\text{ A} \cdot 62,5\ \Omega = 87,5\text{ V}

(1 punct pentru rezultatul final U=87,5 VU = 87,5\text{ V})

c. Curentul printr-un rezistor al consumatorului C (4 puncte)

  • Cele două rezistoare fiind legate în paralel la tensiunea UCU_C, intensitatea curentului printr-un singur rezistor este:
I′=UCRI' = \frac{U_C}{R}

(3 puncte)

  • Calcul numeric:
I′=17,5 V25 Ω=0,7 AI' = \frac{17,5\text{ V}}{25\ \Omega} = 0,7\text{ A}

(1 punct pentru rezultatul final I′=0,7 AI' = 0,7\text{ A})

d. Lungimea firului rezistorului R1R_1 (4 puncte)

  • Expresia rezistenței electrice în funcție de parametrii geometrici și de material:
R1=ρ⋅ℓS  ⟹  ℓ=R1⋅SρR_1 = \rho \cdot \frac{\ell}{S} \implies \ell = \frac{R_1 \cdot S}{\rho}

(3 puncte)

  • Transformăm aria secțiunii în m2\text{m}^2: S=1,0 mm2=1,0⋅10−6 m2S = 1,0\text{ mm}^2 = 1,0 \cdot 10^{-6}\text{ m}^2.
  • Calcul numeric:
ℓ=50 Ω⋅1,0⋅10−6 m25,0⋅10−6 Ω⋅m=10 m\ell = \frac{50\ \Omega \cdot 1,0 \cdot 10^{-6}\text{ m}^2}{5,0 \cdot 10^{-6}\ \Omega\cdot\text{m}} = 10\text{ m}

(1 punct pentru rezultatul final ℓ=10 m\ell = 10\text{ m})


Subiectul al III-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

În circuitul electric prezentat în figura alăturată generatorul electric are tensiunea electromotoare E=11 VE = 11\text{ V} și rezistența interioară r=1,5 Ωr = 1,5\ \Omega, iar cele două becuri au rezistențele electrice Rb1=3,0 ΩR_{b1} = 3,0\ \Omega și Rb2=5,0 ΩR_{b2} = 5,0\ \Omega. Intensitatea curentului electric indicată de ampermetrul ideal (RA≅0 ΩR_A \cong 0\ \Omega) este IA=1,0 AI_A = 1,0\text{ A}, iar cele două becuri din circuit funcționează la parametri nominali.

Schema circuitului electric cu becuri și ampermetru

Determinați:

a. puterea nominală a becului cu rezistența electrică Rb1R_{b1};

b. energia electrică consumată de cele două becuri în timpul Δt=1 minut\Delta t = 1\text{ minut};

c. puterea absorbită de rezistența interioară a generatorului;

d. puterea electrică dezvoltată de rezistorul RR.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al III-lea

a. Puterea nominală a primului bec (3 puncte)

  • Becurile funcționând la parametri nominali pe ramura lor serie, curentul nominal este curentul măsurat de ampermetru, IA=1,0 AI_A = 1,0\text{ A}.
  • Puterea nominală a becului cu rezistența Rb1R_{b1} este:
Pn1=Rb1⋅IA2P_{n1} = R_{b1} \cdot I_A^2

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
Pn1=3,0 Ω⋅(1,0 A)2=3 WP_{n1} = 3,0\ \Omega \cdot (1,0\text{ A})^2 = 3\text{ W}

(1 punct pentru rezultatul final Pn1=3 WP_{n1} = 3\text{ W})

b. Energia consumată de cele două becuri în Δt=1 minut\Delta t = 1\text{ minut} (4 puncte)

  • Rezistența echivalentă a ramurii celor două becuri legate în serie:
R12=Rb1+Rb2=3,0 Ω+5,0 Ω=8,0 ΩR_{12} = R_{b1} + R_{b2} = 3,0\ \Omega + 5,0\ \Omega = 8,0\ \Omega

(1 punct)

  • Energia electrică consumată de ramura celor două becuri în intervalul Δt=60 s\Delta t = 60\text{ s}:
W12=R12⋅IA2⋅ΔtW_{12} = R_{12} \cdot I_A^2 \cdot \Delta t

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
W12=8,0 Ω⋅(1,0 A)2⋅60 s=480 J=0,48 kJW_{12} = 8,0\ \Omega \cdot (1,0\text{ A})^2 \cdot 60\text{ s} = 480\text{ J} = 0,48\text{ kJ}

(1 punct pentru rezultatul final W12=0,48 kJW_{12} = 0,48\text{ kJ})

c. Puterea absorbită de rezistența interioară a generatorului (4 puncte)

  • Tensiunea la bornele grupării în paralel a ramurilor este egală cu tensiunea pe ramura becurilor:
U=IA⋅R12=1,0 A⋅8,0 Ω=8 VU = I_A \cdot R_{12} = 1,0\text{ A} \cdot 8,0\ \Omega = 8\text{ V}
  • Căderea de tensiune în interiorul generatorului este u=E−Uu = E - U:
E=Itotr+IAR12  ⟹  Itot=E−IAR12rE = I_{\text{tot}} r + I_A R_{12} \implies I_{\text{tot}} = \frac{E - I_A R_{12}}{r}

(2 puncte)

  • Calculul intensității curentului total prin sursă:
Itot=11 V−8 V1,5 Ω=3 V1,5 Ω=2,0 AI_{\text{tot}} = \frac{11\text{ V} - 8\text{ V}}{1,5\ \Omega} = \frac{3\text{ V}}{1,5\ \Omega} = 2,0\text{ A}
  • Puterea absorbită de rezistența internă rr:
Pint=r⋅Itot2P_{\text{int}} = r \cdot I_{\text{tot}}^2

(1 punct)

  • Calcul numeric:
Pint=1,5 Ω⋅(2,0 A)2=1,5⋅4=6 WP_{\text{int}} = 1,5\ \Omega \cdot (2,0\text{ A})^2 = 1,5 \cdot 4 = 6\text{ W}

(1 punct pentru rezultatul final Pint=6 WP_{\text{int}} = 6\text{ W})

d. Puterea electrică dezvoltată de rezistorul RR (4 puncte)

  • Conform primei teoreme a lui Kirchhoff în nodul de ramificare:
IR=Itot−IAI_R = I_{\text{tot}} - I_A

(1 punct)

IR=2,0 A−1,0 A=1,0 AI_R = 2,0\text{ A} - 1,0\text{ A} = 1,0\text{ A}
  • Tensiunea la bornele rezistorului RR este identică cu tensiunea pe ramura becurilor (UR=UU_R = U):
UR=IA⋅R12=8 VU_R = I_A \cdot R_{12} = 8\text{ V}

(1 punct)

  • Puterea electrică dezvoltată pe rezistorul RR se calculează prin:
PR=UR⋅IRP_R = U_R \cdot I_R

(1 punct)

  • Calcul numeric:
PR=8 V⋅1,0 A=8 WP_R = 8\text{ V} \cdot 1,0\text{ A} = 8\text{ W}

(1 punct pentru rezultatul final PR=8 WP_R = 8\text{ W})


D. OPTICĂ

Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, constanta Planck h=6,6⋅10−34 J⋅sh = 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Simbolurile mărimilor fizice şi ale unităților de măsură fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură în S.I. a mărimii exprimate prin produsul h⋅ν⋅c−1h \cdot \nu \cdot c^{-1} poate fi scrisă în forma:

  • a. J⋅s⋅m−1\text{J}\cdot\text{s}\cdot\text{m}^{-1}
  • b. J⋅s⋅m−2\text{J}\cdot\text{s}\cdot\text{m}^{-2}
  • c. J⋅s−1⋅m\text{J}\cdot\text{s}^{-1}\cdot\text{m}
  • d. J⋅s⋅m\text{J}\cdot\text{s}\cdot\text{m} (3p)

2. Imaginea unui obiect real într-o oglindă plană este întotdeauna:

  • a. reală, dreaptă
  • b. virtuală, dreaptă
  • c. reală, mărită
  • d. virtuală, micșorată (3p)

3. Două lentile subțiri având convergențele C1=2 m−1C_1 = 2\text{ m}^{-1}, respectiv C2=4 m−1C_2 = 4\text{ m}^{-1}, formează un sistem optic centrat, astfel încât orice rază de lumină care intră în sistem paralel cu axa optică principală iese din acesta tot paralel cu axa optică principală. Distanța dintre lentile este:

  • a. 75 cm75\text{ cm}
  • b. 60 cm60\text{ cm}
  • c. 40 cm40\text{ cm}
  • d. 20 cm20\text{ cm} (3p)

4. Un sistem optic este format din 2 lentile alipite (acolate). Distanța focală a primei lentile este f1f_1, iar convergența celei de-a doua lentile este C2C_2. Convergența CC a sistemului este:

  • a. C=f1+C2C = f_1 + C_2
  • b. C=1f1+C2C = \frac{1}{f_1 + C_2}
  • c. C=1f1+C2C = \frac{1}{f_1} + C_2
  • d. C=C2f1C = \frac{C_2}{f_1} (3p)

5. Energia cinetică maximă a electronilor extrași prin efect fotoelectric extern depinde de frecvența radiației incidente conform graficului din figura alăturată. În aceste condiții, lucrul mecanic de extracție a electronilor este de aproximativ:

Graficul dependenței energiei cinetice maxime de frecvență

  • a. 0,7⋅10−19 J0,7 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • b. 3,4⋅10−19 J3,4 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • c. 4,9⋅10−19 J4,9 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • d. 9,2⋅10−19 J9,2 \cdot 10^{-19}\text{ J} (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • Produsul h⋅νh \cdot \nu reprezintă energia fotonului ([hν]=J[h\nu] = \text{J}), iar cc este viteza de propagare ([c]=m/s[c] = \text{m/s}):
[hνc]=[hν][c]=Jm⋅s−1=J⋅s⋅m−1\left[\frac{h\nu}{c}\right] = \frac{[h\nu]}{[c]} = \frac{\text{J}}{\text{m}\cdot\text{s}^{-1}} = \text{J}\cdot\text{s}\cdot\text{m}^{-1}
  • Această mărime reprezintă impulsul fotonului: p=hνc=hλp = \frac{h\nu}{c} = \frac{h}{\lambda}.
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns b (3 puncte)

  • Conform legilor reflexiei pe suprafețe plane, imaginea unui obiect real într-o oglindă plană se formează la intersecția prelungirilor razelor reflectate, fiind simetrică față de planul oglinzii.
  • Prin urmare, imaginea este întotdeauna virtuală, dreaptă și de aceeași dimensiune cu obiectul.
  • Răspuns corect: b.

Item 3: Răspuns a (3 puncte)

  • Sistemul optic afocal transformă un fascicul paralel incident într-un fascicul paralel emergent. Pentru aceasta, focarul imagine al primei lentile trebuie să coincidă cu focarul obiect al celei de-a doua lentile:
d=f1+f2d = f_1 + f_2
  • Calculăm distanțele focale ale celor două lentile convergente:
f1=1C1=12 m−1=0,5 m=50 cmf_1 = \frac{1}{C_1} = \frac{1}{2\text{ m}^{-1}} = 0,5\text{ m} = 50\text{ cm} f2=1C2=14 m−1=0,25 m=25 cmf_2 = \frac{1}{C_2} = \frac{1}{4\text{ m}^{-1}} = 0,25\text{ m} = 25\text{ cm}
  • Distanța dintre lentile este:
d=50 cm+25 cm=75 cmd = 50\text{ cm} + 25\text{ cm} = 75\text{ cm}
  • Răspuns corect: a.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Teorema adunării convergențelor pentru lentile subțiri alipite (acolate) stabilește că:
C=C1+C2C = C_1 + C_2
  • Deoarece convergența primei lentile este C1=1f1C_1 = \frac{1}{f_1}, formula devine:
C=1f1+C2C = \frac{1}{f_1} + C_2
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns b (3 puncte)

  • Ecuația fotoelectrică a lui Einstein este:
Ecmax⁡=hν−LextE_{c\max} = h\nu - L_{\text{ext}}
  • Frecvența de prag ν0\nu_0 corespunde stării în care energia cinetică maximă este nulă (Ecmax⁡=0E_{c\max} = 0), moment în care:
Lext=h⋅ν0L_{\text{ext}} = h \cdot \nu_0
  • Din grafic, intersecția cu axa frecvențelor se află la ν0≅5,15⋅1014 Hz\nu_0 \cong 5,15 \cdot 10^{14}\text{ Hz}, rezultând:
Lext≅6,6⋅10−34 J⋅s⋅5,15⋅1014 s−1≅3,4⋅10−19 JL_{\text{ext}} \cong 6,6 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s} \cdot 5,15 \cdot 10^{14}\text{ s}^{-1} \cong 3,4 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • Răspuns corect: b.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

Un obiect luminos liniar este situat la 0,80 m0,80\text{ m} în fața unei lentile subțiri convergente cu distanța focală f=16,0 cmf = 16,0\text{ cm}, perpendicular pe axa optică principală a lentilei. Imaginea se formează pe un ecran aflat de cealaltă parte a lentilei.

a. Realizați un desen în care să evidențiați construcția imaginii prin lentilă.

b. Calculați convergența lentilei.

c. Calculați distanța dintre centrul optic al lentilei și imaginea obiectului prin lentilă.

d. Calculați mărirea liniară transversală și precizați dacă imaginea este reală sau virtuală, dreaptă sau răsturnată, mărită sau micșorată.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al II-lea

a. Construcția imaginii prin lentilă (4 puncte)

  • Obiectul real fiind situat dincolo de dublul distanței focale (∣x1∣=80 cm>2f=32 cm|x_1| = 80\text{ cm} > 2f = 32\text{ cm}), imaginea se construiește trasând două raze luminoase caracteristice din vârful B al obiectului:
    1. O rază paralelă cu axa optică principală, care după refracție trece prin focarul imagine F′F';
    2. O rază care trece prin centrul optic OO, continuându-și drumul nedeviată.
  • Intersecția acestor raze determină vârful B′B' al imaginii reale.

Construcția imaginii prin lentilă convergentă

(4 puncte pentru construcția geometrică corectă)

b. Convergența lentilei (3 puncte)

  • Convergența unei lentile este inversul distanței focale exprimate în metri:
C=1fC = \frac{1}{f}

(2 puncte)

  • Convertim distanța focală în metri: f=16,0 cm=0,16 mf = 16,0\text{ cm} = 0,16\text{ m}.
  • Calcul numeric:
C=10,16 m=6,25 m−1C = \frac{1}{0,16\text{ m}} = 6,25\text{ m}^{-1}

(1 punct pentru rezultatul final C=6,25 m−1C = 6,25\text{ m}^{-1})

c. Distanța de la centrul optic la imagine (4 puncte)

  • Formula fundamentală a lentilelor subțiri în convenția carteziană de semne:
1x2−1x1=1f\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f}

(3 puncte)

  • Obiectul fiind situat la 0,80 m0,80\text{ m} în fața lentilei, coordonata sa este x1=−80 cm=−0,80 mx_1 = -80\text{ cm} = -0,80\text{ m}, iar distanța focală este f=+16 cm=+0,16 mf = +16\text{ cm} = +0,16\text{ m}.
  • Exprimăm 1x2\frac{1}{x_2}:
1x2=1f+1x1=116−180=5−180=480=120 cm−1\frac{1}{x_2} = \frac{1}{f} + \frac{1}{x_1} = \frac{1}{16} - \frac{1}{80} = \frac{5 - 1}{80} = \frac{4}{80} = \frac{1}{20}\text{ cm}^{-1} x2=20 cm=0,2 mx_2 = 20\text{ cm} = 0,2\text{ m}

(1 punct pentru rezultatul final x2=0,2 mx_2 = 0,2\text{ m})

d. Mărirea liniară transversală și caracteristicile imaginii (4 puncte)

  • Mărirea liniară transversală este definită prin raportul coordonatelor:
β=x2x1=20 cm−80 cm=−14=−0,25\beta = \frac{x_2}{x_1} = \frac{20\text{ cm}}{-80\text{ cm}} = -\frac{1}{4} = -0,25

(1 punct)

  • Natura imaginii: Deoarece x2>0x_2 > 0 (razele refractate converg efectiv pe ecran), imaginea este reală. (1 punct)
  • Orientarea imaginii: Deoarece β<0\beta < 0, imaginea este răsturnată. (1 punct)
  • Dimensiunea imaginii: Deoarece ∣β∣=0,25<1|\beta| = 0,25 < 1, imaginea este micșorată. (1 punct)

Subiectul al III-lea (15 puncte)

Rezolvați următoarea problemă:

Pe fundul unui vas paralelipipedic având înălțimea h=17,3 cmh = 17,3\text{ cm}, umplut cu un lichid transparent cu indicele de refracție n=2n = \sqrt{2}, se află o oglindă plană. O rază de lumină, care vine din aer, cade pe suprafața lichidului sub unghiul de incidență i=45∘i = 45^\circ și intră în lichid. După reflexia pe oglinda de pe fundul vasului raza de lumină se reîntoarce la suprafața de separație lichid-aer și iese în aer. Se cunoaște indicele de refracție al aerului, n0=1n_0 = 1.

a. Determinați valoarea vitezei de propagare a luminii în lichid.

b. Realizați un desen în care să ilustrați mersul razei de lumină prin aer și prin lichid.

c. Calculați unghiul de refracție al razei de lumină la intrarea în lichid.

d. Determinați distanța dintre punctul în care lumina intră în lichid și punctul în care lumina iese din lichid.

⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al III-lea

a. Viteza de propagare a luminii în lichid (3 puncte)

  • Indicele absolut de refracție al mediului reprezintă raportul dintre viteza luminii în vid cc și viteza de fază vv în mediul respectiv:
n=cv  ⟹  v=cnn = \frac{c}{v} \implies v = \frac{c}{n}

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
v=3⋅108 m/s2=322⋅108 m/s≅2,12⋅108 m/s≅2,1⋅108 m/sv = \frac{3 \cdot 10^8\text{ m/s}}{\sqrt{2}} = \frac{3 \sqrt{2}}{2} \cdot 10^8\text{ m/s} \cong 2,12 \cdot 10^8\text{ m/s} \cong 2,1 \cdot 10^8\text{ m/s}

(1 punct pentru rezultatul final v≅2,1⋅108 m/sv \cong 2,1 \cdot 10^8\text{ m/s})

b. Mersul razei de lumină prin aer și lichid (4 puncte)

  • Raza incidentă pătrunde din aer în lichid în punctul I1I_1 sub unghiul i=45∘i = 45^\circ, se refractă spre normală la unghiul r=30∘r = 30^\circ, atinge oglinda plană de pe fund în punctul OO, se reflectă simetric sub același unghi de 30∘30^\circ, atinge suprafața liberă în punctul I2I_2 și se refractă în aer sub unghiul de emergență i′=45∘i' = 45^\circ.

Mersul razei de lumină prin lichid cu reflexie pe oglinda de pe fund

(4 puncte pentru realizarea corectă a desenului)

c. Unghiul de refracție la intrarea în lichid (4 puncte)

  • Conform legii a doua a refracției (legea Snell-Descartes):
n0sin⁡i=nsin⁡r  ⟹  sin⁡isin⁡r=nn0n_0 \sin i = n \sin r \implies \frac{\sin i}{\sin r} = \frac{n}{n_0}

(2 puncte)

  • Înlocuind valorile numerice:
1⋅sin⁡45∘=2⋅sin⁡r  ⟹  22=2⋅sin⁡r1 \cdot \sin 45^\circ = \sqrt{2} \cdot \sin r \implies \frac{\sqrt{2}}{2} = \sqrt{2} \cdot \sin r sin⁡r=12\sin r = \frac{1}{2}

(1 punct)

  • Valoarea unghiului de refracție:
r=30∘r = 30^\circ

(1 punct pentru rezultatul final r=30∘r = 30^\circ)

d. Distanța dintre punctele de intrare și ieșire (4 puncte)

  • Considerăm triunghiul dreptunghic format de normală, raza refractată și suprafața fundului vasului. Deplasarea orizontală a razei de la intrare (I1I_1) până la punctul de reflexie (OO) este:
tg⁡r=xh  ⟹  x=h⋅tg⁡r\operatorname{tg} r = \frac{x}{h} \implies x = h \cdot \operatorname{tg} r

(2 puncte)

  • Calcul numeric al semidistanței xx (știind tg⁡30∘=13≅11,73\operatorname{tg} 30^\circ = \frac{1}{\sqrt{3}} \cong \frac{1}{1,73} și h=17,3 cmh = 17,3\text{ cm}):
x=17,3 cm⋅13≅17,31,73 cm=10 cmx = 17,3\text{ cm} \cdot \frac{1}{\sqrt{3}} \cong \frac{17,3}{1,73}\text{ cm} = 10\text{ cm}
  • Datorită simetriei perfecte a fenomenului de reflexie pe oglinda plană orizontală, distanța totală dd dintre punctul de intrare I1I_1 și punctul de ieșire I2I_2 este:
d=2xd = 2 x

(1 punct)

  • Calcul final:
d=2⋅10 cm=20 cmd = 2 \cdot 10\text{ cm} = 20\text{ cm}

(1 punct pentru rezultatul final d=20 cmd = 20\text{ cm})