BACEduHub
fizicaTehnologicăAnul 2021Sesiunea August

Bacalaureat 2021 - Fizică Tehnologic (Sesiunea August)

Notă generală: Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Sunt obligatorii toate subiectele din două arii tematice alese de candidat dintre cele patru prevăzute de programă: A. MECANICĂ, B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ, C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU, D. OPTICĂ.


A. MECANICĂ

Se consideră accelerația gravitațională g=10 m/s2g = 10\text{ m/s}^2.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Dacă un corp este tractat în sus de-a lungul unei pante, pe o traiectorie rectilinie, astfel încât modulul vitezei corpului este constant în timp, atunci:

  • a. rezultanta tuturor forțelor care acționează asupra corpului este nenulă și orientată în sensul vitezei;
  • b. energia cinetică a corpului este constantă în timp; (3p)
  • c. energia mecanică totală a corpului este constantă în timp;
  • d. accelerația corpului este egală cu accelerația gravitațională.

2. Sub acțiunea unei forțe FF, un corp aflat în mișcare rectilinie are la un moment dat viteza vv și accelerația aa. Forța acționează pe direcția și în sensul deplasării. Puterea mecanică momentană dezvoltată de forța FF este:

  • a. P=FaP = \frac{F}{a}
  • b. P=FvP = \frac{F}{v}
  • c. P=F⋅aP = F \cdot a
  • d. P=F⋅vP = F \cdot v (3p)

3. Simbolurile mărimilor fizice şi ale unităţilor de măsură fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură a mărimii exprimate prin raportul dΔt\frac{d}{\Delta t} este:

  • a. m\text{m}
  • b. J\text{J}
  • c. W\text{W}
  • d. m/s\text{m/s} (3p)

4. Un fir elastic are constanta elastică k=200 N/mk = 200\text{ N/m}. Sub acțiunea unei forțe deformatoare F=8 NF = 8\text{ N}, firul se alungește cu:

  • a. 8 cm8\text{ cm}
  • b. 6 cm6\text{ cm}
  • c. 4 cm4\text{ cm} (3p)
  • d. 1 cm1\text{ cm}

5. Un corp se deplasează rectiliniu, în lungul axei OxOx, sub acțiunea unei forțe orientate pe direcția și în sensul mișcării. Modulul forței depinde de coordonata corpului conform graficului din figura alăturată. Lucrul mecanic efectuat de forță la deplasarea corpului între coordonatele 0 m0\text{ m} și 6 m6\text{ m} este:

Graficul forței în funcție de coordonată

  • a. 36 J36\text{ J} (3p)
  • b. 90 J90\text{ J}
  • c. 117 J117\text{ J}
  • d. 180 J180\text{ J}
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul I

Item 1: Răspuns b (3 puncte)

  • Energia cinetică a unui corp de masă mm aflat în mișcare cu viteza vv este dată de formula:
Ec=mv22E_c = \frac{m v^2}{2}
  • Întrucât mișcarea are loc cu viteză constantă în modul (v=constantv = \text{constant}), rezultă că energia cinetică se conservă în timp (Ec=constantE_c = \text{constant}).
  • Observație didactică: Rezultanta tuturor forțelor este nulă conform principiului I al mecanicii (viteza fiind constantă, accelerația este zero), iar energia potențială crește pe măsură ce corpul urcă, deci energia mecanică totală crește prin lucrul mecanic al forței de tracțiune.
  • Răspuns corect: b.

Item 2: Răspuns d (3 puncte)

  • Puterea mecanică momentană dezvoltată de o forță F⃗\vec{F} aplicată unui corp ce se deplasează cu viteza instantanee v⃗\vec{v} este definită prin produsul scalar:
P=F⃗⋅v⃗P = \vec{F} \cdot \vec{v}
  • Forța acționând pe direcția și în sensul deplasării, unghiul dintre vectori este α=0∘\alpha = 0^\circ (iar cos⁡0∘=1\cos 0^\circ = 1), obținând:
P=F⋅vP = F \cdot v
  • Răspuns corect: d.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Mărimea dd reprezintă distanța parcursă (sau modulul deplasării), măsurată în metri (m\text{m}), iar Δt\Delta t reprezintă durata intervalului de timp, măsurată în secunde (s\text{s}).
  • Raportul lor definește viteza medie:
[dΔt]=[d][Δt]=ms=m/s\left[ \frac{d}{\Delta t} \right] = \frac{[d]}{[\Delta t]} = \frac{\text{m}}{\text{s}} = \text{m/s}
  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Conform legii lui Hooke, modulul forței deformatoare elastice este direct proporțional cu alungirea absolută Δℓ\Delta \ell:
F=k⋅Δℓ  ⟹  Δℓ=FkF = k \cdot \Delta \ell \implies \Delta \ell = \frac{F}{k}
  • Înlocuind valorile numerice:
Δℓ=8 N200 N/m=0,04 m=4 cm\Delta \ell = \frac{8\text{ N}}{200\text{ N/m}} = 0,04\text{ m} = 4\text{ cm}
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Lucrul mecanic efectuat de o forță unidimensională variabilă F(x)F(x) este numeric egal cu aria geometrică a suprafeței delimitate de graficul F(x)F(x), axa OxOx și ordonatele corespunzătoare coordonatelor inițială și finală:
L=Ariasub graficL = \text{Aria}_{\text{sub grafic}}
  • Din grafic, figura formată între x=0 mx = 0\text{ m} și x=6 mx = 6\text{ m} este un triunghi dreptunghic cu catetele de lungimi b=6 mb = 6\text{ m} (pe axa OxOx) și h=12 Nh = 12\text{ N} (pe axa forței la x=0x = 0):
L=b⋅h2=6 m⋅12 N2=36 JL = \frac{b \cdot h}{2} = \frac{6\text{ m} \cdot 12\text{ N}}{2} = 36\text{ J}
  • Răspuns corect: a.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Sistemul mecanic din figura alăturată este alcătuit din două corpuri A și B, legate prin intermediul unui fir inextensibil și de masă neglijabilă. Firul este trecut peste un scripete fără frecări și lipsit de inerție, situat în vârful unui plan înclinat. Masa corpului A este mA=0,5 kgm_A = 0,5\text{ kg}. Coeficientul de frecare la alunecare dintre corpul B și suprafața planului înclinat este μ=0,2\mu = 0,2, iar unghiul format de planul înclinat cu orizontala este α\alpha (sin⁡α=0,8\sin \alpha = 0,8, α≅53∘\alpha \cong 53^\circ). La momentul inițial corpurile se află în repaus. Se constată că, după ce sistemul este lăsat liber, accelerația corpului A este orientată în sus și are valoarea a=1,2 m/s2a = 1,2\text{ m/s}^2. În timpul mișcării, corpul A nu atinge scripetele, iar corpul B nu ajunge la baza planului înclinat.

Schema sistemului mecanic pe plan înclinat

  • a. Reprezentați toate forțele care se exercită asupra corpului A. (4p)
  • b. Determinați valoarea tensiunii din fir. (4p)
  • c. Determinați valoarea masei mBm_B a corpului B. (4p)
  • d. Calculați valoarea vitezei corpului B la Δt=0,5 s\Delta t = 0,5\text{ s} din momentul în care sistemul este lăsat liber. (3p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al II-lea

a. Reprezentarea forțelor care acționează asupra corpului A (4 puncte)

  • Asupra corpului A, suspendat vertical de firul de legătură, acționează două forțe:
    1. Greutatea corpului A (G⃗A\vec{G}_A), orientată vertical în jos, de modul GA=mAgG_A = m_A g.
    2. Tensiunea din fir (T⃗\vec{T}), orientată vertical în sus, de-a lungul firului.
  • Deoarece corpul A se mișcă accelerat în sus (cu accelerația a⃗\vec{a} orientată vertical în sus), conform principiului al II-lea al mecanicii rezultanta forțelor este orientată în sus, prin urmare vectorul tensiune are modulul mai mare decât cel al greutății (T>GAT > G_A).

Forțele care acționează asupra corpului A

(Barem: reprezentarea corectă a tuturor forțelor care acționează asupra corpului A – 4p)

b. Determinarea tensiunii din fir (4 puncte)

  • Scriem legea a II-a a dinamicii pentru corpul A, proiectată pe o axă verticală orientată în sus:
T−GA=mAa  ⟹  T−mAg=mAaT - G_A = m_A a \implies T - m_A g = m_A a

(3 puncte)

  • Exprimăm tensiunea TT:
T=mA(g+a)T = m_A (g + a)
  • Înlocuim datele numerice:
T=0,5 kg⋅(10 m/s2+1,2 m/s2)=0,5⋅11,2 N=5,6 NT = 0,5\text{ kg} \cdot (10\text{ m/s}^2 + 1,2\text{ m/s}^2) = 0,5 \cdot 11,2\text{ N} = 5,6\text{ N}

(1 punct)

c. Determinarea masei mBm_B a corpului B (4 puncte)

  • Deoarece firul este inextensibil și scripetele este ideal (fără frecare și lipsit de masă), tensiunea din fir este aceeași în fiecare punct, iar accelerația corpului B la coborârea pe planul înclinat este egală în modul cu accelerația corpului A (aB=a=1,2 m/s2a_B = a = 1,2\text{ m/s}^2).
  • Forțele care acționează asupra corpului B pe planul înclinat sunt:
    • Greutatea G⃗B\vec{G}_B, descompusă în componenta tangențială GBt=mBgsin⁡αG_{Bt} = m_B g \sin \alpha (orientată în jos pe plan) și componenta normală GBn=mBgcos⁡αG_{Bn} = m_B g \cos \alpha;
    • Reacțiunea normală a planului N⃗\vec{N}, perpendiculară pe plan în sus (N=GBn=mBgcos⁡αN = G_{Bn} = m_B g \cos \alpha);
    • Forța de frecare la alunecare F⃗f\vec{F}_f, orientată în sens opus mișcării (în sus pe planul înclinat):
Ff=μN=μmBgcos⁡αF_f = \mu N = \mu m_B g \cos \alpha
  • Tensiunea T⃗\vec{T}, orientată în sus pe plan.
  • Calculăm cos⁡α\cos \alpha din relația trigonometrică fundamentală:
cos⁡α=1−sin⁡2α=1−0,82=1−0,64=0,36=0,6\cos \alpha = \sqrt{1 - \sin^2 \alpha} = \sqrt{1 - 0,8^2} = \sqrt{1 - 0,64} = \sqrt{0,36} = 0,6
  • Ecuația fundamentală a mișcării pentru corpul B, pe direcția planului înclinat (orientată în jos):
GBt−Ff−T=mBaG_{Bt} - F_f - T = m_B a

(1 punct)

GBt=mBgsin⁡αG_{Bt} = m_B g \sin \alpha

(1 punct)

Ff=μmBgcos⁡αF_f = \mu m_B g \cos \alpha

(1 punct)

  • Înlocuim expresiile forțelor:
mBgsin⁡α−μmBgcos⁡α−T=mBam_B g \sin \alpha - \mu m_B g \cos \alpha - T = m_B a mB(gsin⁡α−μgcos⁡α−a)=Tm_B (g \sin \alpha - \mu g \cos \alpha - a) = T
  • Calculăm termenul din paranteză:
10⋅0,8−0,2⋅10⋅0,6−1,2=8−1,2−1,2=5,6 m/s210 \cdot 0,8 - 0,2 \cdot 10 \cdot 0,6 - 1,2 = 8 - 1,2 - 1,2 = 5,6\text{ m/s}^2
  • Obținem masa corpului B:
mB=Tgsin⁡α−μgcos⁡α−a=5,6 N5,6 m/s2=1 kgm_B = \frac{T}{g \sin \alpha - \mu g \cos \alpha - a} = \frac{5,6\text{ N}}{5,6\text{ m/s}^2} = 1\text{ kg}

(1 punct)

d. Calculul vitezei corpului B la Δt=0,5 s\Delta t = 0,5\text{ s} (3 puncte)

  • Sistemul pornind din repaus (v0=0v_0 = 0), mișcarea corpului B este rectilinie uniform accelerată cu accelerația constantă a=1,2 m/s2a = 1,2\text{ m/s}^2:
v=v0+aΔt=aΔtv = v_0 + a \Delta t = a \Delta t

(2 puncte)

  • Numeric:
v=1,2 m/s2⋅0,5 s=0,6 m/sv = 1,2\text{ m/s}^2 \cdot 0,5\text{ s} = 0,6\text{ m/s}

(1 punct)

Subiectul al III-lea (15 puncte)

Un corp având masa m=2 kgm = 2\text{ kg} cade, din repaus, de la înălțimea H=50 mH = 50\text{ m} față de sol. După ce corpul parcurge în cădere liberă distanța d=45 md = 45\text{ m}, pe ultimii 5 m5\text{ m}, asupra corpului acționează o forță constantă FF, orientată vertical în sus, sub acțiunea căreia corpul se oprește în momentul atingerii solului. Pe toată durata mișcării, interacțiunea cu aerul se consideră neglijabilă. Energia potențială gravitațională se consideră nulă la nivelul solului. Determinați:

  • a. energia potențială gravitațională în momentul în care corpul se află la înălțimea H=50 mH = 50\text{ m}; (4p)
  • b. lucrul mecanic efectuat de greutatea corpului în timpul căderii libere a acestuia pe distanța d=45 md = 45\text{ m}; (4p)
  • c. valoarea vitezei corpului în momentul în care începe să acționeze forța constantă FF; (3p)
  • d. valoarea forței constante FF. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Mecanică Subiectul al III-lea

a. Energia potențială gravitațională la înălțimea H=50 mH = 50\text{ m} (4 puncte)

  • Nivelul de referință al energiei potențiale fiind solul (h=0h = 0, Ep=0E_{p} = 0), energia potențială gravitațională la înălțimea HH este:
Ep0=mgHE_{p0} = m g H

(3 puncte)

  • Numeric:
Ep0=2 kg⋅10 m/s2⋅50 m=1000 JE_{p0} = 2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 50\text{ m} = 1000\text{ J}

(1 punct)

b. Lucrul mecanic efectuat de greutate pe distanța d=45 md = 45\text{ m} (4 puncte)

  • Greutatea G⃗\vec{G} este o forță constantă orientată vertical în jos, în același sens cu deplasarea la cădere liberă:
LG=mgdL_G = m g d

(3 puncte)

  • Calcul numeric:
LG=2 kg⋅10 m/s2⋅45 m=900 JL_G = 2\text{ kg} \cdot 10\text{ m/s}^2 \cdot 45\text{ m} = 900\text{ J}

(1 punct)

c. Viteza corpului când începe să acționeze forța FF (3 puncte)

  • În căderea liberă din repaus (v0=0v_0 = 0) de la înălțimea inițială HH, energia mecanică se conservă. La înălțimea h1=H−d=50 m−45 m=5 mh_1 = H - d = 50\text{ m} - 45\text{ m} = 5\text{ m}:
Ep0=Ec+Ep1=Ec+mg(H−d)E_{p0} = E_c + E_{p1} = E_c + m g (H - d)

(1 punct)

  • De unde energia cinetică acumulată este egală cu lucrul mecanic efectuat de greutate:
Ec=Ep0−mg(H−d)=mgd=900 JE_c = E_{p0} - m g (H - d) = m g d = 900\text{ J}
  • Exprimăm energia cinetică în funcție de viteză:
Ec=mv22E_c = \frac{m v^2}{2}

(1 punct)

  • Rezultă viteza:
v=2Ecm=2⋅900 J2 kg=900=30 m/sv = \sqrt{\frac{2 E_c}{m}} = \sqrt{\frac{2 \cdot 900\text{ J}}{2\text{ kg}}} = \sqrt{900} = 30\text{ m/s}

(1 punct)

d. Valoarea forței constante FF (4 puncte)

  • Pe întreaga mișcare de la înălțimea inițială H=50 mH = 50\text{ m} până la sol, corpul pornește din repaus (v0=0v_0 = 0) și se oprește la sol (vfinal=0v_{\text{final}} = 0). Variația totală a energiei cinetice este nulă:
ΔEc,total=0\Delta E_{c,\text{total}} = 0

(1 punct)

  • Conform teoremei variației energiei cinetice:
Ltotal=ΔEc,totalL_{\text{total}} = \Delta E_{c,\text{total}}

(1 punct)

  • Forțele care efectuează lucru mecanic pe toată traiectoria sunt greutatea (pe întreaga înălțime HH) și forța FF (pe ultimii H−d=5 mH - d = 5\text{ m}, orientată în sens opus deplasării, deci efectuând un lucru mecanic rezistent):
Ltotal=mgH−F(H−d)L_{\text{total}} = m g H - F(H - d)

(1 punct)

  • Egalând lucrul mecanic total cu zero:
mgH−F(H−d)=0  ⟹  F=mgHH−dm g H - F(H - d) = 0 \implies F = \frac{m g H}{H - d}
  • Numeric:
F=1000 J5 m=200 NF = \frac{1000\text{ J}}{5\text{ m}} = 200\text{ N}

(1 punct)


B. ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ

Se consideră: numărul lui Avogadro NA=6,02⋅1023 mol−1N_A = 6,02 \cdot 10^{23}\text{ mol}^{-1}, constanta gazelor ideale R=8,31 J/(mol⋅K)R = 8,31\text{ J/(mol}\cdot\text{K)}. Între parametrii de stare ai gazului ideal într-o stare dată există relația: p⋅V=νRTp \cdot V = \nu R T.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Unitatea de măsură în S.I. a raportului dintre căldura specifică şi constanta gazelor ideale este:

  • a. molkg\frac{\text{mol}}{\text{kg}} (3p)
  • b. kgmol\frac{\text{kg}}{\text{mol}}
  • c. mol\text{mol}
  • d. kg\text{kg}

2. Densitatea unui gaz ideal este micșorată de două ori printr-un proces la temperatură constantă. Raportul dintre temperatura atinsă de gaz în starea finală și temperatura sa în starea inițială este:

  • a. 11 (3p)
  • b. 22
  • c. 44
  • d. 88

3. O cantitate ν\nu de gaz ideal ocupă volumul ViV_i la presiunea pip_i. Gazul se destinde la temperatura constantă TT până la volumul VfV_f și presiunea pfp_f. Expresia lucrului mecanic schimbat de gaz cu mediul exterior, în timpul acestei transformări, este:

  • a. L=νCVTln⁡VfViL = \nu C_V T \ln \frac{V_f}{V_i}
  • b. L=νCpTln⁡pipfL = \nu C_p T \ln \frac{p_i}{p_f}
  • c. L=νRTln⁡VfViL = \nu R T \ln \frac{V_f}{V_i} (3p)
  • d. L=νRTln⁡pfpiL = \nu R T \ln \frac{p_f}{p_i}

4. Într-o butelie se află o cantitate ν=0,2 kmol\nu = 0,2\text{ kmol} de hidrogen, considerat gaz ideal, la presiunea p=16,62⋅105 Pap = 16,62 \cdot 10^5\text{ Pa} și temperatura t=47∘Ct = 47^\circ\text{C}. Volumul buteliei este:

  • a. 3,2 m33,2\text{ m}^3
  • b. 0,32 m30,32\text{ m}^3 (3p)
  • c. 32 L32\text{ L}
  • d. 3,2 L3,2\text{ L}

5. În graficul din figura alăturată este reprezentat în coordonate p−Vp-V procesul ciclic (1→2→3→11 \to 2 \to 3 \to 1) suferit de un gaz ideal. Lucrul mecanic total schimbat de gaz cu mediul exterior este:

Graficul procesului ciclic în coordonate p-V

  • a. −9pV-9pV
  • b. −4,5pV-4,5pV
  • c. 4,5pV4,5pV (3p)
  • d. 9pV9pV
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul I

Item 1: Răspuns a (3 puncte)

  • Unitatea de măsură a căldurii specifice în S.I. este:
[c]=Jkg⋅K[c] = \frac{\text{J}}{\text{kg} \cdot \text{K}}
  • Unitatea de măsură a constantei universale a gazelor ideale RR este:
[R]=Jmol⋅K[R] = \frac{\text{J}}{\text{mol} \cdot \text{K}}
  • Raportul lor are unitatea:
[cR]=Jkg⋅KJmol⋅K=molkg\left[ \frac{c}{R} \right] = \frac{\frac{\text{J}}{\text{kg} \cdot \text{K}}}{\frac{\text{J}}{\text{mol} \cdot \text{K}}} = \frac{\text{mol}}{\text{kg}}
  • Răspuns corect: a.

Item 2: Răspuns a (3 puncte)

  • Transformarea are loc la temperatură constantă (T=constantT = \text{constant}), adică este un proces izoterm.
  • Prin urmare, temperatura finală este identică cu temperatura inițială:
Tf=Ti  ⟹  TfTi=1T_f = T_i \implies \frac{T_f}{T_i} = 1
  • Răspuns corect: a.

Item 3: Răspuns c (3 puncte)

  • Într-o destindere izotermă (T=constantT = \text{constant}), lucrul mecanic elementar este δL=p dV\delta L = p \, dV.
  • Folosind ecuația de stare termică a gazului ideal p=νRTVp = \frac{\nu R T}{V}, integrala lucrului mecanic devine:
L=∫ViVfp dV=νRT∫ViVfdVV=νRTln⁡VfViL = \int_{V_i}^{V_f} p \, dV = \nu R T \int_{V_i}^{V_f} \frac{dV}{V} = \nu R T \ln \frac{V_f}{V_i}
  • Răspuns corect: c.

Item 4: Răspuns b (3 puncte)

  • Convertim mărimile în unități fundamentale S.I.:
    • ν=0,2 kmol=200 mol\nu = 0,2\text{ kmol} = 200\text{ mol};
    • T=t+273,15≅47+273=320 KT = t + 273,15 \cong 47 + 273 = 320\text{ K};
    • p=16,62⋅105 Pap = 16,62 \cdot 10^5\text{ Pa}.
  • Din ecuația de stare Clapeyron-Mendeleev:
pV=νRT  ⟹  V=νRTpp V = \nu R T \implies V = \frac{\nu R T}{p}
  • Observăm că 16,62=2⋅8,3116,62 = 2 \cdot 8,31:
V=200⋅8,31⋅32016,62⋅105=200⋅8,31⋅3202⋅8,31⋅105=100⋅320105=32000100000=0,32 m3V = \frac{200 \cdot 8,31 \cdot 320}{16,62 \cdot 10^5} = \frac{200 \cdot 8,31 \cdot 320}{2 \cdot 8,31 \cdot 10^5} = \frac{100 \cdot 320}{10^5} = \frac{32000}{100000} = 0,32\text{ m}^3
  • Răspuns corect: b.

Item 5: Răspuns c (3 puncte)

  • Lucrul mecanic total efectuat de un gaz într-un ciclu închis este numeric egal cu aria ciclului în diagrama p−Vp-V.
  • Dacă ciclul este parcurs în sensul acelor de ceasornic (orar), lucrul mecanic este pozitiv (L>0L > 0).
  • Ciclul din figură are forma unui triunghi dreptunghic cu baza pe axa volumului ΔV=4V−V=3V\Delta V = 4V - V = 3V și înălțimea pe axa presiunii Δp=4p−p=3p\Delta p = 4p - p = 3p:
L=+AriaΔ=ΔV⋅Δp2=3V⋅3p2=92pV=4,5pVL = +\text{Aria}_{\Delta} = \frac{\Delta V \cdot \Delta p}{2} = \frac{3V \cdot 3p}{2} = \frac{9}{2} pV = 4,5 pV
  • Răspuns corect: c.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

Un cilindru orizontal este prevăzut cu un piston etanş care se poate mișca fără frecare. În cilindru se află o masă m=11 gm = 11\text{ g} de dioxid de carbon (CO2\text{CO}_2), cu masa molară μ=44⋅10−3 kg/mol\mu = 44 \cdot 10^{-3}\text{ kg/mol}. Iniţial pistonul este blocat, volumul ocupat de gaz este V=16,62 LV = 16,62\text{ L}, iar temperatura este t=27∘Ct = 27^\circ\text{C}. Presiunea aerului din exterior este p0=105 N/m2p_0 = 10^5\text{ N/m}^2. Determinați:

  • a. cantitatea de dioxid de carbon din cilindru; (3p)
  • b. densitatea dioxidului de carbon în starea iniţială; (4p)
  • c. presiunea la care se află dioxidul de carbon în starea iniţială; (4p)
  • d. volumul ocupat de gaz după deblocarea pistonului și stabilirea echilibrului, dacă temperatura rămâne constantă. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al II-lea

a. Cantitatea de substanță de dioxid de carbon (3 puncte)

  • Cantitatea de substanță (numărul de moli) se calculează cu relația:
ν=mμ\nu = \frac{m}{\mu}

(2 puncte)

  • Înlocuind datele numerice (m=11 g=11⋅10−3 kgm = 11\text{ g} = 11 \cdot 10^{-3}\text{ kg}):
ν=11⋅10−3 kg44⋅10−3 kg/mol=14 mol=0,25 mol\nu = \frac{11 \cdot 10^{-3}\text{ kg}}{44 \cdot 10^{-3}\text{ kg/mol}} = \frac{1}{4}\text{ mol} = 0,25\text{ mol}

(1 punct)

b. Densitatea dioxidului de carbon în starea inițială (4 puncte)

  • Densitatea gazului este raportul dintre masa gazului și volumul ocupat:
ρ=mV\rho = \frac{m}{V}

(3 puncte)

  • Transformăm volumul în metri cubi: V=16,62 L=16,62⋅10−3 m3V = 16,62\text{ L} = 16,62 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3:
ρ=11⋅10−3 kg16,62⋅10−3 m3=1116,62 kg/m3≅0,66 kg/m3\rho = \frac{11 \cdot 10^{-3}\text{ kg}}{16,62 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3} = \frac{11}{16,62}\text{ kg/m}^3 \cong 0,66\text{ kg/m}^3

(1 punct)

c. Presiunea inițială a gazului (4 puncte)

  • Temperatura absolută inițială este:
T=t+273=27+273=300 KT = t + 273 = 27 + 273 = 300\text{ K}
  • Aplicăm ecuația de stare a gazului ideal:
pV=νRT  ⟹  p=νRTVp V = \nu R T \implies p = \frac{\nu R T}{V}

(3 puncte)

  • Înlocuim numeric:
p=0,25 mol⋅8,31 J/(mol⋅K)⋅300 K16,62⋅10−3 m3=75⋅8,312⋅8,31⋅10−3=752⋅103 Pa=37,5⋅103 Pa=3,75⋅104 Pap = \frac{0,25\text{ mol} \cdot 8,31\text{ J/(mol}\cdot\text{K)} \cdot 300\text{ K}}{16,62 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3} = \frac{75 \cdot 8,31}{2 \cdot 8,31 \cdot 10^{-3}} = \frac{75}{2} \cdot 10^3\text{ Pa} = 37,5 \cdot 10^3\text{ Pa} = 3,75 \cdot 10^4\text{ Pa}

(1 punct)

d. Volumul ocupat de gaz la echilibru după deblocare (4 puncte)

  • După deblocarea pistonului, acesta se mișcă liber fără frecări până când presiunea internă devine egală cu presiunea atmosferică exterioară:
pfinal=p0=105 Pap_{\text{final}} = p_0 = 10^5\text{ Pa}

(2 puncte)

  • Temperatura rămânând constantă (T=constantT = \text{constant}), scriem ecuația de stare în starea finală sau legea transformării izoterme:
p0Vfinal=νRT  ⟹  Vfinal=νRTp0p_0 V_{\text{final}} = \nu R T \implies V_{\text{final}} = \frac{\nu R T}{p_0}

(1 punct)

  • Calculăm volumul final:
Vfinal=0,25⋅8,31⋅300105=623,25105 m3=6,2325⋅10−3 m3≅6,23 LV_{\text{final}} = \frac{0,25 \cdot 8,31 \cdot 300}{10^5} = \frac{623,25}{10^5}\text{ m}^3 = 6,2325 \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 \cong 6,23\text{ L}

(1 punct)

Subiectul al III-lea (15 puncte)

O cantitate de gaz ideal monoatomic (CV=1,5RC_V = 1,5 R) efectuează transformarea ciclică 1→2→3→4→11 \to 2 \to 3 \to 4 \to 1 reprezentată grafic în coordonate p−Vp-V în figura alăturată. Parametrii de stare ai gazului în starea 1 sunt p1=105 Pap_1 = 10^5\text{ Pa} și V1=1 LV_1 = 1\text{ L}.

Ciclul termodinamic 1-2-3-4-1

Calculaţi:

  • a. lucrul mecanic schimbat de gaz cu exteriorul în transformarea 2→32 \to 3; (3p)
  • b. energia internă a gazului în starea 3; (4p)
  • c. căldura schimbată de gaz cu mediul exterior pe parcursul transformării 1→21 \to 2; (4p)
  • d. valoarea căldurii cedate de gaz pe parcursul transformării ciclice. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Termodinamică Subiectul al III-lea

a. Lucrul mecanic în transformarea 2→32 \to 3 (3 puncte)

  • Din graficul p−Vp-V, transformarea 2→32 \to 3 este o destindere izobară la presiunea constantă p2=p3=3p1=3⋅105 Pap_2 = p_3 = 3 p_1 = 3 \cdot 10^5\text{ Pa}.
  • Volumul crește de la V2=V1=1 LV_2 = V_1 = 1\text{ L} la V3=3V1=3 LV_3 = 3 V_1 = 3\text{ L}.
  • Lucrul mecanic în transformarea izobară este:
L23=p3(V3−V2)L_{23} = p_3 (V_3 - V_2)

(2 puncte)

  • Calculăm numeric:
L23=3⋅105 Pa⋅(3−1)⋅10−3 m3=3⋅105⋅2⋅10−3 J=600 JL_{23} = 3 \cdot 10^5\text{ Pa} \cdot (3 - 1) \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 = 3 \cdot 10^5 \cdot 2 \cdot 10^{-3}\text{ J} = 600\text{ J}

(1 punct)

b. Energia internă a gazului în starea 3 (4 puncte)

  • Energia internă a unei cantități de gaz ideal monoatomic este:
U3=νCVT3=ν⋅1,5R⋅T3=1,5(νRT3)U_3 = \nu C_V T_3 = \nu \cdot 1,5 R \cdot T_3 = 1,5 (\nu R T_3)

(1 punct)

  • Din ecuația de stare Clapeyron-Mendeleev în starea 1:
p1V1=νRT1p_1 V_1 = \nu R T_1

(1 punct)

  • În starea 3 avem p3=3p1p_3 = 3 p_1 și V3=3V1V_3 = 3 V_1, de unde:
p3V3=(3p1)(3V1)=9p1V1=νRT3  ⟹  T3=9T1p_3 V_3 = (3 p_1)(3 V_1) = 9 p_1 V_1 = \nu R T_3 \implies T_3 = 9 T_1

(1 punct)

  • Astfel, energia internă în starea 3 este:
U3=1,5⋅p3V3=1,5⋅9p1V1=13,5p1V1U_3 = 1,5 \cdot p_3 V_3 = 1,5 \cdot 9 p_1 V_1 = 13,5 p_1 V_1 U3=13,5⋅105 Pa⋅10−3 m3=1350 JU_3 = 13,5 \cdot 10^5\text{ Pa} \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 = 1350\text{ J}

(1 punct)

c. Căldura schimbată de gaz în transformarea 1→21 \to 2 (4 puncte)

  • Transformarea 1→21 \to 2 este un proces izocor la volum constant V1=1 LV_1 = 1\text{ L} (L12=0L_{12} = 0), în care presiunea crește de la p1p_1 la p2=3p1p_2 = 3 p_1.
  • Căldura schimbată la volum constant este:
Q12=νCV(T2−T1)Q_{12} = \nu C_V (T_2 - T_1)

(2 puncte)

  • Din legea transformării izocore: p2T2=p1T1  ⟹  T2=3T1\frac{p_2}{T_2} = \frac{p_1}{T_1} \implies T_2 = 3 T_1:
T2=3T1T_2 = 3 T_1

(1 punct)

  • Rezultă căldura primită de gaz:
Q12=ν⋅1,5R(3T1−T1)=1,5⋅2 νRT1=3p1V1Q_{12} = \nu \cdot 1,5 R (3 T_1 - T_1) = 1,5 \cdot 2 \, \nu R T_1 = 3 p_1 V_1 Q12=3⋅105 Pa⋅10−3 m3=300 JQ_{12} = 3 \cdot 10^5\text{ Pa} \cdot 10^{-3}\text{ m}^3 = 300\text{ J}

(1 punct)

d. Valoarea căldurii cedate de gaz pe parcursul ciclului (4 puncte)

  • Căldura cedată de gaz mediului exterior (Q<0Q < 0) are loc pe porțiunile în care temperatura scade:
    • 3→43 \to 4: răcire izocoră la volum constant V3=3V1=3 LV_3 = 3 V_1 = 3\text{ L}, de la p3=3p1p_3 = 3 p_1 la p4=p1p_4 = p_1 (T4=3T1T_4 = 3 T_1);
    • 4→14 \to 1: comprimare izobară la presiunea constantă p4=p1=105 Pap_4 = p_1 = 10^5\text{ Pa}, de la V4=3V1V_4 = 3 V_1 la V1V_1 (T1T_1).
Qced=Q34+Q41Q_{\text{ced}} = Q_{34} + Q_{41}

(1 punct)

  • Pentru transformarea izocoră 3→43 \to 4:
Q34=νCV(T4−T3)=1,5 νR(3T1−9T1)=1,5⋅(−6) p1V1=−9p1V1=−900 JQ_{34} = \nu C_V (T_4 - T_3) = 1,5 \, \nu R (3 T_1 - 9 T_1) = 1,5 \cdot (-6) \, p_1 V_1 = -9 p_1 V_1 = -900\text{ J}

(1 punct)

  • Pentru transformarea izobară 4→14 \to 1, căldura molară la presiune constantă este Cp=CV+R=2,5RC_p = C_V + R = 2,5 R:
Q41=νCp(T1−T4)=2,5 νR(T1−3T1)=2,5⋅(−2) p1V1=−5p1V1=−500 JQ_{41} = \nu C_p (T_1 - T_4) = 2,5 \, \nu R (T_1 - 3 T_1) = 2,5 \cdot (-2) \, p_1 V_1 = -5 p_1 V_1 = -500\text{ J}

(1 punct)

  • Căldura totală cedată este:
Qced=−900 J+(−500 J)=−1400 JQ_{\text{ced}} = -900\text{ J} + (-500\text{ J}) = -1400\text{ J}

(1 punct)


C. PRODUCEREA ȘI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, unitatea de măsură a produsului I⋅RI \cdot R este aceeași cu cea a mărimii descrise de relația:

  • a. P⋅ΔtP \cdot \Delta t
  • b. P⋅RP \cdot R
  • c. PI\frac{P}{I} (3p)
  • d. PU\frac{P}{U}

2. În graficul din figura alăturată este reprezentată dependența intensității curentului prin trei rezistoare cu rezistențele R1R_1, R2R_2 și R3R_3, de tensiunea aplicată la bornele lor. Relația corectă între rezistenţele electrice ale acestora este:

Graficul dependenței I(U) pentru trei rezistoare

  • a. R1<R2<R3R_1 < R_2 < R_3 (3p)
  • b. R1<R3<R2R_1 < R_3 < R_2
  • c. R1>R2>R3R_1 > R_2 > R_3
  • d. R1>R3>R2R_1 > R_3 > R_2

3. Simbolurile mărimilor fizice fiind cele utilizate în manualele de fizică, dependenţa de temperatură a rezistenței electrice a unui conductor metalic se exprimă prin relaţia:

  • a. R=R0αtR = R_0 \alpha t
  • b. R=R0αtR = \frac{R_0}{\alpha t}
  • c. R=R0+αtR = R_0 + \alpha t
  • d. R=R0(1+αt)R = R_0 (1 + \alpha t) (3p)

4. Secțiunea transversală a unui conductor este străbătută de sarcina electrică Q=30 CQ = 30\text{ C} într-un interval de timp Δt=2 min\Delta t = 2\text{ min}. Intensitatea curentului electric care a parcurs conductorul este:

  • a. 25 A25\text{ A}
  • b. 15 A15\text{ A}
  • c. 250 mA250\text{ mA} (3p)
  • d. 150 mA150\text{ mA}

5. La bornele unei baterii având parametrii EE și rr se conectează un consumator a cărui rezistenţă electrică poate fi modificată. Valoarea rezistenței RR pentru care bateria transferă circuitului exterior puterea maximă este:

  • a. R=3rR = 3r
  • b. R=rR = r (3p)
  • c. R=0,75rR = 0,75r
  • d. R=0,5rR = 0,5r
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Din legea lui Ohm pentru o porțiune de circuit, produsul I⋅RI \cdot R reprezintă tensiunea electrică UU:
U=I⋅R  ⟹  [I⋅R]=VU = I \cdot R \implies [I \cdot R] = \text{V}
  • Analizând relațiile date prin puterea electrică P=U⋅IP = U \cdot I:
    • P⋅Δt=WP \cdot \Delta t = W (energie, J\text{J});
    • PI=U⋅II=U\frac{P}{I} = \frac{U \cdot I}{I} = U (tensiune electrică, V\text{V}).
  • Răspuns corect: c.

Item 2: Răspuns a (3 puncte)

  • Din legea lui Ohm, panta caracteristicii curent-tensiune I(U)I(U) este inversul rezistenței electrice:
I=UR=1R⋅UI = \frac{U}{R} = \frac{1}{R} \cdot U
  • Cu cât panta dreptei este mai mare (unghi mai mare cu axa orizontală UU), cu atât rezistența RR este mai mică.
  • Din grafic se observă că dreapta corespunzătoare rezistorului R1R_1 are cea mai mare pantă, urmată de R2R_2, iar R3R_3 are cea mai mică pantă:
panta˘1>panta˘2>panta˘3  ⟹  1R1>1R2>1R3  ⟹  R1<R2<R3\text{pantă}_1 > \text{pantă}_2 > \text{pantă}_3 \implies \frac{1}{R_1} > \frac{1}{R_2} > \frac{1}{R_3} \implies R_1 < R_2 < R_3
  • Răspuns corect: a.

Item 3: Răspuns d (3 puncte)

  • Variația cu temperatura a rezistenței unui conductor metalic este descrisă de formula liniară:
R=R0(1+αt)R = R_0 (1 + \alpha t)

unde R0R_0 este rezistența la 0∘C0^\circ\text{C}, α\alpha este coeficientul termic al rezistivității, iar tt este temperatura în grade Celsius.

  • Răspuns corect: d.

Item 4: Răspuns c (3 puncte)

  • Prin definiție, intensitatea curentului electric continuu este sarcina electrică ce traversează secțiunea transversală pe unitatea de timp:
I=QΔtI = \frac{Q}{\Delta t}
  • Transformăm timpul în secunde: Δt=2 min=120 s\Delta t = 2\text{ min} = 120\text{ s}:
I=30 C120 s=0,25 A=250 mAI = \frac{30\text{ C}}{120\text{ s}} = 0,25\text{ A} = 250\text{ mA}
  • Răspuns corect: c.

Item 5: Răspuns b (3 puncte)

  • Puterea transferată circuitului exterior (puterea utilă) este:
Pext=R⋅I2=R(ER+r)2=E2R(R+r)2P_{\text{ext}} = R \cdot I^2 = R \left( \frac{E}{R + r} \right)^2 = \frac{E^2 R}{(R + r)^2}
  • Teorema transferului maxim de putere (condiția de adaptare a sarcinii la sursă) demonstrează că această funcție atinge valoarea maximă atunci când rezistența circuitului exterior este egală cu rezistența internă a sursei:
R=rR = r
  • Răspuns corect: b.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

În circuitul electric a cărui schemă este prezentată în figura alăturată rezistenţele electrice ale rezistoarelor au valorile R=10 ΩR = 10\,\Omega şi R1=9 ΩR_1 = 9\,\Omega. Cele două generatoare au tensiunile electromotoare E1=18 VE_1 = 18\text{ V}, E2=15 VE_2 = 15\text{ V} şi rezistenţele interioare r1=1 Ωr_1 = 1\,\Omega, r2r_2 necunoscută. Intensitatea curentului electric prin rezistorul RR este IR=1,4 AI_R = 1,4\text{ A}.

Schema circuitului electric cu două generatoare

  • a. Calculaţi valoarea tensiunii electrice pe rezistorul RR. (3p)
  • b. Rezistorul RR este confecţionat dintr-un conductor cu rezistivitatea ρ=3,14⋅10−6 Ω⋅m\rho = 3,14 \cdot 10^{-6}\,\Omega\cdot\text{m} şi diametrul secţiunii transversale d=0,6 mmd = 0,6\text{ mm}. Determinaţi lungimea conductorului. (4p)
  • c. Calculaţi tensiunea electrică la bornele generatorului E1E_1. (4p)
  • d. Determinaţi rezistenţa interioară a generatorului E2E_2. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al II-lea

a. Tensiunea electrică pe rezistorul RR (3 puncte)

  • Aplicăm legea lui Ohm pentru o porțiune de circuit:
UR=IR⋅RU_R = I_R \cdot R

(2 puncte)

  • Numeric:
UR=1,4 A⋅10 Ω=14 VU_R = 1,4\text{ A} \cdot 10\,\Omega = 14\text{ V}

(1 punct)

b. Lungimea conductorului din care este confecționat rezistorul RR (4 puncte)

  • Rezistența electrică a unui conductor filiform de lungime LL și secțiune SS este:
R=ρLS  ⟹  L=R⋅SρR = \rho \frac{L}{S} \implies L = \frac{R \cdot S}{\rho}

(2 puncte)

  • Aria secțiunii transversale circulare de diametru d=0,6 mm=0,6⋅10−3 md = 0,6\text{ mm} = 0,6 \cdot 10^{-3}\text{ m} este:
S=πd24S = \frac{\pi d^2}{4}

(1 punct)

  • Calculăm secțiunea transversală:
S=3,14⋅(0,6⋅10−3 m)24=3,14⋅0,36⋅10−64=3,14⋅0,09⋅10−6 m2=0,2826⋅10−6 m2S = \frac{3,14 \cdot (0,6 \cdot 10^{-3}\text{ m})^2}{4} = \frac{3,14 \cdot 0,36 \cdot 10^{-6}}{4} = 3,14 \cdot 0,09 \cdot 10^{-6}\text{ m}^2 = 0,2826 \cdot 10^{-6}\text{ m}^2
  • Înlocuim în expresia lungimii:
L=10 Ω⋅3,14⋅0,09⋅10−6 m23,14⋅10−6 Ω⋅m=10⋅0,09 m=0,9 mL = \frac{10\,\Omega \cdot 3,14 \cdot 0,09 \cdot 10^{-6}\text{ m}^2}{3,14 \cdot 10^{-6}\,\Omega\cdot\text{m}} = 10 \cdot 0,09\text{ m} = 0,9\text{ m}

(1 punct)

c. Tensiunea la bornele generatorului E1E_1 (4 puncte)

  • Aplicăm teorema a II-a a lui Kirchhoff pe ochiul de rețea care conține sursa E1E_1, rezistorul R1R_1 și rezistorul comun RR:
E1=I1(R1+r1)+IRRE_1 = I_1 (R_1 + r_1) + I_R R

(2 puncte)

  • Înlocuim valorile numerice pentru a afla curentul I1I_1 prin prima ramură:
18=I1(9+1)+14  ⟹  10I1=4  ⟹  I1=0,4 A18 = I_1 (9 + 1) + 14 \implies 10 I_1 = 4 \implies I_1 = 0,4\text{ A}
  • Tensiunea electrică la bornele generatorului 1 este:
U1=E1−I1r1U_1 = E_1 - I_1 r_1

(1 punct)

U1=18 V−0,4 A⋅1 Ω=18−0,4=17,6 VU_1 = 18\text{ V} - 0,4\text{ A} \cdot 1\,\Omega = 18 - 0,4 = 17,6\text{ V}

(1 punct)

d. Rezistența interioară a generatorului E2E_2 (4 puncte)

  • Din prima teoremă a lui Kirchhoff aplicată în nodul comun:
IR=I1+I2  ⟹  I2=IR−I1I_R = I_1 + I_2 \implies I_2 = I_R - I_1

(1 punct)

I2=1,4 A−0,4 A=1,0 AI_2 = 1,4\text{ A} - 0,4\text{ A} = 1,0\text{ A}
  • Scriem a II-a teoremă a lui Kirchhoff pentru al doilea ochi de rețea:
E2=I2r2+IRRE_2 = I_2 r_2 + I_R R

(2 puncte)

  • Rezolvăm pentru r2r_2:
I2r2=E2−IRR  ⟹  r2=E2−URI2I_2 r_2 = E_2 - I_R R \implies r_2 = \frac{E_2 - U_R}{I_2}
  • Numeric:
r2=15 V−14 V1,0 A=1 V1,0 A=1 Ωr_2 = \frac{15\text{ V} - 14\text{ V}}{1,0\text{ A}} = \frac{1\text{ V}}{1,0\text{ A}} = 1\,\Omega

(1 punct)

Subiectul al III-lea (15 puncte)

În figura alăturată este reprezentată schema unui circuit electric. Bateria are parametrii E=12 VE = 12\text{ V} și r=1 Ωr = 1\,\Omega. Cele trei rezistoare au rezistențele R1=13 ΩR_1 = 13\,\Omega, R2=15 ΩR_2 = 15\,\Omega, respectiv R3=10 ΩR_3 = 10\,\Omega. Iniţial întrerupătorul KK este deschis.

Schema circuitului electric cu întrerupător

  • a. Calculaţi puterea disipată de rezistorul R1R_1. (4p)
  • b. Determinați energia electrică consumată de rezistorul R3R_3 în Δt=15 min\Delta t = 15\text{ min} de funcționare. (3p)
  • c. Se închide întrerupătorul KK. Calculați puterea totală dezvoltată de baterie. (4p)
  • d. Determinați randamentul circuitului, în condițiile în care întrerupătorul KK este închis. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Curent Continuu Subiectul al III-lea

a. Puterea disipată de rezistorul R1R_1 cu KK deschis (4 puncte)

  • Când întrerupătorul KK este deschis, prin rezistorul R2R_2 nu circulă curent (I2=0I_2 = 0), iar rezistoarele R1R_1 și R3R_3 sunt conectate în serie.
  • Intensitatea curentului din circuit este dată de legea lui Ohm pentru întregul circuit:
I=ER1+R3+rI = \frac{E}{R_1 + R_3 + r}

(1 punct)

I=12 V13 Ω+10 Ω+1 Ω=1224 A=0,5 AI = \frac{12\text{ V}}{13\,\Omega + 10\,\Omega + 1\,\Omega} = \frac{12}{24}\text{ A} = 0,5\text{ A}
  • Puterea disipată de rezistorul R1R_1 prin efect Joule este:
PR1=I2R1P_{R1} = I^2 R_1

(2 puncte)

  • Numeric:
PR1=(0,5 A)2⋅13 Ω=0,25⋅13 W=3,25 WP_{R1} = (0,5\text{ A})^2 \cdot 13\,\Omega = 0,25 \cdot 13\text{ W} = 3,25\text{ W}

(1 punct)

b. Energia electrică consumată de rezistorul R3R_3 în Δt=15 min\Delta t = 15\text{ min} (3 puncte)

  • Energia consumată de rezistorul R3R_3 este dată de legea lui Joule:
WR3=I2R3ΔtW_{R3} = I^2 R_3 \Delta t

(2 puncte)

  • Transformăm timpul în secunde: Δt=15 min=15⋅60 s=900 s\Delta t = 15\text{ min} = 15 \cdot 60\text{ s} = 900\text{ s}:
WR3=(0,5 A)2⋅10 Ω⋅900 s=0,25⋅9000 J=2250 J=2,25 kJW_{R3} = (0,5\text{ A})^2 \cdot 10\,\Omega \cdot 900\text{ s} = 0,25 \cdot 9000\text{ J} = 2250\text{ J} = 2,25\text{ kJ}

(1 punct)

c. Puterea totală dezvoltată de baterie cu KK închis (4 puncte)

  • Când întrerupătorul KK se închide, rezistoarele R2R_2 și R3R_3 sunt conectate în paralel. Rezistența lor echivalentă este:
Rp=R2R3R2+R3R_p = \frac{R_2 R_3}{R_2 + R_3}

(1 punct)

Rp=15⋅1015+10=15025 Ω=6 ΩR_p = \frac{15 \cdot 10}{15 + 10} = \frac{150}{25}\,\Omega = 6\,\Omega
  • Rezistența circuitului exterior devine:
Re=R1+Rp=13 Ω+6 Ω=19 ΩR_e = R_1 + R_p = 13\,\Omega + 6\,\Omega = 19\,\Omega
  • Noul curent debitat de baterie este:
I′=ERe+r=ER1+Rp+rI' = \frac{E}{R_e + r} = \frac{E}{R_1 + R_p + r}

(1 punct)

I′=12 V19 Ω+1 Ω=1220 A=0,6 AI' = \frac{12\text{ V}}{19\,\Omega + 1\,\Omega} = \frac{12}{20}\text{ A} = 0,6\text{ A}
  • Puterea totală debitată de baterie este:
PE=E⋅I′P_E = E \cdot I'

(1 punct)

  • Numeric:
PE=12 V⋅0,6 A=7,2 WP_E = 12\text{ V} \cdot 0,6\text{ A} = 7,2\text{ W}

(1 punct)

d. Randamentul circuitului cu KK închis (4 puncte)

  • Randamentul circuitului electric reprezintă raportul dintre puterea utilă (transferată circuitului exterior) și puterea totală debitată de generator:
η=PextPE=ReI′2EI′=ReRe+r\eta = \frac{P_{\text{ext}}}{P_E} = \frac{R_e I'^2}{E I'} = \frac{R_e}{R_e + r}

(2 puncte)

  • Rezistența echivalentă exterioară fiind:
Re=R1+Rp=19 ΩR_e = R_1 + R_p = 19\,\Omega

(1 punct)

  • Calculăm randamentul:
η=19 Ω19 Ω+1 Ω=1920=0,95=95%\eta = \frac{19\,\Omega}{19\,\Omega + 1\,\Omega} = \frac{19}{20} = 0,95 = 95\%

(1 punct)


D. OPTICĂ

Se consideră: viteza luminii în vid c=3⋅108 m/sc = 3 \cdot 10^8\text{ m/s}, constanta Planck h=6,63⋅10−34 J⋅sh = 6,63 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s}.

Subiectul I (15 puncte)

Pentru itemii 1-5 scrieți pe foaia de răspuns litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. O lentilă formează imaginea unui obiect punctiform. Imaginea este cu siguranță virtuală dacă:

  • a. distanța dintre ea și lentilă este mai mare decât distanța dintre obiect și lentilă;
  • b. distanța dintre ea și lentilă este mai mică decât distanța dintre obiect și lentilă;
  • c. se formează la intersecția prelungirilor razelor de lumină care au trecut prin lentilă; (3p)
  • d. se formează la intersecția razelor de lumină care au trecut prin lentilă.

2. Unitatea de măsură în Sistemul Internațional a raportului dintre lucrul mecanic de extracție și constanta Planck este:

  • a. Hz\text{Hz} (3p)
  • b. J\text{J}
  • c. m\text{m}
  • d. s\text{s}

3. O rază de lumină (rr) ajunge la o lentilă subțire convergentă și este paralelă cu axa optică principală, ca în figura alăturată. F1F_1 și F2F_2 reprezintă focarul principal obiect, respectiv focarul principal imagine. După trecerea prin lentilă, traseul razei de lumină este cel notat cu:

Raza paralelă cu axa optică pe o lentilă convergentă

  • a. (1)
  • b. (2)
  • c. (3) (3p)
  • d. (4)

4. O radiație având frecvența ν=6,1⋅1014 Hz\nu = 6,1 \cdot 10^{14}\text{ Hz} este incidentă pe suprafața unui catod caracterizat de frecvența de prag ν0=5,6⋅1014 Hz\nu_0 = 5,6 \cdot 10^{14}\text{ Hz}. Energia cinetică maximă a electronilor emiși prin efect fotoelectric extern este de:

  • a. 3,3⋅10−19 J3,3 \cdot 10^{-19}\text{ J}
  • b. 3,3⋅10−20 J3,3 \cdot 10^{-20}\text{ J} (3p)
  • c. 3,3⋅10−21 J3,3 \cdot 10^{-21}\text{ J}
  • d. 6,6⋅10−21 J6,6 \cdot 10^{-21}\text{ J}

5. O rază de lumină care se propagă prin aer (naer≅1n_{\text{aer}} \cong 1) ajunge, sub un unghi de incidență ii, la suprafața de separare cu un lichid și se refractă sub unghiul de refracție rr. Viteza luminii în lichid are expresia:

  • a. v=c⋅sin⁡rsin⁡iv = c \cdot \frac{\sin r}{\sin i} (3p)
  • b. v=c⋅sin⁡isin⁡rv = c \cdot \frac{\sin i}{\sin r}
  • c. v=c⋅cos⁡rcos⁡iv = c \cdot \frac{\cos r}{\cos i}
  • d. v=c⋅cos⁡icos⁡rv = c \cdot \frac{\cos i}{\cos r}
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul I

Item 1: Răspuns c (3 puncte)

  • Prin definiție, o imagine optică este virtuală dacă se formează la intersecția prelungirilor razelor de lumină emergente din sistemul optic (și nu poate fi captată pe un ecran, spre deosebire de imaginea reală, care se formează la intersecția razelor propriu-zise).
  • Răspuns corect: c.

Item 2: Răspuns a (3 puncte)

  • Din ecuația lui Einstein a efectului fotoelectric extern, lucrul mecanic de extracție este Lex=hν0L_{\text{ex}} = h \nu_0, unde ν0\nu_0 este frecvența de prag.
  • Raportul Lexh=ν0\frac{L_{\text{ex}}}{h} = \nu_0 reprezintă o frecvență:
[Lexh]=JJ⋅s=1s=s−1=Hz\left[ \frac{L_{\text{ex}}}{h} \right] = \frac{\text{J}}{\text{J}\cdot\text{s}} = \frac{1}{\text{s}} = \text{s}^{-1} = \text{Hz}
  • Răspuns corect: a.

Item 3: Răspuns c (3 puncte)

  • O rază incidentă paralelă cu axa optică principală a unei lentile subțiri convergente se refractă trecând obligatoriu prin focarul principal imagine F2F_2, situat în spatele lentilei pe axa optică principală.
  • Pe desen, traseul notat cu (3) trece direct prin F2F_2.
  • Răspuns corect: c.

Item 4: Răspuns b (3 puncte)

  • Conform ecuației lui Einstein pentru efectul fotoelectric extern:
hν=Lex+Ec,max=hν0+Ec,max  ⟹  Ec,max=h(ν−ν0)h \nu = L_{\text{ex}} + E_{c,\text{max}} = h \nu_0 + E_{c,\text{max}} \implies E_{c,\text{max}} = h (\nu - \nu_0)
  • Calculăm diferența de frecvență:
ν−ν0=6,1⋅1014 Hz−5,6⋅1014 Hz=0,5⋅1014 Hz=5⋅1013 Hz\nu - \nu_0 = 6,1 \cdot 10^{14}\text{ Hz} - 5,6 \cdot 10^{14}\text{ Hz} = 0,5 \cdot 10^{14}\text{ Hz} = 5 \cdot 10^{13}\text{ Hz}
  • Energia cinetică maximă este:
Ec,max=6,63⋅10−34 J⋅s⋅0,5⋅1014 s−1=3,315⋅10−20 J≅3,3⋅10−20 JE_{c,\text{max}} = 6,63 \cdot 10^{-34}\text{ J}\cdot\text{s} \cdot 0,5 \cdot 10^{14}\text{ s}^{-1} = 3,315 \cdot 10^{-20}\text{ J} \cong 3,3 \cdot 10^{-20}\text{ J}
  • Răspuns corect: b.

Item 5: Răspuns a (3 puncte)

  • Conform legii refracției (Snell-Descartes) la suprafața aer-lichid:
naersin⁡i=nsin⁡r  ⟹  sin⁡i=nsin⁡rn_{\text{aer}} \sin i = n \sin r \implies \sin i = n \sin r
  • Indicele absolut de refracție al lichidului este n=cvn = \frac{c}{v}. Înlocuind:
sin⁡i=cvsin⁡r  ⟹  v=c⋅sin⁡rsin⁡i\sin i = \frac{c}{v} \sin r \implies v = c \cdot \frac{\sin r}{\sin i}
  • Răspuns corect: a.

Subiectul al II-lea (15 puncte)

O lentilă divergentă subțire, având modulul distanței focale ∣f1∣=40 cm|f_1| = 40\text{ cm}, formează imaginea virtuală a unui obiect liniar așezat perpendicular pe axa optică principală. Imaginea este de patru ori mai mică decât obiectul.

  • a. Obiectul are înălțimea y1=2 cmy_1 = 2\text{ cm}. Calculați înălțimea imaginii. (3p)
  • b. Calculați distanța dintre lentilă și imagine. (4p)
  • c. Realizați un desen în care să evidențiați construcția grafică a imaginii prin lentilă, pentru obiectul considerat, în situația descrisă de problemă. (4p)
  • d. Se alipește de lentila cu distanța focală f1f_1 o altă lentilă subțire, convergentă, cu distanța focală f2=50 cmf_2 = 50\text{ cm}. Calculați distanța focală echivalentă a sistemului optic format din cele două lentile. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al II-lea

a. Înălțimea imaginii (3 puncte)

  • Pentru o lentilă divergentă, imaginea unui obiect real este întotdeauna virtuală, dreaptă și micșorată. Mărirea liniară transversală este:
β=y2y1\beta = \frac{y_2}{y_1}

(1 punct)

  • Imaginea fiind dreaptă și de 4 ori mai mică:
β=14\beta = \frac{1}{4}

(1 punct)

  • Rezultă înălțimea imaginii:
y2=β⋅y1=14⋅2 cm=0,5 cmy_2 = \beta \cdot y_1 = \frac{1}{4} \cdot 2\text{ cm} = 0,5\text{ cm}

(1 punct)

b. Distanța dintre lentilă și imagine (4 puncte)

  • Relația măririi transversale în funcție de coordonatele pe axa optică:
β=x2x1  ⟹  x1=x2β=4x2\beta = \frac{x_2}{x_1} \implies x_1 = \frac{x_2}{\beta} = 4 x_2

(1 punct)

  • Distanța focală a lentilei divergente este negativă:
f1=−40 cmf_1 = -40\text{ cm}

(1 punct)

  • Scriem formula lentilelor subțiri:
1x2−1x1=1f1\frac{1}{x_2} - \frac{1}{x_1} = \frac{1}{f_1}

(1 punct)

  • Substituind x1=4x2x_1 = 4 x_2:
1x2−14x2=34x2=−140 cm\frac{1}{x_2} - \frac{1}{4 x_2} = \frac{3}{4 x_2} = -\frac{1}{40\text{ cm}} 4x2=−120 cm  ⟹  x2=−30 cm4 x_2 = -120\text{ cm} \implies x_2 = -30\text{ cm}

(1 punct)

  • Concluzie: Imaginea este virtuală, situată la distanța ∣x2∣=30 cm|x_2| = 30\text{ cm} în fața lentilei (pe aceeași parte cu obiectul).

c. Construcția grafică a imaginii prin lentilă (4 puncte)

  • Pentru a construi geometric imaginea obiectului liniar real ABAB perpendicular pe axa optică:
    1. O rază care pleacă din vârful BB paralel cu axa optică se refractă divergent pe o direcție a cărei prelungire trece prin focarul principal imagine F2F_2 (aflat în fața lentilei).
    2. O a doua rază pleacă din BB și trece prin centrul optic OO al lentilei, continuându-și drumul nedeviată.
    3. Intersecția razei nedeviate cu prelungirea razei refractate determină poziția punctului imagine B′B'. Coborând perpendiculara pe axa optică se obține punctul A′A'. Imaginea A′B′A'B' este virtuală, dreaptă și micșorată.

Construcția grafică a imaginii printr-o lentilă divergentă

(Barem: construcție corectă a imaginii prin lentilă – 4p)

d. Distanța focală echivalentă a sistemului de două lentile alipite (4 puncte)

  • Pentru două lentile subțiri alipite, convergența echivalentă a sistemului este suma convergențelor lentilelor componente:
Cechiv=C1+C2  ⟹  1f=1f1+1f2C_{\text{echiv}} = C_1 + C_2 \implies \frac{1}{f} = \frac{1}{f_1} + \frac{1}{f_2}

(3 puncte)

  • Cu f1=−40 cmf_1 = -40\text{ cm} și f2=+50 cmf_2 = +50\text{ cm}:
1f=−140+150=−5+4200=−1200 cm\frac{1}{f} = -\frac{1}{40} + \frac{1}{50} = \frac{-5 + 4}{200} = -\frac{1}{200\text{ cm}}
  • Rezultă distanța focală a sistemului:
f=−200 cmf = -200\text{ cm}

(1 punct)

Subiectul al III-lea (15 puncte)

În figura alăturată sunt reprezentate două lame transparente (L1L_1 și L2L_2), așezate una peste cealaltă, având între ele o foiță subțire (FF) care reflectă lumina. Cele două lame au indicii de refracție n1=3≅1,73n_1 = \sqrt{3} \cong 1,73 și respectiv n2=62≅1,22n_2 = \frac{\sqrt{6}}{2} \cong 1,22. O rază de lumină atinge suprafața superioară a lamei L1L_1 sub unghiul de incidență i=60∘i = 60^\circ. Indicele de refracție al aerului este naer≅1n_{\text{aer}} \cong 1.

Două lame transparente cu foiță reflectorizantă

  • a. Calculați viteza de propagare a luminii în lama L1L_1. (3p)
  • b. Calculați unghiul de refracție al razei de lumină la intrarea în lama L1L_1. (4p)
  • c. Realizați un desen în care să ilustrați drumul razei de lumină de la intrarea în lama L1L_1 până la ieșirea din lamă în aer, după reflexia pe foița FF. (4p)
  • d. Se scoate foița FF dintre cele două lame, cele două lame rămânând lipite. Calculați unghiul sub care se refractă raza de lumină la trecerea din lama L1L_1 în lama L2L_2. (4p)
⚡ Rezolvare Pas cu Pas & Barem - Optică Subiectul al III-lea

a. Viteza de propagare a luminii în lama L1L_1 (3 puncte)

  • Relația dintre indicele absolut de refracție și viteza de propagare în mediu este:
v1=cn1v_1 = \frac{c}{n_1}

(2 puncte)

  • Calcul numeric:
v1=3⋅108 m/s3=3⋅108 m/s≅1,73⋅108 m/sv_1 = \frac{3 \cdot 10^8\text{ m/s}}{\sqrt{3}} = \sqrt{3} \cdot 10^8\text{ m/s} \cong 1,73 \cdot 10^8\text{ m/s}

(1 punct)

b. Unghiul de refracție la intrarea în lama L1L_1 (4 puncte)

  • Scriem legea refracției la interfața aer – lama L1L_1:
naersin⁡i=n1sin⁡rn_{\text{aer}} \sin i = n_1 \sin r

(3 puncte)

  • Înlocuind valorile numerice (naer=1n_{\text{aer}} = 1, i=60∘i = 60^\circ, sin⁡60∘=32\sin 60^\circ = \frac{\sqrt{3}}{2}, n1=3n_1 = \sqrt{3}):
1⋅32=3sin⁡r  ⟹  sin⁡r=121 \cdot \frac{\sqrt{3}}{2} = \sqrt{3} \sin r \implies \sin r = \frac{1}{2}
  • Rezultă unghiul de refracție:
r=30∘r = 30^\circ

(1 punct)

c. Desenul drumului razei de lumină prin lama L1L_1 reflectată pe foița FF (4 puncte)

  • Descrierea fenomenelor fizice:
    1. La suprafața superioară aer–L1L_1, raza se refractă sub unghiul r=30∘r = 30^\circ, apropiindu-se de normală.
    2. La suprafața inferioară, foița FF acționează ca o oglindă plană; conform legii reflexiei, raza se reflectă sub unghiul de reflexie egal cu unghiul de incidență pe foiță: r′=r=30∘r' = r = 30^\circ.
    3. Raza reflectată atinge din nou suprafața superioară a lamei din interior sub unghiul de incidență r=30∘r = 30^\circ și se refractă în aer sub unghiul de emergență i′=60∘i' = 60^\circ, direcția finală fiind paralelă cu direcția razei incidente inițiale.

Drumul razei de lumină prin lama L1 reflectată pe foița F

(Barem: reprezentarea corectă a drumului razei de lumină – 4p)

d. Unghiul de refracție la trecerea din lama L1L_1 în lama L2L_2 (4 puncte)

  • Când foița FF este îndepărtată, raza atinge suprafața de contact dintre lamele L1L_1 și L2L_2 sub unghiul de incidență i′=r=30∘i' = r = 30^\circ.
i′=r=30∘i' = r = 30^\circ

(1 punct)

  • Aplicăm legea refracției la suprafața de separare dintre L1L_1 și L2L_2:
n1sin⁡i′=n2sin⁡r′n_1 \sin i' = n_2 \sin r'

(2 puncte)

  • Înlocuim n1=3n_1 = \sqrt{3}, i′=30∘i' = 30^\circ (unde sin⁡30∘=12\sin 30^\circ = \frac{1}{2}) și n2=62n_2 = \frac{\sqrt{6}}{2}:
3⋅12=62sin⁡r′\sqrt{3} \cdot \frac{1}{2} = \frac{\sqrt{6}}{2} \sin r' sin⁡r′=36=12=22\sin r' = \frac{\sqrt{3}}{\sqrt{6}} = \frac{1}{\sqrt{2}} = \frac{\sqrt{2}}{2}
  • Rezultă unghiul de refracție în lama L2L_2:
r′=45∘r' = 45^\circ

(1 punct)